Posts by FRONTEX-

Obligatoriu prezintă o tematică!

Actriță și model israelian.

Se vor acorda 20 de puncte răspunsului corect.

 

Gerard Butler

Câștigător - 20 de puncte.

Topic închis.

Respins.

T/C.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Respins.

T/C.

Mi-aş face de cap.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Pământul a fost încă din prima parte a existenţei sale mai degrabă un rai ospitalier, nu un iad fierbinte, în urmă cu 4 miliarde de ani, cu o climă mai rece decât se credea anterior şi cu un mediu benefic pentru formele de viaţă, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii americani.

Teoria unanim acceptată până la sfârşitul secolului al XX-lea afirmă că Terra, imediat după ce s-a format în urmă cu 4,54 miliarde de ani, era un veritabil iad acoperit cu magmă fierbinte, informează dailymail.co.uk.

Însă, potrivit unui studiu recent, oamenii de ştiinţă spun că Pământul, în primii 500 milioane de ani după formare, avea un aspect surprinzător de asemănător cu cel din zilele noastre, întrucât avea deja oceane şi chiar continente.

Oamenii de ştiinţă consideră că rocile străvechi din Islanda indică faptul că proto-Pământul avea temperaturi mult mai moderate şi prezenta un mediu mult mai ospitalier decât se credea până acum.

Studiul a fost coordonat de o echipă de geologi de la Universitatea Vanderbilt din statul american Tennessee.

Cercetătorii au analizat o teorie mai veche, potrivit căreia Islanda din zilele noastre reprezintă un echivalent al proto-Pământului.

Anterior se credea că scoarţa terestră din Islanda, formată dintr-o magmă care este mult mai fierbinte decât în oricare alt punct de pe planetă, este similară cu scoarţa care acoperea Terra în primii ei 500 de milioane de ani de existenţă.

Savanţii americani au examinat mai multe fragmente de zircon - cristale care au apărut aproape imediat după formarea Terrei - din Islanda.

Ei au descoperit astfel că, deşi acele fragmente de zircon din Islanda indicau un proces de formare la temperaturi ridicate, ele nu se potriveau - prin prisma compoziţiei - cu celelalte fragmente de zircon găsite în celelalte zone ale Terrei.

Descoperirea sugerează faptul că Islanda nu este un model pentru proto-Pământ şi, deci, planeta de acum 4 milioane de ani nu era de fapt un "iad", aşa cum se credea.

Cercetătorii au recoltat eşantioane de roci vulcanice şi nisipuri provenite din eroziunea vulcanilor islandezi. Ei au analizat peste 1.000 de cristale de zircon, încercând să determine vârsta şi compoziţia izotopică a acestora.

Analiza lor a relevat faptul că fragmentele de zircon din Islanda s-au format în straturi de magmă mult mai fierbinţi decât fragmentele de zircon care provin din perioada geologică denumită "hadean" (primii 500 de milioane de ani din viaţa Terrei, n.r.).

Deşi apa de la suprafaţa planetei a jucat un rol important în procesul de formare atât al fragmentelor de zircon din Islanda cât şi pentru cristalele din hadean, în cazul celor islandeze, apa era extrem de fierbinte atunci când a interacţionat cu roca.

Prin comparaţie, interacţiunile apă-rocă din hadean se produceau la temperaturi semnificativ mai scăzute.

"Concluzia noastră este contra-intuitivă", a declarat profesorul Calvin Miller, coordonatorul studiului. "Zirconul hadean s-a format din magmă mai degrabă similară celor formate în zonele moderne de subducţie, care erau aparent chiar mai reci şi mai umede decât cele în care astfel de fragmente sunt produse în zilele noastre", a adăugat profesorul american.

Multe din creaturile din adâncuri, prea puţin cunoscute de cercetători, sunt extrem de bizare şi par desprinse din filmele science-fiction.

Recent, o echipă a expediţiei Nautilus Live a decoperit un animal ciudat, care a fost filmat cu ajutorul unui robot subacvatic.

Este un sifonofor violet, o creatură extrem de rară. Aspectul lui este foarte neobişnuit chiar şi pentru cercetătorii specializaţi în domeniul faunei marine din adâncuri.

„Wow! Este incredibil! Nu pot să cred că este o fiinţă vie”, a declarat unul din operatorii robotului subacvatic.

Sifonoforele par să fie animale indivuduale, dar de fapt ele sunt colonii de mii de mici organisme numite zooide, care acţionează însă ca un singur organism.

Pe lângă aspectul bizar, în cazul acestui specimen şi culoarea violetă este mai neobişnuită.

Avertisment: noua insulă vulcanică din Pacific, ce erupe în prezent, ar putea provoca un tsunami

O insulă vulcanică în erupţie, care ia amploare în largul Japoniei, ar putea provoca un tsunami dacă versanţii creaţi de lavă se vor prăbuşi brusc, au avertizat oamenii de ştiinţă niponi.

Această insulă situată în Pacific la 1.000 de kilometri sud de Tokyo se prezenta în primele zile sub formă aproximativ ovală cu o lungime de 400 de metri şi o lăţime de 200 de metri. Dar ea a sfârşit prin a se lipi de insula nelocuită Nishinoshima aparţinând micului arhipelag Ogasawara şi ansamblul, care continuă să se extindă, acoperă în prezent 1,26 de kilometri pătraţi.

Craterele insulei erup în prezent 200.000 de metri cubi de lavă pe zi - suficient cât pentru a umple 80 de piscine olimpice - materie care se acumulează pe extremitatea estică a insulei.

"Dacă lava continuă să urce astfel, o parte din versanţi ar putea să se prăbuşească şi să provoace un tsunami", a avertizat Fukashi Maeno, profesor la Institutul de seismologie al Universităţii din Tokyo.

Potrivit lui, o prăbuşire de 12 milioane de metri cubi de lavă ar genera un tsunami de un metru care ar putea ajunge în aproximativ 18 minute pe insula Chichijima, situată la o distanţă de 130 de kilometri.

Chichijima, unde locuiesc circa 2.000 de persoane, este mai mare insulă a arhipelagului Ogasawara, un grup de insule administrat de Tokyo.

"Mijlocul ideal de a supraveghea şi evita o catastrofă naturală ar fi de a pune în funcţiune un nou distem de depistare a valurilor seismice şi cutremurelor în apropiere de insulă, dar este imposibil să se ajungă acolo în situaţia actuală", a explicat Maeno.

Un oficial al Agenţiei de meteorologie din Japonia, care supraveghează seismele şi valurile seismice, a declarat că supraveghează orice semn precursor.

"Am analizat o simulare în această dimineaţă şi intenţionăm să consultăm experţii în cutremure cu privire la probabilitatea producerii unui astfel de fenomen, pentru a vedea ce măsuri putem lua", a declarat el.

Japonia, situată la joncţiunea a patru plăci tectonice, înregistrează în fiecare an peste 20 la sută din seismele cele mai violente de pe planetă. Mai mulţi vulcani sunt activi în această zonă, iar riscul de tsunami ameninţă o mare parte a coastelor arhipelagului.

Visele pot fi fascinante, terifiante sau pur şi simplu ciudate. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă au venit cu explicaţii despre tot ce are legătură cu acestea.

Toată lumea visează

Nu contează că eşti bărbat, femeie sau chiar bebeluş, toţi visăm, chiar şi cei care nu-şi amintesc. După estimările cercetătorului J.Allan, undeva la 95 % din ceea ce am visat se uită imediat după ce ne trezim. Acest lucru se întâmplă deoarece schimbările ce au loc în creier în timpul somnului nu suportă procesarea şi stocarea informaţiilor necesare pentru ca formarea memoriei să aibă loc. El a ajuns la această concluzie în urma scanărilor cerebrale efectuate pe oameni ce dorm.

Mai mult decât atât, cercetătorii au aflat că în mod obişnuit o persoană are mai multe vise în fiecare noapte, ce pot dura între 5 şi 20 de minute. Ei au concluzionat că într-o viaţă, un om îşi pierde aproximativ 6 ani visând.

Nu toate visele sunt color

Chiar dacă mai mult de 80% din totalul viselor noastre sunt în culori, există un procent redus de persoane care pretind că visează în alb şi negru. În urma studiilor realizate pe oameni ce visează s-a constatat că dacă subiecţii sunt treziţi şi puşi să aleagă o culoare ce se potriveşte cât mai mult cu cea din vis, aceştia aleg cel mai fracvent culorile pastelate.

Femeile şi bărbaţii visează diferit

Există mai multe diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul viselor la femei şi la bărbaţi. Într-unul din aceste studii s-a aflat că visele ce se axează mai mult pe violenţă sunt ale bărbaţilor. În schimb, femeile tind să aibă vise mai lungi şi mai complexe. În ceea ce priveşte sexul celor ce apar în vise, bărbaţii visează de două ori mai des alţi bărbaţi decât femei, iar femeile visează ambele sexe în aproape aceeaşi măsură.

Este foarte probabil ca şi animalele să viseze

Chiar dacă este foarte greu să se afirme cu siguranţă că animalele visează, oamenii de ştiinţă sunt aproape siguri că şi ele visează. La fel ca şi oamenii, animalele trec prin stadiile somnului, inclusiv stadiul REM. Este foarte probabil ca majoritatea proprietarilor de animale de companie să-şi fi văzut măcar o dată animalul mişcându-şi lăbuţele sau coada în timpul somnului. În viziunea cercetătorilor, acestea ar reprezenta semne ale viselor. În timpul unui studiu, o gorilă ce fusese învăţată limbajul semnelor începe să gesticuleze ceva ce reprezenta imagini din somn. Faptul i-a făcut pe cercetătorii ce realizau studiul să creadă că acestea ar fi indicaţii ale unui vis pe care gorila l-ar fi avut.

Emoţiile negative sunt mai comune în vise

Timp de 40 de ani, cercetătorul Calvin Hall s-a ocupat cu strângerea a mai mult de 50.000 de relatări ale viselor. În urma prelucrării datelor s-a aflat că în timpul viselor sunt trăite multe emoţii, precum bucuria şi teama. Cu toate acestea, cea mai comună emoţie experimentată este anxietatea iar emoţiile negative, în general, sunt mult mai prezente decât cele pozitive.

Chiar şi persoanele nevăzătoare visează

Persoanele ce şi-au pierdut vederea înaintea vârstei de 5 ani nu au vise ce prezintă imagini, dar sunt la fel de complexe ca visele celor care văd. În locul senzaţiilor vizuale nevăzătorii au vise ce includ informaţii ale celorlalte simţuri. Ei visează sunete, mirosuri, gusturi.

Multe invenţii s-au născut în urma viselor

Newton, Graham Bell, chiar şi unii poeţi şi-au găsit inspiraţia în vise. Lui James Watson i-a venit ideea helixului dublu al ADN-ului în urma unui vis, la fel s-a întâmplat şi cu tabelul periodic al elementelor al lui Dimitri Mendeleev. Acest lucru a fost posibil deoarece aceştia îşi notau tot ce visau imediat cum se trezeau. Notarea viselor a reprezentat modalitatea prin care ei îşi puteau aduce aminte ce visaseră, astfel fiind capabili să-şi dezvolte ideile.

În timpul viselor suntem paralizaţi

În timp ce visăm suntem practic paralizaţi, fiind opriţi de a acţiona în conformitate cu ceea ce visăm că facem. În unele cazuri această paralizie temporară se poate întinde şi după ce ne trezim şi poate dura până la 10 minute. Chiar dacă ni se pare înspăimântător, oamenii de ştiinţă ne liniştesc spunându-ne că acest lucru este perfect normal. Există şi cazurile de somnambulism în care acest mecanism de apărare nu funcţionează, persoanele respective putându-se mişca în timpul somnului.

Multe vise au o natură universală

Chiar dacă visele noastre sunt influenţate în mare parte de experienţele personale, s-a aflat că multe sunt comune indiferent de unde ne aflăm sau cu ce ne ocupăm. Cele mai comune vise sunt cele în care persoana este fugărită, atacată sau se află în cădere.

Drogul viselor

Există unele persoane cărora le place atât de mult să viseze, încât nu vor să se mai trezească. Pentru a putea visa şi în timpul zilei, aceştia apelează la un drog halucinogen numit Dimethyltryptamine (formă sintetică a substanţei chimice produse în mod natural de creier în timpul viselor).

Pterozaurii sunt consideraţi primele vertebrate care au fost capabile să zboare. Ei aveau aripi care puteau să ajungă la anverguri de până la 15 metri, dar unii dintre ei erau de mărimi mult mai mici. Au apărut în triasicul superior (în urmă cu 220 milioane de ani) şi au dispărut la sfârşitul cretacicului (în urmă cu 65 milioane de ani).

Noua specie, descrisă în revista Scientific Reports, a fost descoperită în nord-estul Chinei în depozitele datând din cretacicul inferior (în urmă cu 120 milioane de ani). Cercetătorii au lucrat pe baza a două schelete fosilizate incomplete, găsite în localităţi apropiate.

Ikrandraco avatar prezintă "o morfologie a craniului şi a maxilarului specifică", au subliniat Xiaolin Wang, cercetător la Academia de Ştiinţe din Beijing, şi Alexandre Kellner, cercetător la Muzeul Naţional şi la Universitatea Federală din Rio de Janeiro.

Craniul acelor reptile zburătoare este alungit şi nu prezintă creastă, spre deosebire de alţi pterozauri. În schimb, maxilarul inferior prezintă o creastă dentară importantă, în forma chilei de vapor, având în partea din spate un fel de cârlig care ar fi putut să susţină o membrană dezvoltată în forma unui buzunar, reamintind de guşa unui pelican, au explicat autorii acestei descoperiri.

Ţinând cont de aceste caracteristici anatomice, oamenii de ştiinţă consideră că Ikrandraco avatar ar fi putut să îşi procure o parte din hrană zburând la mică distanţă deasupra apei.

Ei cred, de asemenea, că acest pterozaur se hrănea în special cu peştii care trăiau în lacuri. Îşi prindeau prada spintecând apa cu maxilarul inferior. Totuşi, ţinând cont de morfologia lor, ei erau capabili să practice acest tip de zbor razant cu apa doar pentru perioade limitate.

Îți mai aduci aminte cum ne-am cunoscut? Banal, aș spune. Amândoi ne aflam în club, tu cu prietenii tăi, eu cu ai mei. Tu ai venit la bar să-ți comanzi băutura preferată – Long Island. Eu am venit la bar să-mi comand băutura preferată – Cosmopolitan. Erai deja amețit de alcool, te-ai băgat în vorbă cu mine. Te-am ignorat la început. Nu sunt adepta relațiilor începute în club. Sau nu eram. Totuși, ceva m-a ținut pe loc, ceva-mi șoptea să-ți răspund. Cât timp așteptam să îmi facă băutura aia nenorocită, ți-am răspuns, surprinzându-mă până și pe mine. Uite până unde poate duce un pahar de Cosmopolitan.

Am făcut schimb de numere de telefon, de altfel, deloc caracteristic mie. Când m-am întors la grupul meu, m-au întrebat ce am. Cred că încă de pe atunci mi se citea fericirea pe chip, dar încă nu-i realizam existența.

Chiar am fost banali. O cafea și deja eram împreună. Ba nu, trebuie să recunosc faptul că aveai șarm, că știai cum să te joci cu vorbele, că știai ce să spui. Ah, și știam că sunt cuvintele potrivite pentru momentele potrivite. Dar m-am prefăcut că te cred. De fapt, sufletul a acceptat ca fiind adevărat tot ce-mi spuneai.

Uite că am trecut de la etapa de a vrea, la cea de a avea. Ce hilar!

A fost o perioadă frumoasă, plină de viață și culoare. Am făcut tot ce ne trecea prin cap, ne-am mai și certat. Uneori urât, dar așa-i viața, nu există relații fără momente negre. Sufletele noastre s-au obișnuit unul cu celălalt. Ne șopteau vorbe dulci precum ”te iubesc” și, în cele din urmă, acestea s-au născut, devenind o simplă și sumară exprimare a sentimentelor noastre.

Uite că am ajuns să ne iubim. Frumos, prostesc, nebunește, iresponsabil, asumat. Ne-am iubit la propriu și la figurat. Zici că eram mai mereu beți. De fapt, eram, dar eram îmbătați unul de celălalt. A fost, poate, cea mai frumoasă perioadă din viața mea de până acum. Nu am de ce să neg acest lucru, altfel aș fi ipocrită.

Treptat, magia ni s-a ridicat de pe ochi. Ne înstrăinam puțin câte puțin, dar extrem de sigur. Ai devenit, din bărbatul cald și atent, icebergul ce a scufundat Titanicul. Rece, distant, apatic. Eu nu aveam altă soluție decât să-ți urmez modelul și să sper că, într-o zi, vom afla finalul. Poate că trebuia să lupt, dar cum să lupți cu un om care nu vrea să lupți pentru el, pentru voi?

Și, uite că am ajuns în ultima etapă – aceea de a pierde. M-ai pierdut. Ușor și nu ți se citeau regretele în privire atunci când ai plecat. Ne-am pierdut ca măgarul prin ceață. Eh, nu-i nimic, nu-s supărată pe tine. Nici pe mine. Nici pe noi. De ce nu ai putut spune mai din timp că te-ai săturat? Salvai puțin timp, nimic altceva. Am suferit, nu neg nici asta. Am plâns, și nici asta nu voi nega. Nu voi nega faptul că sunt om și, ca pe oricare altul, mă doare, doar că eu pot să recunosc atunci când mă doare. Și nu-mi este teamă să-mi arăt durerea.

Astăzi, după ceva timp, ești o amintire. La fel, probabil, îți sunt și eu. Un alt ăla, o altă aia pe lista noastră cu foști. Nu-i nimic, se numește viață, iar ce-i al nostru e pus deoparte, sunt sigură.

Această boală se răspândeşte prin raporturi sexuale neprotejate - vaginale, orale şi anale.

Gonoreea ar putea să devină în curând o boală care nu mai poate fi tratată, a avertizat Sally Davies, directorul Serviciului medical civil din Marea Britanie, informează bbc.com.

Sally Davies a expediat tuturor medicilor de familie şi farmaciştilor din Marea Britanie o scrisoare prin care i-a rugat să se asigure că vor prescrie medicamentele corecte împotriva acestei boli, după declanşarea unei epidemii de "super-gonoree" în oraşul Leeds.

Avertismentul ei a fost expediat după apariţia în comunitatea medicală a unor îngrijorări legate de faptul că unii dintre pacienţi nu au primit ambele tipuri de antibiotice de care au avut nevoie pentru vindecarea infecţiei.

Medicii din domeniul sănătăţii sexuale spun că gonoreea a dezvoltat "rapid" rezistenţă la medicamente.

O tulpină de gonoree puternic rezistentă la medicamente a fost detectată în nordul Angliei, în luna martie.

Acea tulpină este capabilă să anihileze efectele antibioticului azitromicină, care este de obicei prescris alături de un alt medicament, ceftriaxonă, în tratamentul antigonoreic.

Administrarea doar unuia dintre aceste medicamente ajută bacteria care declanşează boala să dezvolte rezistenţă la tratament.

Gonoreea este cauzată de o bacterie, denumită Neisseria gonorrhoeae. Infecţia se răspândeşte prin raporturi sexuale neprotejate - vaginale, orale şi anale.

Simptomele pot să includă următoarele manifestări: eliminarea prin organele genitale a unui lichid vâscos galben-verzui, dureri la urinare şi hemoragii între două cicluri menstruale. Adeseori pacienţii nu prezintă simptome, dar pot să răspândească boala şi să infecteze, cu uşurinţă, alte persoane.

Infecţiile netratate pot duce la infertilitate, inflamaţii în regiunea pelvină şi pot fi transmise fetuşilor în timpul sarcinilor.

Gonoreea ocupă locul al doilea în topul celor mai frecvente boli cu transmitere sexuală din Marea Britanie, iar frecvenţa de apariţie a bolii a crescut spectaculos în ultimii ani.

Astfel, numărul de cazuri de gonoree a crescut cu 19% într-un singur an, de la 29.419 în 2013 la 34.958 în 2014

Foarte multe femei apelează la şedinţe de psihoterapie pentru a înţelege comportamentul partenerilor lor, spune psihoterapeutul Constantin Cornea.

Acestea se întreabă de multe ori de ce bărbaţii nu îşi cer iertare atunci când greşesc, de ce nu îşi exprimă sentimentele mai des, de ce nu le place preludiul sau de ce nu vor să le ajute la treburile casnice.

Dacă în primele săptămâni bărbaţii se poartă exemplar, după un timp, mai lung sau mai scurt, aceştia tind să se schimbe. Psihoterapeutul Constantin Cornea scrie că aceştia sunt ca într-un fel de competiţie cu partenera, simţind nevoia să îşi impună punctul de vedere, chiar şi când nu este cazul.

Acesta adaugă: ”În calitate de psiholog cu experienţă în terapia de cuplu pot spune cu certitudine că nu există o diferenţă majoră între femei şi bărbaţi în privinţa comportamentelor. Există femei cu comportament „masculin” şi invers. Barbatii nu sunt de pe Marte şi nici femeile de pe Venus. Ambii sunt de pe Terra”.

Bărbaţii care consideră semn de slăbiciune îndeplinirea cerinţelor femeilor din viaţa lor suferă în principiu de lipsă de cavalerism, explică psihoterapeutul. Ei au învăţat să vadă viaţa ca pe o luptă, chiar şi când vine vorba de parteneră.

Într-o societate în care femeia a devenit o luptătoare cu arme masculine, iar bărbaţii au uitat ce înseamnă cavalerismul, căsnicia este un câmp de luptă pentru putere, scrie Kudika.ro

Psihoterapeutul Constantin Cornea concluzionează că femeia ar trebui să revină la armele seducţiei, iar bărbatul să redescopere cavalerismul. Succesul va fi garantat atat in familie cat si in cariera pentru amandoi. Astfel, vor vedea cat de usor redescopera aspectele care ii uneau la inceput asteptand doar o mica incurajare pentru a reveni. Asemanarile dintre ei ii vor face sa se sustina si sa se ajute reciproc, uitand poate cu desavarsire de diferentele dintre ei sau de cine decide ce este de facut.