Posts by FRONTEX-

Dar de ce ar alege o femeie să aibă o relaţie cu un "băiat rău", ale cărui trăsături de caracter includ impulsivitate, egocentrism, narcisism sau iresponsabilitate? Răspunsul cercetătorilor este unul simplu: pentru că este interesant şi iese în evidenţă. Toate aceste trăsături le oferă băieţilor răi şi calităţi foarte apreciate de oameni în general: originalitate, spirit liber, încredere, îndrăzneală şi un aer rebel.

Potrivit unui studiu realizat în anul 2015 de specialiştii de la Universitatea din Barcelona, oamenii cu diverse probleme comportamentale, de exemplu cei consideraţi nevrotici sau impulsivi, au mai multe relaţii de scurtă durată, mai mulţi parteneri şi mai mulţi copii decât cei fără tulburări comportamentale.

Rezultatele studiului au arătat că atât femeile, cât şi bărbaţii cu un comportament impulsiv, deviant atrag mai mulţi parteneri de scurtă durată decât cei cu personalităţi care nu ies din tipare.

De asemenea, bărbaţii obsesiv-compulsivi, dar nu şi femeile cu această tulburare, reuşesc să aibă relaţii de lungă durată, motivul fiind asociat cu veniturile mari obţinute de grupul de persoane cu această tulburare, care sunt aproape de două ori mai mari decât ale celorlalţi participanţi la studiu.

Iată, prin urmare de ce băieţii răi au mai mult succes la femei:

Băieţii răi ies în evidenţă

Dintr-un grup mare de persoane, pe cine crezi că vei observa prima dată? Bineînţeles că pe cel mai diferit şi neobişnuit. Iar băieţii răi se pricep de minune să se facă remarcaţi. Vorbesc tare, se îmbracă altfel, sunt foarte îndrăzneţi şi nu se tem de consecinţe. Primul pas pe care trebuie să-l facă un bărbat pentru a cuceri o femeie este acela de a se face remarcat, ceea ce un băiat rău va reuşi fără prea mult efort.

Băieţii răi au încredere în ei

Încrederea în sine este o trăsătură pe care nu doar femeile, ci şi bărbaţii, o găsesc irezistibilă atunci când sunt în căutarea unui partener de viaţă. Şi cine poate părea mai încrezător în sine dacă nu o persoană care nu ţine cont de reguli, care ştie exact ce vrea şi căreia nu îi pasă ce trebuie să facă pentru a obţine? 

Băieţii răi au succes şi putere

Combinaţia de impulsivitate, narcisism, egoism şi determinare este una explizivă în cele mai multe situaţii. Dar se pare că este exact cocktailul necesar pentru a avea succes, potrivit cercetătorilor. Aceste tulburări comportamentale fac echipă bună cu afacerile, cariera şi banii. Şi chiar dacă recunosc sau nu, femeile sunt concepute să se simtă atrase de bărbaţii care le pot oferi confort material.

Băieţii răi sunt rebeli

Pentru că îndrăznesc să facă tot ceea ce restul oamenilor li s-ar părea de neconceput, băieţii răi sunt consideraţi rebeli şi nonconformişti, ceea ce îi face foarte interesanţi pentru femei. Îndrăzneala şi curajul de a se comporta într-un mod complet opus faţă de ceea ce se aşteaptă de la ei, lipsa de interes pentru normele sociale şi încălcarea lor fără urmă de mustrare sunt elemente care îi transformă pe băieţii răi în oameni foarte "cool". Iar cu cât un bărbat este mai popular, cu atât cresc şansele lui de a atrage interesul mai multor femei.

Dorul este o manifestare perfect normală a iubirii amestecată cu o oarecare distanță între două trupuri, nu între două suflete. Suflete dacă-s la distanță nu-și mai duc nici dorul, nici grija, ci privesc inerte la tot ce se întâmplă între cele două trupuri.

Repet, dorul fără iubire nu există – cu cât este mai mare iubirea, cu atât și dorul. Și, deseori, se simte ca un gol nu-n stomac, nu-n suflet, ci în întreaga ființă. Ca o neîmplinire de care-ți aduci aminte în fiecare zi. Când ți-e dor, numele persoanei iubite devine stimul de fiecare dată când îl auzi, fie și întâmplător ori din coincidență de nume. Când ție dor, arzi pe dinauntru, îți dorești ca timpul să capete valențe de pe repede înainte, astfel încât să vină clipa când cele două trupuri se așează lângă cele două suflete – adică la câțiva centimetri distanță – și se îmbrățișează pătimaș.

Dorul alimentează fantezii, dorințe ascunse, intenții sincere și, desigur, este proba timpului la care sunt supuși oamenii. Cine se iubește sincer, în cele din urmă, va accepta dorul ca fiind parte din iubire. Cine se iubește închipuit, va fi ars de dor și va alege o persoană mai la îndemână. Cred că multe relații la distanță se încheie de când apare dorul, pentru că unul dintre cei doi renunță.

Dacă o iubești, de ziua DORului, de astăzi, DORește-o mai mult în viața ta, chiar dacă ești nevoit să treci peste nopți cu totul și cu totul goale, peste zile seci în care tot ce-ți dorești este prezența ei. Dacă o iubești, drag bărbat, învață și acceptă că iubirea nu este ușoară. Ca aproape orice lucru capabil să te aducă pe culmile fericirii. Așa-s ele, lucrurile acestea bune, sunt greu de obținut, dar, la final, vei constata că a meritat tot efortul depus.

Pentru iubire trebuie să lupți mai întâi cu tine însuți, iar, mai apoi, cu ceea ce te înconjoară. DORește-o nebunește și, de fiecare dată când vă vedeți, transformă acele clipe în amintiri frumoase ce pot fi luate în bagaj când vă vine timpul să vă luați rămas bun pentru o perioadă de timp.

De astăzi, DORește-o mai mult, mai sincer, mai hotărât!

Acele sentimente pe care nu le pot descrie în cuvinte. Acele zile cu tine în care îmi doresc să se oprească timpul în loc – măcar o viață. Acele visuri ce urmează să le împlinim în doi. Acele promisiuni tăcute între privirile noastre. Da, acelea mi-au făcut tatuajul sub piele!

Acele nopți în care nu-mi venea să adorm,de teamă că ai putea dispărea dimineață și, uite așa, te păzeam ore în șir și mă minunam cât de mult te pot iubi. Și acele dimineți când ne trezeam goi, continuând ce am început de cu seară – să facem dragoste. Acele momente sunt nebunia ce-mi hrănește ființa, sufletul, mintea și îmi alimentează imaginația.

Acele clipe când m-ai văzut căzut și, fără să stai pe gânduri, m-ai ridicat de jos, m-ai scuturat, m-ai sărutat și mi-ai spus să am încredere în mine și să nu mă opresc din luptă. Cine se oprește din a lupta pierde mai mult decât lupta. Pierde o viață. Așa spuneai. Și, de fiecare dată, am găsit puterea să mă ridic mai puternic. Mulțumesc, draga mea!

Acele momente simple în care mă țineai de mână, când mă îmbrățișai, când mă sărutai pe frunte.

Tu ai folosit toate acele momente și sentimente ce m-au ridicat până la nori, acele zile și nopți fierbinți să-mi faci tatuaj sub piele, să-mi dai lumea peste cap într-un mod plăcut, să-mi pătrunzi în sânge și, în cele din urmă, în viață.

Tu ai înțepat așa cum au încercat alte femei ce au trecut prin viața mea. Acele lor aproape că mi-au ajuns la suflet, gata gata să îl străpungă fără milă, fără scrupule, fără să le pese că m-ar fi durut. Știi și tu că-mi este teamă de ace. Și apreciez că nu le-ai folosit pentru a-mi tatua pe chip suferința, tristețea, deznădejdea.

Te iubesc, femeie, pentru toate acelea!

Mai mult de 90% din oameni se pupă pe buze la petrecerile de logodnă.

Brandul Lamborghini vinde și telefoane mobile.

Fiecare piesă LEGO are o gaură în partea de sus care permite să treacă aerul în cazul în care un copil înghite vreuna.

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, rușii au proiectat și testat un submarin zburător.

Fabrica de bere Guinness a luat naștere odată cu Cartea Recordurilor.

Numele celor doi reni ai lui Moș Crăciun - Donner și Blitzen, înseamnă tunet și fulger în limba germană.

Rețeta pentru ketchup nu conținea roșii.

Lime-ul (lămâia verde) este toxic pentru câini.

Aproximativ 92% din oameni au căutat cuvinte pe Google doar să afle dacă sunt scrise corect.

Logo-ul Apple conține un măr mușcat.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Rupem posturile xD :cry_laugh: Tu?

Aş lua-o acasă şi mi-aş petrece timpul îngrijind de ea.

Pentru un gamer care se respectă, perifericele sunt cel puțin la fel de importante ca și componentele hardware din sistem. Pe lângă placă video, procesor și monitor cu sute de hertzi, gamerii au nevoie și de tastatură, mouse și căști pe măsură. La urma urmei, acestea sunt principalele elemente care ne facilitează interacțiunea cu mediul virtual. Un periferic bun nu trebuie să arate bine doar prin prisma specificațiilor tehnice, ci trebuie să fie solid și, mai mult decât atât, să rămână confortabil după o utilizare îndelungată. Mie personal îmi displac tastaturile cu muchii ascuțite sau căștile plăcute din punct de vedere estetic, dar care devin foarte incomode după doar 30 de minute de gaming. Drept dovadă, doar în ultimul an de zile am trecut prin vreo 3 perechi de căști, 2 tastaturi și 3 șoricei.

Desigur, acest lux, de a avea periferice de bună calitate, impune niște costuri destul de ridicate pentru buzunarul consumatorului de rând. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, am descoperit multe produse demne de a purta eticheta de ieftin și bun. Știu că vă vine greu să credeți, însă în ziua de azi mai există și companii care investesc în calitatea produselor, nu doar în campanii de marketing artificiale.

HyperX Cloud Stinger este exemplul perfect de produs accesibil care excelează la capitolele ergonomie și performanțe acustice, cu foarte mici concesii în ceea ce privește calitatea construcției. Deși compania mamă Kingston rămâne axată pe producția de soluții de stocare solid state, subsidiara HyperX continuă să se dezvolte ca un brand independent de componente hardware și periferice adresate gamerilor. În prezent, portofoliul de produse HyperX include SSD-uri mid-range și high-end, memorii RAM, căști de gaming și, mai nou, tastaturi mecanice. Deși în teorie nu avem de-a face cu o companie cu o foarte vastă experiență în domeniul perifericelor, așa cum este în cazul giganților Logitech sau SteelSeries, produsele HyperX impresionează prin specificații bune, design plăcut și raport calitate/preț excelent, de multe ori peste cel oferit de brand-urile mai consacrate.

Specificații
-Difuzoare: 50 mm cu magneți din neodim

-Frecvență: 18 Hz – 23.000 Hz

-Conectică: 1 x combo jack 3.5 mm / 2 x jack 3.5 mm

-Lungime cablu: 1.3 m (combo jack) + extensie 1.7 m

-Microfon: cu condensator, unidirecțional, noise-cancellation

-Frecvență microfon: 50 Hz – 18.000 Hz

-Senzitivitate microfon: -40 dBV

Ambalaj, design și performanțe

Căștile vin ambalate într-o cutie de dimensiuni compacte, bine protejate prin mai multe straturi de spumă. Pe partea din spate a cutiei ne sunt înșirate câteva dintre caracteristicile cheie, specificațiile tehnice, dar și certificările obținute. Aflăm astfel că pot fi utilizate fără probleme pe TeamSpeak, Discord și Skype. De asemenea, ne mai este specificat și faptul că avem 2 ani garanție din momentul achiziției.

Fiind vorba despre un produs accesibil, accesoriile adiționale lipsesc cu desăvârșire, în pachet, pe lângă căști, fiind incluse doar manualele de instrucțiuni și un cablu de extensie de 1.7 m. Lungimea firului, cu tot cu extensie, este undeva pe la 3 m, deci va ajunge fără probleme până în spatele oricărui sistem, indiferent de amplasare. Prin detașarea extensiei ne alegem cu un cablu cu lungime de 1.3 m și combo jack la capăt, potrivit spre a fi conectat la laptop, smartphone sau controller. Impedanța căștilor este de doar 30 Ω, deci nu ar trebui să existe probleme de alimentare nici în cazul conectării la unele dispozitive cu amplificare inferioară, cum sunt de exemplu controllerele de jocuri.

La prima vedere, calitatea construcției pare a fi un pic cam fragilă pentru gusturile mele, în sensul în care mai toate elementele sunt acoperite de plastic. Îmi place totuși textura mată a acestuia – nu se zgârie și nici nu atrage amprentele. Banda ce îmbină cele 2 cupe este prevăzută cu o porțiune de spumă moale, care se mulează perfect după forma capului, și este susținută la interior de o ramă metalică destul de rigidă. Reglarea înălțimii ramei se realizează într-o plajă de aproximativ 5 cm și, odată fixată în poziție, nu are tendința să se miște pe parcursul utilizării.

La rândul său, buretele ce se întinde de-a lungul cupelor impresionează printr-o așezare confortabilă și o izolare aproape perfectă. Cupele permit o rotație de până la 90 grade spre exterior si sunt foarte bine echilibrate în ceea ce privește greutatea și presiunea exercitată asupra urechilor. Asta înseamnă că nu vor crea acea senzație neplăcută de apăsare după o utilizare îndelungată.

Microfonul este fixat pe cupa stângă și se activează prin simpla glisare în jos, punctul de declanșare fiind situat undeva la jumătatea cursei. Spre deosebire de celelalte căști de gaming din portofoliul HyperX, Cloud Stinger renunță la potențiometrul de volum montat pe fir și îl mută pe zona inferioară a cupei din dreapta, sub forma unui slider precis. Personal nu pot decât să aplaud această decizie și am să vă zic și de ce. În cazul lui Cloud Revolver mi se întâmpla foarte des ca potențiometrul să fie dereglat la cea mai mică atingere de scaun sau de birou.

Cablul este relativ gros și maleabil, dar, din nefericire, nu vine îmbrăcat în sleeve. Nu am apucat să-i testez rezistența (a se citi călcat pe el cu scaunul de birou), însă nu am motive să cred că va ceda în cazul unei utilizări normale.

Legat de performanțele acustice, trebuie să știți că ne alegem cu o experiență plăcută, în linie cu prețul de achiziție. După cum era de așteptat, nu beneficiem de aceeași dinamică a sunetului ca pe unele modele semi-profesionale, ca de exemplu modelul de top HyperX Cloud Revolver, însă difuzoarele de 50 mm asigură un sunet bogat, echilibrat și cu tot ce trebuie: înalte, medii și joase bine pronunțate și la volum ridicat. Vocile sună natural, bass-ul, chiar și cel de frecvențe foarte joase, este reprodus fără distorsiuni, iar mediile și înaltele sună relativ decent, pe măsură pretențiilor unui utilizator obișnuit. Din acest punct de vedere le consider potrivite atât pentru gaming, cât și pentru audiție muzicală, chat sau filme.

Microfonul cu noise cancellation sună bine și el, asigurând un sunet curat, cu volum ridicat și fără distorsiuni sau alte zgomote suspecte. A fost testat ore în șir pe Teamspeak și nu mi-a creat probleme.

Le puteti găsiți la eMAG.

Au trecut mai putin de 3 saptamani de cand noua generatie de procesoare Intel a vazut lumina zilei, iar voi v-ati putut delecta cu review-ul varfului de gama Core i7 6700K. Intre timp am mai povestit despre ceva placi video entry-level, insa cel mai fierbinte subiect al lunii August ramane tot Skylake, in particular si zona high-end in general.

Asa ca astazi ne-am decis sa va prezentam unul dintre primele sisteme asamblate de integratorii locali care se bazeaza pe noile procesoare Intel. Discutam desigur despre un sistem high-end, construit in jurul “vedetei” Skylake Intel Core i7 6700K si a unei placi video nu mai putin vedeta, adica GIGABYTE GTX 980 Ti G1 Gaming (placa despre care veti putea citi in curand pe LAB501).

Desi suntem perfect constienti ca 99% dintre cititorii LAB501 prefera sa isi construiasca singuri sistemele, trebuie sa recunoastem ca exista si cititori mai putin priceputi sau pur si simplu mai comozi, care ar prefera un sistem high-end gata asamblat si exact acestui tip de pasionati i se adreseaza PC Garage Skylake Performer. Discutam despre un sistem high-end, construit cu unele dintre cele mai performante componente produse vreodata, prin urmare pasionatul nostru trebuie sa dispuna si de ceva posibilitati financiare, Skylake Performer fiind comercializat pentru 9349 RON.

Ei bine, daca suma sau configuratia v-au atras interesul, haideti sa vedem cum se prezinta un sistem de top in viziunea celor de la PC Garage si nu in ultimul rand de ce este in stare un PC care costa aproape 10000 RON. Sa trecem la treaba!

Acum 999 de ani, când gaming-ul (şi în special gaming-ul competitiv) nu era super-ultra-mega-trendy-cool (pentru că toţi, mai nou, sunt hardcore gamers pe telefon sau tabletă), Logitech producea mouși dedicaţi celor care se joacă.

Pilot, Pilot Optical sau MX300 sunt nume cunoscute și venerate de aproape orice veteran care a prins începuturile pro gaming-ului. Pentru că indiferent de cât de hater ai fi, nu ai cum să nu apreciezi o companie care a fost atât de mult înaintea competitorilor săi.

Dar să trecem la subiect și să facem cunoștință cu G502 Proteus Core: vârful de lance al unei serii noi de la Logitech, împreună cu recent lansatul G402 Hyperion Fury. În centrul acestui mouse se află un senzor nou, al cărui nume nu prea îl ştie multă lume, dar care sunt convins că o sa revoluţioneze piaţa… pentru că este perfect.

Ambalaj şi accesorii

Această bijuterie de mouse vine într-o cutie care nu iese cu nimic din tiparele Logitech. Incluse în pachet sunt cărţuliile obişnuite pe care vă spun sincer că am renunţat să le mai verific, fiindcă am văzut mii până acum. Dar, pe lângă nelipsitele hârţoage se mai află și o misterioasă cutie hexagonală, asupra căreia o să revin mai târziu.

Inspecţia vizuală şi specificaţii tehnice

Vizual, G502 Proteus Core pare că vine din altă lume. În general nu mă pasionează design-ul unui mouse decât prin prisma ergonomiei și a functionalităţii. Până la urmă o să ţin mâna pe el 99% din timp, nu o să stau să-l admir. În acest caz se poate face totuși o excepție și merită să îţi sacrifici cinci minute din viaţă ca să admiri design-ul acestui mouse, precum şi calitatea construcţiei. Iar firul matlasat nu e decât cireașa de pe tort.

Specificaţii tehnice:

• Rezolutie: 200-12000DPI

• Accel. Maximă: 40G

• Viteza maximă: 300 ips

• Rată USB: 1000Hz

• 32-bit microcontroller

• Switch-uri mecanice

• Greutate: 121 grame

Software

La capitolul software, aplicația care însoțește G502 are cam toate facilitățile pe care te-ai aștepta să le vezi în anul de grație 2014 pentru un mouse de gaming: ajustarea senzorului, salvarea profilurilor în memoria internă a rozătorului, personalizarea celor 11 butoane folosind macro-uri (cu niște posibilități foarte interesante aș putea spune), dar și calibrarea senzorului pentru diferitele tipuri de mousepad-uri disponibile pe piaţă (cum au și cei de la Roccat).

Referitor la acest ultim aspect, am încercat două suprafeţe, plastic şi cârpă, dar nu am simţit vreo diferenţă vizavi de comportament după calibrarea respectivă. Probabil şi din cauza faptului că G502 a funcționat impecabil în ambele situaţii.

Formă, senzor și utilizare

De prima dată când îl conectezi la PC şi pui mâna pe el, simţi că este ceva deosebit cu G502. Cei care au avut mai mult se doi mouşi şi nu sunt de părerea că A4tech X-ce-model-o-mai-fi-acum este mouse de gaming vor înţelege ce spun. Este o senzaţie rară, pe care am mai avut-o doar de două ori până acum: o dată cu celebrul IntelliMouse Explorer 3.0 şi a doua oară cu SteelSeries Rival.

Să începem cu greutatea, moment în care putem readuce în discuție acea misterioasă cutie hexagonală care, după cum probabil unii dintre voi deja au ghicit, conţine un set de mini-greutăţi. Personal n-am simţit nevoia să le folosesc, deoarece consider că greutatea standard G502 este bună, poate chiar un pic mai mare decât mi-ar fi plăcut să fie. De cealaltă parte, Bossman de exemplu preferă mouși mai „înfipți”, așa că din punctul ăsta de vedere G502 poate să mulțumească pe toată lumea.

Așa ajungem la senzor. O da, senzorul care sper să nască o clasă de mouşi de toate formele şi mărimile, pentru că o să îmi fie greu să mai mă joc cu orice alt tip de mouse de acum înainte. Distanţa de lift-off – perfectă. Acceleraţia – care accelerație? Jitter – inexistent indiferent de setări. Predicţie la mişcare – zero. Pe scurt, perfect. Sau mă rog, cât de perfect se poate cu tehnologia de azi.

Trecând la formă, ea poate fi privită aproape ca o evoluţie naturală bazată pe arhetipul MX300/G1/G100s combinat cu Mx500/G500/G400s. Ceea ce în funcție de preferințe poate să fie excelentă… sau nu. Ca dimensiune aş zice că este un mouse mediu, adaptat perfect unui palm grip. Poate fi utilizat şi în stil claw, dar cu condiția să nu ai mâna mică.

Personal prefer forma clasică MX300 şi o greutate mai scăzută. Pe de altă parte, G502 este undeva la mijloc din acest punct de vedere, iar cei care preferă mouşi mai mici s-ar putea să bodogăne.

Ca puncte negative, pentru că există și ele, trebuie să subliniez plasarea destul de neinspirată a butoanelor. În special cel aflat pe rest-ul lateral. Mi s-a întamplat de multe ori să apăs acel buton fără să vreau, iar eu am o mână mică-medie. Nu vreți să știți ce a fost la gura lui Bossman când i-am dat și lui să testeze mouse-ul.

Alt aspect, nu neapărat negativ cât oarecum îngrijorător, este scroll wheel-ul. Nu îmi inspiră  mare încredere şi senzaţia mea este că dacă o să se strice ceva la acest mouse într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, wheel-ul o să fie acel ceva.

Concluzii

Înainte să de verdict, trebuie să analizăm puţin raportul preţ/performanţă, o chestie esenţială pentru gamer-ul român. La ora actuală, G502 Proteus Core poate fi găsit la preţuri cuprinse între 340-380 RON, în funcție de magazin. Pentru mine (şi nu am pretenţia că toţi ar trebui să creadă asta), G502 este comercializat la un preţ cu foarte puţin mai mare decât aş considera normal pentru ce oferă, calitatea construcţiei, dar şi pentru performanţe.

Merită banii? Pentru mine da, fără discuţie. Pentru toată lumea? Nu. Ca întotdeauna, depinde ce înțelegi prin mouse de gaming și ce așteptări ai de la el. Dacă nu strâmbi din nas când mai sare din când în când cursorul pe ecran sau nu consideri că accelerația e un fenomen deranjant când folosești un rozător, cel mai probabil G502 Proteus Core nu va reprezenta vreo revelație.

Pe de altă parte, pentru prima dată de când scriu review-uri (nu foarte multe, ce-i drept), chiar mi-a părut rău să-l pun înapoi în cutie ca să-l dau înapoi. Motiv pentru care a doua zi m-am dus în magazin și l-am cumpărat. Şi nu pentru că aş fi jucat mult mai bine ceva cu el, fiindcă Bossman mă aleargă în Warsow la fel de rău şi cu şi fără el. Diferenţa este că de când îl am, sunt convins că atunci când ratez este clar vina mea şi nu a gear-ului. Așa că păzea Bossman, după un pic de antrenament revanşa va fi a mea.

După cum spuneam în articolul despre Philips 242G5, monitoarele dedicate gaming-ului sunt în mare vogă la ora actuală, producătorii încercând să atragă cumpărătorii cu tot felul de lucruri frumoase: 3D, 144Hz refresh rate, numeroase posibilități de ajustare, hub-uri USB 3.0, chiar și telecomenzi cu care să accesezi OSD-ul.

Însă încet-încet începe să-și facă loc și o tehnologie care, deși anunțată de aproape un an de zile și foarte lăudată, nu a făcut încă prea multe valuri: NVIDIA G-SYNC. Dar despre ce e vorba?

Pe scurt, despre dorința de a elimina efectul de “tearing” cu care jucătorii PC sunt obișnuiți din vremuri imemoriale. Fiindcă puterea de procesare a plăcilor video a crescut (și continuă să crească) incredibil de mult, dar monitoarele nu prea au ținut pasul în privința ratei de afișare a cadrelor.

Lucru care a dus la un soi de “alege răul cel mai mic”, până relativ recent când au început să apară modelele cu 120 și 144Hz: vrei ca imaginile să fie afișate corect, fără să ai impresia că la un moment dat cineva le-a tăiat cu foarfeca și apoi le-a lipit repede în speranța că nu se prinde nimeni? Activezi VSync, dar asta înseamnă să ai de-a face cu ceea ce în termeni tehnici se numește “input lag”. A, da, iar fluiditatea o să aibă de suferit dacă placa video nu poate face față la un moment dat și framerate-ul scade mai mult decât e cazul.

Vrei să uiți de input lag și să ai performanță maximă? Dezactivezi VSync și te bucuri de un framerate senzațional. Atât că o să-l prinzi destul de des în acțiune pe nenea cu foarfeca de-ți spuneam de el mai sus.

Ei bine, în timp ce VSync e o soluție software, G-SYNC introduce în ecuație o plăcuță hardware de control, ce se află în interiorul monitorului. Cu ajutorul acesteia, monitorul și placa video sunt sincronizate perfect de fiecare dată, iar afișarea este ireproșabilă, deoarece nu mai există posibilitatea ca placa video să o “ia înainte”. Poți să ai un framerate monstruos, monitorul va afișa întotdeauna doar cât e nevoie pentru ca fluiditatea să nu aibă de suferit.

AOC este unul dintre producătorii care doresc să popularizeze noua tehnologie, modelul pe care-l avem în test purtând numele de G2460PG.

Specificații tehnice:

• Monitor Size 24″

• Visible Screen Size 61 cm

• Screen Format 16:9

• Brightness 350 cd/m² (typ)

• Contrast Ratio Dynamic 80.000.000:1

• Contrast Ratio Typical 1.000:1 (CR)

• Pixel / Dot / Pitch 0.276 (H) x 0.276 (V) mm

• Display Area 531.36 (H) x 298.89 (V)

• Viewing Angle 170 (H) / 160 (V) (CR≧10)

• Response Time Up to 1 ms

• Maximum Resolution 1920 x 1080@144 Hz

• Video connections Display port

• Other Features -5/22 Tilt, 130 mm Height Adjustment, Eco Mode, e-Saver, i-Menu, Kensington Security Lock, NVIDIA G-SYNC, screen+, USB 2x 2.0, 3x 3.0, VESA 100 mm

Odată ce termini de admirat artwork-ul Assassin’s Creed IV: Black Flag de pe cutie și o deschizi, vei găsi doar lucrurile esențiale: cablul de alimentare, cablul USB 3.0, transformatorul, baza standului, un CD cu drivere, clemă pentru wire management și, foarte important, cablul DisplayPort. Important deoarece G2460PG (la fel ca orice alt monitor cu G-SYNC) nu are niciun alt tip de conector video. Nici D-Sub, nici DVI, nici HDMI. Limitare tehnologică din păcate.

Montarea standului este foarte facilă, iar monitorul în sine permite o sumedenie de ajustări ca să-l aduci la nivelul potrivit, lucru de apreciat având în vedere banii pe care trebuie să-i scoți din buzunar pentru achiziționarea lui. Îl poți lăsa mai jos sau ridica (maxim 13cm), îl poți înclina, roti sau îl poți seta să funcționeze în mod Portrait dacă ai nevoie.

În privința aspectului, deloc surprinzător, AOC au mers pe verde drept culoare de contrast, logo-ul NVIDIA G-SYNC tronând pe spatele monitorului, dar per-total, nimic care să-ți ia ochii cu adevărat. La fel ca Philips 242G5, nu e urât, însă nici nu e genul de monitor de care să te îndrăgostești la prima vedere.

În partea inferioară a ramei găsim și butoanele de accesare pentru OSD (on screen display), alături de două mai speciale. Unul dintre ele controlează funcția ULMB (prescurtare pentru Ultra Low Motion Blur), succesoarea pentru NVIDIA LightBoost, concepută pentru a elimina pe cât posibil goshting-ul și blur-ul care apar din cauza mișcărilor foarte rapide. Partea proastă e că ULMB nu funcționează decât la refresh-uri de 85/100/120Hz. Ceea ce înseamnă că poți avea G-SYNC sau ULMB, nu amândouă în același timp.

Al doilea buton, Dialpoint, are desenată deasupra o țintă, un simbol foarte sugestiv pentru funcția lui: odată apăsat, ai posibilitatea să alegi între șase modele de ținte care să rămână pe ecran. Chestie care în teorie este foarte utilă pentru pasionații de shootere, dar mă îndoiesc că vreun veteran de Battlefield sau Call of Duty o va folosi într-un meci serios.

OSD-ul are setările clasice la care te-ai aștepta – luminozitate, contrast, culori, poziționarea verticală și orizontală a imaginii, timeout, chiar și un reminder ce poate fi setat pentru a te trage de mânecă din când în când pentru a lua o pauză.

Și așa ajungem la capitolul cu adevărat interesant: performanța în jocuri. De la bun început trebuie să subliniez faptul că AOC G2460PG are un panou TN, cu toate lucrurile bune și rele care decurg din chestia asta. Timp mic de răspuns, unghiuri so-so de vizibilitate. Contrastul și redarea culorilor sunt ok, iar odată ce umbli prin setările monitorului + cele ale plăcii video, poți ajunge la un rezultat mai mult decât mulțumitor. N-o să fie la nivelul calitativ al unui IPS, dar pe de altă parte acest model nu a fost conceput pentru grafică și design.

Odată ce l-ai ajustat însă, monitorul se comportă foarte bine, cu sau fără G-Sync. Asta dacă ai bineînțeles și un sistem pe măsură care să-ți poată oferi un framerate foarte bun chiar și-n cele mai exigente titluri.

Ceea ce creează o dilemă interesantă: în momentul în care ai un sistem atât de puternic, impactul G-SYNC e mai scăzut față de situațiile în care framerate-ul fluctuează simțitor și unde chiar se vede aportul tehnologiei NVIDIA (dacă vrei să vezi tehnologia în acțiune în condiții de “laborator”, ai la dispoziție tech demo-ul Pendulum). Dar în același timp, având în vedere prețul destul de piperat, e greu de crezut că cineva cu un PC mai slăbuț va opta să-și ia un monitor cu G-SYNC în dauna unui upgrade la procesor sau placa video.

Și apropo de plăci video, pentru că și ăsta e un aspect ce trebuie menționat: deoarece G-SYNC e o tehnologie proprietară NVIDIA, trebuie să ai obligatoriu o placă video GeForce. Tocmai ți-ai luat o super placă AMD sau peste vreo 3-6 luni apare un model produs de ei care dărâmă toate recordurile de performanță? Ghinion, rămâi cu NVIDIA sau adio G-SYNC.

Așadar, concluzia pe care o putem trage despre G2460PG este foarte simplă: cei de la AOC au făcut o treabă foarte bună și au produs un monitor care oferă exact ce promite – specificații excelente pentru jocuri, indiferent de genul pe care-l preferați, susținute de o tehnologie ce are potențialul de a deveni standard într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Marele “dar” e că pe lângă limitările tehnologice (G-SYNC funcționează doar cu plăci GeForce, doar DisplayPort pe post de conector), prețul e și el mai piperat pentru monitoarele cu G-SYNC, mai ales în România. Dacă însă te încadrezi în segmentul țintă de cumpărători și ai fondurile necesare, AOC G2460PG se poată număra liniștit printre opțiunile de luat în considerare.