No One Lives Forever 2 Review
Cerinţe minime sistem:
Sistem Operare: Microsoft Windows 98/2000/Me/XP
CPU: Pentium III 500 MHz or echivalent
Memorie: 128 MB
HDD: 1.4 GB
Grafică: DirectX 8.1 compatibil 32 MiB, suport color pe 32-bit
Sunet: DirectSound compatinil 16-bit cu driver ompatibil DirectX 8.1
Network: 56k conexiune Internet sau LAN pentru modul multyplayer
Periferic: Tastatură şi Mouse sau Joystick
Pentru cei nefamiliarizaţi cu NOLF sau jocurile de acest gen, No One Lives Forever este un First-Person Shooter (FPS) lansat la sfârşitul anului 2000. Ţinând cont de toate efectele realizate, plotul povestirii din spatele jocului, era clar inevitabil că Monolith să facă din nou echipa cu cei de la Fox Interactive pentru a crea continuarea povestirii, intitulată No One Lives Forever 2: A Spy in H.A.R.M.'s Way.
Dacă firul povestirii nu s-a modificat dramatic, modurile în care acesta este prezentat suferă o schimbare aproape completă. Scenetele suport - care în primul păreau de cele mai multe ori interminabile - au fost restrânse. Aproape toate îşi prezintă punctul de vedere rapid şi eficient. Aceasta rezultă de cele mai multe ori în scene haioase şi mult mai captivante decât cele din primul joc. Iar împletirea glumelor cu gadget-urile ciudate, conversaţiile agenţilor H.A.R.M. auzite pe parcursul gameplay-ului, aghiotanţii flecari, precum şi celelalte elemente oferă jocului un umor ce rămâne intact pe tot parcursul acestuia.
Elementele de legatură ale seriei, probabil cel mai slab aspect al gameplay-ul original, au suferit o revizuire completă. O funcţie esenţială a fost adăugată repertoriului de acţiuni al agentei Cate. Dintre cele 40 de nivele ale jocului (împrăştiate pe parcursul a 15 capitole), majoritatea pot fi încheiate folosind modul stealth, forţa brută sau o combinaţie între cele două. Diferit de alte jocuri în care personajul se bucură de modulul stealth, alarmele de pază funcţionează doar pe anumite regiuni - dacă declanşezi o alarmă dintr-o anumită zonă a nivelului şi reuşeşti să scapi, inamicii din altă zonă a aceluiaşi nivel nu vor fi neapărat alertaţi de prezenţa ta. Designerii au scăpat de nivelele enervante în care pierzi doar prin simpla declanşare a unei alarme. Chiar dacă declanşezi o alarmă (în mod special pe setări de dificultate ridicată, unde inamiciii vin în valuri mari) fiind pus într-o situaţie dificilă, întoteauna vei avea posibilitatea de a-ţi croi o cale de ieşire, fugind sau ascunzându-te până situaţia se răcoreşte. De fapt, gadgeturi precum capcana de urs sau coaja de banană au fost special create pentru a scapă de astfel de situaţii.
Deşi detaliile s-au schimbat, noua poveste şi amplasare a jocului sunt similare cu cele ale primului. Atmosfera este în continuare cea a anilor '60. Gamerul este pus în pielea aceluiaşi agent UNITY, Cate Archer, şi continuă lupta cu sindicatul criminal de clasă mondială, H.A.R.M. şi acoliţii săi. De data aceasta, nu numai că acesta poate călători în locaţii previzibile cum ar fi baze militare mobile, un laborator subacvatic, chiar Japonia, dar va putea vizita deasemeni lumea nesimulată până acum a Akron, Ohio, un mediu care în lumea jocurilor este descris o locaţie cu totul exotica.
Nivelul excelent de design se complementează cu elementul îmbunătăţit al posibilităţii gamerului de a se strecura cu uşurinţă din anumite situaţii. Majoritatea împrejurimilor conţin pasaje ce pot fi folosite pentru a evita gărzile. Însă, aceste pasaje laturalnice oferă totodată inamicilor posibilitatea de a te încercui. Inteligenţa artificială (AI) a dusmanului, care era deja excelenta in jocul precedent, a fost deasemeni imbunatatita si adusa la un alt nivel. Deseori, un inamic îşi va păstra poziţia în timp ce un al doilea va încerca să îşi croiască o cale prin spatele tău. Până si inteligenta personajelor care nu sunt angajate in mod direct in actiune a fost imbunatatita. Paznicii devin prudenti la orice zgomot, paşi pe zăpadă, strigăte ale altor colegi şi sunetul camarazilor eliminaţi atunci când corpurile le cad pe suprafaţa pământului (pe care le poţi ridica şi scoate din raza vizuală). Odată avertizaţi, nu vor indica automat locaţia ta. Mai întâi verifică zona alertată (oprindu-se pentru a investiga cadavrele). Apoi vor începe să investigheze în jur, pornind luminile şi aruncând un ochi în closete, în încercarea de a te descoperi. Toate aceste acţiuni sunt însoţite de răspunsul la sunete sub forma gardienilor comentând alături de compatrioţii lor sau chiar sub formă de monolog. Sistemul stealth este în acelaşi timp intuitiv dar şi tolerant aşa încât să se poată evita frustrarea simţită în alte shootere, care de multe ori par a fi nimic mai mult decât un gând ulterior.
Ca şi în original, există o mulţime de obiecte bonus de găsit şi sarcini suplimentare de întreprins. Dar de data aceasta, un stimulent real pentru a face faţă acestor provocări a fost implementat. Puncte de calificare sunt acordate pentru completarea obiectivelor, puncte ce pot fi folosite pentru a îmbunătăţi opt aptitudini diferite ale caracterului prin intermediul a cinci niveluri diferite. Efectele acestor aptitudini sunt vizibile fără a fi in dezechilibru. De exemplu, îmbunătăţirea cunoştinţelor de arme va reduce cantitatea de timp necesara pentru a încărca un cartus nou. Cu toate acestea, chiar daca e frumos să ai aptitudini îmbunătăţite, nu este necesar pentru a finaliza un nivel.
Grafica, redată cu ajutorul noii generaţii de motoare Jupiter de la LithTech, chiar dacă este oarecum învinsă de motorul de ultimă generaţie Unreal demonstrată în binecunoscutul Unreal Tournament 2003, arată grozav. Motorul Jupiter este capabil de a reda medii mari, cu o multitudine de detalii, şi se pare deosebit de adecvat pentru crearea unor efecte acvatice impresionante. Personajele din No One Lives Forever 2 reprezintă un triumf notabil şi un design imaginativ, combinate cu o tehnologie excelentă.
Animaţiile fluide şi ochii ce urmăresc obiectele permit personajelor din joc să acţioneze cu adevărat - o caracteristică rară în jocurile de acţiune. Coloana sonoră este din nou un amestec duios de un scor orchestral şi stilul pop space age al lui Conniff-Ray . Deasemenea, cei care au jucat originalul pot observa că o actriţă nouă joaca rolul agentului Cate . Este un pic cam neplăcut la început, dar va veţi adapta rapid cu ea.
Confruntăndu-se cu o concurenţă acerbă a unor jocuri al căror unic scop este cel de multyplayer action, dezvoltatorii s-au concentrat asupra experienţei grozave de single-player. Deasemeni, au decis să nu includă nici modurile competitive on-line, decât 3 ani mai târziu. În schimb, ei au creat o campanie suplimentară de patru capitole, care poate fi abordată prin cooperare de până la patru jucători. Campania este compusă din medii reprelucrate din modul single-player, şi este proiectată pentru a fi o experienţă adevărată în care puteţi salva şi relua sesiuni on-line. Nivelurile fac o treabă bună de croitorie de acţiune pentru o echipă de jucători. De exemplu, la un moment dat va trebui să cari trupul inconştient al agentului Cate către o zonă sigură, un act care necesită o persoană să poarte sarcina, în timp ce ceilalţi să o protejeze, neputând căra simultan corpul şi o armă.
Din moment ce nu este un review până când cineva începe să se plângă, iată concluzia: jocul nu are valoare de replay. De asemenea, ar putea fi câteva misiuni ce necesită să cutreieri un nivel întreg pentru a atinge scopul cheie. No One Lives Forever 2 este un succes vibrant pe fiecare nivel. Într-o epocă în care realismul sumbru, fără umor pare a fi dominant, No One Lives Forever 2 împacă fanii armelor, într-un mod amuzant şi relaxant. Deasemeni este un joc cu adevărat excelent ce pare aproape prea frumos să fie adevărat.
