Primele mele relații, au însemnat cunoaștere. Au însemnat să descopăr și să mă descopăr. Au însemnat hormoni, sex SUNT PROST !, sex bun, deznădejde, nepăsare, amuzament, dorință, înșelat. Primele mele relații, de asemenea, au însemnat maturizare.
Am crescut. Frumos, urât? Nu știu.
Am înțeles cum merg lucrurile. Am înțeles că nu pot să îmi bat joc după cum mă taie capul. De fapt, am înțeles că nu trebuie să îmi bat joc. Am înțeles că nu poți pretinde fără să oferi măcar pe atât. De fapt, oferă cât poți și… primește ce ți se dă – dacă nu e suficient, pleacă la mai bine. Am înțeles că o relație care te ține pe loc nu este deloc sănătoasă – trebuie să îi dai drumul oricât de greu ar fi. E mai greu să stai cu omul nepotrivit decât să o iei de la capăt. Am învățat că acolo unde nu este sinceritate, nu este nimic bun – doar iluzii ce, la un moment dat, se vor răsfrânge asupra sufletului tău. Așadar, am ales calea corectă de a face lucrurile.
Am învățat că, uneori, ochii ce nu se văd, se uită. Alteori, îți provoacă un dor greu de alinat – depinde de persoana în cauză și de sentimentele investite. Mi-am dat seama că pentru a găsi liniștea lângă o persoană, trebuie să fii cea mai bună variantă a ta – iar, după ce ai găsit-o, să nu o ucizi cu lucruri mărunte, cu orgolii sau, pur și simplu,din reavoință.
Mi-am dat seama că femeile nu diferă mult de bărbați – unele-s ieftine, altele ți-e mai mare dragul să le ai în brațe. Depinde și de noroc. Când am fost călcat pe coadă, am reacționat. În timp, mi-am dat seama că cel mai bine era să mulțumesc pentru clipele frumoase și să plec – fără să murdăresc ce, până atunci, construisem cu sfințenie.
Am realizat că doar sexul nu salvează și nici nu îmbunătățește o relație pe cât de mult cred alții. Sexul este, de fapt, o prelungire a ceea ce numim cu toții iubire. Sexul este apropierea trupurilor ale unor oameni care și-au lăsat sufletele să aibă grijă unul de celălalt.
Am învățat că distanța nu este un impediment în calea iubirii, dar, de asemenea, mi-am dat seama că nu este pentru mine. Eu vreau tangibilul, vreau acum și aici, nu cândva. Așa-s eu construit. Nu e nimic greșit să vrei cândva pentru că ar putea însemna mai mult decât clipa prezentului.
Am învățat să mă bazez pe instinct atunci când îmi aleg oamenii alături de care trăiesc fiecare zi. Când simt să renunț la unii, renunț. Când simt să lupt pentru a-i ține lângă, mă conformez – e greu în ziua de azi să găsești oameni sinceri, care să te placă așa cum ești.
Momentan, atât.
Acestea au fost femei care m-au maturizat.
