1. ntur! interj. (reg.) cuvânt care imită trilurile turturicii.
2. tăbuéț (-țe), s.n. – 1. Săculeț, traistă. – 2. Poreclă dată persoanelor îndesate. – 3. (Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puțin sigură, din sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul sb. tobo(l)ca. În Mold. și Trans. – Der. tăbeică (var. tebeică), s.f. (Munt., săculeț); tăbîltoc (var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s.n. (sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea, Dacor., IV, 781, din săs. Doppeltuch).
ahaha, prima
ntur! interj. (reg.) cuvânt care imită trilurile turturicii.
tăbuéț (asta stiu fara sa caut pe google):saculet. :D
1. ntur! interj. (reg.) cuvânt care imită trilurile turturicii.
2. tăbuéț (-țe), s.n. – 1. Săculeț, traistă. – 2. Poreclă dată persoanelor îndesate. – 3. (Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puțin sigură, din sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul sb. tobo(l)ca. În Mold. și Trans. – Der. tăbeică (var. tebeică), s.f. (Munt., săculeț); tăbîltoc (var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s.n. (sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea, Dacor., IV, 781, din săs. Doppeltuch).
1. ntur! interj. (reg.) cuvânt care imită trilurile turturicii.
2. tăbuéț (-țe), s.n. – 1. Săculeț, traistă. – 2. Poreclă dată persoanelor îndesate. – 3. (Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puțin sigură, din sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul sb. tobo(l)ca. În Mold. și Trans. – Der. tăbeică (var. tebeică), s.f. (Munt., săculeț); tăbîltoc (var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s.n. (sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea, Dacor., IV, 781, din săs. Doppeltuch).
