Posts by Răzvan-

Fotbaliștii români Ianis Hagi și Vlad Chiricheș au marcat pentru echipele italiene Fiorentina, respectiv Napoli, sâmbătă, în meciuri amicale.

Sursa foto: sscnapoli.it

Fiorentina a surclasat formația de amatori Trentino Team cu 11-0 (6-0), internaționalul de tineret Ianis Hagi marcând în minutele 15 și 45. Hagi a evoluat în prima repriză, iar în a doua poarta echipei ''viola'' a fost apărată de Ciprian Tătărușanu.

Pentru Fiorentina au mai marcat Maxi Olivera (4), Vitor Hugo (18), Marco Meli (28), Khouma Babacar (44), Andres Schetino (55), Gabriele Gori (61), Jaime Baez (63), Sebastian Cristoforo (65), Josip Maganjic (75).

Napoli a dispus cu 7-0 (4-0) de Trento, fundașul Vlad Chiricheș marcând al treilea gol al partidei, în min. 44. Pentru Napoli au mai înscris Dries Mertens (16), Emanuele Giaccherini (37), Jose Maria Callejon (44), Arkadiusz Milik (59, 66) și Adam Ounas (60).

Chiricheș a jucat în prima repriză la formația napolitană.

Echipele de cadete, juniori și junioare ale României au obținut noi victorii, sâmbătă, la Campionatele Europene de tenis de masă pentru cadeți și juniori de la Guimaraes (Portugalia).

La cadete, România a câștigat Grupa C, învingând și Suedia, sâmbătă, cu 3-2 (Elena Adriana Zaharia — două victorii, Luciana Camelia Mitrofan), după 3-0 cu Croația și 3-2 cu Ucraina.

Juniorii au înregistrat și ei trei victorii în Grupa B, ultima contra Serbiei, cu 3-0 (Rareș Șipoș, Cristian Pletea, Dragoș Florin Oprea), după 3-0 cu Cehia și Danemarca.

Junioarele au bifat trei victorii cu același scor, 3-1, ultima fiind în fața Sloveniei (Andreea Dragoman, Adina Diaconu — două), după cele cu Franța și Croația.

La cadeți, România a pierdut și al treilea meci, 1-3 cu Portugalia (punct adus de Andrei Tomică), după 0-3 cu Franța și 2-3 cu Spania. România va evolua în play-off contra Slovaciei.

Ai greşit secţiunea.

Încearcă aici la serverul dorit : http://www.ECILA.ro/forum/index.php?/forum/2079-counter-strike-16-servere-publice/

Respins.

Topic închis.

Podișul Dobrogei îsi trage denumirea din nivelul topografic scăzut comparativ cu zonele adiacente.

Geneză și geologie[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere geologic, rocile componente ale zonei conferă apelativul de Munții Dobrogei. Acesta are înălțimi maxime de doar 467 m, în vârful Greci (Țuțuiatul). Orogeneza ce a generat Munții Dobrogei este cea hercinică (Devonian/Permian) în nord și cea caledoniană (Cambrian/Silurian) în zona centrală. Înălțimea scăzută este în general datorată proceselor exogene care au acționat prin erodarea materialului constituent al rocilor expuse agenților atmosferici. Rocile aflate în prezent la suprafață erau în momentul formării catenei muntoase la baza sa (granitul de la Greci).

Din punct de vedere geografic, intervalul de înălțimi în care sunt cantonați Munții Dobrogei duce la clasificarea lor ca podiș, acesta fiind situat între valea Dunării în vest și nord și Marea Neagră în est, constituind singura mare unitate extra-carpatică, având aflorate cele mai vechi structuri geomorfologice din România. La suprafață, cele mai vechi roci sunt șisturile verzi proterozoice din Podișul Casimcei, cu o vârstă de peste 600 milioane ani. În fundamentul Dobrogei de Sud există roci mai vechi, identificate în foraje și acoperite în prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice și neozoice, care au o vârstă mult mai mare (1,6 miliarde ani).

Relieful[modificare | modificare sursă]

Podișul Dobrogei se prezintă ca un podiș relativ rigid, format pe roci vechi (șisturi verzi, granituri), depozite sedimentare mezozoice și neozoice, puternic erodat de acțiunea îndelungată a factorilor exogeni, cu un relief domol, ușor ondulat și cu altitudini relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai înaltă, ajungând pe alocuri la 350-400 m dar și la 467 m în vârful cel mai înalt (Vf. Greci din Munții Măcinului). Partea de sud are sub 200 m (altitudinea maximă este de 204 m în Podișul Deliorman).

Din punct de vedere tectonic, Podișul Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un proces de subducție (în lungul unui plan Benioff) sub Carpații de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române și Dobrogea de Sud). Asociat acestora există forme de relief influențate de petrografie și structura: un relief "granitic", cu trene de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafețe structurale adaptate ondulărilor largi ale formațiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există de asemenea, în nord (Munții Măcinului, Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentație (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare și sufoziune.

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

Subdiviziunile principale ale Podișului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord și Podișul Dobrogei de Sud, despărțite de linia Hârșova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai înalt, cu un relief mai variat și o înclinare generală de la Dunăre spre mare. Este format din Munții Măcinului (cunoscuți și sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculițelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podișul Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu altitudine maximă de 401m), Podișul Casimcei, format din șisturi verzi (cu 325 m altitudine maximă), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic areal carstic (peșterele de la Gura Dobrogei și "cheia" Dobrogei). Uneori Podișul Casimcei este considerat o subdiviziune majoră separată a Dobrogei, de același rang cu celelalte două și denumit Dobrogea Centrală. Podișul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200 m), este larg ondulat după cutele calcarelor sarmațiene și înclină de la mare spre Dunăre. Văile au un pronunțat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestică, cu altitudini maxime de 204m, poartă denumirea generică de "Deliorman" (continuându-se în Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorală înaltă, Podișul Medgidia (cu Valea Carasu), Podișul Negru Voda și Podișul Oltinei.

Diviziunile Carpaților: Carpații Orientali - în maro

Carpații Orientali reprezintă unul din marile segmente montane ale munților Carpați, și se află pe teritoriul României, Ucrainei, Slovaciei și Poloniei. Așa după cum indică și numele, Carpații Orientali se găsesc în partea estică a lanțului muntos, prezentând o varietate largă de roci, înălțimi, împăduriri, floră și faună.

Limite geografice generale[modificare | modificare sursă]

Sunt cuprinși între limitele

Nord: Subcarpații Beskizi din Polonia

Est: Podișul Moldovei și Subcarpații Moldovei

Vest: Depresiunea Colinară a Transilvaniei(D.C.T),

Sud: Subcarpații de Curbură și Valea Prahovei

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Între aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferențiază de celelalte ramuri carpatice, cum ar fi:

altitudinile au valori mijlocii; înălțimile maxime depășesc 2000 m (în Munții Rodnei și Munții Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Munții Ciucaș, Munții Maramureșului și Ceahlău)

au culmi paralele, orientate pe direcția NV-SE (în nord și centru) sau „curbate” (în sud)

sunt formați din trei fâșii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului:

a) în vest există un aliniament de munți vulcanici

b) în centru, munți alcătuiți din roci dure(predominant șisturi cristaline)

Carpații Orientali (secțiunea din România)

c) în est și sud, munți alcătuiți din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formațiune geologică specifică, alcătuită din strate sedimentare cutate)

sunt fragmentați de depresiuni numeroase (unele foarte întinse, cum ar fi depresiunile Brașovului

și Maramureșului), văi și trecători

au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri și platouri), îndeosebi în munții Călimani, Gurghiului și Harghitei, relief glaciar (în Munții Rodnei), un relief specific datorat rocilor (îndeosebi în masivele Ceahlău și Ciucaș)

relief carstic cu peșteri și chei în Carpații de Curbură

Grupe montane distincte[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali.

Grupe majore de munți[modificare | modificare sursă]

În Carpații Orientali se disting trei grupe majore de munți:

Carpații Maramureșului și Bucovinei, sau grupa nordică

Carpații Moldo-Transilvani, sau grupa centrală

Carpații de Curbură, sau grupa sudică

Repere[modificare | modificare sursă]

Grupa Nordică a Carpaților Orientali cuprinde următoarele subdiviziuni: Munții Oaș, Munții Gutâi, Munții Țibles, Munții Maramureș, Munții Suhard, Munții Bârgău, Munții Rodnei cu cel mai înalt vârf de aici, Pietrosul Rodnei care are 2303 m, Obcinele Bucovinene ( Obcina Mestecanis, Obcina Feredeului și Obcina Mare), Depresiunea Oaș pe râul Tur, Depresiunea Maramureș pe râurile : Tisa,Iza și Vișeu, Depresiunea Dornelor pe Bistrița, Depresiunea Câmpulung Moldovenesc pe Moldova, Pasul Prislop 1416 m, Pasul Șetref, Pasul Tihuța, Pasul Mestecăniș.

În Grupa Centrală se găsesc: Munții Călimani cu vârful Pietrosul Călimanilor de 2100 m, Munții Gurghiului, Munții Harghita, Munții Ciomatu, Munții Giurgeu, Munții Hășmașu Mare, Munții Ciuc, Munții Nemira, Munții Bistriței, Muntii Ceahlău, Muntii Tarcău, Muntii Stânișoarei, Munții Gosmanu, Munții Berzunți, Depresiunea Ciuc pe râul Olt, Depresiunea Giurgeu pe râul Mureș, Depresiunea Comanești pe râul Trotuș, Pasul Izvorul Mureșului, Pasul Bucin, Pasul Oituz, Pasul Tușnad.

În Grupa Sudică sunt: Munții Întorsurii, Munții Brețcu, Munții Bârsei formați din Postăvaru și Piatra Mare, Munții Vrancei, Munții Buzăului formați din Penteleu, Siriu și Podu Calului, Munții Ciucaș, Munții Baiu, Depresiunea Brașov pe râurile Olt și Râul Negru, Depresiunea Întorsura Buzăului pe râul Buzau, Pasul Predeal, Pasul Bratocea, Pasul Oituz.

Munții Apuseni sunt un lanț muntos din Transilvania, parte a Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Curcubăta Mare (cunoscut și ca Vârful Bihor) cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitați la nord de Râul Barcău, la sud de Râul Mureș, la vest de Dealurile și Câmpia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În Munții Apuseni se află peste 400 de peșteri.

Geneză și geologie[modificare | modificare sursă]

Carpații

Munții Apuseni sunt munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayana. Sunt compuși în general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, de aceea se explică numărul foarte mare de peșteri existente în zonă.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peșteri (Peștera Urșilor, Peștera Meziad), chei (Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureșului). Altitudinile nu depășesc 2.000 m, cu maxime de 1.849 m, la Vârful Bihor, 1.836 m Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826 Muntele Mare. În medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase pornesc radiar, din centru și intră în contact direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile "golf": Zarand, Beiuș, Vad Borod, bine populate, așezările urcând până la 1600 m. Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul Vălișoara Vântului, Pasul Vârtop și Pasul vanturilor....

Diviziuni[modificare | modificare sursă]

Localizarea Apusenilor și a diviziunilor lor

Munții Crișului[modificare | modificare sursă]

Dealurile Crișene, incl. Depresiunea Beiușului, Depresiunea Vad

Munții Pădurea Craiului (Vârful Runcului, 822 m)

Munții Codru-Moma (Vârful Pleșu, 1.112 m)

Munții Șes-Meseșului[modificare | modificare sursă]

Munții Meseșului (Vărful Măgura Priei 996 m)

Muntele Șes (Plopiș) (Vârful Măgura Mare, 918 m)

Depresiunea Șimleu, considerată deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan

Munții Șimleu, considerați deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan (Vârful Măgura Șimleului, 597 m)

Masivul Bihor[modificare | modificare sursă]

Munții Bihorului (Vârful Bihor, 1.849 m)

Munții Vlădeasa (Vârful Vlădeasa, 1.836 m)

Muntele Mare (Vârful Muntele Mare, 1.826 m)

Munții Gilăului

Muntele Găina (vârful Găina, 1.486 m)

Depresiunea Brad

Depresiunea Huedin

Munții Mureșului[modificare | modificare sursă]

Munții Zarandului (Vârful Drocea, 835 m)

Munții Metaliferi

Munții Trascăului

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Ruinele cetății Bologa, la poalele Masivului Vlădeasa

Munții Apuseni sunt traversați de mai multe râuri, existând și o serie de lacuri formate. Printre cele mai importante se află:

Râul Someșul Mic

Râul Crișul Repede, Râul Crișul Alb și Râul Crișul Negru

Râul Barcău

Râul Arieș

Râul Ampoi

Lacurile carstice Vărăsoaia și Ighiu

Lacul Fântânele

Lacul Tarnița

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima este una temperat-continentală moderată cu nuanțe de tranziție, având și influențe oceanice. Temperatura medie anuală este între 6 și 10°C, precipitațiile fiind de 700-1.000 mm/an.

Fauna și vegetația[modificare | modificare sursă]

Vegetația este alcătuită din păduri de foioase și conifere (la peste 1.300 m). Fauna este foarte diversă, fiind prezente specii ca vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veverița sau ursul. Recent, într-un articol publicat în decembrie 2011, se arată că, în galeriile de la Roșia Montană și în sat, față de cele 9 specii de lilieci (indicatori ecologici și pentru biodiversitate) cunoscute anterior la Roșia Montană s-au identificat alte 3 specii noi.[1]

Populația și așezările[modificare | modificare sursă]

Zona se remarcă printr-o densitate scăzută a populației, fiind, totuși, cei mai populați munți de pe teritoriul României. Așezările sunt compuse din sate mici, numite "crânguri", risipite (gospodării împrăștiate, despărțite prin fânețe sau pășuni), în județele Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Cascada Iadolina

Cascada Evantai

Cascada Moara Dracului

Cascada Răchițele (Vălul Miresei)

Cascada Săritoarea Ieduțului

Cascada Vârciorog

Cascada Pătrăhăițești (Buciniș)

Cetățile Ponorului

Cetățile Rădesei

Cheile Albacului

Cheile Mândruțului

Cheile Galbenei

Cheile Râmeților

Cheile Ordancușei

Cheile Turzii

Cheile Turului / Turenilor

Canion Sighiștel

Izbucul Tăuzului

Izbucul Cotețul Dobreștilor

Lacul Fântânele

Lacul Floroiu (Valea Drăganului)

Lacul Leșu

Lacul Tarnița

Peștera Coiba Mare

Peștera Coliboaia

Peștera Hodobana

Peștera Meziad

Peștera Măgura

Peștera Porțile Bihorului

Peștera Poarta lui Ionele

Peștera Scărișoara

Peștera Drăcoaia

Peștera Pișolca

Peștera Urșilor

Peștera Huda lui Papară

Peștera Poarta Zmeilor

Peștera Vârtop

Peștera Vântului

Piatra Galbenei

Rezervația naturală Padiș

Țara Moților

Vârful Bihorul

Vârful Gaina

Vârful Curcubăta Mică

Vârful Tăul Mare

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali

Munții Carpați

Carpații Orientali

Carpații Meridionali

Țara Moților

Himalaya (Hindi हिमालय, himālaya, în sanscrită hima = zăpadă și alaya = loc, locuință) este cel mai înalt sistem muntos de pe Pământ, situat în Asia Centrală între câmpia Indo-Gangetică (la sud) și Podișul Tibet (la nord). Himalaya formează o barieră naturală, în special climatică, între deșerturile muntoase ale Asiei Centrale și zonele tropicale ale Asiei de Sud.[1].

Formare[modificare | modificare sursă]

Sunt munți tineri, formați în orogeneza alpină. Versanții sudici sunt alcătuiți din conglomerate și gresii, iar cei nordici din gnaisuri, granituri, șisturi cristaline și filite. Munții cei mai înalți din lume cu vârful Everest au luat naștere prin ciocnirea plăcii tectonice indiene cu placa asiatică a podișului Tibet, fiind munți de încrețire și prin suprafața și înălțimea lor mare, fiind acoperiți tot timpul anului cu zăpadă, această zonă rece, în contrast cu aerul cald de pe coasta Pacificului contribuie la formarea musonului.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Munții Himalaya sunt munții cei mai tineri de pe glob, în același timp și cei mai înalți. Formarea acestor munți a fost în perioada terțiară în urmă cu milioane de ani (de aceeași vârstă cu Anzii Cordilieri și Munții Stâncoși) prin ciocnirea plăcilor continentale. S-a constatat că și-n zilele noastre munții se ridică, cu toate că suferă o eroziune intensă.

Aici se întâlnesc munți de peste 8000 m înălțime ca Everest(8.849 m), K2 (8.611 m), Kangchenjunga (8.586 m), Makalu (8.462 m), Lhotse (8.516 m), Cho Oyu (8.201 m), Manaslu (8.156 m), Dhaulagiri (8.167 m), Nanga Parbat (8.125 m), Annapurna (8.091 m) sau Makalu. Dintre cei 14 munți mai înalți de pe glob, patru se găsesc în Munții Karakorum, din Pakistan situat în partea vestică a Himalayei de exemplu K2. Himalaya cuprinde trei trepte: în sud Munții (Colinele) Sivalik (900 – 1200 m),în partea centrală, Himalaya Joasă (3.500 - 4.500 m), iar în Nord , lanțul principal Himalaya Înaltă, cu piscuri ce depășesc 8.000 m. În nord sunt văi largi a râului Tsangpo, mai aval în sud denumit Brahmaputra cu afluenții situați în Transhimalaya.

Himalaya văzută de sus

Himalaya partea muntoasă și de podiș este regiunea de unde izvorăsc fluviile cele mai mari din sudul Asiei ca: Fluviul galben, ce curge până în apropierea Pekinului vărsându-se în Marea Chinei, Jangtse cu vărsarea în mare la Shanghai, Irrawaddy, ce curge prin Burma, Mekong, ce traversează Laos și Kambodscha până în regiunea orașului Hồ-Chí-Minh din sudul Vietnamului. La fel fluviul Ind ce străbate Pakistanul de la nord la sud, și-n în estul Pakistanului fluviul deja amintit Brahmaputra. Fluviile deja amintite curg aproape paralel. Gangele însă izvorăște din Munții Garhwal situați la sud-vest de Himalaya.

Statele pe teritoriul cărora se află masivul sunt: Nepal și Bhutan, care cuprind versanții de sud, apoi, la nordul lor, podișul Tibet din provincia chineză cu același nume, în fine India și Pakistan, care cuprind porțiuni din partea sudică, respectiv sud-vestică.

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timocului (care îl separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de 1.500 km și lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Munții se întind pe teritoriul a opt state: Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia.

Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de metri în altitudine.

Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful Gerlachovský, 2.655 m, în Slovacia - Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy (2.499 m), în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m, în Ucraina cel mai înalt este Vârful Hovârla (2.061 m), iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.

Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale.

Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile mai mici). Din munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia numelui purtat de munți este necunoscută, pentru elucidarea ei propunându-se mai multe variante. Două din cele mai cunoscute fiind:

Stâncoșii, dintr-un cuvânt dacic cu rădăcina în Proto Indo-Europeanul *sker-/*ker, înrudit, sau identic, cu albanezul karpë(stâncă);

din proto indo-europeanul *kwerp (a întoarce, a îndoi), care a dat grecul karpós (încheietură), englezul vechi hweorfan (a întoarce), luându-se în considerare forma munților. Numele a dat și denumirea Carpilor, trib dacic care trăia în Moldova secolelor II-IV. Denumirea le-a fost atribuită de romani sau era una nativă; fie pentru că locuiau dincolo de Carpați, fie prentru că au adoptat-o ei ca locuitori ai zonei.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Carpații încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpatia și Transilvania într-un semicerc larg, continuă spre sud-est , și se sfârșesc la Dunăre lângă Orșova, în România. Lungimea totală a Carpaților este de 1500 km, iar lățimea lanțului montan variază între 12 km și 500 km. Cea mai mare lățime a Carpaților corespunde cu cea mai înaltă altitudine. Lanțul muntos are cea mai mare lățime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, și la poalele Munților Tatra (cea mai mare înălțime din Carpați, cu Gerlachovský štít, care are 2 655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la granița cu Polonia. Se întinde pe o suprafață de 190 000 km2 și, după Alpi, e cel mai extins lanț muntos din Europa.

Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un lanț neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nu prezintă niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți ca Alpii Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat și floră comună.

Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se întâlnesc într-un singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de asemenea, Carpații de lanțul Munților Balcani, la Orșova.

Carpații românești[modificare | modificare sursă]

După Emmanuel de Martonne[2], Carpații României acoperă aproximativ o treime din suprafața României.

Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.

Altitudinea medie a Carpaților este de circa 1000 m, înălțimile maxime depășind rar 2500 m (în Bucegi, Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului). În Carpații Occidentali, înălțimile culmilor coboară frecvent sub 800 m (în Munții Codru-Moma, Pădurea Craiului, Banatului etc). Lățimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în Munții Rodnei) și 70 km (în Munții Parângului).

Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și văi transversale, totale sau parțiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistrița, Mureș, Crișul Repede, etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani.

Potrivit deosebirilor geomorfologice și geologice, lanțul carpatic românesc se împarte în trei mari unități morfotectonice:

Carpații Orientali - cu 3 grupe mai mari și 40 de grupe montane, care sunt distincte morfologic, geofizic și geografic:

Carpații Maramureșului și Bucovinei

Carpații Moldo-Transilvani

Carpații de Curbură

Carpații Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate în 24 de grupe montane, ce sunt distincte geografic:

Munții Bucegi

Munții Făgăraș

Munții Parâng

Munții Retezat-Godeanu

Carpații Occidentali Românești- cu 3 grupe mai mari, împărțite la rândul lor în 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic:

Munții Banatului

Munții Poiana Ruscă

Munții Apuseni

Imagine din satelit a Munților Carpați

Cele mai înalte 12 vârfuri ale Carpaților românești sunt:

Moldoveanu (Munții Făgăraș) - 2.544 m.

Negoiu (Munții Făgăraș) - 2.535 m.

Viștea Mare (Munții Făgăraș) - 2.527 m.

Parângul Mare (Munții Parâng) - 2.519 m.

Lespezi (Munții Făgăraș) - 2.517 m.

Peleaga (Munții Retezat) - 2.509 m.

Pǎpușa Mare (Munții Retezat) - 2.508 m.

Vânǎtoarea lui Buteanu (Munții Făgăraș) - 2.507 m.

Cǎlțun (Munții Făgăraș) - 2.505 m.

Omu (Munții Bucegi) - 2.505 m.

Bucura (Munții Bucegi) - 2.503 m.

Dara (Munții Făgăraș) - 2.500 m.

Clima[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine.

Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește. Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.

În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene.

Apele[modificare | modificare sursă]

Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu afluenții săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret (cu afluenții săi Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău), Prut și Nistru.

Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc numeroase lacuri glaciare. La acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri lacuri de acumulare utilizate în scopuri energetice.

Orașe[modificare | modificare sursă]

Lacul Bucura

Orașe importante care se regăsesc în interiorul sau apropierea Carpaților, sunt ordonate descrescător după populație: Bratislava (Slovacia, 426 091), Cluj-Napoca (România, 310 243), Brașov (România, 284 596), Košice (Slovacia, 234 596), Oradea (România, 206 614), Miskolc (Ungaria, 178 950), Sibiu (România, 154 892), Târgu Mureș (România, 146 000), Baia Mare (România, 137 976), Tarnów (Poland, 117 109), Râmnicu Vâlcea (România, 111 497), Uzhhorod (Ucraina, 111 300), Piatra Neamț (România, 105 865), Suceava (România, 104 914), Drobeta-Turnu Severin (România, 104 557), Reșița (România, 86 383), Žilina (Slovacia, 85 477), Bistrița (România, 81 467), Banská Bystrica (Slovacia, 80 730), Deva (România, 80 000), Zlín (Republica Cehă, 79 538), Hunedoara (România, 79 235), Zalău (România, 71 326), Przemyśl (Polonia, 66 715), Alba Iulia (România, 66 369), Zaječar (Serbia, 65 969), Sfântu Gheorghe (România, 61 543), Turda (România, 57 381), Bor (Serbia, 55 817), Mediaș (România, 55 153), Poprad (Slovacia, 55 042), Petroșani (România, 45 194), Negotin (Serbia, 43 551), Miercurea Ciuc (România 42,029), Sighișoara (România, 32 287), Făgăraș (România, 40 126), Petrila (România, 33 123) , Zakopane (Polonia, 27 486), Câmpulung Moldovenesc (România, 20 076), Vatra Dornei (România, 17 864), și Rakhiv (Ucraina, 15 241).

Zakopane este un oraș mic, situat la 850 de metri altitudine, pe flancul nordic al Munților Tatra Mare. Este una dintre cele mai renumite stațiuni de sporturi de iarnă din Carpați și din Europa.

Geologia[modificare | modificare sursă]

Carpații s-au format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul geosinclinal dintre Platforma Rusă (în est), orogenul caledono-hercinic (în vest) și scutul african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine.

Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare).

Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat.

Diviziunile munților Carpați[modificare | modificare sursă]

Munții Tatra, parte a lanțului munților Carpați

Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra.

O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids.

Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În harțile vechi granița era mai la est - la linia (de la nord la sud) trasată de râurile Sanna și Osława (Polonia) – orașul Snina (Slovacia) – Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, mută granița și mai la est.

Granița dintre Carpații Estici și cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Brașovului și Valea Prahovei.

Ucraineni folosesc termenul de „Carpații Estici” doar pentru Carpații Ucrainei (sau Carpații Păduroși), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpații Estici (Carpații Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la granița cu Ucraina spre sud.

Președintele Klaus Iohannis a declarat sâmbătă, cu privire la achiziția de rachete de tip Patriot, că aceste dotări nu sunt gândite pentru a ataca pe cineva.

* Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO

Prezent la Cincu, șeful statului a fost întrebat dacă achiziția de rachete tip Patriot tensionează relația cu Federația Rusă.

"În primul rând, trebuie să vedem pentru ce se fac aceste achiziții. Noi nu ne pregătim să atacăm pe nimeni. Noi ne pregătim să fim mai bine dotați, ca armata noastră să beneficieze de dotări moderne, eficiente. Este un lucru absolut necesar și aceste dotări nu sunt gândite pentru a ataca pe cineva. Ele sunt gândite pentru a ne apăra, pentru a garanta securitatea românilor în România", a arătat Iohannis.

În ceea ce privește o eventuală aderare a Ucrainei la NATO, șeful statului a afirmat că acest subiect va fi discutat când această țară își va anunța intenția.

"Aceasta este o chestiune pe care cu greu am putea să o discutăm astăzi, dar constatăm cu toții că militarii ucraineni au dorit și au putut astăzi să participe la acest exercițiu. Dacă Ucraina va dori sau nu va dori să devină aliat NATO este o chestiune care se va discuta atunci când Ucraina își exprimă dorința în vreun fel", a precizat șeful statului.

Președintele Iohannis a fost prezent la Cincu, unde s-a desfășurat exercițiul Saber Guardian 2017

.

Dintre manifestanții care comemorau sâmbătă seara la Istanbul un an de la puciul din 15 iulie 2016, unii țineau în mâini lațuri de spânzurătoare și au scandat "Cerem pedeapsa cu moartea!", relatează Xinhua.

*Turcia: Zeci de mii de oameni comemorează la Istanbul împlinirea unui an de la puciul eșuat (GALERIE FOTO)

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, le-a răspuns, ca și alte dăți, că dacă Parlamentul votează o lege pentru reintroducerea pedepsei capitale, el o va promulga. Șeful statului a promis că le va "tăia capetele trădătorilor".

Partidul lui Erdogan, Justiție și Dezvoltare (AK), are majoritatea în legislativ. După ce turcii au aprobat, prin referendumul din aprilie, modificarea Constituției, președintele, care anterior era formal apolitic, a fost reprimit în partid și imediat ales la conducerea acestuia.

Pedeapsa cu moartea a fost abolită în Turcia în 2004. Uniunea Europeană a avertizat Ankara că reintroducerea măsurii respective în codul penal ar pune capăt candidaturii Turciei la statutul de membră a Uniunii.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, și-a exprimat speranța că omologul său american, Donald Trump, va reveni asupra deciziei de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris pentru combaterea schimbărilor climatice.

Trump "mi-a spus că va încerca să găsească o soluție lunile viitoare", a declarat Macron, citat în numărul de duminica aceasta al săptămânalului Le Journal du Dimanche, preluat de Reuters.

"Am discutat în detaliu despre ce l-ar putea face să revină în Acordul de la Paris", a mai spus șeful statului francez.

Președintele SUA și-a retras țara din acord la începutul lui iunie, susținând că mari poluatori cum ar fi India și China sunt tratați cu îngăduință, în detrimentul industriei americane.

Macron și Trump s-au reîntâlnit săptămâna acesta în capitala Franței, cu ocazia zilei naționale, 14 iulie. Cu această ocazie, Trump a declarat că "s-ar putea întâmpla ceva în legătură cu acordul de la Paris".

Acordul semnat în 2015 de aproape 200 de țări consemnează ținta de a limita încălzirea globală la mai puțin de două grade Celsius, până în 2100, în special prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră.

Două nave ale pazei de coastă chineze au intrat sâmbătă în apele teritoriale ale Japoniei, la nord de insula Kyushu, transmite agenția de presă Kyodo.

A fost primul incident de acest gen în confirmat de guvernul de la Beijing, a informat paza de coastă niponă, care a cerut intrușilor să părăsească zona. Ministerul chinez al apărării a fost anunțat că una din navele Chinei a pătruns la ora locală 11.50 în apele teritoriale japoneze în apropierea extremității sudice a insulei Tsushima, în apropiere de Kyushu. Nava chineză a ieșit din apele teritoriale în jur de ora 12.20, după ce paza de coastă a Japoniei i-a cerut acest lucru prin radio.

Aceeași navă și încă una din China au intrat apoi, la orele 15.50, în apele Japoniei, la circa 19 km la nord de insula Okinoshima; ambele au ieșit în jurul orei 17.

Navele chineze intră frecvent în apele teritoriale ale Japoniei în jurul insulelor nelocuite Senkaku din Marea Chinei de Est, controlate de Tokyo, dar revendicate de Beijing. Kyushu este însă a treia insulă ca mărime din arhipelagul nipon, iar Tsushima se află aproximativ la jumătatea distanței dintre Kyushu și extremitatea Peninsulei Coreea.

Conform Convenției ONU și legislației maritime internaționale, vasele oricărei țări pot naviga în apele teritoriale ale altora dacă nu periclitează securitatea.

Deputatul Jorge Millan din opoziția venezueleană a afirmat sâmbătă că a fost lovit de vameși și militari din țara sa, la întoarcerea din Statele Unite, pentru a i se confisca pașaportul, informează AFP.

Sursa foto: Jorge Millan / Facebook

"La vamă mi s-a cerut pașaportul; am răspuns că este netransmisibil. (...) Apoi a sosit un maior de armată care m-a insultat și m-a forțat să predau pașaportul. Câțiva agenți m-au bătut până mi l-au sustras", a relatat într-o conferință de presă parlamentarul din partidul Primero Justicia (Întâi Dreptate).

El a susținut că, pentru a-l împiedica să anunțe incidentul de la aeroportul Maiquetia din Caracas, i s-a luat și telefonul mobil, care a fost deteriorat.

Millan se întorcea acasă din SUA, unde participase la o reuniune a Internaționalei Socialiste pentru pregătirea referendumului simbolic organizat duminică de opoziția din Venezuela împotriva președintelui Nicolas Maduro și a proiectului de reformă constituțională lansat de acesta.

"Încearcă să le închidă gura deputaților. Vom continua să luptăm ca Venezuela să fie o țară liberă", a mai spus parlamentarul.

Acesta nu este singurul oficial venezuelean victimă a unor măsuri similare. Miercuri, procurorul general Luisa Ortega, cunoscută ca disidentă, a anunțat că i-a unui colaborator de-al său care urma să o reprezinte la o conferință în Argentina i-a fost anulat pașaportul. În ultimele luni, le-au fost retrase pașapoartele și altor membri ai opoziției, printre care fostul candidat la președinție Henrique Capriles.

Counter-Strike 1.6

Instagram.

Bine, tu ce faci ?

Welcăm

Welcăm

Imediat ți le voi face.

Pentru alte probleme lasă un reply aici.

Bine ai venit pe ECILA România.