Proiectul "One Belt, One Road" al Chinei se confruntă cu rezistență

21 noiembrie 2017 - Țările doresc finanțarea Chinei dar nu cu orice preț.

Proiectul "One Belt, One Road" al Chinei, o inițiativă mult lăudată de a conecta țara cu Europa, Orientul Mijlociu, Africa și alte părți din Asia, se confruntă cu rezistență din partea statelor a căror cooperare este necesară Beijingului pentru construcția proiectelor foarte ambițioase de infrastructură. Săptămâna trecută, Pakistan și Nepal s-au retras din acorduri pentru construcția de baraje cu China din cauza dezacordurilor privind termenii acordurilor. Țări care au încheiat parteneriate cu China pe proiecte ca astea au nevoie de finanțele și expertiza Chinei pentru a își ajuta dezvoltarea economiei și infrastructurii. Dar aceste două cazuri arată că anumite țări nu doresc doar să accepte termenii Chinei pentru acces la bani. Există limite pentru forța economică a Chinei, iar Beijingul se poate aștepta la rezistență similară din partea altor țări.

Pe 15 noiembrie, Pakistanul a anunțat că se retrage din proiectul de 14 miliarde USD al Barajului Diamer-Bhasha, parte a proiectului Coridorului Economic China Pakistan, din cauza obiecțiilor sale cu privire la anumiți termeni și condiții venind din partea Chinei. Conform șefului Autorității de Dezvoltare Hidrologică și Energetică din Islamabad, China cerea să fie proprietar asupra proiectului și operațiunilor și voia ca forțele sale să asigure securitatea. Pakistanul va folosi resursele financiare proprii pentru a continua barajul, de la care se așteaptă o producție de 4.500 megawați — în mare echivalent cu neajunsul energetic al țării.

Înainte ca barajul să fie inclus în proiectul CECP de 62 miliarde USD, pakistanezii căutaseră finanțare de la Banca Mondială și Banca Asiatică de Dezvoltare. Ambele instituții au refuzat să finanțeze proiectul din pricina locației sale în partea controlată de Pakistan a regiunii disputate Kashmir. Proiectul, care este în lucru de 15 ani, deja s-a confruntat cu numeroase întârzieri și s-ar putea confrunta cu și mai multe dacă Pakistan nu poate furniza banii necesari completării barajului.

CEPC-ul va continua să finanțeze alte proiecte, inclusiv drumuri, facilități energetice, sisteme de transport și portul Gwadar. Într-un moment în care relațiile cu Statele Unite s-au deteriorat, Pakistanul depinde mult mai mult de China pentru asistență în dezvoltare, aspect ce face decizia de a refuza finanțarea chineză pentru baraj și mai semnificativă. Pakistanul nu a luat această decizie ușor, dar nu putea accepta termenii doriți de China; un proiect major de infrastructură deținut de China și păzit de forțele de securitate chineze a fost un pas prea departe.

Tot săptămâna trecută, Nepalul a anunțat că va renunța la un acord de 2.5 miliarde USD cu compania de stat chineză China Gezhouba Group privind construcția proiectului hidroelectric Budhi Gandaki. Centrala hidroelectrică ar fi generat 1.200 megawați de electricitate. Acordul a fost semnat în luna iunie anul trecut — la mai puțin de o lună după ce Nepalul a fost de acord să participe în OBOR — de către guvernul pro-Beijing dominat de maoiști la putere în acel moment.

Guvernul a fost înlocuit între timp de un guvern interimar, care a spus că o parte cheie a deciziei sale de a se retrage din acord a fost că acordul fusese încheiat fără un proces competitiv de licitare. Există multă speculație că facțiuni ce sprijină India din interiorul guvernului interimar au stat în spatele deciziei. Nepalul a fost de multă vreme parte a unei lupte pentru influență între cele mai populate două țări de pe planetă. Cu alegerile apropiindu-se pe 26 nov., viitoarea balanță între facțiunile pro-China și pro-India rămâne neclară, dar lupta dintre aceste două tabere este doar o parte din motivul pentru care Nepalul s-a retras din acord și pentru care China a avut probleme în a-și asigura sprijinul partenerilor săi.

Într-un articol publicat săptămâna aceasta, ziarul din Hong Kong, South China Morning Post, sublinia implicațiile mai largi ale anulării acestor două acorduri. Faptul că un ziar chinezesc a fost critic în mod deschis de cum a tratat China această chestiune este de notat. Publicațiile chinezești nu recunosc adesea probleme în proiectele de marcă ale Președintelui Xi Jinping. Dar lumea începe să observ că sunt multe probleme cu OBOR. Eșecul acestor acorduri are legătură cu faptul că OBOR este o prea ambițioasă căreia îi lipsește o strategie coerentă.

Cel mai dezvoltat dintre cele șase coridoare economice terestre ale OBOR merge din provincia Xinjiang în vestul Chinei pe toată lungimea Pakistanului până la portul Gwadar de la Marea Arabiei. Pakistanul vede proiectul ca o parte majoră din relația sa strânsă cu China și cu eforturile de a adresa infrastructura sa slabă. Dar Pakistanul înțelege că interesul principal al Chinei în proiect este să se asigure că firmele chineze pot profita din el, de a găsi noi piețe pentru produsele sale și să stabilească o nouă rută comercială care nu este dependentă de căile maritime de navigație.

Este puțin probabil ca Pakistanul și Nepalul să fie singurele țări ce vor fi critice abordării Chinei cu privire la aceste proiecte de infrastructură. Țări din Asia Centrală, unde chinezii încearcă să dezvolte un alt coridor critic ca parte a OBOR, pot ridica obiecții cererilor chinezești, ce se demonstrează a fi excesiv de împovărătoare pentru partenerii Chinei. Aceste țări doresc finanțarea Chinei dar nu cu orice preț. (AS — autor: Kamran Bokhari)