Femeia la cratiță, la spălat haine, la strâns prin casă, iar bărbatul la bere, cu amicii și cu o durere-n pulă teribilă de treburile administrative din ograda proprie. Doar are femeie, ce naiba?!
Unii bărbați așa gândesc. Și nu e deloc sănătos.
Că femeia e femeie să gătească, să spele, să calce, să șteargă praful și, evident, să fie disponibilă în pat. Cum dracului să o fi zămislit Dumnezeu pentru alt scop? Că dacă avea alt scop femeia asta, o făcea sigur bărbat.
El, întruchiparea lui Adonis, se uită la meci, mai sparge o sămânță-n fața blocului cu alți Adonisi, mai se uită după-un cur, mai urlă că-i e foame, mai la o bere „pă centru”. Cine mai are timp de treburile casnice ori de lucruri făcute în doi? Doar de aia și-a luat femeie – să aibă timp liber.
Adonis, dacă gătești și tu (măcar niște cartofi prăjiți), dacă speli și tu parchetul ăla din când în când, dacă bagi și tu trei chiloți la spălat o dată pe săptămână, să știi că nu-ți cad coaiele și nici nu ești mai puțin bărbat. Bag mâna-n foc pentru treaba asta. Femeia aia nu-i obligată să-ți strângă mizeria, nici să-ți gătească și să-ți aducă la botul calului, nici să-ți spele hainele împuțite de după partida de fotbal cu băieții. De ce? Uite, d-aia, să te oftici tu!
Iubește-o, coane, ai grijă de ea, ajut-o, sprijin-o, chestii reciproce. Fii și tu pentru ea ce este ea pentru tine! Partener de drum. Lasă mentalitatea asta de Moromete, că e trecută. Și-ți spun că unde-s doi care vâslesc în aceeași direcție, puterea crește, mă!
