După titlul de success anterior (The Elder Scrolls 3: Morowind), Bethesda continua seria TES cu încă un titlu de success şi anume Oblivion, menit să le reafirme poziţia ca fiind unii dintre cei mai buni în jocurile de tip sandbox sau open ended.
Storyline
Intriga din Oblivion nu este neapărat o continuare directă a celorlate jocuri, ea învârtindu-se în jurul unui cult fanatic denumit "Mythic Dawn" ce plănuiesc să invadeze frumosul tărâm Tamriel deschizând în diferite părţi ale ţinutului porţi către lumea cu iz diavolicesc numită Oblivion. Dar unde intri tu în povestea asta? Ei, se pare că singura cale de a menţine porţile închise este prin intermediul Împăratului şi a descendenţilor deoarece, datorita "pedigree-ului" lor doar ei pot să folosească amuleta regilor şi să aprindă Focurile Dragonilor. Inţial s-a crezut ca Împaratul nu a avut moştenitori dar cum toţi ştim ca regii mai au şi alte activităţi în afara "chestiilor regaliceşti", se pare că totuşi există un descendent şi anume un fiu bastard pe nume Martin. Quest-ul principal te are pe tine în prin plan în găsirea lui Martin iar mai târziu ajutându-l să închidă porţile "Iadului".
Gameplay
Ceea ce face ca jocul să fie interesant şi captivant nu stă neaparat în intrigă ci mai ales în senzaţia de libertate şi explorare a lumii minunate a Tamriel-ului. Pe lângă quest-ul principal sunt o sumedenie de side quest-uri pe care le poţi aborda (uneori te abordează chiar ele) şi o grămadă de peşteri care aşteaptă să le explorezi, iar cel mai interesant lucru e că fiecare quest (fie el cât de mărunt) pare să fi fost gândit şi finisat cu acceaşi seriozitate ca cel principal (mai pe scurt, nu par a fi de umplutură). Te poţi alătura diferitelor ghilde (ghilda asasinilor, ghilda magilor, ghilda hoţilor ... etc.) ba chiar poţi fi şi gladiator, iar fiecare ghildă are povestea ei şi va trebui să arăţi că eşti demn de fiecare în parte.
TES 4: Oblivion dispune de un sistem de customizare destul de complex al personajelor, de la înfăţişare (forma feţei, sexul, rasa - unele rase au abilităţi speciale ca de exemplu respiratul sub apă şi rezistenţa la oricare boală - în cazul rasei Argoniene) până la diferitele abilităţi şi puteri ce iţi vor defini personajul în funcţie de ce alegi şi cum joci.
De menţionat este modul deştept în care producătorii au reuşit să implementeze alegerea fiecărui tip de personaj pe care vrei să îl joci (de la cavaler la asasin, fiecare cu diferite abilităţi) combinând aceasta alegere cu introducerea ta în lumea jocului.
În general jocul a fost gândit ca fiind un first person dar poate fi jucat şi în perspectiva third person. Personal eu am folosit o combinaţie între cele două (first person în situaţiile de luptă iar third person în explorare). Datorită motorului de fizică Havok, trasul cu arcul e o plăcere.
Grafică şi sunet
TES 4: Oblivion arată extraordinar. Deşi este un joc din 2006, el încă face faţă valului de titluri neimpresionante ale momentului. Datorită comunităţii de modderi, peisajele (şi aşa superbe) pot fi aduse la stadiul de breathtaking. Jocul e pur şi simplu frumos de privit.
Dar aici stă şi punctul slab al jocului; ve-ţi simţi frustarea timpilor de încărcare şi a clipp-ingului când vă va fi lumea mai dragă. Cu siguranţă nu o să vă placă când o să vă apară deodata iarba la doi metri în faţă în unele situaţii sau copacii crescuţi instantaneu. Unele animaţii sunt cam ţepene iar când vorbiţi cu un NPC lumea pare să îngheţe. Cu toate acestea TES 4: Oblivion rămâne un joc arătos.
Dacă grafica e o sabie cu două tăişuri, la capitolul sunet putem spune că jocul e epic. Coloana sonoră e inconfundabilă şi te ţine în atmosfera medieval fantasy a jocului. Voice acting-ul cuprinde nume ca Patrick Stewart sau Sean Bean însă ca un minus, celelalte personaje mai puţin importante par a fi dublate de doar două voci.
În încheiere nu pot să spun decât că The Elder Scrolls 4: Oblivion este un titlu ce merită jucat şi cu siguranţă vă va ţine multe ore în spatele monitoarelor.
