Seria de jocuri Mario nu este importantă doar pentru Nintendo, aceasta fiind de departe cea mai cunoscută şi mai apreciată din portofoliul companiei, ci şi pentru întreaga industrie de gaming, fiind responsabilă pentru salvarea jocurilor video după colapsul din 1983. Pe lângă relevanţa istorică, se întâmplă ca aproape fiecare joc inclus în linia principală „Super Mario” să fie considerat o capodoperă a genului platformer. Astfel, aşteptările pentru Super Mario Odyssey erau foarte mari, însă fanii pot respira uşuraţi, întrucât Nintendo nu a grăbit lansarea acestui joc pe piaţă pentru a prinde sezonul sărbătorilor de iarnă, ci a venit cu un titlu bine pus la punct, finisat şi destul de diferit faţă de apariţiile precedente ale lui Mario.

 

Ceva ce mulţi vor aprecia la Super Mario Odyssey este cât de repede începe şi cât de puţin timp se pierde cu introducerea şi intriga. La scurt timp după pornirea jocului, fără a trece printr-un meniu principal sau de setări, aflăm că Mario deja se luptă cu Bowser, care a răpit-o încă o dată pe Prinţesa Peach. Celebrul antagonist nici măcar nu pierde timpul, dezvăluind că deja pregăteşte o nuntă pentru el şi Peach. Evident, Mario nu este încă destul de puternic pentru a câştiga lupta şi aterizează într-un regat nou, populat de pălării vorbitoare.

Aici îl întâlnim şi pe Cappy, un rezident al Regatului Pălăriilor, care poate lua orice formă (de articol vestimentar ce poate fi purtat pe cap) doreşte Mario (în funcţie de costumul pe care îl foloseşte), dar care îi asigură eroului şi o abilitate foarte importantă, cea de a poseda majoritatea inamicilor din joc, cât şi anumite obiecte cheie. Întregul joc este o urmărire a lui Bowser, care este preocupat de colectarea unor elemente necesare pentru organizarea nunţii, fiecare regat în parte fiind gazda unui obiect cheie pe care trebuie să îl „achiziţioneze”.

Ce urmează este o călătorie în jurul lumii, în tot felul de regate, care mai de care mai ciudate, în care majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin acrobaţii, dezlegarea de puzzle-uri şi cu multe aruncări de pălărie, noul atac 

Super Mario Odyssey abordează însă o structură diferită faţă de alte jocuri din serie. În locul nivelurilor liniare sau mai deschise, dar cu obiective stricte, Nintendo a decis să creeze mai multe lumi deschise, ale căror obiective pot fi realizate după bunul plac al jucătorului. Desigur, există câteva obiective principale, însă acestea trebuie duse la bun sfârşit doar dacă se doreşte deblocarea următoarei lumi sau deschiderea anumite zone noi ale celei curente, fiind disponibil destul conţinut de descoperit şi explorat chiar şi fără a avansa în „poveste”. Acest lucru deschide noi posibilităţi, iar Nintendo a decis să populeze fiecare dintre cele 15 regate cu tot felul de secrete, zone ascunse,colecţionabile şi challenge-uri, astfel încât să poţi să descoperi, în orice moment, ceva nou.

Destul de devreme în poveste, Mario şi Cappy găsesc nava zburătoare Odyssey ( care are formă de pălărie), aceasta fiind alimentată cu luni („Moons”). Fiecare regat nou este deblocat după colectarea unui anumit număr de luni, acestea fiind ascunse peste tot. Unele sunt banal de obţinut prin clasicul platforming, altele sunt ascunse, iar multe dintre ele sunt legate de învingerea boşilor şi de realizarea de mici quest-uri secundare. Altele însă pot fi pur şi simplu cumpărate de la magazin în schimbul monedelor pe care Mario le adună de peste tot. Nu, jocul nu include microtranzacţii.