Sigur că sunt opinii conform carora presedintele trebuia sa fie mai abrupt in momentul intonarii imnului secuiesc sau al oferirii steagului local, dar cred ca eleganta este intotdeauna de preferat unui "pumn in gura".
Din pacate, nu intotdeauna recurgerea la simbolurile nationale romanesti poate avea un efect spectaculos, laudabil. Din contra, impresia lasata poate fi de ridicol, de batjocorire a simbolurilor noastre nationale. Dovada e ce s-a intamplat in prima etapa a campionatului, la Ploiesti, la primul meci in Liga 1 jucat de Juventus Bucuresti. Intentia onorabilă a unui patron patriot, Ionel Ciuclea, de a auzi imnul national la meciurile de pe teren propriu ale echipei sale s-a transformat intr-o gafa stanjenitoare, umilitoare chiar.
In timp ce imnul Romaniei se auzea la statia stadionului, jucatorii isi faceau ultimele miscari de incalzire, arbitrii oficiau tragerea la sorti, spectatorii spargeau traditionalele seminte, isi cautau locurile sau conversau absenti. Imnul trebuie ascultat in picioare, in afara ca nu mai trebuie sa se auda nimic pe stadion, oficialii implicati in joc trebuie sa asculte meciul doar intr-o ipostaza de grup organizat.
