1. Casa Poporului, un proiect vechi şi nebotezat Ridicarea unui monument strategic, aşa cum este Casa Poporului, nu a fost o idée care a înflorit doar în mintea lui Nicoale Ceauşescu. Chiar din timpul lui Carol al II-lea, oameni importanţi şi influenţi începuseră să discute despre realizarea unei asemenea construcţii, desigur, fără a fi botezată Casa Poporului.

2. 17 colective de arhitecţi s-au bătut pentru a face Casa Poporului. Şantierul Casei Poporului a fost unul enorm. Dintre toate proiectele prezentate a decis că uriaşa clădire va fi realizată după planurile Ancăi Petrescu, arhitecta care a schiţat pas cu pas monumentul din Bucureşti.

3. Zeci de mii de oameni au lucrat în trei schimburi. Pentru a ridica impresionanta construcţie au muncit în jur de 20.000 de oameni, timp de şapte ani, în trei schimburi.

4. Ceauşescu vizita şantierul Casei Poporului la ora 14.00 În fiecare zi de sâmbătă. Nicolae Ceauşescu pleca de acasă la ora 6:00 şi făcea vizite pe şantiere din Bucureşti. La ora 14.00, era în fiecare săptămână, la cel mai mare şantier din Capitală. Însoţit de cele mai multe ori de către miniştri, Nicolae Ceauşescu venea să vadă cum decurg lucrările la Casa Poporului.

5. Casa Poporului nu este terminată. Lucrările de la Casa Poporului nu sunt încă terminate. Imediat după Revoluţia din 1989 toate lucrările au fost sistate. A urmat un lung proces prin care românii erau întrebaţi dacă vor să demoleze construcţia aproape terminată. Foarte puţini au decis ca gigantul din Capitală să fie demolat şi aşa a ajuns să i se găsească o întrebuinţare clară.

6. Pereţii au o grosime de un metru.

7. Ferestrele au trei rânduri de geamuri Şi sunt unele speciale. Acestea sunt alcătuite din câte trei rânduri de geamuri.

8. Uşi, covoare şi clanţe din metale preţioase. Adevăratele comori sunt sculpturile în marmură, la care se mai adaugă 700 de candelabre de cristal şi uşi sculptate în lemn, toate valorând o adevărată avere. De asemenea, printre obiectele de valoare se mai găsesc covoare, draperii create manual şi clanţe realizate din metale rare.

9. Galerii subterane şi buncăre antiatomice. Un alt subiect care a stârnit o mulţime de contoverse ţine de ce se găseşte cu adevărat sub Casa Poporului. Cea care a gândit clădirea a spus că sub Casa Poporului se află galerii subterane de dimensiuni mari, dar şi două buncăre antiatomice care pot adăposti oameni ce au nevoie de ajutor. De asemenea, în subteran se găseşte şi un adăpost antiaerian.

Mai exista si „o reţea de subterane". S-a avut sub comandă 12.000 de militari rezervişti. In Casa Poporului sunt circa 5.000 de încăperi, iar în subteran sunt prezente şapte etaje, un buncăr antiatomic si o incintă cu pereţi groşi de 1,5 m. Adăpostul antiatomic este compus din sala principală, adică punctul de comandă, cartierul general care trebuia să aibă legături telefonice cu toate unităţile militare din România şi mai multe apartamente de locuit, destinate conducerii statului, în caz de război. Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc, iar pe pereţi un sistem de hărţi ale României. In fapt, este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri, realizate în aşa fel încât să se poată circula prin ele cu maşini cu motor electric. Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre Ministerul de Interne şi unul spre Ministeril Apărării. Cele dinspre Piaţa Revoluţiei sunt întrerupte din loc în loc de uşi de şapte tone greutate fiecare, pentru a închide etanş zona, în caz de necesitate. Sunt şi multe alte tuneluri secundare, cum e cel dintre Casa Poporului şi staţia de metrou Izvor.