Posts by FRONTEX-

Benfica Lisabona, care realizase dubla Cupă-Campionat în sezonul trecut, a început noul sezon cu o victorie în Supercupa Portugaliei, sâmbătă seară, în fața echipei Vitoria Guimaraes cu scorul de 3-1.

Golurile lui Jonas (6), Haris Seferovic (11) și Raul Jimenez (83) au permis clubului din Lisabona să câștige a șaptea Supercupă din istorie și a doua la rând.

Vitoria, învinsă în finala Cupei de aceeași Benfica, a redus scorul prin Raphinha (43).

Benfica Lisabona este clubul cel mai titrat al Portugaliei, cu 36 de titluri, 26 Cupe, dar și 7 Cupe a Ligii și 2 Ligi ale Campionilor.

Tenismanul român Adrian Ungur a fost învins de argentinianul Hernan Casanova cu 7-6 (1), 6-3, duminică, în finala turneului futures de la Pitești, dotat cu premii totale de 25.000 de dolari.

Ungur (32 ani, 421 ATP), al treilea favorit, a cedat după o oră și 36 de minute în fața sud-americanului Casanova (23 ani, 506 ATP), cap de serie numărul cinci.

Pentru Casanova este al doilea titlu futures cucerit anul acesta în România, după unul obținut luna trecută la Cluj-Napoca. În total, argentinianul are opt titluri futures, trei anul acesta. Cele din România sunt singurele câștigate în afara Americii de Sud.

Ungur, fost 79 mondial în 2012, născut la Pitești, nu a mai câștigat un titlu din 2015, de la Sibiu Challenger.

Jucătoarea română de tenis Patricia Maria Țig a fost învinsă de croata Donna Vekic, cu 6-4, 6-2, duminică, în ultimul tur al calificărilor pentru tabloul principal de simplu al turneului WTA de la Toronto (Canada), dotat cu premii totale de 2.434.389 dolari.

Țig (23 ani, 134 WTA) a cedat după o oră și 8 minute fața croatei (21 ani, 51 WTA). Bilanțul meciurilor directe era egal, după ce Patricia a învins în 2015, la Baku, în sferturi, cu 6-3, 6-2, iar Vekic a câștigat anul acesta, la Monterrey, cu 6-4, 6-1, în primul tur.

În schimb, Irina Begu și Sorana Cîrstea au reușit să se califice pe tabloul principal de simplu.

Irina Begu (26 ani, 38 WTA) a învins-o în meciul decisiv al calificărilor pe australianca Lizette Cabrera (19 ani, 160 WTA), cu 6-4, 6-2, într-o oră și 21 de minute, în ciuda celor 7 duble greșeli făcute.

Sorana Cîrstea (27 ani, 54 WTA) a trecut, la rândul său, de Camila Giorgi (Italia), cu 6-4, 6-4, într-o oră și 17 minute. Sorana a avut 6 duble greșeli, iar italianca a făcut nu mai puțin de 12.

Giorgi (25 ani, 83 WTA) câștigase ambele meciuri anterioare cu Sorana, în 2013, în turul al doilea la Wimbledon, cu 7-6 (7), 7-6 (6), și în 2014, în turul secund la Indian Wells, cu 7-6 (3), 6-3.

Irina și Sorana și-au asigurat cecuri de 7.745 dolari și câte 31 de puncte WTA, în timp ce Țig va primi 3.150 dolari și 20 de puncte WTA.

La dublu, Monica Niculescu va juca alături de cehoaica Barbora Krejcikova, urmând să le înfrunte în primul tur pe americancele Christina McHale/Asia Muhammad.

Niculescu, jucătoare care s-a retras din calificările la simplu din cauza faptului că nu a ajuns la timp de la Washington, a jucat finala turneului Rogers Cup anul trecut, alături de Simona Halep, câștigată de rusoaicele Elena Vesnina/Ekaterina Makarova, cu 6-3, 7-6 (5).

Simona Halep, numărul doi mondial, a fost desemnată a doua favorită a turneului de la Toronto (categoria Premier 5), care debutează luni. Halep, deținătoarea titlului la Rogers Cup (turneu desfășurat anul trecut la Montreal), va intra direct în turul al doilea, unde va întâlni învingătoarea dintre americanca Madison Keys (22 ani, 21 WTA) și croata Mirjana Lucic-Baroni (35 ani, 30 WTA).

În 2016, Halep a învins-o în finală pe americanca Madison Keys, cu 7-6 (2), 6-3, iar în 2015 (ediție desfășurată la Toronto) a abandonat în finala cu Belinda Bencic, la scorul de 7-6 (5), 6-7 (4), 3-0 pentru elvețiancă. În 2013, Sorana Cîrstea a fost învinsă în ultimul act de Serena Williams, cu 6-2, 6-0.

Arsenal a câștigat Supercupa Angliei la fotbal (Community Shield), care în mod tradițional deschide sezonul, învingând-o pe Chelsea după executarea loviturilor de departajare cu 4-1 (1-1 la finalul timpului regulamentar de joc), duminică pe stadionul Wembley, în fața a 83.325 de spectatori.

Moses a deschis scorul pentru campioana en titre Chelsea imediat după pauză (47). Kolasinac a egalat cu capul în finalul meciului după o lovitură liberă executată de Xhaka (81).

Meciul a fost fără prelungiri, cele două echipe trecând direct la executarea loviturilor de departajare. Portarul Courtois și Morata au ratat loviturile lor pentru Chelsea, în timp ce Walcott, Monreal, Oxlade-Chamberlain și Giroud au reușit execuțiile lor pentru ''tunari''.

Arsenal va începe noul sezon în Premier League vinerea viitoare, cu meciul de pe teren propriu cu Leicester.

CS Universitatea Craiova și Astra Giurgiu au terminat la egalitate, 1-1 (0-1), duminică, la Drobeta-Turnu Severin, într-un meci din etapa a patra a Ligii I de fotbal.

Oaspeții au deschis scorul prin Silviu Balaure (9), la capătul unui contraatac, iar Universitatea a egalat după pauză, prin Alexandru Ionuț Mitriță (51), la primul său gol sub tricoul echipei din Bănie.

Universitatea a mai avut ocazii prin Mihai Roman II (32), Cristian Bărbuț (33), Nicușor Bancu (38) și Dimitrov (65), dar Astra putea da lovitura în min. 89, la o ieșire hazardată a portarului Miodrag Mitrovic (debutant în Liga I), însă Romario Moise a tras pe lângă poarta goală.

Alexandru Băluță, cel mai în formă jucător al echipei craiovene în acest debut de stagiune, s-a accidentat în min. 22 și a fost înlocuit cu Mitriță.

CSU Craiova rămâne neînvinsă în campionat, dar are o singură victorie în trei partide susținute pe teren propriu.

CS Universitatea Craiova — AFC Astra Giurgiu 1-1 (0-1), Stadion ''Municipal'' — Drobeta-Turnu Severin

Au marcat: Alexandru Ionuț Mitriță (51), respectiv Silviu Balaure (9).

Arbitru: Horațiu Mircea Feșnic (Cluj-Napoca); arbitri asistenți: Alexandru Cerei (Cluj-Napoca), Gero Szabo (Cluj-Napoca); arbitru de rezervă: Marcel Bîrsan (București)

Observatori: Dan Victor Berbecaru (Râmnicu Vâlcea) — CCA, Romulus Chihaia (București) — LPF

Mentalitatea, te reprezintă într-un mod şi te caracterizează.

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a afirmat duminică seară că bătălia de la Mărășești va rămâne în istorie drept "un exemplu înălțător".

"Aproape pe întreg teritoriul României sunt locuri care ne reamintesc de faptele de eroism, de dârzenie, de tenacitatea și hotărârea ostașilor noștri care au luptat în Primul Război Mondial. Dintre toate acestea, Mărășești rămâne veșnic în conștiința națională ca simbol al determinării poporului român și în patrimoniul gloriei noastre militare. Împlinirea a 100 de ani de la faptele de eroism ale ostașilor noștri în campania din 1917 constituie un prilej de reafirmare a întregii considerații pe care toți o avem față de bravii noștri soldați care au purtat pe umerii lor destinul și independența patriei noastre. Un secol de când privirile întregii țări au fost ațintite asupra bătăliei de la Mărășești care va rămâne în istoria patriei noastre ca un exemplu înălțător", a afirmat președintele Senatului în discursul său din cadrul ceremoniei de comemorare a Centenarului bătăliei de la Mărășești .

Tăriceanu a evidențiat faptele de eroism ale soldaților români mai ales în condițiile în care, în opinia sa, "armata română, în confruntările purtate în 1917, a fost insuficient susținută de puterile Antantei în fața unui inamic superior numeric, care avea experiența a doi ani de război și care era înzestrat cu mijloacele tehnice evoluate pentru acea vreme".

"Faptele de eroism săvârșite de soldații noștri în campania din 1917, însuflețite și de un măreț elan patriotic, constituie modele de avânt, de sacrificiu, tenacitate, vitejie, care vor rămâne pentru totdeauna în cărțile de istorie", a mai spus președintele Senatului.

Președintele Klaus Iohannis a afirmat, duminică seară, în discursul său de la Ceremonia comemorativă a Centenarului bătăliei de la Mărășești, că nu este onoare mai mare decât aceea de a păstra memoria eroilor și i-a îndemnat pe militarii români să fie demni de înaintașii lor.

"Nu este mai mare onoare decât aceea de a păstra memoria eroilor și nu este mai mare privilegiu decât acela de ale purta mai departe crezul. Vă îndemn ca acolo unde vă trimite datoria, în Afganistan, Irak ori Balcani, să fiți demni de glorioșii voștri înaintași", a spus șeful statului.

El a subliniat că "anul 1917 a fost pentru România cea mai grea perioadă din existența ei modernă".

Președintele PSD, Liviu Dragnea, consideră "un exercițiu de forță" perchezițiile efectuate zilele trecute de DNA la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul.

El a afirmat, duminică seară, că acest tip de informații — că Guvernul României este percheziționat (perchezițiile au vizat birouri ale Ministerului pentru Relația cu Parlamentul care se află în Palatul Victoria n.r.) — nu ne ajută ca țară, existând o disproporție între forțele folosite de anchetatori și obiectul cercetării, acela al unor concursuri de ocupare a funcției de consilier.

"Mie cel puțin mi s-a părut o acțiune exagerată. A vrut să fie un semnal de forță probabil, am înțeles că au fost 11, 14 nici nu mai știu, au fost mai mulți ofițeri să facă percheziții pentru un concurs... ca să dea știrea că Guvernul României este percheziționat. Ne ajută asta ca țară? Adică pe noi ca țară, nu vorbesc despre hrana orgoliului unor șefi de instituții. Nu cred că ne ajută ca țară. Pentru că se poate duce informația: Guvernul României a fost percheziționat. Până se mai află de ce a fost percheziționat...mare problemă... totuși într-o țară europeană să se întâmple așa ceva mie mie s-a părut un exercițiu de forță", a spus Liviu Dragnea la România TV.

Liderul PSD a adăugat că peste tot în lume se poartă "lupte pentru putere", care sunt legitime dacă sunt duse în cadrul legii și al Constituției și dacă se poartă de către grupările legitime — partide politice sau oameni politici.

"Dar în ultimii ani în România nu s-au îndeplinit aceste criterii, adică s-au amestecat tot mai mult instituții și șefi ai unor instituții care au vrut să acapareze partide, care au vrut să influențeze partide, care au vrut să divizeze partide, care au condamnat lideri, cazul meu, pe un dosar politic... nu mai e un secret pentru nimeni, nici pentru cei care nu recunosc", a mai spus Liviu Dragnea.

În cursul zilei de luni, procurori și ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA București au efectuat percheziții în patru birouri din cadrul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, care are sediul principal în Palatul Victoria. Acestea au vizat concursurile pentru ocuparea funcțiilor de consilier 1 și consilier 2, organizate de către minister în aceeași zi.

"În cursul zilei de luni, 31 iulie, mai mulți procurori și ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA București au efectuat percheziții, în baza unui mandat de percheziție domiciliară emis de către Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția Penală, în patru birouri din cadrul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, care are sediu principal în Palatul Victoria", se arată într-un comunicat al Ministerului pentru Relația cu Parlamentul.

Ceremonia comemorativă a Centenarului bătăliei de la Mărășești a început duminică seară în prezența președintelui Klaus Iohannis, a președinților Senatului și Camerei Deputaților, Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea, a premierului Mihai Tudose și a mai multor miniștri ai Cabinetului, peste 2.000 de persoane fiind prezente la eveniment.

Ceremonia a debutat cu intonarea imnului național.

La eveniment participă mai mulți membri ai Cabinetului, printre care Adrian Țuțuianu, Carmen Dan sau Petre Daea. Totodată, sunt prezenți reprezentanți ai autorităților publice, ai corpului diplomatic, ai partidelor politice și ai cultelor.

În timp ce a fost intonat imnul de stat, au fost trase 21 de salve de tun, în memoria celor care au luptat și s-au jertfit pentru o Românie unită și puternică

Președintele Iohannis a decorat drapelele de luptă ale unităților militare succesoare ale tradițiilor de luptă de acum 100 de ani. De asemenea, eroul veteran Daniel Porumb, care a fost rănit grav într-o misiune în Irak, a vorbit despre semnificația Mausoleului de la Mărășești.

Președintele Klaus Iohannis a semnat decretele de decorare a drapelelor de luptă ale unor unități militare, ca semn de apreciere a profesionalismului și a rezultatelor remarcabile obținute de militarii acestor unități.

"În semn de apreciere a înaltului profesionalism și a rezultatelor remarcabile obținute de personalul unităților în îndeplinirea cu succes a misiunilor încredințate, amintind de vitejia de care militarii acestora au dat dovadă în luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz din 1917 și ducând mai departe glorioasa tradiție a Armatei a II-a, a Regimentului 'Rovine' nr. 26, a Regimentului 15 Dorobanți, a Regimentului 32 Dorobanți 'Mircea', a Regimentului 34 Infanterie 'Constanța', a Regimentului 10 Dorobanți 'Putna', a Regimentului 36 Infanterie 'Vasile Lupu', a Diviziei Active / Divizia 9 Infanterie, respectiv a Regimentului 4 Roșiori 'Regina Maria', Președintele Klaus Iohannis a conferit: Ordinul Național 'Serviciul Credincios' în grad de Cavaler, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Diviziei 2 Infanterie 'Getica' și Drapelului de Luptă al Batalionului 26 Infanterie 'Neagoe Basarab'; Ordinul Național 'Pentru Merit' în grad de Cavaler, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 15 Mecanizată 'Podu Înalt', Drapelului de Luptă al Batalionului 32 Infanterie 'Mircea' și Drapelului de Luptă al Batalionului 341 Infanterie 'Constanța'; Ordinul 'Virtutea Militară' în grad de Ofițer, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată 'Unirea Principatelor'; Ordinul 'Virtutea Militară' în grad de Cavaler, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 1 Mecanizată 'Argedava', Drapelului de Luptă al Brigăzii 9 Mecanizată 'Mărășești' și Drapelului de Luptă al Batalionului 814 Tancuri 'Mihai Vodă'", se arată într-un comunicat al Administrației Prezidențiale, remis duminică seară AGERPRES.

Conform sursei citate, "cu prilejul aniversării a 65 de ani de la înființare, în semn de înaltă apreciere a înaltului profesionalism și a rezultatelor remarcabile obținute de instructorii și piloții de aviație în îndeplinirea cu succes a misiunilor specifice încredințate", președintele a conferit Ordinul "Virtutea Aeronautică" în grad de Ofițer, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Bazei 86 Aeriană "Locotenent Aviator Gheorghe Mociorniță".

Decorările au fost făcute la propunerea Ministrului Apărării Naționale, Adrian Țuțuianu, se mai arată în comunicatul citat.

În câmpiile fluviale din Mesopotamia, unde scrisul s-a dezvoltat pentru prima dată, lutul era un produs ușor accesibil. Lutul devine materialul pentru scris al scribilor din temple. Instrumentul lor de scris este o bucată de trestie tăiată în așa fel încât formează un capăt dreptunghiular. Aceste două instrumente definesc prima formă de scris. Caracterele sunt formate din urme pe lutul umed, stil de scriere ce este cunoscut sub numele de cuneiforme.

Odată scrise, tabletele sunt lăsate la uscat la soare, făcându-le astfel o arhivă aproape indestructibilă a templului. Cu toate acestea, ele nu sunt foarte convenabile pentru trimiterea de mesaje.

Descoperirea unei substanțe ușor portabile pe care se putea scrie este aproape la fel de veche ca scrierea în sine. În jurul anului 3000 Î.Hr., în Egipt, oamenii încep să creeze o suprafață netedă flexibilă care putea să accepte și să păstreze cerneala fără a se estompa sau întinde.

Această suprafață este cunoscută sub numele plantei acvatice care oferă structura, papirus. Papirusul va rămâne în uz regulat mai mult timp decât orice alt material din istoria documentelor scrise.

Papirusul este o formă de stuf ce crește pe Nil. Pentru a face un sul, benzi sunt tăiate pe lungimea plantei. Cele mai late sunt puse una lângă cealaltă pentru a forma un dreptunghi iar apoi altele sunt puse peste la unghiuri drepte.

Printr-un proces de umezire și apăsare, uneori fiind adăugat și un adeziv, cele două straturi se leagă. Mai apoi acestea sunt bătute cu un ciocan pentru a deveni plate și uscate la soare, după care partea superioară (cu benzile mai late) este lustruită fin cu o bucată de fildeș sau cu o coajă.

Până la 20 de dreptunghiuri pot fi lipite la capetele scurte, pentru a fi rulate și mai apoi vândute sunt forma de suluri. Aproape fiecare carte din civilizațiile antice ale Egiptului, Greciei și Romei (pe o perioadă de mai mult de 3500 de ani) este un sul de papirus de acest tip. Materialul a fost unul dintre cele mai importante elemente ale istoriei scrisului.

O plantă indigenă din China, bambusul, s-a dovedit a fi la fel bun pentru scris ca și papirusul Egiptean. Caracterele chinezești din această perioadă timpurie sunt scrise în coloane verticale, așa că o fâșie subțire de bambus este ideală pentru o singură coloană.

Pentru a crea un document mai lung, două fire leagă fiecare bandă de bambus de alta. Caracterul chinez modern pentru o carte evoluează de la o pictogramă de benzi de bambus legate împreună. Cărți de bambus au supraviețuit din anul 400 Î.Hr. Înregistrările indică faptul că acestea au fost în uz cu măcar 1000 de ani mai devreme, încă din timpul dinastiei Shang.

În multe zone ale lumii antice oamenii purtau cu ei niște carnețele regenerabile. Acestea erau niște tablete mici cu o suprafață cerată. După ce se scria pe ea, ceara putea fi încălzită și netezită în așa fel încât putea fi utilizată din nou.

Scribii, din toate civilizațiile, au utilizat materiale locale. Palmierii au asigurat frunzele pentru documentele din unele părți ale Indiei. Cele mai vechi texte budiste cunoscute sunt realizate pe fâșii de scoarță de mesteascăn. Atunci când romanii se aflau în Britania, departe de sursele lor de papirus, aceștia realizează tablete subțiri din copacii englezești. Multe astfel de tablete au fost găsite în zona Zidului lui Hadrian, inclusiv o invitație la o zi de naștere de la o femeie către sora ei.

În timpul celui de-al doilea secol Î.Hr. oamenii din zona Mediteranei încep să folosească o alternativă mai scumpă la papirus. Tradiția creditează invenția sa lui Eumenes al II-lea, care conducea în Pergam pe coasta vestică a Turciei între anii 197-159 Î.Hr. Această substanță era pergamentul, o formă de piele.

Pielea obișnuită fusese folosită ocazional pentru acest scop încă din 2500 Î.Hr. dar doar o singură parte putea fi scrisă. În cazul pergamentului ambele părți erau tratate și frecate până deveneau fine, pentru a forma o suprafață dublă flexibilă.

Abia mult mai târziu, în al doilea secol D.Hr., pergamentul devine un rival serios pentru papirus. Dar începând cu secolul al IV-lea și până în secolul al XV-lea devine suprafața standard pentru scrierea europeană medievală. Acest material a fost folosit în toate manuscrisele celebre produse în mănăstiri.

Pentru versiunile cele mai scumpe ale unor cărți este folosită o versiune mai rafinată realizată din piei unor viței tineri. Pergamentul este puternic și suficient de flexibil pentru ca paginile separate ale unui manuscris să fie legate între ele. Această formă a reprezentat un progres masiv în eficiența comunicării scrise.

Descoperirea hârtiei a reprezentat una dintre cele mai răspândite invenții și este atribuit conform tradiției unui eunuc de la curtea imperială chineză, numit Cai Lun, în jurul anului 105 D.Hr. Fragmente ce au supraviețuit erau făcute din cârpe, fibre de mure, dafin și iarbă chineză.

Pentru a face hârtia aceste ingrediente erau înmuiate în mod repetat, pisate, spălate, fierte, întinse și decolorate. Acest terci era lăsat să se scurgă iar apoi era uscat. Rezultatul era mai subțire și flexibil decât papirusul sau pergamentul. Acest secret avea să ajungă în Europa abia peste 1000 de ani.

Unii chinezi sunt capturați într-o bătălie în 751 și puși să producă hârtie pentru musulmani. De acolo tehnologia producției de hârtie s-a răspândit în toată lumea musulmană, ajungând în Spania în secolul al XII-lea iar până în secolul al XV-lea era deja comună în Europa.

Abia în secolul al XIX-lea se descoperă că lemnul poate fi transformat într-o pastă din care se mai apoi se poate realiza hârtia. Cu toate acestea s-a remarcat că hârtia din pastă de lemn se îngălbenește repede și devine fragilă. Așa se face că publicarea electronică a venit la un moment ce nu se putea a fi mai bun.

tatele Unite ale Americii și Europa sunt locurile unde întâlnim cele mai vechi aeroporturi din lume. În cele ce urmează vă prezentăm cele mai vechi aeroporturi din lume care încă sunt funcționale. Chiar dacă toate au suferit modificări majore de-a lungul anilor acestea au fost primele în domeniul lor.

• Aeroportul College Park din Statele Unite ale Americii

Aeroportul College Park din orașul american cu același nume este cel mai vechi aeroport din lume încă funcțional. El a fost înființat în 1909 atunci când Wilbur Wright a ajuns acolo pentru a instrui doi ofițeri ai armatei Statelor Unite.

Popular, aeroportul este cunoscut ca „leagănul aviației”. Aici găsim o singură pistă lungă de aproape 800 de metri lungime și 19 metri lățime. Parcarea oferă locuri pentru mai mult de 100 de avioane. Facilitățile majore ale aeroportului includ alimentare cu combustibil, informare meteo și un salon pentru piloți. Hangarul istoric găzduiește acum Divizia de Operațiuni Speciale a poliției județului Prince George.

• Aeroportul Hamburg din Germania

Al doilea cel mai vechi aeroport din lume, aeroportul din Hamburg este situat la 8,5 kilometri distanță de centrul orașului Hamburg din Germania. Înființat în 1911, în prezent acesta este cel mai vechi din toată Germania.

Aeroportul a fost extins în cadrul unui program major de renovare între 2001 și 2009. Proiectul de 356 de milioane de euro a mai adăugat două terminale, drumuri de acces largi, locuri de parcare și o nouă conexiune de metrou transformându-l într-unul dintre cele mai moderne aeroporturi din Europa.

Acum în fiecare an aproximativ 13 milioane de pasageri trec pe acolo și 115 companii aerine din toată lumea transportă pasagerii în peste 60 de destinații. Cele două piste și facilități de parcare ale aeroportului pot găzdui un Airbus A380. În incinta aeroportului găsim 250 de companii care angajează aproximativ 15.000 de persoane.

• Aeroportul Internațional București Băneasa „Aurel Vlaicu” din România

Aeroportul Aurel Vlaicu, cunoscut și ca Aeroportul Băneasa este situat în Băneasa la 8,5 kilometri de București. Chiar dacă primele zboruri ale aeroportului au început în 1909, înființarea unei școli de zbor acolo au făcut ca acesta să devină oficial aeroport în 1912.

Băneasa a fost singurul aeroport internațional al României până la deschiderea Aeroportului Internațional Henri Coandă în 1968. Aeroportul a devenit casă pentru una dintre primele companii de aviație din lume, „Compania Franco-Română pentru Navigație Aeriană” în 1920.

Clădirea terminalului care a fost deschisă în 1952, servește călătorii dar încă își păstrează statutul de reper al orașului. Aeroportul Băneasa a fost transformat într-un aeroport dedicat în 2012 din moment ce facilitățile erau insuficiente pentru a face față traficului comercial uriaș și nici nu exista loc pentru extindere.

• Aeroportul Bremen din Germania

Aeroportul Bremen este situat la 3,5 kilometri distanță de orașul Bremen din nordul Germaniei. Înființat în 1913, este unul dintre cele mai vechi din lume iar în 2013 pe acolo au trecut 2,6 milioane de pasageri.

În Primul Război Mondial, aeroportul a fost administrat de către armata germană și a fost redeschis traficului comercial în 1920. Un nou terminal și o pistă construite în 1930 îl transformaseră într-unul dintre cele mai moderne din vremea sa. Infrastructura actuală este constituiță din 4 terminale, două piste precum și facilități pentru transportul de marfă.

În momentul de față oferă zboruri non-stop pentru 50 de destinații ce acoperă 20 de națiuni din Europa și Africa de Nord. Este și cel mai accesibil aeroport din Europa, ajungându-se din centrul orașului în doar 11 minute.

• Aeroportul Ciampino Roma din Italia

Aeroportul Ciampino Roma se află la 12 kilometri de centrul orașului Roma. Deschis în 1916, a fost singurul aeroport al capitalei italiene până la deschiderea Aeroportului Leonardo da Vinci în 1961.

În prezent aeroportul servește ca un centru major pentru companiile low-cost. Are două terminale, naționale și internaționale, și oferă zboruri pentru aproximativ 20 de destinații, pe acolo trecând peste 5,5 milioane de pasageri în fiecare an. Creșterea traficului forțează acum Ministerul Transporturilor italian să deschidă un nou aeroport pentru Roma.

• Aeroportul Schiphol Amsterdam din Olanda

Aeroportul Schiphol Amsterdam este situat Haarlemmermeer la aproximativ 9 kilometri sud-vest de Amsterdam. În 1916, aeroportul fusese înființat ca o bază aeriană militară.

Primul avion civil a decolat în 1920 iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a suferit avarii foarte mari. În 1945 a fost reparat parțial și a suferit o extindere majoră a terminalului în 1975. O serie de extinderi ulterioare au fost finalizate în timpului anilor 1990 și 2000, transformându-l într-unul din primele 5 aeroporturi ale Europei.

Acum este aeroportul principal al Olandei, oferind mai mult de 300 de destinații și unul dintre cele mai aglomerate din Europa cu peste 50 de milioane de pasageri anual.

• Aeroportul Paris-Le Bourget din Franța

Aeroportul Paris-Le Bourget și-a început operațiunile comerciale în 1919 și este cel mai vechi aeroport din Franța. El este situat în comuna Le Bourget la 7 kilometri nord de Paris. Până în 1932 a fost singurul aeroport din Paris. În 1937 a suferit o extindere majoră ca pregătire pentru Târgul Lumii de la Paris.

Este unul dintre primele aeroporturi dedicate pentru aviația business. Aici se găsesc mai mult de 100 de firme de întreținere ce oferă echipamente și servicii în industria aviației business.

Braille a devenit un element foarte important al comunității nevăzătorilor. Prin intermediul acestui sistem de puncte, cei cu deficiențe de vedere sunt capabili să citească și să scrie cu aceeași eficacitate ca și cei care citesc și scriu normal, dacă sunt învățați cu aceeași dedicare. Prin intermediul acestui sistem cei cu deficiențe de vedere se pot integra mai bine în societate.

Inventatorul acestui sistem de scriere este francezul Louis Braille. Braille s-a născut pe 4 ianuarie 1809 într-un mic orășel din Franța numit Coupvray. În 1812, Louis se juca în șopronul tatălui său când s-a lovit la un ochi cu unul dintre instrumentele ascuțite ale acestuia.

În ciuda tuturor eforturilor, rana s-a agravat iar infecția ce s-a produs s-a răspândit și la celălalt ochi lăsându-l orb. Chiar dacă majoritatea ar crede că o astfel de tragedie ar face pe oricine să se liniștească, mai ales un copil mic, acesta nu a fost și cazul lui Louis.

În condițiile în care toată lumea se aștepta ca acesta să se chinuie Louis s-a dus la școală unde a excelat prin ascultare ajungând să fie unul dintre cei mai buni din clasă. La doar 10 ani, Louis este trimis la „Institului Regal Pentru Tinerii Orbi de la Paris” cu o bursă completă.

Acolo, tânărul Louis s-a descurcat foarte bine la cursurile sale și a început să dezvolte un interes pentru muzică, în mod special pentru orgă și pian. Un lucru ce i-a atras atenția a fost folosirea unor cărți care erau scrise cu un sistem ridicat de imprimare ce le permitea nevăzătorilor să citească. Fondatorul școlii, Valentin Hauy era cel care dezvoltase acest sistem.

Primele etapele ale scrisului Braille fuseseră inventate de fapt de către Charles Barbier de la Serre. El a fost un căpitan al armatei franceze care în urma cereri lui Napoleon a inventat o metodă de „scriere pe întuneric”. Metoda sa era una ce prevedea niște puncte ridicate, astfel încât soldații să poată citi și scrie mesaje în unele zone în care lumina era foarte puțină sau chiar lipsea. Sistemul lui Barbier era prea complex pentru armată și fusese respins.

El a modificat puțin sistemul și l-a trimis către Institutul Regal în speranța că aceștia l-ar putea folosi. Invenția lui Barbier nu era chiar funcțională ca un sistem de scriere și citire, fiind extrem de complex (utilizând o matrice 6×6 pentru a reprezenta literele). Mai mult decât atât, această matrice mare cu puncte era inutilă dacă nu aveau degetele foarte mari (nu se puteau simți toate punctele dintr-o singură matrice fără a se mișca degetul).

Chiar dacă Institutul Regal nu era foarte sigur pe acceptarea acestui nou sistem, aceștia au decis folosirea sa. Atunci când Louis a devenit conștient de existența sa el a început să studieze sistemul. El a experimentat cu o hârtie și a făcut găuri în ea în căutarea unei modalități funcționale.

În foarte scurt timp, în 1825, la doar 16 ani Louis îl modificase. El l-a restructurat de la un sistem de celule de 12 puncte la unul cu doar 6. Deasemenea el a bazat sistemul pe ortografia normală a cuvintelor, spre deosebire de cea fonetică. Acestă configuație era mai simplă decât cea a lui Barbier dar suficient de versatilă pentru a permite 64 de variații, suficiente pentru toate literele alfabetului și pentru punctuații. În plus se putea adapta ușor și la alte limbi în afară de cea franceză.

Mai târziu el a adaptat sistemul Braille pentru muzică. În 1829, el a publicat două cărți numite „Metodă de scris cuvinte, muzică și piese prin intermediul punctelor pentru a fi utilizate de nevăzători și aranjate de către aceștia”.

La momentul în care a fost dezvoltat, sistemul nu a luat avânt și nu era folosit la scară largă. Directorul Institutului Regal a fost cel care a insistat pentru folosirea sistemului în cadrul școlii dar pentru că a fost atât de hotărât în înlăturarea celui vechi acesta a fost dat afară.

Louis a continuat să predea la Institut după absolvire unde și-a învățat elevii sistemul său de scriere și citire care la rândul lor l-au răspândit. În ciuda popularității Institutul Regal refuza să adopte noul sistem. Abia după doi ani de la moartea lui Braille, în 1852, și la 8 ani de la adoptarea oficială de către o școală din Amsterdam și după cererea unei majorități covârșitoare din partea studenților, fosta școală a decis adoptarea noului sistem.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea sistemul Braille fusese adoptat în cea mai mare parte a lumii cu excepția Statelor Unite ale Americii care au refuzat schimbarea până în 1916.

În momentul de față Sistemul Braille este încă utilizat la scară largă de către nevăzători ca un mijloc pentru scriere și citire. Până în ziua de astăzi nu a mai existat nici un alt sistem care poată rivaliza sau înlocui Sistemul Braille, chiar dacă tehnologia reușește să aducă unele îmbunătățiri sistemului.

Posibilitatea de a strabate distante, intr-un timp scurt, fara efort, a fost doar un vis pentru oameni, pana pe data de 3 iulie 1886, cand, pe strazile din Mannheim (Germania), a aparut primul automobil actionat de un motor cu ardere interna. Creatorul lui era Carl Benz, inventator, fondator al companiei Benz & Cie, devenita, in 1926, Mercedes-Benz. Doi ani mai tarziu, sotia lui Carl Benz, Bertha, parcurge, cu acest autovehicul, distanta Mannheim – Pforzheim (104 kilometri), cu remarcabila viteza de 15 kilometri/ora, ceea ce il determina pe Carl sa caute noi solutii pentru perfectionarea inventiei sale si abia in 1893 fabrica primul sau automobil pe patru roti.

In 1898, Louis Renault, pilot de curse, construieste si el primul sau automobil, iar in anul urmator, impreuna cu fratele sau, fondeaza societatea care ii poarta numele si care va deveni una dintre cele mai mari producatoare de automobile.

Inginerul Henry Royce, in 1906, la cererea aristocratului Charles Rolls, pune la punct un automobil (initial, doar pentru curse), capabil sa atinga 85 kilometri/ora, si, la scurta vreme, cei doi se hotarasc sa se asocieze, punand bazele celebrei companii “Rolls Royce”.

Pana la mijlocul anilor 1800, nenumarati inventatori au testat motoare cu aburi, cu combustie si electrice, de mii de ori, in ideea de a le folosi pentru propulsarea unui automobil si, la inceputul secolului al XX-lea, aceasta dilema inca nu fusese rezolvata multumitor. Initial, motorul electric parea sa fie decizia cea mai inteleapta, fiind extrem de popular, dar lipsa unei baterii care sa permita o viteza mai mare (chiar daca primul record de viteza apartine unui motor electric) si parcurgerea unor distante mai lungi a facut ca acest tip de motoare sa ramana in productie doar pana in prima decada a secolului al XX-lea. Masina cu motor cu abur a rezistat pana la inceputul anilor 1920. Pretul, fie pentru constructie, fie pentru intretinere, era mai mare decat pretul necesitat de motoarele cu gaz si, in plus, automobilele cu abur reprezentau un pericol din cauza unor potentiale explozii ale boilerului. Asa se face ca motorul cu gaz a continuat sa depaseasca sistematic concurenta. Branduri de renume din industria automobilistica, precum Ford, adopta motorul cu combustie, respingand ideea folosirii unui motor cu abur, inca din start.

Chiar daca tehnologia necesara construirii automobilului era cunoscuta inca din secolul al XIX-lea, cel care a revolutionat aceasta industrie a fost Henry Ford, care foloseste ideea unei linii de asamblare in serie, pentru ca masinile sale sa fie accesibile publicului larg. In acea perioada, Ford isi platea angajatii cu suma de cinci dolari pe zi, pentru a incuraja productivitatea, o suma fabuloasa, in conditiile in care, la vremea respectiva, un muncitor castiga maximum doi dolari pe zi. Mai mult decat atat, acestia isi puteau folosi economiile pentru a-si achizitiona un automobil marca Ford, la un pret redus. Ford reduce, la un moment dat, optiunile cumparatorilor, ajungand la concluzia ca acestia pot “alege” exact ce culoare isi doresc “atat timp cat este neagra”, ironie care face ca vanzarile masinii “Model T”, in anul 1914, sa fie fara precedent, datorita pretului de doar 500 de dolari, la jumatate fata de suma ce trebuia platita cu zece ani in urma. Pana in 1920, existau deja opt milioane de permise de conducere emise, iar la doar zece ani distanta, numarul acestora se tripleaza, ajungand la 24 de milioane.

Cresterea uriasa a industriei automobilelor a determinat o adevarata revolutie economica, ducand la inflorirea altor industrii – cresterea cererii pentru cauciucuri vulcanizate, jenti, componente, accesorii, cresterea numarului de sosele disponibile. Benzinariile au aparut la fiecare colt de strada, iar mecanicii au inceput sa-si castige traiul prin remedierea inevitabilelor probleme. Industriile care au inregistrat cresteri datorita dezvoltarii fulminante a automobilului au fost, in principal, cele de petrol si otel, dar, pe langa ele, a inflorit si turismul. Calatorii, dupa un drum lung si extenuant cu automobilul, aveau nevoie de cazare, industria hoteliera dezvoltandu-se exponential. In Statele Unite ale Americii, aceasta industrie a modificat pana si gastronomia locala, hamburgerii, cartofii prajiti, shake-urile cu lapte si placinta cu mere devenind un adevarat simbol al cinelor luate in masina. Soferii isi doreau mancare ieftina si care necesita putin timp pentru gatire, motiv pentru care alegerea a fost una simpla – fast food. Din nefericire, pe masura ce aceste industrii infloreau, altele, precum caile ferate, pierdeau teren, in anumite parti ale globului. Pe masura ce europenii investeau inca in dezvoltarea sistemelor de transport pentru mase, americanii investeau in infrastructura necesara dezvoltarii automobilului.

Efectele sociale ale masinii cu motor cu combustie au fost uriase. Libertatea de miscare oferita de automobil a facut ca extrem de multe familii sa viziteze locuri pe care, cu ceva vreme in urma, le considerau inaccesibile, locuitorii oraselor au putut sa redescopere frumusetea peisajelor rurale si, in general, industria a luat un nou avant. La inceputul secolului al XX-lea, automobilul reuseste sa patrunda pe piata transporturilor, prin intermediul persoanelor bogate, care isi permiteau sa isi achizitioneze unul. Treptat, insa, productia se orienteaza catre automobile accesibile (ca pret) pentru oricine.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, utilizarea fibrei de sticla aduce schimbari tehnologice semnificative. Automobilele masive fac loc celor sport sau, oricum, unora mai usoare si mai fiabile. In 1946, sunt construite, in Germania, primele 10 000 de automobile Volkswagen, in Franta automobilele Renault castiga teren, iar in Italia, marca Fiat, lansata in perioada interbelica, inregistreaza un succes fara precedent.

In prezent, inventivitatea producatorilor de automobile pare a nu avea limite. Marea problema pe care trebuie sa o depaseasca este insa legata de combustibilul folosit, provocarea fiind aceea de a concepe autovehicule care sa functioneze fara petrol. Prototipuri exista (s-a inventat chiar si automobilul care functioneaza cu apa), dar acestea nu sunt inca produse pe scara larga, din diverse motive.

Daca in Uniunea Europeana, la momentul actual, statisticile spun ca exista 600 de automobile la 1000 de locuitori, pana in 2060, se estimeaza ca, in lume, se va atinge cifra de 2,5 miliarde de vehicule, ceea ce ar putea fi dramatic pentru sanatatea acestei planete.

Cele 7 emoţii fundamentale (numite şi emoţii de bază) sunt: mânia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul, dispreţul şi tristeţea.

Aceste emoţii sunt fundamentale pentru că sunt universale şi pot recunoscute la orice persoană.

Dintre cele 7, cea mai “contestată” emoţie universală este dispreţul.

Mulţi oameni de ştiinţă şi experţi în expresiile faciale, consideră că dispreţul este mai degrabă o expresie care se exprimă în funcţie de cultura fiecărui popor, dar Paul Ekman a realizat o serie de studii menite să clarifice universalitatea “dispreţului” reuşind să o includă până la urmă în rândul emoţiilor fundamentale.

1. Frica

Microexpresia specifică fricii se manifestă prin:

• sprâncene ridicate şi apropiate

• pleoapele superioare ridicate

• pleoapele inferioare încordate

• buzele uşor încordate şi întinse orizontal către urechi

 

2. Bucuria (Fericirea)

Microexpresia specifică bucuriei se manifestă prin:

• riduri în jurul ochilor (Zâmbet Duchene – zâmbetul natural)

• obrajii ridicaţi

• muşchii feţei aşezaţi în concordanţă cu ochii

 

3. Tristeţea

Microexpresia specifică tristeţii se manifestă prin:

• pleoape inferioare care simulează “căderea”

• privire care nu este concentrată pe un punct fix

• colţurile buzelor se duc în jos

4. Mânia (Furia)

Microexpresia specifică furiei se manifestă prin:

• sprâncene apropiate puternic

• privire extrem de fixă

• încordarea şi apropierea buzelor

5. Dispreţul

Microexpresia specifică dispreţului se manifestă prin:

• colţul buzelor încordat şi ridicat doar pe o parte a feţei

Dintre toate microexpresiile pe care le-am studiat, dispreţul mise pare cea mai subtilă microexpresie pentru că afişarea ei nu implică o “echipă” întreagă de muşchi şi uneori poate fi confundată cu un zâmbet ironic.

6. Dezgustul

Microexpresia specifică dezgustului se manifestă prin:

• nas încordat şi ridicat, mişcare care îi provoacă riduri nasului

• buza superioară ridicată

Această expresie arată ca şi cum ai fi descoperit ceva urât mirositor.

7. Uimirea

Microexpresia specifică umirii se manifestă prin:

• sprâncenele ridicate

• ochii larg deschişi

• gura deschisă

Probabil aceasta e cea mai evidentă microexpresie şi din experienţa mea şi cel mai uşor de observat, pentru că are o durată mai lungă.

1

Multe studii au indicat faptul că una dintre cele mai comune fantezii sexuale în rândul femeilor este fantezia violului, un fenomen care este rar discutat, datorită posibilităţii lui de a se întâmpla în realitate, care poate fi utilizat de către unele persoane pentru a justifica violul real, o experienţă îngrozitoare şi dezumanizantă.

Au fost analizate 20 de studii, efectuate în decursul a mai mult de 20 de ani. Cerectarea lor a indicat că între 37-51% dintre femeile participante la studii au avut fantezia violului, iar 9-17% le trăiesc regulat sau chiar preferă aceste fantezii.

Potrivit cercetării realizate de Joseph Critella şi Jenny Bivona, există multe motive (de multe ori contradictorii) care argumentează această fantezie: 

- Pentru o minoritate de femei are legătură cu masochismul. Studiile au legat represiunile sociale sexuale cu astfel de fantezii, indicând o dorinţă de a evita vina sexuală. Deschiderea spre experienţa sexuală (aici ca o trăsătură de caracter) a fost corelată şi ea. Deşi dovezile sunt neconcludente, este posibil ca unele femei să găsească opţiunea de a fi violate ca un semn de dorinţă irezistibilă. 

- Cultura violului masculin (cu alte cuvinte, presiunea socială de a respecta fanteziile masculine) poate fi un alt factor. Unii cred că femeile au o predispoziţie biologică să se supună. Acest lucru a fost observat în alte specii, dar nu a fost testat empiric la om. Momentul violului poate activa sistemul nervos simpatic (legătura cu răspunsurile de zbor sau luptă şi orgasm). 

- O altă cauză ar putea fi ideea de transformare a partenerului în unul "romantic", o concepţie de "dresaj" a oamenilor prin sex.

- Un alt motiv posibil ar putea fi o reacţie la traumă (un mecanism defensiv psihologic) sau lene (în funcţie de rapoartele anecdotice).

O bloggeriţă sub pseudonimul de Ranty McRanterson şi-a relatat experienţa ei: ”Am fantezia violului, o voi spune pentru că ştiu că pot să o explic. Este incredibil de comună sezaţia de frică. Toate tipurile de temeri. Doar pentru că am fantezii de acest gen nu înseamnă, de fapt, că eu de fapt vreau să mi se întâmple acest lucru. Dacă ne gândim din punct de vedere fiziologic, senzaţia de frică trezeşte adrenalina, iar aceasta este interesantă. Este destul de comun ca copiii abuzaţi sexual să aibă fantezii despre viol la fel ca adulţii, acest lucru nu înseamnă că ei îşi doresc să fie violaţi? NU! ”, a declarat bloggeriţa sub pseudonimul de Ranty McRanterson.

Profesorul Meredith Chivers a sugerat că astfel de fantezii se pot accentua în absenţa efectelor negative imaginate, atingând instinctele sexuale primitive, persoana evită în acelaşi timp realitatea traumei.

”Problema cheie care trebuie înţeleasă este că fantezia violului rămâne totuşi o fantezie, ceea ce înseamnă că este o experienţă mentală complet internă, sub controlul complet al persoanei care are aceste fantezii", a declarat profesorul Meredith Chivers .

Profesorul de psihologie Marta Meana, o feministă, consideră că această idee se reduce la dorinţa unei femei - " dorinţa unui orgasm ". "Astfel, aşa-numitele" fantezii de viol" nu sunt pe cale de a elucida o dorinţă secretă de a fi victima unei infracţiuni sexuale, ci mai degrabă o fantezie despre a se supune unui partener, deci iluzia unui pericol, în timp ce controlul efectiv asupra situaţiei să-l aibă, totuşi, femeia".