Părinţii trebuie să îi ajute constant pe cei mici să-şi clădească resursele la care să apeleze atunci când le este greu, când trec prin situaţii stresante. Fiecare dintre aceste abilităţi se învaţă şi se exersează în timp, în diferite contexte.Iată ce spun specialiştii!

Părinţii trebuie să îi ajute constant pe cei mici să-şi clădească resursele la care să apeleze atunci când le este greu, când trec prin situaţii stresante. Fiecare dintre aceste abilităţi se învaţă şi se exersează în timp, în diferite contexte.

Părinţii reprezintă modelul primar pentru managementul emoţiilor, chiar dacă nu sunt implicaţi activ în educaţia copilului lor. ‚„Acesta învaţă prin observaţie ce fac părinţii când sunt furioşi, trişti sau speriaţi, când se bucură sau se simt frustraţi, imită comportamentele care le sunt la îndemână. Uneori, în faţa emoţiilor copleşitoare ale părinţilor, dezvoltă strategii pentru a le face faţă, ca evitarea, compensarea etc.

Un părinte, care se ocupă într-o manieră informată, perseverentă şi pozitivă de educaţia emoţională a copilului, începe prin a-şi cunoaşte propriile emoţii şi a exersa exprimarea lor deschisă, onestă, asertivă. Principiul de la care porneşte orice efort educativ în acest sens este: "Nu-l poţi învăţa pe copil ceea ce nu ştii să trăieşti tu însuţi.", mai spune specialistul.

Pentru ca un copil să-şi dezvolte aceste abilităţi, e nevoie de un proces de învăţare care începe timpuriu şi continuă până la vârsta adultă. „Prima etapă e alfabetizarea emoţională a copilului, care începe de la recunoaşterea emoţiilor proprii. Părinţii sunt primii care îi oferă copilului lecţii de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor, fie că o fac conştient sau nu. De la părinţi, copilul învaţă fie că emoţiile sale sunt acceptabile, parte naturală a vieţii sale, care merită exprimată frumos, fie că sunt inacceptabile, de reprimat, de ascuns’’, precizează psihologul Zenobia Niculiţă, de la centrul Quantum Therapy, pentru Gândul.

În interacţiune directă cu copilul, părintele adoptă o serie de comportamente menite să-l ajute pe acesta să-şi recunoască emoţiile, fără pedeapsă sau ruşine.