13 noiembrie 2017 - Comportamentul neascultător al Kievului este dovadă că negocierile progresează.

 

Întâlnirea recentă a Președintelui Donald Trump cu Președintele Vladimir Putin a eclipsat o săptămână de evoluții în Ucraina, o țară pe care Rusia și SUA, în mod ironic, au un interes comun să o pacifice.

Pe 8 noiembrie, Ministrul adjunct de externe al Rusiei s-a întâlnit cu Ambasadorul SUA în Rusia pentru a discuta pe tema estului Ucrainei, Siriei și peninsulei coreene. Cel mai adesea, întâlnirile diplomatice sunt treburi plictisitoare. Aceasta este interesantă. Este interesant că Moscova și Washingtonul doresc să transmită lumii că discută în continuare. Este interesant că au listat o agendă cu subiecte specifice, nu doar afaceri vagi rezumate ca "subiecte de interes mutual". (Subiectele au și legătură între ele. Rusia are tendința de a se implica în situații ca Orientul Mjlociu ca pârghie pentru subiecte ca Ucraina). Și este interesant că discuția a avut loc chiar când legislativul american a depus un proiect de buget de apărare pentru 2018.

Acum puțin mai mult de o săptămână, Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a vorbit cu Președintele Ucrainei cu privire la o misiune de menținere a păcii ONU în Donbass, inclusiv pentru partea necontrolată a graniței dintre Ucraina și Rusia. Planul prevede trimiterea a aproximativ 20,000 de soldați în est pentru a menține pacea. Câteva zile mai târziu, Congresul SUA a alocat în proiectul de buget de apărare 350 de milioane de dolari pentru Ucraina. Banii ar veni din cei 4.6 miliarde de dolari alocați pentru Inițiativa Europeană de Apărare. În contrapartidă, Ucraina ar participa mai mult la misiunea NATO din Afganistan.

Toate astea par semne bune pentru rezolvarea conflictului din Ucraina. Și totuși guvernul din Kiev pare a amplifica tensiunile cu Rusia. Există rapoarte venite din partea rebelilor din est că Ucraina violează armistițiul din ce în ce mai mult. În același timp, o companie de utilități controlată de guvern a sistat furnizarea de energie electrică către o stație de pompare din Luhansk, tăiând, efectiv, accesul la resursele de apă ale regiunii. Alte tăieri au fost propuse. În Kiev, legislativul a emis o declarație spunând că intenționează să întrerupă relațiile diplomatice cu Rusia, în timp ce Guvernul a încetat un acord cu Rusia ce furniza arme și echipamente. Ministerul de Dezvoltare Economică al Ucrainei, de asemenea, a sancționat 18 companii rusești la cererea Serviciului de Securitate Ucrainean, principala agenție de securitate a țării. Consiliul Național de Securitate și Apărare a avertizat apoi că Rusia a desfășurat echipamente militare deghizate ca cele folosite de soldații pentru menținerea păcii.

Oricât ar fi de contraintuitiv, comportamentul neascultător al Kievului este dovadă că negocierile pentru pace progresează. Simplu spus, SUA și Rusia, nu Kievul, dețin cheile destinului Ucrainei. În fapt, Kievul este doar un jucător minor la masa negocierilor. Dacă ar fi putut încheia conflictul pe cont propriu, ar fi făcut-o până acum. Nu pot dicta cursul negocierilor precum nu pot dicta nici condițiile către Washington și Moscova. Singura opțiune a Kievului este să creeze fricțiune în procesul de negociere — prin a se opune Rusiei, spre exemplu — și astfel să îl deraieze. Chiar și amenințarea de a deraia planul poate ajuta Kievul să își atingă scopul.

Finalul ideal pentru Ucraina ar fi, desigur, să își recâștige teritoriul pierdut. Dar guvernul din Kiev a început să înțeleagă cât de improbabil este un astfel de rezultat. Într-o lume neideală, Kievul ar accepta formalizarea conflictului drept conflict înghețat de către comunitatea internațională — un termen ce înseamnă că ostilitățile s-au încheiat dar nu s-a ajuns la nicio rezoluție reală. Neutralitatea și un status quo recunoscut aduc un nivel de stabilitate ce ar ajuta un guvern să conducă afaceri de stat — lucruri precum comerțul, exporturi și dezvoltare economică. Kievul va încerca totuși să facă tot ce poate să influențeze rezultatul negocierilor însă, în absența unei puteri reale, tot ce poate face este ce face și acum: să amintească Rusiei și Statelor Unite că trebuie inclusă când se discută viitorul său. Este, probabil, singurul mod în care Ucraina va fi auzită. (AS — autor: Allison Fedirka)