Posts by FRONTEX-

Bestia din Stronsay reprezintă o poveste interesantă despre un animal marin bizar, nemaiîntâlnit de experţi.

Există multe poveşti şi legende cu monştri marini care locuiesc în adâncurile apelor. De asemenea, mitologiile abundă de astfel de imagini. Să fie oare imaginaţia umană care să creeze ideea că astfel de monştri marini există cu adevărat, sau este invers: datorită existenţei acestor monştri s-au creat mitologiile?

Un astfel de caz care a rămas în suspensie este cel prezentat în acest articol. În Insulele Orkney, aparţinând de Stronsay, Scoţia a fost găsit un cadavru bizar în data de 25 septembrie 1808, după o noapte furtunoasă.

Animalul era mare, cu un corp care semăna a şarpe, cu gât lung şi trei perechi de picioare. După măsurători, aceasta avea 16,8 metri în lungime, dar o parte din coadă lipsea. Era lat de 1,2 metri şi avea o circumferinţă de 3,1 metri. Capul era similar cu cel al unei oi, şi avea ochii mai mari ca ai unei foci. Culoarea pielii era gri şi era aspră la atingere. Creatura avea 6 membre şi păr lung ce creştea de la umeri până pe coadă.

Un desen al monstrului din Stronsay. Sursa: Wikipedia

Neavând metode de păstrare a leşului, acesta a putrezit în scurt timp. În noiembrie 1808, informaţiile despre această creatură au ajuns la Natural Hisotry Society din Edinburg, dar aceştia nu au putut să identifice animalul. Au decis astfel să-l înregistreze ca pe o specie nouă. Anatomistul John Barclay l-a denumit Halsydrus pontoppidani.

Au existat şi voci care erau împotriva acestei descoperiri. Everard Home a spus că acesta poate fi un rechin pelerin. Acesta susţine că leşurile rechinilor pelerini pot avea forme bizare, precum cel descris de localnici. În 1849, profesorul John Goodsir ajunge la aceeaşi concluzie.

Indiferent de adevăr, acesta este un caz rămas nerezolvat. Poate fi un rechin în descopmunere, dar poate fi mai mult decât atât. Poate într-o altă zi, cu tehnologia într-o continuă evoluţie, vom cunoaşte mai bine adâncul mărilor.

Prin văz putem percepe şi înţelege mult mai bine lumea din jur, însă uneori aceasta nu ne furnizează informaţii exacte.

Studiile demonstrează că în cazul vederii periferice, creierul încearcă să umple golurile, realizând ipoteze  bazându-se pe ceea ce crede el că ar trebui să vedem.

Într-un episod al unei emisiuni de ştiinţă online au fost analizate motivele biologice privind modul în care punctul dispare atunci când sunt urmate instrucţiunile din videoclip. 

Oamenii pot percepe obiecte cu ajutorul fotoreceptorilor din retină care transformă lumina în semnale luminoase, care apoi sunt trasmise către creier. Însă, într-un anumit moment, când nervii şi vasele de sânge sunt conectate la ochi aceste celule lipsesc. 

Dacă lumina refractată a unei imagini loveşte retina în acel loc, creierul va încerca să umple golul cu ajutorul experienţelor trecute. 

Puteţi urmări experimentul mai jos.

Superstiţiile de Anul Nou sunt respectate de multe persoane, care speră că în acest fel vor scăpa de ghinion şi vor atrage doar lucruri bune în viaţa lor

Aceste superstiţii iau multe forme, de la umplerea portofelelor cu bani pentru un an prosper, la dansul în aer liber.

Vă prezentăm în continuare câteva astfel de obiceiuri pentru alungarea ghinionului şi pentru atragerea prosperităţii, potrivit Vocea Transilvaniei.

–nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele;

–dorinţa pusă la miezul nopţii de Revelion are toate şansele să se împlinească;

–este bine să aveţi pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc. Aduce noroc;

– aduce ghinion să puneţi calendarul pe perete înainte ca noul an să înceapă;

–aduce ghinion să intraţi în noul an fără niciun ban în buzunar, este bine să aveţi bani (mai ales noi) în fiecare portofel;

–este bine să nu vă găsească anul nou cu datorii, altfel veţi avea datorii tot anul;

–primul om care va trece pragul în prima zi din noul an va influenţa tot anul. Persoanele blonde sau roşcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc;

–prima persoana care va suna sau va bate la uşă în prima zi din noul an trebuie primită. Dacă prima persoană care va intra în casa e femeie – va fi un an prost, dacă e bărbat – va fi un an norocos;

–nu spălaţi nimic în prima zi a noului an;

–prima zi din noul an trebuie să vă găsească în curaţenie deplină, deci este bine ca înaintea anului nou să faceţi curăţenie şi în cele mai ascunse unghere;

–îmbrăcaţi-vă cu haine noi pe 1 ianuarie;

–nu spargeţi nimic în prima zi a noului an;

–nu plângeti în prima zi a noului an;

–faceţi mult zgomot la miezul nopţii pentru a alunga spiritele rele;

–nu împrumutaţi bani şi nu faceţi datorii pe 1 ianuarie;

–aduce noroc să mâncaţi carne de porc sau linte de Anul Nou;

–Anul Nou va fi luminos şi bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până dimineaţa;

–este bine să vă îmbrăcaţi în roşu în noaptea de Revelion;

–nu înjuraţi şi nu folosiţi cuvinte urâte în ajun de An Nou;

–lăsaţi uşa, geamul, dulapurile deschise în noaptea de Anul Nou;

–copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.

Atunci când vorbim despre un singur supravieţuitor, ne gândim, involuntar, la accidente extrem de grave: prăbuşiri ale avioanelor, erupţia unui vulcan sau o explozie ce a avut loc într-o mină. O femeie a suferit unui accident de avion în urma căruia au decedat 91 de persoane, iar răniţii au rămas naufragiaţi pe o insulă din regiunea peruană timp de zile întregi, În timpul acesta, femeia a trebuit să extragă 30 de viermi din rana pe care o avea la mână şi să o îngrijească. Mai mult, în 2005, un bărbat a supravieţuit unei explozii ce a avut loc în mina Sago din Virginia de vest, Statele Unite, explozie în urma căreia a fost eliberat metan toxic şi monoxid de carbon.

Cu toate acestea, exemplul lui Tom Neale este unul aparte. Acesta a rămas izolat pe un atol în Pacific, unde a trăit, în singurătate, timp de 16 ani. Acesta este originar din Noua Zeelandă şi a ajuns în acel loc din proprie iniţiativă, pentru a avea o existenţă solitară.

De meserie negustor, acesta a devenit captivat de Insulele Cook în anul 1943, atunci când autorul şi călătorul Robert Frisbie i-a povestit despre acest loc după ce l-a vizitat. În anul 1945, un vas a trecut prin Suvorov, zonă care se află la o distanţă de aproximativ 321 de kilometri de cel mai apropiat teritoriu populat, pentru a aduce suplimente pentru observatorii de coastă staţionaţi în Noua Zeelandă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu ajutorul acestui vas, Neale a putut călători până în acea insulă şi a decis să trăiască acolo.

Pentru a se pregăti de şederea sa în acel loc, a început să depoziteze lucrurile necesare. Pe Insula Rarotonga, care face parte din arhipelagul Insulelor Cook, a cumpărat întregul stoc de făină, zahăr, kerosen şi boabe de cafea ale locuitorilor. Drept companie, alături de el au plecat pisica Mrs. Thievery şi pisoiul acesteia, Mr. Tom-Tom.

După 6 zile petrecute în larg, Neale a ajuns pe insula Suvarov, unde nu a exisat până atunci nicio dovadă a faptului că au trăit oameni acolo, doar observatorii de coastă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au lăsat în urma lor o colibă ce ascundea rezervoare de apă, colibă ce a devenit casa sa.

Experienţa sa a fost redactată în cartea "O insulă care a devenit a mea" şi, aşa cum a descris şi în cadrul acesteia, imediat cum a ajuns acolo, viaţa sa a devenit o rutină, petrecându-şi zilele construind, curăţând şi îngrijind grădina pe care şi-a creat-o. Seara, se aşeza pe plajă şi privea cum soarele apune, în timp ce savura o cană de ceai. Cu toate acestea, se confrunta şi cu situaţii complicate, cum ar fi cea în care a trebuit să ucidă 16 porci care îi distrugeau grădina, iar după ce l-a ucis pe primul, a menţionat că l-a cuprins o intensă melancolie şi că a preferat să îl înmormânteze, nu să îl mănânce.

La 10 luni după ce a ajuns în Suvarov, Neale a primit primii vizitatori: două cupluri care au ajuns acolo cu un yacht şi care au fost uimiţi de ordinea şi rânduiala cu care îşi ducea traiul în acel loc căci, cu toate că locuia pe o insulă pustie, îşi spăla aşternuturile în fiecare săptămână şi menţinea curăţenia în colibă.

Însă, o furtună violentă a distrus tot ceea ce el clădise până atunci. Mai mult, rezervele sale de tutun s-au terminat, lucru care l-a afectat destul de rău, căci noaptea se visa fumând şi, mai mult, mâncând ciocolată, carne de vită şi carne de raţă. Însă, această tortură mintală s-a transformat într-o durere fizică, într-o zi simţind o puternică durere de-a lungul coloanei vertebrale, iar fiecare mişcare a sa era un chin. După ce s-a chinuit timp de ore întregi să ajungă în colibă, s-a întins în pat şi a aşteptat un miracol. În mod incredibil, doi americani care se aflau la bordul unui yacht au oprit în acel loc în timp ce se aflau într-o călătorie către Samoa. Cei doi l-au îngrijit, i-au masat zona dureroasă şi, după ce s-au convins că recuperarea acestuia este completă, au plecat şi i-au promis că vor trimite un vas pentru a îl duce acasă. După 2 saptămâni, acest vas a sosit, ducându-l acasă după 2 ani petrecuţi în singurătate.

Atolul Suvorov

Sursa: NASA World Wind/Public domain

Cu toate acestea, pentru el mediul de acasă era unul infernal: ceasurile erau o bătaie de cap pentru el, căci îi amintea de trecerea timpului, maşinile se mişcau prea repede şi făceau prea mare gălăgie, iar hainele erau incomfortabile în raport cu bucata de material din bumbac pe care acesta o purta în jurul şoldurilor atunci când se afla pe insulă. Ceea ce dorea acesta era să se întoarcă pe insula Suvorov, dar guvernul nu a accepat acest lucru. Neconsolat, s-a angajat într-un depozit, iar după 6 ani, un prieten care deţinea un vas ce avea dimensiunea de aproximativ 9.100 de centrimetri s-a oferit să îl ajute să ajungă acolo. Bucuros, acesta a vizitat Comisia Rezidentă din Rarotonga, oraşul său natal, pentru a o informa de planurile sale şi pentru a primi aprobarea.

A doua şedere a sa pe Insula Suvorov a durat doi ani şi jumătate, terminându-se atunci când activitatea pescarilor de perle a început să îl îngrijoreze. În timpul unei întoarceri de 3 ani în Rarotonga, i-a fost permis să publice cartea în care şi-a relatat memoriile înainte de a se întoarce în etapa finală a şederii sale pe insulă.

În anul 1977, după ce s-a îmbolnăvit de cancer la stomac, a fost adus în Rarotonga, unde a murit la vârsta de 75 de ani.

În ciuda faptului că a trăit în singurătate, a afirmat că nu s-a simţit niciodată singur. Singura dată când a dorit să aibă pe cineva lângă el a fost pentru că "nu am vrut  companie, ci pentru că toată această frumuseţe este perfectă pentru a fi păstrată doar pentru mine."

Sărbătorile ar trebui să fie acea perioadă din an în care să ne acordăm un răgaz şi să ne apropiem de cei dragi şi să ne petrecem timpul mai mult ca niciodată alături de persoanele iubite. Totuşi, există multe persoane care nu au un partener în perioada sărbătorilor.

Potrivit datelor site-ului de dating Sentimente.ro, foarte multe persoane apelează, în această perioadă, la soluţia site-urilor de profil unde speră să îşi întâlnească sufletul pereche. Dacă Bucureştiul este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de accesări al acestor platforme de dating, Capitala este urmată de Timişoara, Constanţa şi Iaşi în clasamentul singurătăţii de sărbători.

Prima pagină › D:News

vezi toate articolele din D:News › D:News

Harta singurătăţii de Sărbători. Topul oraşelor în care trăiesc cei mai mulţi români singuri

Trimite pe email12.31.2016 | ● Vizualizări: 308 0 Comentarii

+

ZOOMHarta singurătăţii de Sărbători. Topul oraşelor în care trăiesc cei mai mulţi români singuri

Galerie foto (2)

Sărbătorile ar trebui să fie acea perioadă din an în care să ne acordăm un răgaz şi să ne apropiem de cei dragi şi să ne petrecem timpul mai mult ca niciodată alături de persoanele iubite. Totuşi, există multe persoane care nu au un partener în perioada sărbătorilor.

Potrivit datelor site-ului de dating Sentimente.ro, foarte multe persoane apelează, în această perioadă, la soluţia site-urilor de profil unde speră să îşi întâlnească sufletul pereche. Dacă Bucureştiul este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de accesări al acestor platforme de dating, Capitala este urmată de Timişoara, Constanţa şi Iaşi în clasamentul singurătăţii de sărbători.

Citeşte şi  Un cuplu a construit o altfel de ,,casă verde''. Se încălzesc iarna şi au legume pe tot parcursul anului

Citeşte şi  Modul inedit în care un cuplu american a serbat 63 de ani de căsnicie - FOTO

Bucureştiul conduce în topul oraşelor cu oameni care nu au un partener de sărbători. De altfel, aici sunt concentraţi şi cei mai mulţi utilizatori care folosesc datingul online. Aproape 4 din 10 români care folosesc acest tip de socializare provin din Capitală (36%), iar din acest total două treimi sunt bărbaţi.

Pe locul secund în topul oraşelor cu oameni singuri de sărbători se situează, în cazul bărbaţilor Timişoara, iar în cel al femeilor Cluj-Napoca. Media duce însă capitala Banatului pe locul doi în topul general, în timp ce Cluj-Napoca ajunge abia pe locul 7. Pe locul 3 în cazul femeilor care îşi caută un partener se află Iaşiul, în timp ce în cazul bărbaţilor acest loc revine constănţenilor.

„Dacă primul loc al clasamentului nu surprinde, dinamica locurilor următoare este interesantă. Am observat o mai multă încredere în eficienţa datingului online în Ardeal şi sud-estul ţării. De asemenea, indiferent de zona din care provin, un procent covârşitor caută pe site-ul nostru un partener pentru o relaţie de lungă durată, la care apreciază cel mai mult sinceritatea, lipsa viciilor, reciprocitatea în exprimarea sentimentelor. La polul opus, nu sunt interesaţi de religie, viziune politică, etnie sau profesie”, a declarat Flori Dragomir, vicepreşedinte Sentimente.ro.

Pe ultimele locuri în topul oraşelor cu persoane care încă nu şi-au găsit un partener se află Giurgiu, Sfântu Gheorghe şi Slobozia.

Leii sunt cei mai activi, alături de persoanele care deţin un animal de companie

Indiferent de locul unde se află sau de sex, utilizatorii au în comun câteva lucruri importante: sunt interesaţi de relaţii serioase şi/sau de căsătorie, sunt persoane cu studii medii şi superioare, care au pus cariera pe primul plan pentru mult timp şi acum încearcă să îşi găsească împlinirea şi pe plan sufletesc. În medie, ei au la activ în medie două - cinci relaţii de lungă durată.

De asemenea, în topul zodiilor, cei mai mulţi dintre cei care îşi caută perechea online sunt născuţi sub semnul Leului, după care urmează utilizatorii Rac şi cei Taur.

În medie, aproape jumătate din totalul utilizatorilor activi au un animal de companie sau îşi doresc unul, cel mai mic procent înregistrându-se în Capitală. Aici doar 35% au un animal de companie.

Cercetările realizate în cel mai adânc abis oceanic al Terrei, Groapa Marianelor, au dus la descoperirea unei noi specii de peşte, cu înfăţişare „fantomatică”, filmat la o adâncime de 8.143 metri.

Peştele face parte din familia Liparidae, ale cărei specii sunt adaptate la viaţa la mari adâncimi. Este, până în prezent, specia de peşte care deţine „recordul” de adâncime: 8143 m.

Totuşi, acest peşte, observat în cursul unei expediţii întreprinse în Pacific de cercetători de la University of Hawaii şi University of Aberdeen, care au studiat fauna din Groapa Marianelor, are o formă a corpului diferită de cea a altor specii din aceeaşi familie. Are înotătoare mari, transparente, franjurate, şi o coadă asemănătoare cu cea a unui ţipar.

Viaţa la adâncimi atât de mari, unde presiunile sunt enorme, este o provocare pentru animale, deoarece aceste presiuni uriaşe stânjenesc funcţia muşchilor şi a nervilor şi distorsionează configuraţia proteinelor, tulburând funcţionarea enzimelor necesare proceselor vitale. 

Cum reuşesc peştii abisali să supravieţuiască în aceste condiţii extreme? În 1999, Paul Yancey de la Whitman College, SUA, a descoperit un mecanism fiziologic care împiedică  deformarea moleculelor proteice la peştii abisali. Este implicat în acest proces un compus numit oxid de trimetilamină (TMAO), care reglează concentraţia substanţelor dizolvate din celule. 

Nivelul de TMAO este cu atât mai ridicat cu cât o specie trăieşte la adâncimi mai mari, dar există o limită a cantităţii de TMAO pe care o poate conţine o celulă, ceea ce limitează, astfel, şi adâncimea la care pot trăi peştii. 

Arheologii britanici au constatat recent că un creier descoperit într-un craniu în 2008, într-un sit datând din epoca fierului, este vechi de circa 2.600 de ani.

Acesta a fost descoperit în craniul unei persoane ce a fost îngropată cu faţa în jos într-un lut umed din apropiere de York, Marea Britanie.

Potrivit echipei formată din 34 de oameni de ştiinţă de la Arheologic Trust York, datorită faptului că a fost acoperit cu un strat gros de noroi, craniul s-a oxigenat circa 2000 de ani, astfel că a fost împiedicată descompunerea părţilor moi, spongioase.

Cercetătorii descriu ţesutul moale ca având o "textură elastică, precum tofu".

Faptul că ţesutul moale încă arată precum un creier este extraordinar, având în vedere faptul că este vechi de 2600 ani.

"M-am uitat prin gaura de la baza craniului pentru a-l investiga. Spre surprinderea mea, am văzut o cantitate de material spongios galben strălucitor. A fost altceva decât tot ce am văzut până acum", a declarat Rachel Cubbitt, unul dintre membrii echipei de cercetare.

Potrivit acestora, creierul ar fi aparţinut unei persoane care ar fi fost lovită la cap cu un obiect dur şi ulterior decapitată.

"O examinare a vertebrelor din zona gâtului ne spune că a fost mai întâi lovit tare în această zonă, iar apoi gâtul a fost tăiat cu un cuţit ascuţit mic", a afirmat unul dintre cercetători. Persoana în cauză ar fi avut între 25 şi 45 de ani în momentul decesului.

Satelitul îngheţat al planetei Jupiter, Europa, este considerat de oamenii de ştiinţă un loc propice vieţii.

Astronomii susţin că suprafaţa îngheţată a Europei ar ascunde vaste oceane de apă şi chiar viaţă. Satelitul nu a fost însă explorat în totalitate. Cele opt navete spaţiale care s-au apropiat de Europa au reuşit să cartografieze în jur de 10-15% din suprafaţa sa, la o rezoluţie bună.

NASA lucrează la dezvoltarea unei misiuni care să cerceteze îndeaproape luna planetei Jupiter. O sondă ar urma să înconjoare Europa de 45 de ori pentru a capta imagini mai detaliate.

Bucati de metal descoperite pe epava

Mai multe lingouri dintr-un metal misterios, care ar putea să provină din Atlantida, au fost descoperite pe fundul Mării Mediterane, în largul coastelor Siciliei, informează maxisciences.com.

Uneori este nevoie de o simplă descoperire arheologică pentru a relansa o legendă. Cu ocazia unei expediţii ştiinţifice submarine în largul Siciliei, arheologii italieni au descoperit 39 de lingouri dintr-un metal misterios.

   Analizele efectuate asupra acestor vestigii sugerează faptul că ar putea fi vorba de legendarul oricalc, asociat în textele antice cu mitul Atlantidei.

Descris în numeroase texte antice, acest metal rar ar proveni, potrivit filosofului grec Platon, de pe legendara insulă Atlantida.

În total, 39 de lingouri în formă dreptunghiulară au fost aduse la suprafaţă. Ele au fost găsite în jurul unei epave care s-a scufundat în ape puţin adânci, la 300 de metri distanţă de portul din oraşul italian Gela.

   Ambarcaţiunea ar fi eşuat în urmă cu aproape 2.600 de ani şi a fost descoperită în 1988 la o adâncime de doar câţiva metri. Potrivit arheologilor, corabia provenea din Grecia sau din Asia Mică şi se îndrepta spre Sicilia.

  Epava gasita langa Coasta Siciliei

 Corabia transporta la bordul ei acest metal, care era utilizat ca ornament, în momentul în care, prinsă într-o furtună puternică, s-a scufundat cu preţioasa încărcătură.Lingourile reprezintă o descoperire importantă, pentru că niciodată o cantitate atât de mare de oricalc nu a fost găsită în acelaşi loc.

Potrivit lui Sebastiano Tusa, arheolog la Oficiul Maritim din Sicilia, descoperirea "deschide importante perspective pentru cercetări ştiinţifice şi studierea străvechilor rute de aprovizionare cu metale din Mediterana antică".

 "Cunoşteam oricalcul graţie textelor străvechi şi câtorva obiecte decorative", a precizat într-un comunicat acelaşi cercetător.

  Textele scrise în trecut permit într-adevăr oamenilor de ştiinţă să îşi facă o idee despre acest metal misterios, chiar dacă originea şi compoziţia lui fac în continuare obiectul unor dezbateri aprinse.

Un aliaj între aramă şi zinc, potrivit istoricilor, oricalcul este un metal care seamănă cu alama, fabricat pe bază de zinc, cărbune şi aramă.

   Lingourile descoperite recent au fost supuse unei analize de fluorescenţă cu raze X. Rezultatele experimentului au indicat un procent de 75-80% de aramă, 15-20% de zinc, dar şi urme infime de nichel, plumb şi fier.Această caracteristică i-a determinat pe cercetători să creadă că au de-a face cu oricalc.

"Descoperirea confirmă faptul că, la un secol după ce a fost înfiinţat, Gela devenise un oraş bogat, cu artizani specializaţi în producţia de artefacte preţioase", a explicat acelaşi cercetător italian, citat de Discovery News.

Astfel, lingourile erau în mod sigur destinate comerţului şi fabricării de noi produse. Specialiştii avertizează însă în privinţa concluziilor pripite. Lingourile nu constituie o dovadă a existenţei Atlantidei, au subliniat arheologii italieni.

   "Descoperirea lingourilor a fost asociată cu Atlantida, pentru că, în «Critias», Platon menţionează metalul, ca fiind prezent pe continentul misterios şi folosit pentru decorarea templului lui Poseidon", a spus Sebastiano Tusa.

   Alţi cercetători evocă posibilitatea unui metal care ar reprezenta un amestec de alamă, aramă şi zinc, fără însă ca acesta să fie oricalc.

   În ceea ce îi priveşte, profesorul Tusa şi colegii săi intenţionează să îşi continue cercetările din jurul epavei, în speranţa de a găsi şi alte vestigii la fel de importante ca lingourile descoperite recent.

Astfel de descoperiri permit oamenilor de ştiinţă să afle mai multe informaţii despre istoria Siciliei şi, mai ales, despre economia şi artizanatul din această regiune.

Atlantida ("Insula lui Atlas", în limba greacă) este numele unei insule legendare, menţionată pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, "Timaios" şi "Critias".

   În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă (sau continent) aflată dincolo de Coloanele lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest.

După o încercare eşuată de invadare a Atenei, Atlantida s-ar fi scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9500 î.e.n.).

   Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din Antichitate, dar a fost de obicei respinsă de comunitatea ştiinţifică.

Puţin cunoscută în Evul Mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice la filme, seriale TV şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.

Oamenii de ştiinţă au reuşit să ”planteze” cu succes amintiri artificiale în mintea unor şoareci care ”moţăiau”, o premieră pentru neuroştiinţă. Mai mult, aceste amintiri au persistat şi au influenţat comportamentul animalului când s-a trezit.

În afară de faptul că este o realizare remarcabilă în sine, experimentul cercetătorilor de la Centrul Naţional Francez pentru Cercetare Ştiinţifică poate duce la o mai bună înţelegere a rolului somnului în consolidarea amintirilor, precum şi la dezvoltarea unor metode pentru a-i face pe oameni mai puţin susceptibili la amintirile false, o reală problemă în anumite procese penale.

Pentru a reuşi să ”păcălească” mintea rozătoarelor electrozii inseraţi în creierul şoarecilor au fost proiectaţi să stimuleze două regiuni diferite: sistemul de recompense şi hipocampul, centrul memoriei şi al învăţării, mai exact, regiunea care conţine neuronii numiţi ”celule de locaţie”. Acestea, pentru descoperirea cărora s-a acordat un premiu Nobel anul trecut, sunt celule care se activează atunci când animalul este într-un loc specific. În combinaţie cu un alt tip de neuroni, aceste celule constituie ”GPS-ul interior” al creierului nostru care este necesar pentru orientarea în spaţiu.

Pentru a identifica aceste celule, cercetătorii le-au permis animalelor să exploreze un anumit mediu, în timp ce le era înregistrată activitatea cerebrală. După ce au identificat celulele care se activau când şoarecii intrau într-un anumit spaţiu, cercetătorii au stimulat sistemul de recompense în timp ce acele celule erau active în perioada de veghe. Acest lucru a generat o asociere pozitivă falsă între un anumit spaţiu şi o recompensă sau o experienţă plăcută. În consecinţă, şoarecii au petrecut semnificativ mai mult timp explorând aceste zone în comparaţie cu alte rozătoare la care stimularea neuronală s-a făcut la întâmplare.

Având în vedere că ştim faptul că neuronii din hipocamp recrează experienţele din timpul zilei în timp ce dormim, cercetătorii au continuat să monitorizeze activitatea creierului în timp ce şoarecii dormeau. Similar, atunci când o celulă de locaţie se activa spontan, ei au stimulat sistemul de recompense. Rezultatul a fost acelaşi. Animalele au petrecut de până la cinci ori mai mult timp explorând zona asociată cu plăcere sau recompensă.

Pentru că implică implanturi în creier, tehnica nu va fi repetată pe oameni. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă sunt încrezători că descoperirea reprezintă un pas important pentru ajutarea persoanelor care au probleme cu memoria sau chiar anumite boli mentale.

Noel Sharkey, profesor emerit în robotica de la Universitatea din Sheffield, a avertizat că păpuşile sexuale Android ar putea avea consecinţe dăunătoare pentru societate.

El a spus că, la fel cum propagarea conţinutului porno pe internet a luat prin surprindere guvernul britanic, revoluţia robotică va crea mutiple consecinţe. În viitor, adolescenţii îşi pot pierde virginitatea din cauza roboţilor sexuali, avertizează el.

„Nu este o problemă să faci sex cu o maşină. Dar dacă aceasta este prima ta interacţiune sexuală? Ce părere vei avea atunci despre sexul opus? Ce vei crede că este: un bărbat sau o femeie? Acest lucru va intra în obişnuinţă, oprind oamenii să formează relaţii cu oameni normali din viaţa reală", a explicat Profesorul Sharkey la Festivalul de Ştiinţă Cheltenham.

Păpuşile sexuale robotice asemănătoare cu oamenii sunt deja pe piaţa din SUA şi Japonia. Profesorul Sharkey consideră că aceste păpuşi trebuie vândute cu o limită de vârstă a cumpărătorului ca să nu ajungă în mâinile adolescenţilor.

„Roboţii sexuali sunt acum accesibili şi cu siguranţă vor fi comuni în următorii zece ani. Cred că va exista o limită de vârstă, cu siguranţă că ar trebui să fie, dar şi aşa, dacă tatăl sau mama a avut o păpuşă sexuală, adolescentul ar putea să o găsească şi să o utilizeze", a adăugat Sharkey.

Roboţii sexuali sunt deja disponibili şi au o gamă variată numită TrueCompanion. Roxxxy este modelul feminin, iar Rocky modelul masculin. O astfel de păpuşă sexuală, costă, în SUA, aproximativ 10.000 de dolari. Păpuşile pot fi personalizate, iar firma propune o multitudine de tonuri ale pielii, feţe şi culori din care clienţii pot alege.

Impresia pe care fiecare dintre noi şi-o face la prima întâlnire are o importanţă covârşitoare în modul în care se va dezvolta relaţia respectivă. De câte ori nu ţi s-a întâmplat să fii total dezamăgită încă de la primele cuvinte pe care le-a rostit bărbatul cu care ai avut o primă întâlnire? Asta pentru că pe lângă atracţia sau chimia care apare între două persoane, modul în care comunică ele are o importanţă la fel de mare, după cum susţin experţii în relaţii. 

Astfel că dacă vrei să nu iasă un dezastru prima întâlnire şi îţi doreşri să-l mai vezi vreodată pe acel bărbat există câteva lucruri pe care nu este deloc indicat să le faci.

Expertul în relaţii Michelle Lewis, autoarea cărţii "Flirting 101" a enumerat care sunt cele 10 lucruri pe care nu trebuie să le faci la prima întâlnire: 

1. Nu vorbi non-stop despre tine!

Aceasta este principala greşeală pe care multe persoane o fac fie din pricina emoţiilor care le copleşesc, fie pentru că le place foarte mult să vorbească despre propriile realizări. Însă, la prima întâlnire nu este deloc recomandat să faci acest lucru, în încercarea de a-l face pe celălalt să te placă.

Cu cât te concentrezi mai mult asupra subiectelor comune şi asupre persoanei care este de cealaltă parte a mesei cu atât mai mult vei avea ocazia să o descoperi şi, implicit, vei crea o legătură specială între voi.

2. Nu-i cere tot istoricul persoanei cu care te întâlneşti!

Eşti la prima întâlnire, nu la un interviu pentru un loc de muncă. Foarte multe întrebări aruncate într-un mod foarte serios pentru a descoperi totul despre viaţa celuilalt pot să transforme prima întâlnire într-un dezastru. Limitează-te la lucruri de suprafaţă pentru început, nu intra abuziv în viaţa lui privată pentru a afla totul de la prima întâlnire!

3. Lasă-l pe el să plătească consumaţia, dar oferă-te şi tu!

Potrivit specialistului în relaţii, este foarte important ca femeia să se ofere să-şi plătească consumaţia la prima întâlnire, însă în acel moment bărbatul trebuie să o asigure că totul este în regulă, se va ocupa el de această parte şi rămâne ca ea să plătească data viitoare. Permite-i să fie cavaler, dar asigură-te că ai încercat să fii şi tu corectă!

4. Ascultă-l cu atenţie!


 


În ciuda emoţiilor care poate te copleşesc este foarte important să te concentrezi asupra discuţiei pe care o ai cu partenerul tău la prima întâlnire. Doar aşa vei putea să stabileşti o legătură cu el şi să faceţi conversaţie despre lucrurile care vă fac plăcere amândurora. Atunci când te gândeşti prea mult la faptul că poate nu-ţi stă bine părul sau că nu ai ales vestimentaţia potrivită, atenţia ta va fi distrasă de la conversaţie, iar celălalt va observa şi va percepe acest lucru într-un anumit fel. 


 


 


5. Nu deschide subiecte legate de politică!


 


Aceste subiecte nu sunt deloc sexy la prima întâlnire şi pot să distrugă toată atmosfera, cu atât mai mult cu cât este foarte posibil să aveţi păreri total diferite.


 


 


 


6. Nu deschide subiecte legate de sex!


 


La fel ca subiectele legate de politică, nici conversaţiile despre gusturile tale în materie de sex nu sunt deloc recomandate la prima întâlnire. Discuţiile despre sex nu sunt potrivite la prima întâlnire, deoarece nu cunoşti deloc persoana de lângă tine şi nu ştii cum poate să le interpreteze, fie ele chiar şi glume nevinovate. Păstrează aceste discuţii pentru mai târziu, dacă va fi nevoie!


 


 


7. Nu consuma mai mult alcool decât e cazul!


 


Alcoolul poate să fie de ajutor atunci când emoţiile sunt foarte mari şi poate să te detensioneze la prima întâlnire. Însă, este important să îţi cunoşti limitele. Consumă o băutură care-ţi place pentru a te relaxa puţin, însă limitează-te la ea pentru a nu face o impresie greşită.

Este şocant să afli că două persoane care păreau să se potrivească atât de bine, să se iubească şi să fie pe aceeaşi lungime de undă s-au despărţit. Dar potrivit specialistului în relaţii Jeff Forte, multe cupluri se străduiesc să păstreze aparenţa unei căsnicii fericite pentru mult timp, încercând să ascundă problemele majore care le macină, pentru ca într-un final să aleagă despărţirea ca singura cale de ieşire din impas. Sunt unele greşeli care prin natura lor pot clătina treptat chiar şi cea mai solidă relaţie. Iată câteva dintre greşelile şi obiceiurile care te pot aduce în pragul divorţului:

Nu aveţi aceleaşi planuri

De multe ori se întâmplă ca partenerii să aibă opinii diferite referitoare la ceea ce este cel mai important pentru ei. Fiecare dintre ei consideră că scopurile sale personale sunt mai importante şi că pe ele ar trebui să se concentreze împreună. Iar în aceste condiţii, când fiecare trage în direcţii opuse, este inevitabil ca relaţia să nu se rupă. Este foarte important să realizați că sunteți o echipă, iar scopurile voastre, în ansamblu, ar trebui să fie comune.

Nu vă cunoaşteţi nevoile şi aspiraţiile

Fiecare persoană are propriile sale nevoi şi dorinţe pe care speră ca partenerul să i le împlinească.

Dar de multe ori se întâmplă ca partenerii să nu vorbească despre aceste nevoi ale lor sau presupun că persoana iubită are aceleaşi aşteptări, ceea ce este complet greşit. Chiar dacă vă iubiți, asta nu înseamnă că sunteți identici.

Nu vă manifestaţi afecţiunea

Conexiunea specială dintre două persoane care se iubesc se poate pierde treptat dacă partenerii nu îşi mai manifestă afecţiunea prin gesturi simple, aşa cum sunt săruturile, îmbrăţişările, atingerile sau ţinutul de mână. Lipsa de implicare din acest punt de vedere vă poate transforma în simpli colegi de cameră, nimic mai mult, ceea ce duce la distrugerea căsniciei.

Vă neglijaţi reciproc

Acest lucru se întâmplă atunci când nu îţi ţii promisiunile făcute partenerului, chiar şi pe cele mai mărunte şi aparent lipsite de importanţă, când nu îi acorzi atenţie sau nu îl asculţi. Cel mai probabil niciunul dintre voi nu şi-a dorit să pară că oricare alt lucru este mai important decât partenerul de viaţă. Dar cu toate acestea se întâmplă să vă îndreptaţi atenţia şi energia în alte direcţii, neglijându-vă reciproc.

Vă blocaţi în resentimente

Situaţiile din trecut rămase nerezolvate vă pot otrăvi relaţia. Ceea ce nu ai spus la timpul potrivit şi nu ai înfruntat în momentul în care s-a întâmplat se poate întoarce constant în mintea ta ca un bumerang. Unul dintre parteneri sau chiar ambii pot avea gânduri de tipul "Ai făcut lucrul ăsta, iar eu nu pot trece peste". Discuțiile sincere, pe un ton calm, despre tot ceea ce v-a provocat suferință, chiar dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă, vă ajută să depășiți momentele dificile și să scăpați de fantomele trecutului.

Nu înfruntaţi realitatea

Fiecare dintre voi realizează că în viaţa voastră de cuplu sunt probleme, dar nu faceţi nimic pentru a le confrunta. Vă este dificil să înfruntaţi realitatea şi preferaţi astfel să nu faceţi nimic în privinţa dificultăţilor care vă afectează relaţia. Falsul optimism nu vă ajută cu nimic, iar atitudinea de tipul "totul este bine", deși simțiți fiecare dintre voi că nu este adevărat, vor lăsa loc ca problemele să se adâncească și să devină de nerezolvat.

Vă criticaţi reciproc

Obiceiul de a vă lega fiecare de cea mai mică greşeală a celuilalt va conduce treptat la instalarea unui tipar negativ în viaţa voastră de cuplu.

După o vreme, critica neconstructivă vă va aduce în situaţia de a vedea numai defectele partenerului, ceea ce vă îndepărtează foarte mult unul de celălalt.

Vă certaţi ca să câştigaţi

Certurile sunt inevitabile în orice cuplu. Dar dacă atunci când vorbiţi despre un subiect sensibil vă concentraţi atenţia mai mult pe "a avea dreptate", decât pe a găsi soluţii, atunci orice discuţie se poate transforma într-o ceartă. Trebuie să vă amintiţi că scopul nu este să aveţi mereu dreptate, ci să găsiţi rezolvări.

Vă canalizaţi toată atenţia sau afecţiunea în altă direcţie

Atunci când atenţia unui partener se concentrează exclusiv asupra unui alt aspect al vieţii, fie că este vorba de carieră, copii sau chiar o relaţie extraconjugală, celălalt partener îşi va căuta la rândul său refugiu în altă parte. Este una dinte cele mai grave situaţii, care conduce inevitabil la destrămarea căsniciei.

Lăsaţi stresul să vă controleze viaţa

Situaţiile dificile şi problemele cu care ne confruntăm în fiecare zi au un impact serios asupra celor mai mulţi dintre noi. Dar o mare greşeală este aceea de a lăsa toate aceste dificultăţi să afecteze viaţa de cuplu. Ai numai de pierdut dacă aduci cu tine problemele din exterior şi le proiectezi asupra partenerului sub forma unor reacţii sau comportamente negative.

Cercetătorii de la Universitatea Michigan (SUA) care au analizat filmele romantice au ajuns la concluzia că în producțiile americane apare adesea câte un îndrăgostit care își urmărește iubita cu patimă, ducând la o serie de situații comice. Julia R. Lippman, profesor, expert în gen și sexualitate la Universitatea Michigan, este de părere că aceste filme nu sunt doar amuzante, relatează suplimentul Madame al cotidianului francez Le Figaro, citat de Agerpres.

Lippman a realizat un studiu pentru a afla dacă acest tip de filme influențează pozitiv sau negativ relațiile amoroase și a publicat rezultatele cercetării "I Did it Because I Never Stopped Loving You" ("Am făcut-o fiindcă nu am încetat niciodată să te iubesc"). 

Specialista și echipa sa afirmă că femeile acceptă mai ușor comportamentele obsesive ale partenerilor dacă le privesc dintr-o perspectivă romantică. Altfel spus, nu trebuie să se lase hărțuite, dar altfel stau lucrurile dacă bărbatul care le hărțuiește este îndrăgostit de ele.

Pentru a-și confirma ipoteza, Julia R. Lippman a intervievat 426 de femei împărțite în trei grupe. Prima grupă a vizionat filme în care hărțuirea era prezentată în mod pozitiv — ca în "There's Something About Mary" (1998), în care Matt Dillon (Pat Healy) o urmărește pe Cameron Diaz (Mary). 

Celei de-a doua grupe i s-au prezentat thrillere în care hărțuirea apare ca negativă — ca în "Sleeping with the Enemy" (1991), în care Julia Roberts este terorizată de Patrick Bergin, în rolul soțului violent.

A treia grupă s-a uitat la filme documentare, printre care "La Marche de l'empereur" (2005), cu o pereche de pinguini care, printre mulți alții, traversează una din cele mai ostile regiuni ale lumii.

Lippman a spus pe site-ul The Guardian că "femeile care au vizionat filme unde se prezenta o urmărire romantică persistentă — primul caz — erau mai dispuse să accepte ceea ce se numește "miturile hărțuirii" decât cele care se uitaseră la agresiuni masculine înspăimântătoare — al doilea caz — sau la documentare benigne cu animale — ultimul caz". 

Aceste "mituri ale hărțuirii" constau în "idei false sau exagerate asupra hărțuirii, care îi minimalizează gravitatea, cu alte cuvinte, cine aprobă acest lucru are tendința să ia lucrurile mai puțin în serios".

Cercetătoarea își nuanţează totuși afirmațiile, spunând că "evident că este distractiv într-o comedie să îl vezi pe Ben Stiller urmărind-o pe Cameron Diaz atâta vreme cât știi că în viață lucrurile nu stau așa", notează Agerpres. Într-un interviu de pe Global News, Lippman arată că "problema acestor comedii este că influențează mult mitul dragostei... Dragostea este extraordinară, însă la fel este și respectul față de celălalt".

Eram amândoi în cadă, unul de-o parte a ei, celălalt de cealaltă parte. Între noi, la mijlocul căzii, o scândură veche găsită în apartament, o scrumieră, un pachet de țigări și o brichetă neagră. Ne-am decis să stăm de vorbă, la cald.

– Te-ai gândit vreodată să mă părăsești? mă întreabă în timp ce trag din țigară.

– Da, îi răspund eu.

A făcut ochii mari și s-a oprit pentru câteva secunde din fumat. Era surprinsă de-a dreptul. Simțeam că ar fi fost în stare să mă înece. Ceva a oprit-o dintr-un atac furibund.

– Ce?!

– Da, m-am gândit. De fapt, în fiecare zi mă gândesc.

– Cum îndrăznești …

– Oprește-te, Eva! Mă gândesc să te părăsesc în fiecare zi doar pentru că simt că îmi acaparezi toată ființă! Dacă mă gândesc mai bine, am o adevărată luptă interioară cu mine însumi.

– Și ce e rău în asta, Adam? Ce este rău în a iubi? Ce este rău în a împărți o viață cu cel care te iubește mai mult decât pe propria persoană?

– Nimic, nimic! Chiar dacă sunt bărbat, am și eu temeri. Așadar, îmi este teamă de momentul în care altcineva sau altceva te va desprinde de mine.

– Prostule! Să îți fie teamă doar de tine și doar de momentul în care nu vei mai iubi. Doar tu mă poți desprinde de tine!

– Poate ai dreptate. Habar nu am. Ți-am spus ceea ce gândesc.

– Și nu-ți este greu să trăiești zilnic cu astfel de gânduri? Nu-ți apasă cumva pe umeri greutatea lor?

– Ba da, dar m-am obișnuit. Poate că asta-i crucea pe care eu trebuie s-o port – nesiguranța zilei de mâine. Sau poate, pur și simplu, sunt un idiot, un nebun sau cum vrei tu să-mi spui.

– Doar prost. Nesiguranța zilei de mâine o am și eu, și ceilalți oameni, însă am învățat că ACUM este momentul cel mai important din viața unui om. Nici trecutul, nici prezentul nu contează când vorbim despre posibilitatea de a pierde ceva sau pe cineva.

– Da, așa o fi! Și ce vrei să fac, Eva? o întreb iritat.

tiai că dacă gâdili un șobolan, acesta râde?

Studiile au arătat că fumătorii trăiesc cu aproape 6 ani și jumătate mai puțin decât cei care nu fumează.

Numele adevărat a lui Bruno Mars, cântărețul american, este Peter Gene Hernandez. Acesta s-a născuit în Hawaii.

Studiile au arătat că și caprele au dialecte diferite, la fel ca oamenii.

Cel mai lung sărut înregistrat a fost de 58 de ore, iar protagonist a fost un cuplu tailandez.