În REVISTA PRESEI, de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză din Ziarul Financiar pe tema problemelor cu care se confruntă în momentul de față multe afaceri din România.
Pe lângă problemele curente legate de vânzări, încasări, piaţă, plata taxelor şi impozitelor, rambursarea creditelor, forţa de muncă, oamenii de afaceri români, cei care au reuşit să-şi ţină businessul în picioare până acum, se mai confruntă cu o problemă: cui să lase afacerile?
Cei 28 de ani de capitalism au trecut implacabil, iar viaţa nu stă în loc. Prima generaţie de oameni de afaceri se apropie de pensie, iar mulţi se uită peste umăr să vadă cine vine din urmă, cine le va moşteni ceea ce au creat.
De multe ori, există un mare gol în spate, pentru că foarte mulţi oameni de afaceri nu au moştenitori care să fi rămas în firmă şi care să poată prelua şi duce businessul mai departe.
Putem să numărăm pe degete afacerile româneşti care pot fi date mai departe copiilor sau nepoţilor.
Această problemă nu este specifică numai României. Spre exemplu, conform studiilor, în Germania, o ţară care se sprijină pe afacerile de familie, renumitele Mittelstand, în următorii cinci ani peste 840.000 de proprietari de companii mici şi mijlocii ar putea să fie forţaţi să vândă aceste afaceri în lipsa unui succesor.
Conform Financial Times, care citează un studiu realizat de KfW Banking Group, o întreagă generaţie de antreprenori germani se pregăteşte de pensionare, iar mai mult de una din cinci astfel de companii va trebui să aleagă între a desemna un outsider la conducere sau a vinde afacerea până în 2022. Aproape 100.000 de antreprenori germani care vor să se retragă în următorii doi ani nu au găsit încă un succesor, spun datele grupului KfW.
Această criză a celebrelor Mittelstand, coloana vertebrală a economiei germane, creează o imensă oportunitate, de fapt prima în două secole, pentru rivalii străini şi investitorii financiari de a pune mâna pe aceste companii extrem de valoroase, la care până acum nu aveau acces.(Mai multe detalii AICI)
Business Magazin:
Jumătate din exporturile României sunt realizate de numai 100 de companii. Greii exporturilor au trimis peste graniţe produse de 32 de miliarde de euro anul trecut, cu 11% mai mult faţă de 2016. În zece ani, top 100 exportatori de bunuri au ajuns să genereze volume comparabile cu nivelul total al exporturilor româniei în 2008.
Maşini, componente auto – de la cabluri şi până la cutii de viteze de ultimă generaţie –, oţel, nave şi vase de crozieră, petrol, cereale, frigidere, aparate de cafea şi periuţe de dinţi electrice pleacă din fabricile şi depozitele celor mai mari 100 de exportatori din economie. Ponderea lor în totalul exporturilor este covârşitoare: 50%.
Investiţiile lor se văd imediat în balanţa comercială a României, dar în aceeaşi măsură o eventuală plecare din România a unei companii din top 100 va lăsa un gol imens. S-a întâmplat deja în 2011, când Nokia a închis fabrica din Cluj după ce în urmă cu un an ajunsese pe locul doi în topul celor mai mari exportatori din economie.
A fost atunci un minus de peste un miliard de euro, pe care Clujul l-a umplut repede cu ajutorul investiţiilor realizate de grupul german Bosch şi de producătorul italian de electrocasnice De’Longhi. Dar pot exporturile României să suporte un nou astfel de şoc, mai ales dacă el ar veni din industria auto, de care piaţa locală este atât de dependentă?
Peste jumătate (56) din companiile din top 100 sunt din industria auto sau produc componente pentru acest sector.
”Cifra de afaceri a industriei auto româneşti s-a triplat în ultimul deceniu, având un aport esenţial la dezvoltarea economiei şi ajungând să reprezinte în 2017 circa 14% din PIB. Alături de cei doi producători de autovehicule, Dacia şi Ford, pe piaţa românească au intrat pe rând toţi marii producători globali de componente şi subansambluri auto, care deţin în prezent peste 600 de unităţi de producţie în toată ţara şi angajează mai mult de 200 de mii de salariaţi“, arată Ciprian Gavriliu, director servicii fiscale în cadrul Deloitte România.(Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
A fost o săptămână specială în Republica Moldova şi pentru întreaga Românie. A fost ziua de 27 martie, ziua Centenarului Unirii Basarabiei cu România. Un motiv de reflecţie pentru ceea ce s-a întâmplat acum un secol, dar mai ales asupra zilei de 27 martie şi a perspectivelor Republicii Moldova.
Asta deoarece sărbătoarea s-a aflat în centrul unei dispute fantastice în privinţa UNIONISMULUI, considerat ba panaceu pentru soluţionarea marilor probleme ale statului din stânga Prutului – eventual fără chin, fără reforme şi fără sacrificiu individual -, ba principala ameninţare la adresa statalităţii Republica Moldova, dacă e să-l asculţi pe preşedintele Dodon. De aceea cred că e util să facem şi noi o trecere în revistă a fenomenului, a nivelului real şi a impactului său în Republica Moldova.
Înţelegerea: ce e unionismul şi ce vrea el
Pentru a putea vorbi despre unionism, trebuie în primul rând să înţelegem ce înseamnă el şi ce reprezintă aspiraţia unirii Republicii Moldova cu România. Înţelegerea este primul pas spre orice evaluare şi decizie şi cred că este hazardat ca, pe această dimensiune, să se pună vreodată problema formulării unei poziţii individuale sau politice de grup în raport cu unionismul fără acest pas obligatoriu.
A făcut-o Igor Dodon atunci când, la distanţă de câteva zile, a declarat mai întâi că unionismul e cea mai mare ameninţare la adresa statalităţii Republicii Moldova, România anunţându-se drept principal duşman dacă se pronunţă pentru unire, pentru ca la câteva zile să vorbească despre unionism ca despre “un butoi gol”. Păi asta înseamnă să te grăbeşti, să te hazardezi în declaraţii bombastice, fără să înţelegi, să gândeşti şi să evaluezi mai întâi. Devii ridicol prin contradicţia flagrantă pe care o stabileşti: păi ori unionismul e cel mai mare duşman, ori nu e relevant şi e marginal? (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Războiul comercial dintre Statele Unite şi China prinde la mijloc producătorii auto germani. Companiile BMW şi Daimler care deţin fabrici peste Ocean sunt supuse unor presiuni tot mai mari de a-şi diversifica producţia de SUV-uri în afara teritoriului american, ca urmare a tensiunilor comerciale în creştere dintre cele două ţări.
Giganţii auto germani privesc cu îngrijorare la războiul comercial dintre Statele Unite şi China.
Beijingul a propus aplicarea unei taxe de 25% pe exporturile fabricilor auto din SUA, iar acest lucru va afecta aproape 270 de mii de vehicule, în valoare de 11 miliarde de dolari, dintre care maşinile producătorilor germani reprezintă şapte miliarde de dolari.
Altfel spus, companiile auto germane ce deţin fabrici peste Ocean şi-ar putea vedea vânzările scăzând dramatic.
”Aceasta este o taxă suportată de sudul german, nu de Statele Unite. O taxă suplimentară de 25% pentru automobile ar reprezenta un impact negativ de 1,73 de miliarde de dolari direcţionat către sudul german de către China”, explică analişti ai firmei de consultanţă financiar-bancară Evercore ISI.
BMW, de exemplu, cel mai mare exportator de vehicule din Statele Unite, în funcţie de valoare, deţine cea mai mare fabrică a sa în Spartanburg, Carolina de Sud. Compania va suporta un impact de aproape un miliard de dolari, în timp ce tarifele Chinei vor reprezenta un impact de 765 de milioane de dolari pentru Daimler.
BMW produce la uzina din Carolina de Sud mai multe SUV-uri, între care X3, X5 şi X7. Disputa comercială dintre Statele Unite şi China ar putea forţa gigantul auto să transfere producţia unor vehicule cu vânzări mari, cum este X5, în afara teritoriului american, potrivit unei surse de rang înalt din cadrul grupului german.
Transferarea producţiei la altă fabrică ar costa la rândul ei milioane de euro, iar implementarea ar dura luni de zile. (Mai multe detalii AICI)
