Posts by Ηł†ℓέя - ECILA Romania

votez dr dany se implica in ceea ce face pt sv <3 

S.T.A.L.K.E.R. - Shadow of Chernobyl, un titlu pe care sunt sigur ca toti amatorii de FPS-uri serioase, cu o poveste de spus, l-au jucat cu sufletul la gura si isi amintesc de el cu zambetul pe buze. Un shooter care dupa parerea mea, este o adevarata sinteza a ceea ce reprezinta sumarul de jocuri de acest gen venite din, scuzati-mi expresia deja mult prea uzata, spatiul ex-sovietic. Acesta mai mult decat un joc mi se pare a fi o opera de arta. Poseda o profunzime rara pe care nu prea am mai intalnit-o in genul FPS cam de la F.E.A.R. Lui SoC aproape ca nu-i pot reprosa nimic la partea de continut, singurul lucru cu adevarat suparator la el fiind prezentarea oarecum neingrijita care pe alocuri lasa impresia de munca nefinisata.

Primul lucru la care ne gandim toti cand auzim cuvantul Cernobil(Chernobyl), este notoriul incindent din anul 1986, cea mai mare catastrofa nucleara in timp de pace. Un incident care a facut ca orice activtate a centralei nucleare sa inceteze si orasul Pripyat sa devina un oras-fantoma pe care natura, incet-incet, a inceput sa-l redobandeasca. Jocul ne propune un exercitiu de imaginatie, cum ar fi fost daca ar fi existat si o a doua explozie, una care sa rescrie legile fizicii inauntrul centralei, in Pripyat si pe o mare zona in jur. Doua evenimente separate de 20 ani care au creat un spatiu unic, plin de pericole, anomalii distructive, mutanti ucigasi, dar si ciudate artefacte de valoare inestimabila, spatiu in care doar cei curajosi, inteligenti, bine inarmati, cu un dezvoltat instinct de supravietuire si cu adevarat buni in arta uciderii se pot aventura(fara sa-si gaseasca obstescul sfarsit cel putin).

Categoric punctul forte al titlului de fata il reprezinta povestea sa, nu doar cadrul in care are loc actiunea, cadru de care am mentionat mai sus, ci si povestea propriu-zisa: intr-o noapte furtunoasa la marginea infamei Zone, dintr-unul din camioanele ce cara mortii afara, un om inca viu cade si este adus in refugiul negustorului Sidorovich, care ii arata aparatul sau PDA ce indica cum ca misiuna sa este de a-l ucide pe un anume Strelok. Avand tatuat pe antebrat acronimul S.T.A.L.K.E.R., strainul misterios si amnezic este denumit Marked One(Insemnatul, intr-o traducere aproximativa) si el porneste intr-o misiune de a-si recupera trecutul si de a afla mai multe despre Strelok, posibil cu intentia de a duce la capat misiunea. Probabil un aventurier veteran ce a reusit visul tuturor celorlati de a ajunge in centrul Zonei, Marked One trebuie acum ca, datorita amneziei sale, sa-si reia cariera inauntrul Zonei ca un biet incepator, sa urce din nou in ierarhia vanatorilor si sa intreprinda o calatorie sfidatoare a mortii pana in locul unde aproape si-a pierdut viata odata. Evident, pentru cei ce n-au jucat inca acest joc nu voi desconspira intreaga actiune, ar insemna sa stric curiozitatea descoperirii care nu doar ca face deliciul omorului pe care il aplici fara mila dusmanilor, dar este imboldul care te impinge sa continui, sa stii pentru ce lupti. Pentru mine, aceasta curiozitate de a descoperi ce s-a intamplat in trecutul zbuciumatului personaj in a carui piele intru a facut cam 50% din satisfactia pe care am avut-o jucand SOC.

Bineinteles, ca in orice joc, nu neaparat din genul first person shooter, cel mai important element este gameplay-ul, ca degeaba avem o poveste frumoasa daca nu ne si distram atunci cand jucam ceva. SoC de distinge la acest captol de majoritatea shooterelor prin faptul ca este non-liniar si cu actiunea predominant in spatii deschise, naturale(sau, ma rog, data fiind pervertirea lor, sa zicem seminaturale). Axul central al gameplay-ului se bazeaza pe explorarea Zonei, gasirea artefactelor si supravietuirea intre mutantii extrem de periculosi si ceillati exploratori ostili care nu vor ezita sa te umple de gloante atunci cand pun ochii pe tine. In aceasta privinta jocul se aseamana foarte mult cu jocurile de role-playing(RPG), mai ales avand in vedere existenta unui sistem monetar, a unui inventar limitat de greutatea obiectelor si posibilitatea comertului cu NPC-urile neutre sau prietenoase, lucruri care fac din SoC o experienta mai complexa decat un simplu exercitiu de apasare a butonului de click stanga la mouse. Cu toate acestea, din pacate, jocul de fata ramane la miez un FPS, lipsindu-i elementele cu adevarat definitorii ale unui rpg, cum ar fi evolutia personajului si obtinerea de noi abilitati din care jucatorul poate alege conform stilului sau de joc. Explorarea Zonei nu se face intr-un mod plictisitor si fara tinta, ci ea este de obicei insotita de capatarea anumitor misiuni secundare, de genul asasinarii unui explorator, sau curatarea unei zone de mutanti, misiuni care nu sunt intotdeauna foarte distractive(ba chiar uneori pot deveni foarte anoste si repetitive), dar ofera un bun pretext pentru a gasi mereu victime noi de mazilit si artefacte din ce in ce mai valoroase. Dar, desi explorarea Zonei va ocupa cele mai lungi perioade din timpul de joc, pot garanta ca cei mai multi jucatori nu vor neglija nici misiunea principala, motivul fiind cel pe care l-am expus mai sus, si anume ca povestea jocului va produce o asa mare curiozitate de a vedea cum se termina, incat toti vor fi impinsi sa se apropie mereu mai mult si cu mai mare viteza de conluzia jocului, despre care va spun doar atat: nu va va dezamagi.

Un lucru pe care jucatorul de rand il va constata din primele momente ale acestui joc este difcultatea sa sporita. Eu l-am jucat pe nivelul Stalker si am simtit ca ma descurc mult mai greu decat in alte fps-uri pe care le-am jucat chiar la ultimul nivel de dificultate. Acest lucru se intampla insa, din motive corecte, nu din cauza unor ineptii, asa cum se intampla in atatea alte jocuri. Inteligenta Artficiala(AI) din SoC, este una de un nivel foarte ridicat, putand pune la incercare chiar si cei mai exprimenatati jucatori, pana te deprinzi cu mecanica jocului si cu manvrele de pacalire a AI-ului este destul de posibil sa incasezi tratamente letale chiar si de la banditii cu geci negre, probabil cei mai slabi vrajmasi pe care jocul ii arunca impotriva curajosului jucator. Am observat la inamicii umani din acest joc complexe manevre de flancare, ascundere in spatele obiectelor, acoperire si munca in echipa, pe care nu stiu sa le mai fi vazut in alt shooter, poate cu exceptia lui F.E.A.R. De asemenea, inamicii par de multe ori sa fie capabili de a absorbi foarte multe gloante fara a cadea, lucru ce ii face cu atat mai periculosi. Totusi jocul ne ofera posibilitatea de a ii ucide repede si cu economie de munitie prin lovirea capetelor, lucru care nu este usor de realizat, dar este foarte satisfacator sa vezi cum un inamic care pare un burete de gloante in alte circumstante, cade lat la pamant dupa un singur foc. Pot spune chiar si despre AII-ul animalelor mutante ca este unul de nota 10, putandu-se observa lucruri absolut superbe cum ar fi comportamentul de grup unit, bataliii pentru mancare, tactici de vanatoare naturala a prazii, ierarhizare a grupului in jurul unui conducator. Oamenii mutanti, desi apar intr-o mai mica masura si nu poseda acelasi grad de AI ca ceilalti inamici sunt totusi la fel de spectaculosi, datorita capacitatii lor de soca, atat prin aspectul grotesc si deranjant la nivel psihic, cat si abilitatilor lor de lupta ce ii fac pe cei mai multi extrem de letali. Impotriva nu ii vor sta jucatorului doar inamicii, ci si anomaliile si zonele cu radiatii, care de multe ori il pot ucide mult mai repede si mai brutal. M-a amuzat foarte mult una din metodele de a scapa de iradiere si anume bautul de vodka(ce pot sa zic, tipic rusesc). Unde mai pui la socoteala si fragilitatea jucatorului care poate muri de la cateva gloante bine plasate, un pas gresit intr-o anomalie, oboseste extrem de repede din alergat, are nevoie sa se hraneasca constant si sangereaza din abundenta. Toate acestea, departe de a fi frustrante, sporesc experienta de joc, oferind dovezi de umanitate ale personajului, spre deosebire de alti protagonsitii ai altor jocuri care de multe ori par a fi zei coborati printre pamanteni. La capitolul "hardware-ul de baza al pionierului din Zona" trebuie sa spun ca jocul dispune de foarte multe arme, foarte variate, cu munitie nu foarte abundenta, dar impartita de acelasi tip de arme. Personal am observat ca armele NATO sunt cele mai eficiente, lucru care ma mira la un joc facut de un studio ucrainian. Oricum recomandarea este sa incercati toate armele, deorece toate pot fi utile, inclusiv pistoalele, poate doar cu exceptia pistoalelor-mitraliera pentru care munitia este putina de tot si care au raza si damage limitat. Experienta de joc, altfel uimitoare la atatea nivele, este oarecum umbrita de o serie de bug-uri ce pot avea capacitatea a a scoate efectiv din sarite nefericitul jucator care le intampina. Eu, sincer sa fiu, am intampinat zeci de bug-uri minore, niciunul insa care sa-mi ruineze experienta de joc. Ar fi fost totusi posibil ca producatorii sa fi lucrat un pic mai mult la testarea jocului: nu e deloc distractiv sa arunci o grenada defensiva la picioarele unui monstru, sa epxlodeze langa el si acesta sa fie inca in stare sa te atace, ba chiar sa te si omoare.

Pentru jocurile moderne foarte importanta este si grafica, un joc trebuie sa poata sa si impresioneze vizual sau cel putin sa nu starneasca impresii negative la acest capitol. In departamentul grafic si vizual pot spune ca S,T.A.L.K.E.R. sta undeva de la "foarte bine" in sus, este un joc in care totul se vede asa cum ar trebui, care reuseste sa creioneze o lume profund distrusa la atatea niveluri, dar care are o frumusete aparte, un fel de atractie mistica a grotescului, 'estetica uratului", asa cum este denumita in literatura. Peisajele din acest joc sunt mai mult decat superbe, lucru care nu poate decat sa ma bucure intr-un joc in care 70% din timp il petreci "outdoors". Nu de multe ori m-am oprit din treaba mea ca sa ma uit pur si simplu la cer, iarba sau linia orizontului. Grafica este una care la vremea lansarii jocului impresiona prin calitatea texturilor si a detaliului, insa gradul de optimizare al jocului lasa un pic de dorit, cerintele de sistem fiind extrem de mari pentru acea vreme. La capitolul sunet, jocul nu poate primi decat nota 10, tot ce se aude, putand fi caracterizat doar ca genial, de la dialogurile in limba rusa ale NPC-urilor, la absolut terifiantele urlete ale mutantilor sau sunetul gloantelor iesite de pe teava armelor.

In cele din urma trebuie sa spun despre sentimentul general pe care mi l-a lasat acest joc, "feeling" asa cum ii zic americanii. Acesta reiese din toate cele insirate de mine mai sus si nu pot sa spun decat ca este unul de implinire. Dupa ce am terminat acest joc am simtit acea satisfactie pe care o ai dupa o treaba bine facuta: finalul(finalurile) nu m-a deazamgit catusi de putin, am admirat peisaje superbe care nu pot fi gasite in lumea reala, am vazut un oras recreat cu destul de multa fidelitate fata de cel real, m-am distrat copios omorand unii din cei mai duri inamici intalniti intr-un fps, inainte ca ei sa ma omoare pe mine, ce pot zice, un joc complet care te lasa totusi dorind mai mult, nu pentru ca nu ofera destule, ci pentru ca ai impresia ca se termina mult prea repede, parca ai mai vrea sa ramai in Zona un pic mai mult. Inchei acest review in mod logic prin alocarea notei jocului. Aceasta este in jur de 9, poate ca ar fi fost mai mare daca jocul ar fi fost un pic mai finisat si mai bine optimizat, nu plin de bug-uri si cu cerinte foarte mari de sistem pentru vremea lui.

In 2010 a aparut un joc nou din seria Battlefield dezvoltata de EA in colaborare cu DICE.Numele sau este Battlefield Bad Company 2 si se doreste sa fie un succesor mult mai bun celui dintai joc din seria cu acelasi nume.

Multi oameni au spus ca Battlefield Bad Company seamana izbitor cu COD MW,asa ca producatorii au vrut sa scoata un joc care sa concureze cu franciza rivala.

Battlefield Bad Company 2 ne trimite in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial,in persoana a patru agenti americani prinsi intr-un conflict de proportii.Japonezii au creat o superarma capabila sa dezafecteze orice echipament electronic.Americanii,auziind de acest lucru au trimis o trupa Delta Force sa o recupereze dar,acestia intampina o problema majora si sfarsesc pe fundul oceanului.Dupa 10 ani,o alta trupa americana a fost trimisa in misiune cu scopul de a recupera arma amintita mai devreme.

Cei de la Dice au implementat in joc un nou engine,numit Destruction 2.0.Acesta introduce o rata exploziva mai mare si face cladirile mult mai ,,fragile'',as ca le poti darama complet cu un tanc sau lansator de rachete.

Si din punt de vedere al armelor jocul sta impecabil,deoarece dispune de o gama variata de pistoale si mitraliere.Ce mi s-a parut interesant a fost ca in joc sunt diferite depozite unde iti poti schimba toate armele,cu munitite full,alegand din aproximativ 20 de modele.

Ca si in jocurile precedente,intalnim si in Battlefield o sumedenie de vehicule,facand experienta de joc mult mai placuta.De la elicoptere la tancuri sau salupe,orice model se comporta impecabil,chiar daca BFC 2 este un shooter, nu un simulator.

In ceea ce priveste sunetul,acesta a fost foarte atent studiat si implementat pentru a crea o atmosfera cat mai realista,iar muzica se potriveste si ea cu dinamismul si nebunia jocului.

Grafica intrece orice asteptari,producatorii insistand ca armele si vehiculele sa-si imita perfect omologii.Nici peisajele nu duc lipsa de realism si,facand un apropo,cred ca daca ai avea mai mult spatiu sa explorezi harta,cadrul natural ar putea fi mai atent studiat si implicit jocul ar putea fi mult mai impresionant.

In multiplayer poti alege intre cele 4 clase: Assalt,Engineer,Recon si Medic.Pe langa armele clasice prezente in single-player,aici ai parte de niste gadgeturi personalizate pentru fiecare clasa.Si editarea armelor este un element nou,aceasta optiune nemaiexistand in nici un joc din serie.

Multe din acţiunile relevante în luptă se strâng şi îţi oferă calupuri substanţiale de experienţă sub forma insignelor, pe lângă acele pins pe care le primeşti după fiecare meci pentru realizări minore, dar repetabile. În plus, primeşti stele de bronz, argint, aur şi în cele din urmă (echivalentul a zece stele de aur) platină dacă reuşeşti să comiţi destule crime cu aceeaşi armă. Raportul post-mortem îţi arată chiar şi ce rang are cel care te-a ucis cu arma respectivă, iar frag-urile datorate cuţitului sunt însoţite de dog tag-uri cu numele victimei.

Hărţile considerabil mai mari decât cele din Modern Warfare permit manevre tactice mai ample, iar obiectivele sunt amplasate astfel încât să fie uşor de asaltat, dar greu de ţinut sub control, generând un element volatil pentru fiecare efort pe care îl depui

In ansamblu,Bad Company 2 mi se pare un joc mult mai bun decat concurentul sau,MW 2.Chiar daca este facut pentru partea de multiplayer,modul offline nu dezamageste chiar deloc.Ba chiar se descurca perfect.Mie unul mi-a facut placere sa-l joc,nu are erori grafice nici de gameplay.Se vede ca cei de la EA au muncit mult sa faca un joc care sa depaseasca suprematia COD.Astept cu nerabdare cel de-al treilea joc din serie,care ar trebui sa apara prin septembrie.

Cerinte minime de sistem:

Sistem de operare: Windows XP

Procesor: Core 2 DUO @ 2 GHz

Memorie: 2 GB

Hard Drive: 15 GB for Digital Version, 10 GB for Disc Version

Placa video: 256 MB (NVIDIA GeForce 7800GT/ATI X1900)

Placa de sunet: DirectX Compatible

DirectX: 9.0c

Tastatura si mouse

Cerinte recomandate de sistem

Sistem de operare: Windows Vista/7

Procesor: Any Quadcore Processor

Memorie: 2 GB

Hard Drive: 15 GB for Digital Version, 10 GB for Disc Version

Placa video: 512 MB (NVIDIA GeForce GTX 260)

Placa video: DirectX Compatible

DirectX: 10

Inainte sa incepem cu review-ul, va rog sa mai trageti odata bine aer in piept pentru ca va urma cel mai freaky joc posibil. Bayonetta

Cu aceasta creatie, Sega dezlantuie un spectacol de actiune care isi bate joc de toate conventiile si framanta creierii jucatorilor.

Mintea creativa din spatele acestui joc ii Hideki Kamiya, cui ii mai datoram Devil may cry si Viewtiful Joe care erau niste "Beat' em ups" foarte populare, numai ca Bayonetta ii cu 2 nivele mai nebunesc din orice perspectiva.

Majoritatea povestilor din jocuri sunt simple si usor de digerat, ori trebuie salvat o printesa, ori trebuie invins un dictator malefic sau ii vorba despre o razbunare, nu asa in Bayonetta. Chiar si pana la sfarsit nu am priceput despre ce ii vorba in story, ii plin de ingeri monstruosi, alte dimensiuni si caractere ciudate, chiar nu inteleg acest joc, poate din cauza asta ma distreaza asa de mult. Cand vine vorba de luptat ce sa mai zic, ii la fel de nebunesc ca restul elementelor dar distractia ii ca de obicei la maxim. Cu cateva pistoale in mana si la tocuri, vrajitoarea sexi invoca niste combo-uri de ramai masca, iar pentru o variatie mai mare poti transforma din imbracaminte niste atot-distrugatoare pumnuri si tocuri sau pentru boss un dragon sau o cioara uriasa. Dar cel mai bun feature ii "timpul vrajitoarei" care se activeaza de fiecare data cand te feresti de un atac, in momentul acela apare un fel de slow motion care iti permite sa te lupti in liniste. Totusi chiar daca ai asa multe puteri nu inseamna ca jocul ii mai usor, cateodata esti luat prin surprindere pe la spate sau inamicii lovesc prea tare, unele exemplare iti pot lua pana la jumatate din bara de energie doar cu un singur combo. In cazul acesta trebuie sa aveti un lollipop de protectie sau vindecare, da un lollipop. Acestea le puteti face singuri din niste soparle coapte, radacina de matraguna si alte chestii, sau mergeti pana in iad si va cumparati de acolo. Pe langa lollipop mai puteti sa cumparati si niste atacuri noi si daca mai aveti si o placa de muzica primiti in schimb arme noi, deci ii la fel ca in viata reala.

In Bayonetta chiar si portile nu se deschid normal, trebuie sa ridicati o statuie cu parul, asta va declansa un fulger pe care trebuie sa-l evitati, apoi se activeaza "timpul vrajitoarei" care va permite sa distrugeti poarta magica. Dar ce faceti atunci cand un pod ii distrus? Simplu, mergeti printr-un portal in paradis, luati o clepsidra si dati timpul inapoi pana se reface podul.Simplu ca buna ziua.

Deci, ii Bayonetta un joc bun? Da, ii un joc extraordinar de la primul pana la ultimul minut. Arata super bine, se joaca super bine si va arunca de pe canapea cu acel stil unic si nebunesc. Astfel de jocuri nu apar in fiecare zi, asa ca incercati-l si voi.

Need for Speed Hot Pursuit este dezvoltat de cei de la Electronic Arts in colaborare cu Criterion Games.Este al saisprezecelea joc din celebra franciza NFS,si,totodata producatorii spera sa fie cel mai bun din serie.

Este primul joc din serie fara poveste,asa ca am scapat de dialogurile infioratoare si de fetele cu stegul in mana de la inceputul cursei.In Hot Pursuit accentul este pus pe cursele infernale din Seacrest Country,un loc potrivit pentru urmariri ca in filme.Jocul se aseamana izbitor cu cealalta caodopera a celor de la Criterion,Bournout,primul adaugand in plus licentele celor mai noi bolizi si posibilitatea de a lupta pe doua fronturi.

La ce m-am referit spunand ca in Hot Pursuit lupti pe doua fronturi?Jocul are doua tipuri de cariera:prima te pune in pielea unui sofer certat cu legea facand curse in bolizi de sute de cai putere ,iar in a doua esti un om al legii menit sa rezolve problema dependentilor de adrenalina.Amandoua metode iti ofera diferite posibilitati de a scapa sau de a prinde cat mai multe supermasini.Avansand in cariera,jocul iti va pune la dispozitie un intreg arsenal de gadgeturi cu care te poti apara de politie,toate putand fi upgradate pe masura ce-ti ridigi rangul: un jammer care bruiaza statiile radio ale politiei,cauciucuri rezistente la tepi sau un turbo mode,care te face cu adevarat regele soselelor.Nici ca politist nu te lipsesti de astfel de accesorii,printre ele numarandu-le blocajele rutiere,un soc EMP,randuri de tepi pe carosabil si indestructibilul elicopter care zboara in fata cursantului si arunca tepi,soferul neavand timp sa reactioneze.

Harta este si ea mult diferita fata de celelalte jocuri din serie,iar ce m-a surprins a fost ca exista un mod Free Drive care te lasa sa explorezi tinuturile din Seacrest Country,luandu-ti destul timp sa parcurgi toate drumurile.

Asa cum ne-au obisnuit cei de la EA,toate masinile sunt licentiate,modelate exact dupa cele reale.In Need for Speed Hot Pursuit intalnim si unele concept-uri,printre care Porsche Spyder 918 si Clasica masina de politie Ford Crown Victoria Interceptor.

La atatia bolizi licentiati era nevoie si de o modelare pe masura,iar din acest punct de vedere pot spune ca cei de la Criterion si-au facut treaba ireprosabil.Ei au combinat impecabil masinile de lux cu peisajele exceptionale,variate,de la munti inzapeziti la deserturi si campii.Traseele sunt oarecum interconectate intre ele,iar pentru curse au fost blocate anumite intersectii.

Am remarcat reflexia peisajelor si a umbrelor pe soseaua uda,iar muntii impaduriti si tunelurile sapate in piatra mi-au bucurat in cel mai placut mod vederea,dar am remarcat ca pentru a observa aceste detalii trebuie sa calatoresti in modul Free Drive,deoarece in curse esti foarte atent la oponenti ,la politie si mai ales la viraje.

M-a incantat foarte mult si prezentarea masinii inaintea cursei,sub forma unor fotografii,si prezentarea unor detalii necunoscute chiar si de cei mai impatimiti raceri.In coltul din stanga sus apare scris numele complet al masinii,pretul,anul lansarii,viteza maxima si alte detalii tehnice,prezentate in acelasi timp si de o voce feminina.O nautate in ceea ce priveste jocurile din serie este eliminarea tunning-ului,jucatorul putandu-si alege doar culoarea masinii,si aceasta dintr-o gama variata de modele.

Incet,incet am ajuns sa va vorbesc si de modul online,unul foarte reusit de altfel.Impatimitii ai curselor de masini au posibilitatea de a se infrunta in curse de tipul 4 vs. 4,adica 4 sunt raceri ilegali,iar 4 sunt oameni ai legii.Interesant este modul de progresie,simultan in modurile online si offline.Adica daca ai deblocat o masina in modul online te vei bucura de ea si in offline.

Dupa atatea lucruri bune despre acest joc,am sa incep sa va vorbesc si de cateva lucruri mai putin bune.Camera nu este disponibila din interiorul masinii,doar de pe capota,lucru care ii poate infuria pe multi jucatori.Facand un apropo,in momentele accidentelor sau coliziunilor,camera trece la alta perspectiva iar acea scena parca este desprina din filmele de actiune,,asa de bine este facuta.

Am observat ca gameplay este cam rigid,cam agresiv si acest lucru cred ca ar putea sa-i dezavantajeze pe multi..Eu unul m-am obisnuit greu cu acest mod de condus,mai ales ca eu joc de pe volan. Totusi,si Bournout are acelasi stil de gameplay si iata cati pasionati are.

Modul online este bine facut,dar nu ofera mai multe posibilitati de a juca cu prietenii,doar cea amintita mai sus.

Totodata Hot Pursuit are o cariera care iti pune mari probleme,mai ales in modul Time Trial.Jocul iti ofera o gama variata de intreceri:

_Preview unde te trezesti cu o masina inca nedeblocata si trebuie sa faci un tur de pista contracronometru;

_Gauntlet este la fel ca Preview doar ca ai si politia pe urma;

_Duel unde faci curse 1 vs 1 ;

_Race - faci curse clasice unde ai de la 4 pana la 8 adversari.Poti sa-ti lovesti adversarii,doar ca trebuie sa ai mare grija si la pagubele masinii tale;

_Hot Pursuit - o combinatie intre Race si Gauntlet unde scopul este sa-ti depasesti adversarii si sa scapi de capcanele politistilor.

_Interceptor unde esti 1 vs 1 cu politia si trebuie sa folosesti toate gadgeturile pentru a scapa de oamenii legii.

Pentru modul in care esti ,,curcan'',jocul iti ofera cam aceeasi gama de intreceri:

_ Interceptor : versiunea cu sirene pentru modul Racer, de data aceasta poliţistul fiind cel care foloseşte toate gadget-urile pentru a-l prinde pe vitezoman.

_Preview : vezi mai sus;

_Hot Pursuit: versiunea poliţienească în care trebuie să arestezi cât mai mulţi şoferi (de preferinţă pe toţi).

_Rapid Response: trebuie să ajungi contra cronometru la locul unui incident, iar orice coliziune este penalizată.

Elementul care completeaza acest joc este coloana sonora ,diversa si cuprinzand genuri muzicale variate.Se potriveste destul de bine cu stilul jocului,alert si dinamic.

Hot Pursuit ridica cu mult valoarea francizei Need for Speed care a lasat-o cam moale in ultima moale.Un mare rol il au cei de la Criterion,creatorii jocului Bornout.Nu numai ca a modelat impecabil masinile si peisajul,dar au indepartat povestea specifica jocurilor din serie si au facut un gameplay care va bucura multi jucatori.

In principiu pot spune ca este unul din cele mai bune jocuri de acest gen din lume,concurand serios cu noul Grand Turismo 5,valabil insa doar pe console.

Cerinte minime de sistem

Sistem de operare: Windows XP (SP3) / Windows Vista / Windows 7

Procesor: Intel Core 2 Duo 1.8 GHZ / AMD Athlon X2 64 2.4GHZ

RAM: 1.5 GB Windows XP / 2 GB Windows Vista and Windows 7

HDD: 8.0 GB of free space

Paca video: 256 MB DirectX 9.0 Sound: DirectX 9.0 compliant sound card

Internet pentru accesarea modului multiplayer;

Cerinte recomandate de sistem:

Sistem de operare: Windows XP (SP3) / Windows Vista / Windows 7

Procesor: Intel Core 2 Duo E6700 2.6 GHZ / AMD Athlon X2 64 6000+ or better

RAM: 1.5 GB Windows XP / 2 GB Windows Vista and Windows 7

Placa video: GeForce 8800 GT or ATI Radeon HD 4700 or better

Sunet: 5.1 sound card

Internet pentru accesarea modului multiplayer

Ca orice joc de pe piata ma impresionat de prima data cand l-am vazut, si acum imi aduc aminte cu Priestley cum jucam noi Mortal Kombat si ne laudam pe la scoala pe cine l-am invins si cum l-am invins .

Cu fiecare Mortal Kombat aparut deveneam din ce in ce mai entuziasmat, dar fiecare dintre aceste noi jocuri aparute ale seriei MK avea cate o problema : combo-urile rapide nu mai existau , sariturile devenisera aproape inutile , si viteza de joc se diminuase , facand ca echipa de la Midway Chicago sa falimenteze in 2009, insa mai tarziu a fost achizitionata de catre Warner Bros. Interactive Entertainment adevenit Netherrealm Studios.

Povestea

Povestea nu este una plictisitoare, ci una care ne da pe spate in adevaratul sens al cuvantului, Netherrealm Studios alegand sa suna o poveste originala. Acum sa trecem la poveste.

Aceasta incepe intr-un viitor care se afla in acelasi razboi dintre razboincii Pamantului sub protectia zeului Raiden si contra fortelor Outworld-ului conduse de Shao Kahn . Fortele Outworld-ului fiind mai puternic reusesc sa-l infranga pe Raiden iar ca ultima suflare transmite un mesaj in trecut incarnarii sale inainte de primul turneu Mortal Kombat .

La randul sau fiecare personaj are cate o poveste in buzunar, astfel dupa terminarea povestii fiecaruia ai cate o noua perspectiva asupra lui.

Dupa cum a spus si Ed Boon , in joc nu gasim personajele aparute in titlurile 3D, ci doar cei din primele trei MK :Scorpion, Sub-Zero, Johnny Cage, Jax, Kung, Lao, Kitana, Mileena, Raiden, Shao Kahn, Reptile, Cyrax, Sektor si Nightwolf.

Gameplay

Cu o poveste exclamand ''MAMA!!!" , Mortal Kombat ne-a pregatit diferite moduri de a ''casapi''. Unul dintre acestea este bar-ul , care pe masura ce se va umple va oferi niste lovituri speciale facand multe mizerii in urma lor, (ca exemplu: bila de energie a lui Reptile miscandu-se mult mai rapid). Un lucru care ma bucura este ca upercut-ul , piedica sau roundhose kick-ul nu lipsesc si pot fi folosite de oricare personaj.

Cu cat inaintezi in nivel poti executa combo breakers, Iar la nivelul al treilea vei putea face lovituri X-ray. Acestea lasandu-ma cu gura cascata, deoarece camera focalizeaza pe punctul unde are loc impactul , prezentand in detaliu :cap spart ca si cum e calcat de tren, fracturi de oase , hemoragi interne. Pe langa acestea fiecare personaj are doua moduri diferite de a-si umili adversaru.

Mortal Kombat nu se opreste aici si ne surprinde cu mai multe moduri, unul asemanator cu cel din MK vs DC Universe, unde jucatorii pot iincerca toti luptatorii intr-o incurcatura de lupte, dar si un Challenge Tower mode, asemanator cu stilul arcade di seriile mai vechi.

Multiplayer-ul este si el prezent, unul local iar celalalt online, online-ului fiindu-i pusa atentia. Dar pe langa multiplayer este introdus si un mod de Tag Team, acesta este folosit ca luptele 2 vs 2 sa fie mult mai spectaculoase.

Sunetul ca in orice fighter este la ''inaltime'' cu diferite replici dar si sunetul loviturilor este mai realistic, fiecare lovitura suna dieferit de alta.

Cu acest titlu al seriei, Mortal Kombat a demonstrat ca nu a murit, ci si-a aratat forta suprema in fata jocurilor fighter. In plus daca aveti un Playstation 3 sau un Xbox 360, acest joc merita cumparat, avand si cateva surprize intalnindu-i pe Batman, Spiderman si Kratos din God of war.

Gen: Fighter

Producator: Netherrealm Studios

Distribuitor: Warner Bros. Interactive Entertainment

Platforme: Xbox 360, Playstation 3

Motor grafic: Unreal Engine 3

Data aleasa: -America de Nord - 19, Aprilie, 2011

-Europa - 21, Aprilie, 2011

Parti bune: Parti rele:

- poveste captivanta - nu este pe PC

- grafica de toate zilele

- moduri noi de atac

- gameplay de nota zece

- sunetul bine realizat

Cel mai asteptat Rts din istorie e in sfarsit in PC-urile noastre si e accesibil. De la primul titlu aparut acum 10 ani este o continua sarbatoare pentru producatori, cu toate ca au multe titluri extraordinare, si bineinteles pline de bani, totusi ca Starcraftu' parca nu-i niciunu!Primul titlu a aparut in aceeasi perioada, mai mult sau mai putin, cu primele, si cele mai cunoscute titluri care au pus baza si au consolidat tot ce inseamna Real Time Strategy. Bineinteles primul titlu care a venit cu acest mod a fost Dune 2, un joc exceptional si incredibil la vremea respectiva, cu atat de multe elemente noi incat au ramas toti uimiti!Este o diferenta uriasa intre RTS urile de atunci si astea din zilele noastre dar important e ca noi nu putem sa ne bucuram de un joc de genul acesta pana nu stim de unde a luat nastere si sa simtim noi gameplayul de atunci!

Dupa astfel de titluri au urmat altele ca Starcraft, Command and Conquer, Warcraft, s.a.m.d, nu neaparat in aceasta ordine cronologica,dar dintre toate aceste jocuri, consacrate, de altfel, unul a iesit in fata si s-a evidentiat fata de celalalte, prin stilul de gameplay simplist in aparenta dar care, daca apuci sa il joci niciodata nu poti sa aflii tot despre el, bine poate sud coreeni care l-au transformat in sport national. Da asa e la ei este un eveniment, sportiv as putea zice, televizat in care toata spuma Starcraftului este acolo.

Pur si simplu nu ai cum sa joci cu un sud coreean si sa castigi, doar daca esti un concetatean de al lui. Imi amintesc acum cativa ani la un concurs international de Starcraft, pe care bineinteles Coreea l-a castigat era un comentator care zicea ca diferenta dintre Coreea si restul lumii e devastatoare, si are foarte mare dreptate, pana iti dai tu seama de unde sa scoti si ce, ala deja vine si iti trimite cadou 2 3 nucleare, ca au de unde!

Ca si acest titlu, primul Starcraft a avut un succes imens, chiar si dupa standardele actuale cu peste un milion de copii in intreaga lume, iar cand a devenit un succes mondial cifra a sarit la 9 milioane de copii dintre care 4 milioane numai in Coreea si bineinteles intelegem de ce! Lasand totusi la o parte primul titlu, aflam ca Starcraft 2 care era deja in lucrari inca de acum 7 ani, dar cum Blizzardu nu se oboseste sa scoate jocurile la termen, am ajuns sa ne bucuram de el de abia acum, ca si Diablo 3 la care doar visam deocamdata, a avut un succes rasunator, 1 milion si jumatate de copii in primele 2 zile, atat cat a avut primul titlu intr-un an, dintre care 1 milion doar in prima zi, cu adevarat un joc de calibru mare!

Cu toate ca jocul a pastrat formula de aur din punctul de vedere al gameplayului, care bineinteles merita pastrata , avand in vedere succesul de pana acum, au adus multe elemente noi care sa faca si veteranii acestuia ,care cred ca nu mai e nimic de vazut si nimic de facut, sa puna mana pe "maus" si sa butoneze campania alaturi de eroul nostru Jim Raynor cu care, bineinteles, suntem obisnuiti din primul titlu si din add-on ul acestuia Brood War!

Jocului, in special in campaniei, i s-au adus o multime de elemente noi, gen Rpg, adica acum nu mai trebuie doar sa treci la urmatoarea misiune doar prin apasarea unor butoane si afisarea unui text, ci ai la dispozitie o intreaga nava, pe care , bineinteles, tu o comanzi pe care te poti plimba nestingherit, avand propriul laborator care iti vor aduce puncte de upgrade fiind foarte folositoare la un nivel ridicat de dificultate, tin sa specific ca in laborator poti sa iti desfaci unitati noi sau sa faci cladirile mai performante, optiunile fiind afisate, sugestiv, pe 2 coloane.

Mai ai in optiune hangarul unde se aduna toate unitatile disponibile pana in acel moment si pe care poti sa le imbunatatesti considerabil. Aceste imbunatatiri sunt extraordinar de interesante deoarece e cu totul ceva nou, dar din pacate nu le poti folosii decat in campanie! Mai ai optiunea de a te plimba in barul navei pentu a vedea stirile, care sunt foarte interesante, majoritatea te blameaza pe tine care din erou interstelar ai ajuns un fugitiv dorit mort de catre Arcturus Mengsk,mare rege, mai mare decat Stefan cel Mare.Poti recruta mercenari, contracost bineinteles, care au un bonus de atac si viata mai mare decat unitatile normale si sunt o adevarata mana cereasca atunci cand nu poti sa te dezvolti destul pentru ati creea armata de care ai nevoie! Si bineinteles mai e centrul de comanda al navei de unde ai posibilitatea de a alege misiunile pe care vrei sa le completezi, punandu-te cateodata in situatia de a lua o decizie intre 2 misiuni, afectand astfel cursul povestei, interesant pentru ca jocul devine astfel rejucabil avand nevoie de mai multe campanii pentru a intelege in totalitatea, si de a juca toate misiunile!

Din pacate noi nu avem disponibila decat o treime din joc, urmatoarele 2 campanii, zerg, respectiv protos nu le vom putea juca decat in urmatorii ani, pentru ca asa cum este obiceiul pe la producatori nu se grabesc sa scoate titlurile si ne lasa sa fierbem in suc propriu pana la lansare. Povestea nu o s-o dezvalui aici pentru ca ar strica farmecul descoperirii de catre voi, desi ma indoiesc ca mai sunt multi care nu au terminat-o inca! Bineinteles trebuie laudate si filmuletele dintre misiuni care reusesc pe deplin sa te puna in tema si sa joci misiunea, cu alte cuvinte isi indeplinesc pe deplin rolul pe care il au! Aaaa.. si sa nu uit, foarte important si distractiv in pauza dintre misiuni este minijocul Lost Viking pe care producatorii l-au facut ca un bonus, si pauza de relaxare..e un arcade foarte reusit si trebuie felicitati pentru atentia la detalii!

Ca sa mai condimenteze aceasta poveste producatorii au creat inca un personaj, un prieten al lui Jim pe numele sau Tychus Findlay care te ajuta, si te recruteaza pentru scopurile lui necurate si pline de dubiosenie la fel de mult ca si evadarea lui, pe care o stim si din primul trailer aparut! Bineinteles unde e bine e si rau si povestea are si de astea! Prietenul nostru Jim,salvatorul universal si prietenul tuturor e nu batran betiv si care isi plange de mila in timp ce vrea sa salveze inca o data situatia, mie sincer mi se pare deplasata ideea cu atat mai mult cu cat si acest detinut dubios incearca sa profite, si nu ii reuseste nici macar extraordinar de bine! Si atat cu povestea (chiar daca incerc sa ma abtin de ceva timp)!

Misiunile in sine sunt destul de dezvoltate si diverse care iti dau de toate, de la jaful trenurilor,la furturi de calibru mare, pana la salvare de colonisti si eliberare de prizonieri le faci pe toate. E destul de bine si cred ca e si putin trasa de par toata treaba, dar reusesc sa trec peste acest mic impas si sa ma bucur de joc! Esti rasplatit in bani si pct de tech cu care poti sa avansezi mai usor folosindu-le pentru upgrade cladiri si imbunatatit considerabil de mult unitatile! Bineinteles si punctele astea nu le obtii usor, ci pentru un bonus mai mare trebuie ca in misiuni sa indeplinesti obiective secundare, care sunt tot ca misiunile in sine si destul de diverse si captivante daca nu pui un pret foarte mare pe detalii, si sincer poti sa inchizi ochii pentru a te bucura de un joc cu adevarat bun! Unitatile din pacate au un mare minus la mine, nu datorita nefunctionalitatii lor ci datorita neexistentei lor in skirmish sau multiplayer cu ar fi medicul, o unitate extraordinar de utilizata in primul Starcraft acum este inlocuit de transportor, care este in acelas timp si mai vulnerabil daca oponentul se axeaza pe aeriene, si niciunul dintre unitatile desfacute in campanie nu este disponibil in multiplayer. Eu sper ca producatorii se gandesc si la noi si o sa scoata macar un add-on gen Command and Conquer sa ne divida rasele in factiuni si sa ne bucuram de ele. Eu m-as bucura enorm de acest lucru!

Bineinteles de unde se ia se da pe alta parte si avem o multime de tactici noi, cu ar fi combinarea infanteriei terestre cu transportoarele, la protoss avem acum abilitatea de teleportare a Stalkerilor care e extraordinar de buna deoarece dupa terminarea scutului ii poti teleporta in spatele defensivei sau poti folosii scuturile Sentry-ilor pentru defensiva lor in timp ce ataca, in fine important e ca poti sa faci o multime de strategii noi, fapt care au un mare plus la mine! Sunetul este aproape perfect atat in campanie cat si si Skirmish fiecare rasa venind cu soundtrack-urile lor care te face aproape sa uiti ca esti om si parca te simti la una cu zecile de unitati pe care le controlezi, ce pot sa spun grafica este buna, sunetul la fel de bun si cam atat! Intradevar e un joc spectaculos dar nu revolutionar asa cum a fost primul!

Si uite asa incepem sa vorbim si de a 7-a parte din seria Call of Duty, care sincer nimeni nu poate sa contrazica faptul ca este unul dintre jocurile de top, pe care toti le asteptam sub pomul de craciun (ca tot se aproprie craciunu' si vacanta binemeritata).

Asa... sa revenim la treburile noastre, dupa cum spuneam a saptea parte a francizei Call of Duty a aparut acum ceva timp si pe calculatoarele noastre, sau console... dupa caz. Acum ne duce cu actiunea in mijlocul razboiului rece dintre Rusia si "ingerul nostru pazitor" America (a se sublinia sarcasmul textului), atunci mare parte din joc faci parte dintr-o echipa super-ultradotata a CIA creierul de drept al Americii, si bineinteles secreta dupa cum si numele (black ops),numele tau fiind Alex Mason iar dupa cum este si normal, care trebuie sa rezolve tot si sa faca America o eroina.

De precizat cei 2 colegi ai tai introdusi sub numele de Woods si Bowman, pe care, specific seria CoD, o sa ii controlezi in timpul unor misiuni. Partea nasoala e ca ajungi sa fi torturat iar rusii o sa iti spele creierul si vor sa te foloseasca pentru treburile lor murdare, totul merge bine si frumos pana il intalnesti, bineinteles intru-un lagar de munca al rusilor la mama naibi in Siberia , pe un anumit Reznov, care se da cel mai bun prieten al tau si te scapa de sub tirania comunistilor, dar sa o luam cu inceputul. Si aici subliniez faptul ca asta e unu din punctele forte ale jocului.

Esti trimis intr-o misiune sa-l asasinezi pe Fidel Castro, dar acesta iti intinde o capcana si ajungi exact in mainile rusilor, mai exact pe mana lui Dragovich, dusmanul Americii din acest joc. Si dupa ce incearca ei sa iti spele creierul Reznov intervine si iti schimba prioritatile, de precizat faptul ca Dragovich vroia sa te faca sa al asasinezi pe Kennedy, presendintele SUA la acea vreme. Mai multe nu am sa va mai spun despre poveste, deoarece, daca nu l-ati jucat este timpul sa o faceti si nu vreau sa va stric surpriza. Pe total este o poveste captivanta, energizanta cu multe intorsaturi si se pare ca producatorii au reusit sa aduca ceva nou la fiecare tittlu. eu la poveste am sa ii dau un 9 pentru ca se puteau finisa unele lucruri dar e foarte bine asa cum e.

Si aici putem sa spunem ca s-au adus elemente noi, ca de exemplu cel mai notabil este suportul pentru manete, care pot sa spun ca este optimizat foarte bine pentru pc. se poate juca la fel de usor si de pe nemuritoare tastatura , si de pe maneta, daca ai putina experienta. Un al plus in acest joc este dversitatea de arme in singleplayer si de perk-uri pe care le poti gasii pe acestea, in special pe AK 47 pe care nu cred ca mai poti gasii ceva in plus, si din nou va trebuii sa la las pe voi sa va convinge-ti daca nu ati facut-o deja.

De-a lungul jocului, gasesti rute alternative, de a ajunge in spatele inamicilor, si daca mai aveti si un grad de dificiultate ridicat, o sa fie necesar sa le folositi, pot sa spun ca are multe elemente bune marca Treyarch, dar cam atat cu partile bune. La un nvel mediu spre mic de dificultate ajungi sa treci peste ei exact ca si cum te-ai plimba cu prietena prin parc, Inteligenta Artificiala e proasta, nu se adapteaza conditiilor impuse de jucator, si multe alte minusuri pe care probabil le-ati observat si voi, dar lucrul care ma eneveaza cel mai mult, si multi producatori cu multe titluri o fac, fac jocul ca sa fie facut si nu se mai intereseaza si ce vrea clientul, arunca 2 3 lucruri noi si il lanseaza. Un lucru dezamagitor pentru mine este faptul ca jocul e mult prea linear, in afara de cateva rute secundare de acces la obiectiv de duci "ca bou in fata" in sutele de gloante ale Ai-ului care si asa nu prea e dezvoltat.

Are si partea interesanta si anume modul zombie, care desi nu stiu daca l-au reusit atat de bine pentru ca dupa un timp devine pictisitor

Probabil toti ne amintim de primul titlu produs de Electronic Arts (pe care sincer eu nu ii suport din simplul motiv ca macelaresc titluri frumoase).

A fost un joc frumos, a adus multe lucruri noi in genu' asta de joc. Nu in orice joc intalnesti si macelaresti sute de mutilati cu putine gloante acest fapt te obliga sa inventezi noi moduri de a gaurii capetele si alte parti ale corpului….si o face bine, niciun "joc cu pusti" nu o face atat de original cum o face DEAD SPACE si cu toate ca spargi tastaturi si zboara "mausi" prin camera te tine lipit de monitor ore intregi calcand din belea in belea incercand sa repari "crapatorul de planete" cum este supranumit USG Ishimura.

Si tot dai in stanga si in dreapta gloante, picioare, pumni ca sa mai treci inca un capitol si jocu' te imbinge in asa fel incat sa vezi si partile frumoase ale acestuia, te pune sa cauti ca descreieratu' dupa munitie, noduri sa iti faci cate un sfert de upgrate la arme sau armura (ca sa ajungi sa faci o arma sa se simta iti trebuie mai multe noduri) ca sa mai economisesti gloante, sau la armura sa poti sa mai adaugi acolo pe spate o liniuta ceva.

E un joc horror si sincer indeplineste pe deplin toate partile lui. Te tine mereu alert la orice miscare, esti tot timpul incordat si cand ti-e lumea mai draga te apuca o dihanie de picior si mori la fel de repede cum incepi, si uite cum zboara lucruri prin camera si cum se mai aude un cate o injuratura vre-un drac in coltu' gurii... e un adevarat "paradis horror". Armele sunt adaptate perfect cerintelor in asa fel incat atunci cand se gandesc parca toti in acelas timp ca tu nu mai meriti sa traiesti si cat de bine ti-ar sta tie cu 2 gheare mari si o limba de-o juma de metru, tu sa incepi sa arunci in stanga si in dreapta cu tot ce prinzi, te obliga, pentru a face economie de gloante sa adaptezi fiecare arma, sa folosesti mai multe pe aceeasi hoarda de hidosi, si sa nu mai incep cu focurile alternative, care vin ca o binecuvantare cand vezi ca vin 5 mostrii pe tine pregatiti sa te transforme intr-o gustare. …bineinteles ca orice lucru bun are si defecte: in primu rand ca si in cel de-al 2lea titlu grafica e uimitoare dar putin finisare nu strica, mai intalnesti cate un bug enervant din cand in cand( lift care nu porneste, telekinesis care nu apuca ce trebuie cand iti e lumea mai draga) dar pentru atmosfera pe care o creeaza treci cu usurinta peste toate aceste mici detalii si te bucuri de imprastiat sange prin jur.

Dar atat cu introducerea ca deja e 2 noaptea si trebuie sa ma apuc sa il termin, din fericire nu am un termen limita si pot sa il savurez linistit! Tu esti tot personajul din prima serie Isaac Clarke la 3 ani dupa actiunea din primul si ai parte de o primire "de erou". Te trezesti intr-un oras numit "Sprawl" cu niste doctori foarte amabili care fac tot felul de experimente pe tine. In curand iti dai seama ca sunt fanatici religiosi si reusesc sa aduca iadul din primul titlu si aici. Reanimeaza ceea ce ei numesc " Necromorphs-I" si incepe distractia.

Sincer povestea nu are cum sa nu iti placa din prima, cand te vezi ce ai putut sa ajungi, un nebun chinuit de amintirile din trecut, luptandu-se, de parca nu ar fi de ajuns, atat cu ciudateniile alea cat si cu tine insuti, incerci sa blochezi amintirile, in special viziunile in care iti vezi "frumoasa" bestie si care tot incearca sa te faca sa nu mai poti sa iti pui un"plasma cutter" la tampla si sa tragi, frumos facuta povestea, e captivanta, te atrage, are multe puncte in face te face sa iti dai seama ca esti un bou si ca nicioadata nu trebuie sa ai incredere nici in tine. Pe general e un joc pe care nu trebuie sa il ratezi sub nicio forma, un joc "beton" sau orice cuvant vreti sa folositi pentru a descrie un joc frumos, far o poveste amputata de multiplayer, fara lipsuri, cu multe rasturnari de situatie, chiar situatii de nebunie totala. Efectul este garantat cu o poveste care imbina aproape perfect celalalte elemente ale unui joc.

Bravo EA pentru efortul depus de a nu darama si aceasta serie. Jucabilitatea are unele modificari, plusuri as putea spune aduce elemente noi binevenite care iti da acces catre noi modalitati de a imprastia inamici, l-au facut pe Isaac campion olimic la aruncat cu sulita (stiti la ce ma refer),daca nu puneti mana si treceti jocu', au adus armuri interesante, armele sunt diverse, poti cu usurinta sa omori grupuri mai de inamici daca ai destui bani(si sunt putini nu stii daca sa ii imparti pe gloante sau arme) si asta face jocul interesant, intri in pielea personajului si tragi de parca ai fi tu ala care trebuie sa supravietuiasca, sa dea in cap sa faca orice pentru un glont si "e foarte tare frate" adica…. chiar au reusit-o aici, desii trebuie sa ii critic, imi placea mult mai mult si era mai util modul alternativ la automata, in special impotriva "bebelusilor" radioactivi, scapati parca de la Cernobyl, si in plus "consuma" extraordinar de multe gloante si nu este tocmai eficient, modul acesta nou!

Ce e foarte important, ai si adversari noi "urati ca dracu" de te fac sa musti monitoru cand rup cate o mana sau un picior din tine… Dar per total e reusit si te face sa intri in atmosfera si sa gandesti si cu capu' nu doar cu muschiu'! La sunet ce sa mai vorbim, e cu totul special, pe durata orelor de joc te face sa te simti "extraordinar" in special cand te iei la paruiala cu mutantii canibal din universul Dead Space! Efectele audio sunt acolo unde trebuie, cu mici exceptii, care cred eu sunt creeate special sa te tina in prize, chiar si atunci cand nu e nevoie, pur si simplu revarsa peste tine numai inscriptii parca venite din Supranatural (care apropo e un serial pe cinste), auzi tot timpu' frumoasa ta blonda cum te cheama, plina de sange sa i te alaturi, pe care credeti-ma nu e deloc frumos sa o vezi dupa fiecare colt facand pe Tarzan pe unde apare.

Insa are si probleme lui, intarzie uneori "muzica de paruiala" dar de multe ori trece neobservata, mai apar uneori si unele "rahaturi in ploaie,(nu ma injurati , dupa juma de ora cu asta am putut sa vin ) acele mici "baraieli", si sunete cuidate cand esti atacat.In general sunetu' e de poveste, ma rog horror, da de poveste, isi face pe deplin treaba , si daca esti mai slab de inger mai bine sari peste acest joc, sunetul aici face seria F.E.A.R sa fie un copil ,un joc infantil pe langa seria Dead Space.

Pur si simplu la atmosfera de joc nu mai am de spun nimic din ce nu am spus deja, e un joc deosebit, care poate mult si care nu este ciontat, si desecat pentru "achievementuri, multiplayer, sau pentru a face pe plac unor pitici obezi de 14 ani indopati cu cola si burgeri" precum celalalte titluri. Finalul este unul pe masura si noi asteptam urmatorul titlu.

In sfarsit Rockstar a renuntat la jungla de beton si a trecut la un western memorabil si bine lucrat. Sa trecem la amanunte.

Ca poveste, aceasta se petrece la inceputul secolului xx, cand guvernul isi baga nasul peste tot, prin toate afacerile, in timp ce in sud avea loc o revolutie mexicana.

Jocul ne pune si el la randul sau in ipostaza lui John Marston,un talhar de toata teapa cu sange rece, dar cu o inima buna. Acesta fusese membru al unei gasti de talhari, dar renuntase sa mai jefuiasca banci si oameni,insa crezand ca este mai bine, autoritatile il forteaza sa plece dupa urmele fostilor camarazi, cu promisiunea ca odata ce isi va incheia socotelile, sa poata trai o viata linistita cu sotia si copil, aflati in grija autoritatilor.

Cum John accepta sa-si ucida camarazi, doar asa din dragoste pentru familie, El nemai punand mana pe o arma o da in bara din prima cu unul din fostii camarazi, acum separati, dar ramasi niste banditi de temut.

Cu rani nu foarte grave din urma acelei intalniri cu acel bandit,este carat din tarana de catre o fermiera buna si cu vointa de fier, iar ca sa-i multumeasca o ajuta cu ferma si ne da noua satisfactia de a gusta din activitatile pe care ni le da jocul, de la cowboy pana la comert, vanatoare si alte lucruri tipic fermierilor. Insa tot cu gandul la misiunea lui de as ucide camarzaii, John incepe sa cutreiere aproape prin tot Vestul salbatic, comform celor de la Rockstar, libertatea este maxima la fel ca in GTA.

In acest ''GTA''al Vestului veti intalni de la ferme, orase si alte cele pana la canioane, deseturi etc. Iar ca animale veti intalni pume, bizoni, mistreti, ursi grizzly, caprioare (aproape toate animalele), veti vedea vulpi cu gaini in gura fugarite de caini, pume omarand oameni dar si cior mancand din cadavre, este o lume vie si aproape ca ramaneti cu gura cascata. Pot spune ca totul este bine realizat, chiar si sunetul fiind unul realistic.

In joc inveti multe cum am mai spus,inveti sa fi cowboy, sa tai lemne, sa calaresti, sa manuiesti pistolul la perfectiune si chiar sa prinzi cai salbatici cu lasoul, ba chiar sa-i imblanzesti.

Poti sa gonesti dupa talhari si sa-i prinzi cu lasoul si sa-i duci la serif primind pe ei o suma mare de bani. Ca in orice joc al celor de la Rockstar ai cate un GPS, gasindu-se si in RDR, prin care poti marca pe harta zonele unde vrei sa ajungi, sau daca nu, poti folosi harta cea obisnuita.

Manevrarea cailor este foarte realistica insa viteza lasa de putin de dorit, care are ca scop economisirea timpului in deplasari.

La arme nu ai ce comenta, pe langa asta ajutandu-te un mod numit Dead eye fiind un mod slow motion care este corespunzator barei rosii din dreaptea hartii. Acesta are trei niveluri de dezvoltare. In primul nivel poti doar ochi si trage. Al doilea nivel marcheaza automat tot ce poate fi impuscat, de la vietuitoare pana la obiecte, iar butonul tragere rezolva toata treaba. Al treilea nivel te lasa pe tine sa marchezi tot ce vrei sa targi, provocand mai apoi o rafala de gloante.

Misunile sunt si ele variate de la curse de cai si carute, diligente, deturnare de trenuri etc. pana la o varietate de minigame-uri, cum ar fi poker, aruncarea potcoavelor, skandenberg, si multe alte minunati. La tot ce faci poti avea faima sau sa fi urmarit peste tot, ca de exemplu. Daca vei face numai bine, ceilalti iti vor stii numele si te vor ajuta la nevoie la fel si tu pe ei, dar daca tu vei avea o imagine de talhar, vei avea numai probleme aproape prin toate orasele.

Insa ca in orice GTA si in RDR poti sa te predai bagamdu-te la parnaie sau poti fugi pana nu ii mai vezi, dar oameni nu uita ca tu ai fugit si ca esti un talhar, asa ca or sa puna o recompensa pe tine (deci ai grija).

Daca vrei multa faima trebuie sa faci misiuni sau sa ajuti seriful vazandu-l ca alearga niste banditi sau invers, si multe altele, ba chiar poti fi provocat la o vanatoare, la tir etc.

Evenimentele sunt foarte realistice si multe ca de exemplu daca joci Red Dead Redemption poti vedea caprioara care vroiai sa o ucizi mai devreme si acum zburda prin gradina unui vecin pe care te saluta, apoi pe langa un om devorat de o puma la cativa metri de un om a carei sotie e spanzurata in curte din cauza unei certuri, in timp ce tu faci o misiune (glumeam, dar mie mi s-a intamplat ceva asemanator cu ce am spus).

Alte misiuni mai speciale sunt date de catre straini misteriosi cu care te intalnesti, acestia provocandu-te sa ucizi ursi grizzly doar cu un cutit si alte diferite provocari. Cu o doza mare de distractie si o atmosfera de amploare, am stat cel putin 35 de ore petrecute doar pentru firul epic. Pur si simplu producatori au dat lovitura in privinta jocului.

Practic nu am vazut Vestul salbatic , ci l-am trait si simtit ultimele lui zile si drama unui individ al carui stil de viata este pe cale sa apuna. Sarind peste ocazionalele probleme ale Al-ului, foarte de mult intalnit in multe jocuri, m-au cam scos din sarite bug-urile, precum imposibilitatea de a ma sui in caruta pentru a termina o misiune pentru simplul fapt ca butonul de actiune devenise inactiv, defapt sunt mai multe probleme de genul asta.

Recunosc m-am enervat destul de tare in anumite momente mai ales in frumosul multiplyer, insa nu sunt foarte grave aceste probleme.

Sa vorbim despre multiplayer, iar daca va gandea-ti ca aventura se incheia odata cu single-player va inselati. In multiplayer intra pana la 16 jucatori lasati in voie de capul lor, grupandu-se in grupe pentru a ataca banditii sau a se urmari si ciurui prin tinut. Ca sa deblochezi personaje jucabile sau arme de toate felurile, trebuie sa acumulezi experienta si sa avansezi in nivel prin misiuni si challenge-uri. Deathmach-urile sunt si ele prezente individuale si pe echipe, un mod Free Roam, acest mod tine loc de lobby pentru tipurile de jocuri clasice.

Se afla si modurile Capture the Flag sau moduri de joc bazate pe obiective. Insa in multiplayer nu sunt utilizate minigame-urile. Partea cea mai proasta sunt problemele de conectare, dar DLc-urile sunt pregatite pentru a ne mai indulci in privinta multiplayer-ului.

Eu va sfatuiesc sa puneti mana pe el si sa-l jucati daca aveti un Xbox 360 sau un Playsation 3.

Parti bune Parti rele

- persoane si voci excelente - multe bug-uri

- cel mai bun joc western - controlul spatiilor inguste (usor enervant)

- aproape tot

Gen: Adventure/Action

Producator: Rockstar San Diego

Distribuitor: Rockstar Games

Platforme: Xbox/Playstation 3

Data aleasa: 18, Mai, 2010

Prolog

Inainte de a porni la un drum lung (nu neaparat si anevoios), trebuie sa aveti in vedere faptul ca nu sunt un jucator foarte bun de League of Legends, dar am fost alaturi de joc inca de la inceputul acestuia (a treia faza de closed beta a versiunii US/NA - prin vara anului 2009).

Asadar, am avut foarte mult timp la dispozitie de a participa la discutii pe IRC alaturi de creatorii acestui joc, am jucat in acele vremuri tumultoase impreuna cu o mare parte a jucatorilor care acum sunt alaturi de echipele mari, reusind sa prind perspectivele lor chiar de la primul pas (sau undeva pe acolo).

Nu doresc a lungi prea mult prologul, plictisindu-va cu 'treburi istoricoase' (pentru a cita un contemporan).

Sa purcedem dragilor intr-o analiza sumara pentru unii, in detaliu pentru altii. Sa cunoastem primii pasi si directia acestui joc, poate chiar intr-un mod relaxat (de ce ar fi altfel).

Inceputurile

Cum am putea oare sa ajungem sa cunoastem un lucru fara a ii afla originea?

Acest nou gen, MOBA (Multiplayer Online Battle Arena) isi are adevaratele radacini undeva departe in timp, pe cand Starcraft-ul era printre cele mai jucate in salile de internet (internet cafes), in vremurile cand ne chinuiam sa descarcam o melodie cu Xnet-ul.

Pe atunci, a aparut o harta de Starcraft numita AOS (Aeon of Strife), o harta epica la vremea ei, fiind foarte populara (eu, unul, nu am jucat foarte mult pe atunci, deoarece era preferat skirmish-ul). Am aflat de ea dupa ce am migrat la Warcraft 3.

Inca imi este neclar daca aceasta harta avea vreo legatura cu marele conflic al Protoss-isilor.

Tiparul hartii a fost imprumutat de catre Eul, acesta realizand prima versiune de DotA (Defense of the Ancients) cu ajutorul editorului de harti al jocului Warcraft III.

Aceasta harta permitea ca pana la 10 jucatori sa se intreaca in doua echipe de cate cinci, fiecare echipa fiind nevoita sa distruga anticul echipei inamice pentru a castiga.

Cele doua baze erau conectate prin trei culoare pe care erau trimise la anumite intervale de timp trupe controlate de calculator, simuland doua armate.

Jucatorii isi alegeau cate un erou, acestia luptand alaturi de armata echipei lor pentru a distruge sistematic turnurile echipei adverse ce erau situate pe cele trei culoare avand ca scop penetrarea bazei inamice si distrugerea anticului (dupa cum am precizat anterior).

Harta a avut un succes relativ mare la inceput, deoarece aducea prefigura un nou gen. Jucatorul controla un singur erou (spre deosebire de jocul normal de Warcraft in care controla o rasa), crestea in nivel, avea parte de abilitati noi, dar si de noi obiecte (probabil cel mai important aspect al acestui gen).

Retetele de obiecte au fost cel mai incitant lucru pe care il aducea aceasta harta, deoarece crestea rejucabilitatea (impreuna cu faptul ca exista un numar relativ mare de eroi la inceput - mult mai mic decat cel curent din DotA).

Mereu am fost tentat sa compar DotA-ul cu un joc de sah (existau si indivizi care considerau faptul ca aceasta harta era un fel de Counter Strike al Warcraft III-ului).

Dupa o perioada in care Eul a fost cel care a lucrat la DotA, aceasta munca a fost preluata de Guinsoo. Acesta a lucrat la harta o perioada de vreo doi ani.

Pendragon a fost cel care a pus bazele primei comunitati de DotA, oferind un suport monstru pentru aceasta harta, sprijinindu-l pe Guinsoo constant. Acest lucru a condus la consolidarea unei puternice relatii de prietenie intre cei doi.

Ulterior, harta a ajuns in mana lui IceFrog, Guinsoo si Pendragon pornind spre alt proiect (acesta urma sa fie League of Legends).

League of Legends - O mica istorie

Dupa cum spuneam mai sus, Guinsoo si Pendragon au plecat spre a lucra la alt proiect ce ulterior avea sa fie cunoscut ca si League of Legends.

Au simtit nevoia de a realiza un joc complet separat de harta, deoarece motorul jocului Warcraft III avea propriile limitari ce impuneau intr-un mod direct limitari in ceea ce priveste harta de DotA.

Pentru a atinge potentialul acestui gen, au considerat ca ar fi oportuna o investitie intr-un studio nou ce s-ar fi ocupat cu dezvoltarea unui nou motor ce le-ar fi permis sa creeze tot ce nu ar fi putut sa creeze in Warcraft III.

Asadar, League of Legends a luat treptat nastere. Se dorea a fi un joc cu un ritm mult mai alert, cu o dimensiune a hartii mai mica, dar, in esenta, sa ramana in cadrul noului gen creat prin aparitia primei versiuni de DotA.

Primele etape ale testarii prezentau putini campioni, o interfata cu totul diferita de ce avem in ziua de astazi si ceva mai putine obiecte. A fost un lung drum pana la produsul de care ne putem bucura astazi.

Se putea juca doar in zilele de weekend, avand parte de meciuri alaturi de creatori si diverse conferinte online prin care ni se cerea feedback-ul precum si sugestiile pe care le-am avea.

League of Legends - O prezentare de ansamblu

"Care-i treaba cu jocul asta si de ce ar trebui sa il joc?"

Aceasta intrebare mi-a fost pusa de un bun prieten pe care am incercat sa il 'corupt' pentru a mi se alatura pe campiile Runeterrei (lumea din League of Legends).

Cu toate ca mie imi pareau foarte simple elementele jocului, pentru un necunoscator (nu avusese nicio tandenta cu DotA pana in acel moment), am constatat ca este destul de dificil sa ii prezint o structura de baza a jocului precum si scopul acestuia.

"Imi aleg un campion, ma duc pe un culoar, am grija sa nu mor, fac aur, imi cumpar obiecte, imi ajut coechipierii, distrug turnuri si ajung in baza inamica?"

Spuse de el, aceste lucruri pareau simple, dar a ajuns sa constate si el faptul ca este mult mai greu decat parea intial.

Asadar, ce este League of Legends?

Este un MOBA (Multiplayer Online Battle Arena).

Jocul prezinta doua tabere aflate intr-un permanent conflict (teritorial, ideologic - are importanta?), fiecare avand cate o baza in partea opusa a hartii. Cele doua baze sunt conectate prin intermediul a trei culoare pe care sunt situate in anumite puncte turnuri de aparare pentru fiecare tabara.

La intervale regulate, sunt generate trupe (minions) pentru fiecare dintre cele doua tabere, aceste trupe fiind controlate de calculator (AI), mergand mereu in aceeasi directie (fiecare val contine un numar de trupe care ataca la apropiere (melee) si un numar de trupe care ataca de la distanta (ranged). Pentru fiecare culoar, este generata o mica grupare ce inainteaza spre baza inamica.

Dupa ce este generat un numar regulat de astfel de grupari, noul val ce va fi generat va contine un soldat 'special' ce este mai puternic decat cei mici, fiind mai greu de omorat de turnurile de aparare ale bazei inamice.

Pe fiecare culoar sunt situate cate doua turnuri pentru fiecare tabara, la intrarea in baza mai aflandu-se cate un turn pentru fiecare culoar. Acest turn protejeaza o cladire cu o foarte mare importanta strategica (Inhibitor). In cazul in care o echipa reuseste sa distruga o astfel de cladire pe culoarul respectiv, trupele aliate ce vor fi generate vor contine un super soldat ce este foarte greu de doborat. Este usor de inteles de ce distrugerea unui Inhibitor este importanta pentru victoria unei echipe.

Scopul in League of Legends este de a distruge cladirea principala a inamicilor (Nexus), cladire ce este protejata de doua turnuri de aparare ce sunt mai puternice decat celelalte turnuri din joc. Acestea pot fi atacate doar daca un Inhibitor este distrus.

Am vorbit atat de mult de partea fara viata a jocului, unde intervin jucatorii?

Acestia intra in pielea unui invocator (Summoner), o entitate foarte puternica ce poate chema diverse creaturi si personaje (campioni - champions) pe care ii controleaza pe campul de lupta. Asadar, ei nu participa niciodata direct la lupta, ci doar controleaza campioni de la o distanta sigura.

Diferente intre Invocatori (Summoners) si Campioni (Champions)

Invocatorul il reprezinta pe jucator in afara jocului propriu-zis, acesta fiind cel care invoca respectivii campioni in joc.

Sunt doua entitati diferite.

Invocatorul porneste de la nivelul 1 atunci cand un jucator isi face un cont nou. Acesta va castiga experienta la sfarsitul unui meci si va creste in nivel atunci cand va acumula destula experienta. Nivelul maxim pe care il poate atinge un invocator este 30, pe cand nivelul maxim pe care il poate atinge in campion in timpul unui meci este 18.

Campionul este eroul (ca si in DotA) pe care un jucator (prin intermediul Invocatorului - este eul jucatorului din Leagu of Legends) il controleaza pe campul de lupta. Acesta poate fi ales la inceputul unui meci. De aici, totul se desfasoare precum in DotA: jucatorul controleaza campionul, castiga aur, creste in nivel, primeste puncte de abilitate cu care va invata vraji din ce in ce mai puternice si isi va cumpara obiecte.

De ce sunt Invocatorii (Summoners) importanti? De ce aceasta dualitate?

In League of Legends, creatorii au decis sa adauge inca un nivel de profunzime jocului, astfel introducand aceasta dualitate.

Dupa cum am precizat, invocatorul castiga experienta in urma fiecarui meci (indiferent daca echipa lui castiga meciul sau il pierde - cantitatea de experienta depinde intr-adevar de rezultat).

Talentele (Masteries)

Atunci cand un invocator creste in nivel, acesta primeste un punct de talent (Mastery Point) pe care il poate investi intr-una dintre cele trei categorii de talente: categoria ofensiva, defensiva si cea a utilitatii.

Aceste puncte vor afecta toti campionii invocatorului.

Categoria ofensiva ii va spori campionului 'damage-ul' pe care acesta il da (cantitatea de viata pe care o ia campionilor inamici cat si trupelor inamice atunci cand ii loveste cu vraji sau cu atacul sau).

Cea defensiva va proteja mai mult campionul, acesta primind mai putin 'damage' de la campionii inamici cat si de la trupele inamice.

Cea utilitatii are efecte diverse: scade durata de timp pe care un campion trebuie sa o petreaca mort, creste cantitatea de viata si de mana pe care acesta o regenereaza in fiecare secunda, creste cantitatea de experienta pe care campionul o primeste etc.

Multi au comparat aceste Mastery Points cu punctele de talente din World of Warcraft, dar acestea nu au acelasi efect asupra jocului precum il au in jocul creat de Blizzard.

Sunt foarte importante, adaugand un spor de performanta campionului, acest spor fiind cel mai bine evidentiat in cazul in care doi jucatori ce au un 'skill' (nu te poti lupta cu slang-ul) apropiat se intalnesc pe culoar de la nivelul 1 (level 1).

Aceste puncte nu compenseaza pentru lipsa cunoasterii jocului, dar ajuta destul de mult, mai ales la inceputul meciului.

Runele (Runes)

Pe langa fiecare punct de talent pe care il primeste un invocator atunci cand creste in nivel, acestuia ii mai este permis sa utilizeze un spatiu pentru rune.

Acestea sunt obiecte pe care le poate utiliza invocatorul pentru a conferi campionilor sai un alt spor de performanta (separat de Mastery Points).

Un invocator are la dispozitie 30 de locuri pentru rune (rune slots) pe care le poate umple cu diverse rune ce ii sunt puse la dispozitie.

Runele sunt structurate in patru mari categorii: Marks (rune rosii - cu natura ofensiva), Seals (rune galbene - cu natura defensiva), Glyphs (rune albastre - cu natura magica/de utilitate) si Quintessence (rune puternice care nu au o anumita natura).

Un invocator poate utiliza concomitent noua Marks, noua Seals, noua Glyphs si trei Quintessences atunci cand atinge nivelul 30. Aceste rune sunt asezate in asa numitele pagini pentru rune.

Abilitatile Invocatorului (Summoner Spells)

Poate cel mai important aspect al acestui joc, aspect ce il diferentiaza de DotA si Heroes of Newerth, este regasit in abilitatile Invocatorului (Summoner Spells).

Acestea sunt in numar de 13 si influenteza intr-un mod absolut enorm dinamica jocului si ii confera acel ceva care il distanteaza de adversarii sai (DotA si Heroes of Newerth (HoN)).

Vrajile sunt diversificate, un jucator putand alege doua dintre acestea inainte de fiecare meci.

Astfel, campionul poate sa se vindece, sa recupereze o anumita cantitate de mana (una dintre resursele folosite pentru a utiliza vraji), sa se teleporteze pe o mica distanta, sa se miste mai rapid pentru un anumit numar de secunde sau sa isi incetineasca adversarul.

Tipuri de meciuri

Momentan, League of Legends prezinta urmatoarele tipuri de meciuri (jocuri):

- Meciuri normale (Normal)

- Meciuri ranked (Ranked)

- Meciuri cooperative (Co-Op)

- Meciuri custom (Custom)

- Tutorial

Un jucator nou ce tocmai si-a facut un cont de League of Legends, va putea juca doar meciuri normale, meciuri cooperative si tutorialul.

Meciul normal - in cazul in care un jucator selecteaza acest mod, va fi introdus in sistemul de matchmaking (un sistem automat ce va gasi coechipieri cat si inamici care sunt in aceeasi plaja de 'skill' a jucatorului)

- acesta va avea si posibilitatea de a invita pana la patru prieteni pentru a fi pusi in aceeasi echipa

Meciul cooperativ - in cazul in care un jucator selecteaza acest mod, va fi introdus in sistemul de matchmaking, acesta gasindu-i patru coechipieri umani alaturi de care va lupta impotriva a cinci campioni inamici controlati de catre calculator (AI).

Meciul custom - League of Legends pune la dispozitia jucatorilor posibilitatea de a crea un joc in care sa poata invita pana la noua prieteni. Fata de celelalte doua tipuri de meciuri, acesta da posibilitatea jucatorilor de a juca doar cu prietenii, dar si impotriva acestora.

Tutorial - acesta este un meci in care ii sunt prezentate jucatorului toate elementele de baza si este recomandat tuturor care sunt noi in acest gen.

Aceste meciuri pot fi disputate pe o harta de cinci vs cinci (cea clasica - aproape aceeasi structura ca si la DotA), cat si o harta de trei vs trei, urmand ca Riot sa mai scoata o harta noua denumita Magma Chamber.

League of Legends - Un joc gratuit

La o privire de ansamblu asupra pietei jocurilor gratuite, un nou potential jucator poate fi oarecum sceptic cu privire la natura 'gratuita' a acestui joc.

Multe dintre jocurile gratuite nu sunt in adevaratul sens al cuvantului gratuite, deoarece pun la dispozitia jucatorilor un magazin in care acestia pot achizitiona diverse obiecte, facilitati ce le dau o anumita putere asupra celor care nu investesc bani in joc.

Cei de la Riot au reusit sa creeze un joc gratuit in care banii nu au influenta pe care o au in alte jocuri. Mai pe scurt, ei nu vad putere.

Ei au realizat un sistem bazat pe Riot Points (puncte pe care le achizitionezi prin cumparare cu 'cash') si Influence Points (puncte pe care le achizitionezi prin cat mai multe meciuri jucate).

Cu Influence Points (sau IP), un jucator poate debloca noi campioni, cumpara rune si pagini de rune (un jucator nou incepe doar cu doua pagini de rune in care isi poate aranja runele pe care le cumpara cu IP). Runele pot fi cumparate doar cu IP.

Cu Riot Points (sau RP), un jucator poate debloca noi campioni, cumpara boost de experienta (pentru invocator, nu pentru campioni in timpul meciurilor), boost de Influence Points (va primi mai multe in urma unui meci) sau skin-uri pentru campioni.

In niciun caz, un jucator nu poate cumpara un avantaj in timpul meciului asupra jucatorilor care nu investesc bani in League of Legends.

Se poate spune ca cei de la Riot Games au gasit metoda perfecta pentru un mediu gratuit ce este intretinut prin intermediul unui magazin al jocului pentru invocatori si nu pentru campioni.

Evolutia jocului din etapele de closed beta cat si cateva cuvinte de final

Pentru cei care inca ma mai suporta si nu doresc a ma lovi cu obiecte contondente in diverse regiuni ale corpului, doresc a va mai impartasi cateva elemente inainte de a ne desparti.

Dorinta imi este de a va prezenta modificarile pe care le-a suportat jocul in acesti ultimi ani (pe scurt dragilor, pe scurt).

Asadar, interfata a devenit mai aerisita, fiind mult mai 'classy'.

Timpul de incarcare a jocului a scazut, chiar de nu putem vorbi de o scadere drastica.

Cu toate ca timpul de incarcare a scazut, configuratiile modeste au pierdut destul de multe cadre pe secunda cu fiecare patch al jocului. Acest lucru l-am putut testa personal, avand la dispozitie doua calculatoare pe care am jucat de la inceputuri acest joc: un Celeron undeva la 2 Ghz, 1 bucata GB Ram, Fx 5200 si un AMD x2 64 4000+, 4 GB Ram, 9600 GT (o configuratie extrem de modesta si o configuratie acum sub mainstream cu mult).

Celeronul a pierdut aproape de 10-15 de cadre, ajungand la 15-20 in momentele de tensiune (De ce Riot? De ce?).

Multi campioni au fost echilibrati, jocul aflandu-se intr-o zona mult mai buna decat era acum 2 ani de zile (era si normal, nu?).

O mare parte dintre obiecte au fost modificate pentru a echilibra si mai mult jocul (la inceput chiar existau strategii absolut nesimtite).

Vrajile invocatorilor au primit unele schimbari, poate chiar cele mai mici, dar acest lucru a putut conduce doar la meciuri mult mai distractive.

Gata, m-am oprit, chiar daca multe ar mai fi de spus, deoarece jocul este extrem de complex si nu poate fi prezentat in adevaratul sens al cuvantului in doar zece pagini. Stiu ca a fost mult de citit, poate ca unele informatii nu ar fi trebuit sa apara, dar v-am asezat in pagina ceea ce am considerat ca ar fi important pentru un jucator nou ce nu a avut absolut nicio tangenta cu mediul AOS, DotA, MOBA ulterior.

Pentru a conchide, va multumesc din suflet pentru timpul investit in citirea acestui review, sper din suflet ca am putut acoperi problemele importante si astept feedback-ul vostru, acesta fiind cel mai important lucru.

Rise of Nations Review

Cerinţe minime de sistem:

• Oricare dintre următoarele sisteme de operare:

o Microsoft Windows 98

o Microsoft Windows 98 Second Edition

o Microsoft Windows Millennium Edition (Me)

o Microsoft Windows 2000

o Microsoft Windows XP

• Un processor de 500 megahertz (MHz).

• 128 megabytes (MB) memorie RAM.

• Placă video de 16-MB, 3D.

• 800 MB memorie HDD.

• Placă de sunet cu boxes au sistem audio.

• Modem ce suportă 56 kilobytes (Kb) pe secundă sau conexiune mai bună la Internet pentru modul multiplayer sau online.

Cu 18 civilizaţii diferite, fiecare cu bonusuri şi unităţi unice, Rise of Nations se aseamănă, la prima vedere, foarte mult cu Age of Empires, joc creat de acelaşi studio Microsoft, de data aceasta, în colaborare cu cei de la Big Huge Games. Cu toate acestea, jocul devine, însă, mult mai profund, chiar mult mai mult decât alte jocuri din genul RTS (Real Time Strategy), mulţumită conceptelor noi cum ar fi graniţele naţionale, asimilarea oraşelor şi multe altele. Deşi unele dintre aceste noi aspecte ar părea stăine juncătorilor, fanii ar trebui să fie destul de familiarizaţi şi să le cunoască foarte bine.

Ca şi în Age of Empires, Rise of Nations pune la dispoziţia gamerului opt stadii / ere de dezvoltare: clasic, medieval, iluminat, industrial, modern şi cel al informaţiei. Deşi linia cronologică a jocului începe în vremurile de demult, întunecate ale timpului, aceasta se încheie într-o eră a viitorului, futuristică şi reuşeşte să creeze un echilibru perfect între diferitele epoci şi tehnologia acestora. În ciuda primei impresii, care este cea a unui joc complex, el este de fapt simplu, interfaţa permiţând utilizatorului să înţeleagă cu uşurinţă cum să se dezvolte şi cum să îşi administreze resursele pentru a se dezvolta pe parcursul diferitelor stadii.

Singura inconvenienţă ce ar putea fi ridicată este faptul că Rise of Nations nu are un fir narativ, aşa cum prezintă alte jocuri din genul său. În schimb, scopul principal este campania de a cuceri lumea în care aceasta este divizată, exact aşa cum este clasicul board game, Risk. Începi prin a primi o naţiune, aleator sau pe care ţi-o alegi şi închei după ce reuşeşti să cucereşti toate celelalte ţări de pe hartă. Controlul factiunii se face cu ajutorul turelor (turn-based game), dar atunci când intri într-un anumit teriotoriu al naţiunii, jocul îşi schimbă modul în cel de real-time strategy. Interesant este faptul că această campanie oferă scenarii diferite pentru teritorii diferite. Într-un teriotoriu s-ar putea să fii nevoit să rezişti atacurilor barbare timp de 30 de minute, în altul e posibil să fii nevoit să străbaţi harta pentru a cuceri inamicul. Capturarea şi deţinerea de teritorii îţi poate oferi avantaje cum ar fi primirea suplimentară de armată sau de resurse. Cu toate acestea, această campanie, ce reprezintă o versiune mult mai interactive a jocului Risk, nu e atat de dezvoltată ca parte de RTS a jocului. Este totuşi foarte interactivă, puţin simplă şi oferă o componentă substanţială modului single-player.

Diferit de alte jcuri de genul turn-based în Rise of Nations, oraşele reprezintă o component esenţială de strategie. Teritoriul ocupat este constituit din raza pe care se întind oraşele tale. Clădirile anexe pot fi construite doar în această raza şi doar în număr limitat pentru fiecare oraş (de exemplu, doar 5 ferme pe oraş). Cum extinderea imperiului depinde strict de orase, jocul te face sa îţi pui mintea la contribuţie şi să gândeşti cum şi unde să le amplasezi. Această concentrare pe oraşe transform zona într-o comunitate distinctă, cu propriile ferme, temple, universităţi, astfel încât imperiul va fi populat de oraşe, cu baza undeva, lângă sursa principală de resurse, spre deosebire de celelalte jocuri de genul RTS, unde activităţile se concentrau pe oameni şi câteva clădiri distincte.

În timp ce îţi extinzi graniţele, poţi recruta soldaţi de o varietate largă, fiecare specifică naţiunii alese. Lupta în Rise of Nations este una rapida, deşi prezintă aspect de tactici ce nu pot fi omise, precum, învăluirea inamicului, atacul prin surprindere, şi deasemeni abilităţile special ale generalilor ce oferă puncte de avantaj în apărare şi atac. Oraşele sunt puncte cheie ale artei războiului în Rise of Nations întrucât un atac de succes nu disruge aşezarea, ci o capturează pentru folosinţă personală. Astfel, bătăliile pentru oraşe sunt cruciale şi au un potenţial de recompense ridicate, mai ales în modul multyplayer.

Mulţumită aspectului de joc pe ture, Rise of Nations prezintă alte funcţii interesante ce nu sunt commune jocurilor obişnuite din categoria RTS, dar care oferă numeroase opţiuni. De exemplu, pot fi constuite minuni, monumente puternice ce oferă bonusuri trupelor sau altor aspect ale jocului. Pe lângă aceasta, unităţi de transport nu vor fi de găsit în Rise of Nations, astfel încât gamerul nu este nevoit sa îşi administreze trupele odată ce acestea au fost trimise în luptă, fiind nevoite sa străbată o apă în drumul lor. Atâta timp cât docurile sunt construite, unităţile îşi văd de drum, nestingherite. Asemănător cu renumitul Civilizations, Rise of Nations oferă mai multe condiţii şi posibilităţi de a câştiga o luptă. Poţi câşiga prin a-ţi cuceri vecinii, ocupa 70% din hartă, construi şi/sau cuceri un număr mare de minuni sau prin a captura şi menţine capitoliul unui inamic.

Spre deosebire de alte jocuri RTS, zonele de resurse nu devin epuizate. Pentru a aduna resursele de bază, gamerul trebuie doar să amplaseze clădirea corespunzătoare şi să desemneze muncitorii pentru fiecare resursă, iar aceştia îşi vor îndeplini sarcina singuri. Singura resursă care face excepţie este cea de "knowledge" care este produsă în universităţi, clădiri ce pot fi construite. Deasemeni, un rol important îl au şi resursele rare, ce oferă diferite bonusuri şi care pot fi adunate cu ajtorul comercianţilor.

Rise of Nations pune la îndemâna jucătorului patru domenii de dezvoltare: militar, civil, commercial şi ştiinţific. Fiecare are opt nivele, precum şi unul special, ce poate fi atins numai după realizarea precedentelor. Toate aceste cercetări se fac în Librărie, ceea ce ajută jucătorul, eliminând goana după clădiri pentru a dezvolta anumite aspect ale civilizaţiei.

Ca o concluzie, Rise of Nations este unul dintre cele mai bune jocuri de strategie apărute până acum. Este construit deştept, este antrenant şi oferă utilizatorului mai multe opţiuni în realizarea scopului principal. Prezintă deasemeni şi o component multiplayer cu un detaliu ridicat de adaptabilitate la cerinţele diverse ale gamerului. Până şi tutorialul construit este unul ce ajută pe începători să se obişnuiască cu uşurinţă. Grafica este una destul de frumoasă, cu detalii numeroase, în mod special pentru diferitele civilizaţii, iar sunetul este unul antrenant, ce atenţionează jucătorul de fiecare dată ce intervine o modificare în mediul înconjurător, pe câmpul de luptă. Dar ce deosebeşte cu adevărat Rise of Nations de alte jocuri RTS sunt toate aceste noi concept: oraşe noi, limite de comerţ, caravane, resurse rare, un element mai larg şi mai distinct - graniţele naţionale, şi multe altele fac din acest joc unul cu mult mai atractiv decât altele din genul său. Astfel, îmbinând jocul pe ture cu RTS-ul, Rise of Nations poate fi considerat un joc excelent.

Minecraft a inceput ca orice alt "indie game" (joc independent): Lansarea (17 Mai 2009) a fost greoaie in privinta publicitatii, apoi s-a bucurat foarte mult de atentia unor firme de jocuri precum Valve , si site-uri dedicate jocurilor precum Machinima, iar prin acestea, s-a dus vestea pana la urechea (aproape a ) tuturor gamer-ilor din lume.

In prezent, minecraft s-a vandut in peste 2,690,000 de copii digitale , si are inregistrati pe site peste 10 milioane de utilizatori. Impresionant nu? Dar ce anume face ca Minecraft sa se raspandeasca ca un virus printre toti gamer-ii?

In primul rand, Minecraft este un joc de tip sandbox, adica nu are "reguli" de tip: harta limitata, misiuni, cai gresite de a "face" ceva in joc, etc. In alte cuvinte, Minecraft te lasa sa te distrezi cu niste cuburi, intr-o lume nesfarsita (survival) sau una extrem de mare (multiplayer). Este practic un joc LEGO digital, avand toate cuburile de aceeasi marime, doar de culori diferite.Libertate totala!

Cu toate astea, Minecraft se vrea de fapt a fi un "mic" simulator de minerit, in care poti sa creezi multe lucruri, unelte, scari, diferite tipuri de cuburi, etc. fiind "armat" cu probabil cel mai complex sistem de "free roaming" (adica hoinareala) din cate exista la ora actuala.

In varianta "full", exista modul Survival, care in principiu inseamna plasarea jucatorului intr-o lume generata aleatoriu de joc. De aici, tu trebuie sa iti creezi anumite unelte (tarnacop,topor, sabie) , iti construiesti un mic adapost pentru noapte, si o data cu lasarea serii, te feresti de , sau lupti impotriva monstrilor care apar. Dupa ce ai trecut de primele seri, si ti-ai construit un adapost pe placul tau, posibilitatile tale deja se extind! Poti sa treci la construirea de noi cladiri, chiar munti sau vai, cratere imense... tu alegi!

Modul survival presupune supravietuirea intr-un mod cu resurse "limitate" si greu de gasit, iar unele minereuri (ore) se gasesc foarte greu in anumite zone.De aici ai putea incepe sa te indrepti catre "centrul pamantului", si nu ma refer la cartea din raftul parintilor, a lui Jules Verne. Te inarmezi cu un tarnacop, cu o lopata si o sabie (daca nu joci pe modul de "fricos"), si poti sa sapi "sub" picioare.

Ori ai putea sa explorezi! Lumea se mareste pe cat te indepartezi de zona in care ai pornit, si se genereaza aleatoriu (adica fara un sablon, sau regula), fiind posibila crearea de lumi infinit de diferite.

Daca lumea normala nu ti-e de ajuns, ai putea sa mergi dincolo de "centrul" lumii Minecraft, si sa explorezi Nether-ul, sau "Lumea Iadului"cum o mai numesc unii. Aceasta este de fapt o noua lume generata, care singura cale de acces o reprezinta un portal special, construit de jucator.

Jocul e o metoda foarte reusita de a-ti stimula imaginatia si de a te relaxa uitand de orele care trec foarte repede..

Bineinteles, jocul nu vine cu "lapte si miere" iar asta o dovedesc numeroasele bug-uri care apar o data cu fiecare patch, jocul fiind inca in faza de BETA, adica in plina dezvoltare. Pe langa asta, grafica simpla ar putea sa "dezguste" unii gameri, care joaca mai mult pentru grafica si design, iar cu toate astea, atunci cand esti intr-un spatiu destul de deschis, jocul incepe sa se miste un pic mai lent, avand totusi in vedere ca proceseaza o cantitate mare de cuburi. Alta problema pe care ma "sacaie" pe mine personal,e aceea a tutorialului : NU EXISTA! Pai cum incepi un astfel de joc fara tutorial? sunt achievement-uri, stats, si singurul mod de a invata ceva mai multe despre joc, e sa te chinui cu el, sau sa urmaresti gameplay-uri pe internet.

Asadar, poti sa alegi sa stai binisor si sa construiesti munti, case, blocuri, vile, poti sa sapi spre "centrul pamantului" sau dincolo de el, poti sa te plimbi toata ziua descoperind locatii noi, sau chiar sa te joci cu prietenii pe un server construind tot felul de arhitecturi sau personaje.

Posibilitatile sunt infinite, imaginatia e singura ta limita! O data ce il vei juca, vei fi absorbit pur si simplu de el!

Heavy rain, este un joc creat exclusiv pentru consola Playstation 3, de catre Quantic Dream, a carui

poveste graviteaza in jurul lui Ethan Mars, personajul principal cu care veti petrece cateva ore pline de mister, actiune, dar si drama !

In primul rand, Heavy rain se deosebeste de alte jocuri, prin gameplay-ul sau bine pus la punct, care consta in miscarea controllerului, pentru a defini anumite actiuni ale personajelor. La inceput, veti avea impresia ca nu ati intrat inca, in adevarata actiune a jocului, asteptand sa vedeti personajul dintr-o perspectiva binecunoscuta a altor genuri, si anume: un crosshair in mijlocul ecranului, sau o sabie in mana dreapta, eventual un control obinuit, gen WASD (Up-Left-Back-Right)... ei bine, sunt bucuros sa spun, ca nu veti intalni niciuna din perspectivele enumerate, jocul fiind mai degraba un film interactiv, in care jucatorul poate determina actiunile personajelor, intr-un mod diferit. Astfel, prin apasarea continuua a unui buton, poti vedea ce gandeste personajul tau; prin miscarea controllerului in diferite directii (indicate in momentele potrivite), poti determina o anumita actiune, sau prin apasarea simultana a doua sau mai multe butoane, se executa o actiune care necesita o anumita sincronizare. Toate aceste elemente de gameplay, vi se vor parea ciudate la inceput, insa dupa 10 minute veti ajunge sa le iubiti.

Dar gameplay-ul, nu este singurul mare plus al jocului, povestea, pe care parca o traiesti jucand de pe canapea, este si ea incredibil de bine structurata, pusa la punct intr-un mod in care iti va fi greu sa te ridici din fata monitorului, pana nu afli ce se intampla mai departe.

Ethan Mars si familia sa, formata din sotie, si doi copii (Jason si Shaun), sunt zguduiti de tragicul eveniment care se petrece la mall. Ethan il pierde din vedere pe fiul sau, Jason, iar acesta este lovit mortal de o masina. In incercarea de al salva, Ethan, este lovit si el, intrand in coma timp de sase luni.

Aproximativ dupa doi ani de la incident, Ethan ramane cu suferinte adanci, nereusind sa iasa din depresie.

Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, in episodul din parc, in care Ethan incearca sa repare relatia cu Shaun, singurul fiu ramas, sufera de o halucinatie, iar cand isi revine, afla ca Shaun a disparut! Aceasta disparitie este legata mai tarziu de , asa numitul, "Origami Killer", pe care veti incerca pe parcursul jocului sa il gasiti cu ajutorul celor patru caractere: Ethan, Scot Shelby (un politist aflat la pensie), Norman Jayden (un agent foarte"high tech") si Madison Paige (o jurnalista dornica de aventura).

Veti juca pe rand cu fiecare dintre ei, actiunile pe care le intreprindeti cu acestia, avand anumite consecinte pe parcursul desfasurari povestii. In cazul in care se intampla sa moara un caracter, jocul nu se termina, isi continuua povestea, fara acel personaj.

Un alt mare atuu al jocului, este grafica. Din acest punct de vedere, arata foarte bine, si se potriveste cu atmosfera, uneori sumbra si misterioasa, a jocului. Din pacate, Quantic Dream, lanseaza jocul doar pentru Playstation 3, asta fiind singura nemultumire a mea, fiind nevoit sa merg la o sala de acest gen pentru a ma bucura de joc.

Din punct de vedere al duratei de joc, il poti termina in 10 ore sau in 50 de ore, depinde cum iti place sa joci... rapid, sau sa savurezi jocul cu fiecare minut al sau. Eu v-as recomanda sa nu va grabiti pe parcursul sau, si sa va puneti in pielea personajului pentru a afla cine este criminalul. Va asigur ca atmosfera este unica, nu am intalnit-o in niciun alt joc, iar alegerile pe care le faci, iti dau impresia de implicare totala in poveste.

Sunetul nu putea sa fie mai prejos, muzica se intrepatrunde foarte bine cu momentele jocului, contribuind la atmosfera sa.

Totusi, am lasat la sfarsit partile rele, cu toate ca sunt prea minore pentru a strica experienta jucatorului, amintesc: miscarea uneori haotica a "pop-up-urilor" care iti arata cum sa misti controllerul te poate duce in confuzie; mici (foarte mici) scapari de motion capture al personajelor; ...si cam atat. Deci, din ce am jucat eu, jocul ar putea fi catalogat drept perfect, dar asta tine de parerea subiectiva a fiecaruia. Asa ca va recomand sa gasiti o cale de al juca, sa va implicati, atat sufleteste, cat si mintal, in aceasta opera de arta.

In concluzie acest joc nu trebuie ratat! Gameplay-ul inovator, povestea fantastica, grafica superba,

sunet potrivit, fac din Heavy Rain, dupa parerea mea, o opera de arta, cu care cei de la Quantic Dream au dat dovada de originalitate in crearea acestui titlu.

Un off-road racer superb cu alte noi functiuni si improvizatii spre deosebire de predecesorul sau.

Jocul a fost testat pe urmatorul sistem:

Processor: AMD Athlon 64 x2 @ 2.4 Ghz

Placa Video: ATI Radeon HD 4650 1GB

Placa Sunet: incorporata

Memorie Ram: 2GB

Bune:

-Curse noi si variate fata de DiRT2

-Optiuni detaliate pentru dificultate si asistenta in timpul curselor

-Varietate mai mare de masini

-Presentare fantastica

-Split-screen multiplayer

Rele:

-Foarte imersiv

Cand DiRT2 a fost lansat in 2009, a avut o cariera variata si lunga, numeroase optiuni de multiplayer, prezentare minunata, dar nici una din aceastea nu a completat formula pentru rezolvarea ecuatiei, dar DiRT3 aduce continut nou pentru jucatori, atat pentru veterani cat si pentru nou-veniti.

DiRT3 m-a facut sa devin un fan pentru cursele de tip raliu din nou. Nu numai ca mi s-a parut un joc distractiv de simplu, dar acest lucru a fost sustinut de motorul de fizica care te provoaca la diferite incercari de abordare a traseelor.

As putea spune ca este o cursa de dragoste pe un motor grafic stelar, cu o varietate de curse care isi pastreaza drept lucru interesant masinile pe care ti le ofera aceastea pentru ca tu sa iti alegi ce iti convine: avem masini din anii '60, '70, '80, Grupa B (din care face parte faimosul Audi Quatro), si Modern.

Oricum, de masini nu vom duce lipsa in acest joc, asa ca voi vorbi despre noul mod introdus in joc numit Gymhkana (Jimcana). Acest tip de eveniment este bazat pe efectuarea unei serii de cascadorii si trucuri cu masina, astfel incat la expirarea timpului sa aveti un punctaj peste minim pentru a primi macar o medalie de bronz. Cascadoriile constau in derapari controlate, sarituri, intoarceri de 360 de grade, iar toate acestea acestea trebuiesc indeplinite in completa armonie, astfel inlantuirea unui drift cu o saritura va aduce un multiplicator pentru punctaje.

In afara de Gymhkana apar si clasicele evenimente gen Rally-Cross (curse sprint sau circuit cu oponenti) , Trailblazer (sprint pentru determinarea celui mai scurt timp din competitie) , Head2Head (cursa cap la cap cu un alt sofer) si LandRush (curse cu camioane si buggy-uri )

Doar din imaginile postate pe mine putem observa ca DiRT3 aduce un aer noi, si total diferit fata de ceea ce am primit de la DiRT2. Noul motor grafic de la Codemasters a reusit sa reproduca anumite peisaje si drumuri din Finlanda, Monaco, Kenya si altele zone la care nu am ajuns, sau nu imi amintesc. Este cu adevarat un nou aer, mai nou, mai serios, te face sa opresti masina langa un lac din Finlanda, si sa tot faci screenshot-uri pentru wallpaper sau pentru a te lauda altor jucatori.

Dar, am mai observat ceva: tonul de culoare folosit pentru reproducerea mediilor din Kenya imi aminteste de cel al lui Resident Evil 5; acel maroniu combinat cu verde, dar singura diferenta este ca lui DiRT3 ii sta bine maro.

Am fost in special impresiont de performantele care jocul mi le ofera la un sistem atat de modest ca al meu. Setarile au fost aduse pana la high, in afara de umbre, pe care le-am lasat la medium, in rest cu 2X Anti-Aliasing jocul se comporta minunat, chiar si cand particip la cursele cu multi oponenti pe ecran.

As putea spune in incheiere ca DiRT3 este recomandat tuturor celor care cauta ceva diferit fata de a fost scos pana acum pe piata in materie de curse!

În Crysis 2, la trei ani după aventurile lui Nomad şi Psycho de pe insula tropicală, New York-ul distrus de o infecţie extraterestră, "Manhattan virus", o boală macabră aduce moartea celulelor şi provoacă panică în rândul civililor. Datorită împărţirilor pe zone a NY, Manhattan-ul este plasat sub legea marţială şi sub comanda Departamentului Apărării Statelor Unite, soldaţii CELL(Crynet Enforcement & Local Logistics)ai companiei militare private condusă de corporaţia Crynet, intervin pentru a încerca să controleze haosul, fiind sub asediul extratereştrilor îngropaţi în interiorul unui munte din insulele Lingshan, lângă coasta Filipinelor, treziţi la viată de un meteorit.

Extratereştrii îmbrăcaţi în nişte costume ce îi fac să arate ca nişte roboţei deţin arme mortale, capabilităţi senzoriare şi extrasenzoriale care le permit să comunice telepatic, lucruri ce îi fac viaţa playerului nostru un calvar şi îl pun în faţa unor provocări serioase.

Jucătorul nostru intră în pielea unui soldat din marină numit Alcatraz. Înconjurat de peisajul devastat al oraşului ce nu doarme, eroul nostru trebuie să de adapteze juglei urbane şi să dea uitări frumoasele plaje cu ape cristaline, acesta fiind limitat într-un cadu urban cu zone inaccesibile. Asemenea zgârie-norilor, voinicul proaspăt intrat în posesia noului costum Nanosuit 2(despre care vom vorbi mai târziu) are ocazia să se orientze şi pe verticală, acesta putând urca la etajele superioare ale clădirilor pentru a putea analiza opţiunile tactice disponibile şi să stabilească un plan de atac.

Noul costum - Nanosuit 2 suportă opţiuni noi şi upgradate. Aşadar funcţionalităţile costumului pot fi folosite simultan ori ce câte ori se doreşte acest lucru. Un lucru total nou faţă de primele versiuni unde puteai folosi o singură "putere" dar cu un compromis la consumul de energie.

Forţa şi viteza au fost combinate în modul power, binoclul a fost updatat cu modul tactic, modul invizibil a fost îmbunptpţit pentru a putea executa silent kill-uri în timp ce modul armură a făst lăsat în mare parte cum a fost cu excepţia faptelor că cere mai multă energie şi scare din uşurinţa mişcărilor. Pe parcursul jocului ai libertatea de a upgrada costumul în funcţie de propriul stil de joc. Totodată ai posibilitatea de a te folosi de lucrurile grele pe care le întâlneşti având posibilitatea de a le împinge cu putere spre inamici. Şi acest lucru consumă foarte multă energie.

Aşadar, noul episod începe în momentul în care submarinul pe care te afli, desemnat să-l extragă pe Doctorul Nathan Gould este atacat şi ca prin minune eşti singurul care scapă întreg, salvat în ultima clipă de Laurence "Prophet" Barnes. Acesta este forţat să se sinucidă deoarece este infectat cu virusul Manhattan. Ai parte de o prezentare a noului costum Nanosuit 2, costum ce îl vei îmbrăca şi cu ajutorul căruia vei avea de îndeplinit principala misiune, de a-l găsi pe Gould. Crezând că eşti Prophet, doctorul te contactează pentru a-ţi cere să-l scoţi din oraş. În drumul tău spre laboratorul doctorului acesta îţi cere să recoltezi o probă de ţesut extraterestru, probă ce va reacţiona destul de ciudat cu noua ta îmbrăcăminte. După ce îl întâlneşti pe doctor acesta devine violent în momentul în care află cine eşti. Se linişteşte după ce vede ultima înregistrare cu Prophel din costum. Curioşi de reacţia ciudată a nanosuit-ului aceştia se duc la o bază Crynet de pe Wall Street unde descoeperă că Alcatraz era grav rănit când a fost găsit de Prophet şi costumul este singurul lucru care îl ţine în viaţă. Nu reuşesc să afle prea multe deoarece sunt prinşi de trupele CELL conduse de Lockhart şi Lieutenant Tara Strickland, fiica maiorului Strickland din primul joc.

În timpul unui transfer de prizonieri extratereştrii atacă cu o armă biologică bazată pe spori ce ucide majoritatea soldaţilor din zonă. Deşi infectat, Alcatraz este izolat în timp ce are deaface cu o funcţionare defectuoasă a costumului cauzată de arma chimică. Directorul Crynet Jacob Hargreave, ce ştia mai dinainte de extratereştrii, îşi petrcuse ultimul secol realizând costumul cu ajutorul tehnologiei firate de la extratereştri cu scopul de a se apăra de ei reuşeşte să reseteze costumul. Sub comanda lui Hargreave Alcatraz intră într-o navă extraterestră pentru a testa dacă poate interacţiona cu tehnologia extraterestră ajutat de costum. Încercarea eşuează deoarece costumul se dovedeşte a nu fi suficient de puternic. Între timp autoritatea trupelor CELL este restricţionată iar soldaţii marinei sunt aduşi sub comanda Colonelului Sherman Barclay cu scopul de a îneca extratereştri atacând aerian digul ce proteja oraşul de inundaţii. Luat de ape, eroul principal este găsit de colegul său Chino ce supravieţuise şi el atacului asupra submarinului şi îi ajută să evacueze civilii către terminalul principal al oraşului,Grand Central.

Hargreave îl contactează din nou şi îi dezvăluie că proaspăta lui achiziţie este ocupată pentru a-şi rescrie propriul cod pentru a putea interacţiona cu tehnologia extraterestră. Deasemenea este îndrumat spre clădirea Hargreave-Rasch unde se află principalul centru Crynet, acolo unde a luat naştere compania pentru a lua un agent de stabilizare pentru a uşura analiza ţesului extraterestru pe care costumul l-a asimilat. Odată ajuns este atacat de un robot extraterestru care inundă institului fpcându-i misiunea imposibilă. Fiind o cauză pierdută Hargreave îi spune să se întoarcă la terminalul din Grand Central pentru a ajuta în continuare la evacuarea civililor.

Acolo se reîntâlneşte cu Gould pe care Strickland îl eliberase trezindu-i suspiciuni colonelului Barclay care ştia că Strickland era un fost SEAL. Terminalul este copleşi de forţele Cepte dar Alcatraz reuşeşte să-i încetinească suficient ca trenurile folosite la evacuare să plece şi reuşeşte şi el să scape înainte de distrugerea clădirii.

Datorită evacurării grăbite şi incomplete din Grad Central, Alcatraz primeşte sarcina de a apăra un termiant secudar de evacuare din Times Square. Un alt atac extraterestru vine din subteran, însă, acum costumul a terminat de procesat sporii extratereştri reuşind să pătrundă în "spiră" şi să "reprogrameze" sporii pentru a fi letali pentru rasa Ceptă. Lucru ce cauzează o autodistrugere a vizitatorilor străini şi aparent a orcărei urme de substanţă biologică patogenă. După evacuarea completă a Times Square-ului Hargreave îi spune să se îndrepte către insula Roosevelt. Acolo se infiltrează în "The Prism", deasemena un complex Crynet unde se afla Hargreave. În drum spre acesta Alcatraz îl ucide pe comandantul Lockhart într-o ambuscadă pe care acesta pregătise pentru el. Odată ajuns este sechestrat de Hargreave care vrea costumul pentru a se putea ocupa personal de eliminarea Cepţilor. În încercarea de a-i sustrage costumul acesta se opune deoarece se acomodase deja cu noul purtător şi dezvăluind amintiri cu eşecul lui Prophet. Alcatraz este salvat de Strickland care se dovedeşte a fi un agent CIA sub acoperire. responsabil pentru misiunea eroului de a-l extrage pe Gould. Strickland îi spune lui Alcatraz să-l captureze pe Hargreave dar în momentul în care acesta intră în biroul lui îl vede pe acesta într-o stare vegetativă şi că acesta comunica electronic de mai bine de un secol cu Cepţi de când se întâlnise cu aceştia la Tunguska. Hargreave îi dă lui Alcatraz un ultim upgrade pentru costum, "Tunguska Iteration", înainte ca Cepţi să invadeze insula. Hargreave activează autodistrugerea complexului şi convinge trupele CELL rămase să apere complexul Crynet pentru a-l ajuta pe Alcatraz să scape. Scapă cu greu din uriaşa explozie care distruge foarte mare parte din insulă şi podul Queensboro. Pe ţărmurile Manhattanului Alcatraz se reîntâlneşte cu Gould, Strickland şi Chino.

Băieţii sunt înştiinţaţi de colonelul Barclay că Departamentul Apărării, într-o încercare disperată de a nimici rasa extraterestră, a hotărât să lanseze un atac nucleat asupra Manhattanului în mai puţin de 20 de minute, indiferent de daunele colaterale sau pericolul nuclear susţinând că nu au altă alternativă. În drum spre centrul infecţiei extraterestre o navă imensă se ridică de sub Central Park şi odată cu ea o bucată mare din acesta. Cu ajutorul aerian al prietenilor săi Gould, Strickland şi Barclay reuşeşte să ajungă în centrul chestiei plutitoare, locul de unde se dispersează sporii extratereştri. Ajuns în spiră costumul este capabil să "reprogrameze" sporii eliberaţi de uriaşa spiră pentru a afecta rasa extraterestră, omorându-i pe toţi.

După câteva zile oraşul începe să îşi revină. În timp ce zace inconştient Alcatraz vorbeşte cu Prophet(a cărui memorie, experienţă şi personalitate au rămas în costum. Acesta îi spune că deşi misiunea din NY a fost un succes, lupta nu s-a termiant deoarece invadatorii, prezenţi pe planeta noastră încă din timpurile preistorice, nu s-au limitat numai asupra NT-ului şi a insulelor Lingshan. Costumul îi transferă noului purtător memoria predecesorului ce l-a îmbrăcat. În timp ce mergea prin Central Park primeşte o transmisiune de la Karl Ernst Rasch, celălalt fondator al Hargreave-Rasch, întrebându-l de numele lui. Nu se ştie cine răspunde: "They call me Prophet!"

Aşadar avem un final deschis ce lasă loc de nenumărate continuări. Potrivit oficialilor Crytek următoarea locaţie ar putea fi Tokyo.

După terminarea single-player-ului aveţi ocazia de a juca si modul multiplayer.

Cu un număr maxim de 16 jucători se anunţă destul de interesant. Multiplayer-ul se poate juca în mai multe moduri: deadmatch şi team deadmatch, precum si Capture The Relay, Crash Site, Extraction si Assault. Adică un total de şase moduri. Deasemenea ai posibilitatea de a progresa pe parcursul a 50 de nivele, ceva gen achievement în funcţie de clasa cu care joci:Assault, Scout, Sniper, Demolitions şi defence.

Încă un lucru de neglijat mai sunt şi cerinţele de sistem, mai ales cu noul patch DirectX 11.

CPU Minimum: Intel Core 2 Duo 2.0 GHz, AMD Athlon 64 X2 2.0 GHz or better

RAM Minimum: 2 GB (Vista requires 3 GB)

Video Card Minimum: NVIDIA GeForce 8800 GT 512 MB of memory or higher; ATI/AMD Radeon HD 3850 512Mb RAM or higher - Video RAM 512 MB - Pixel Shader version 3.0

Jocul poate rula pe full hd la detalii maxime cu ajutorul unui GTX 580 şi al unui procesor pe măsură. Deasemenea mai este de ţinut minte că jocul este optimizat nvidia şi chair cele mai puternice soluţii de la producătorul din Sunnyvale au unele probleme cu acest joc, în special texturi care apar şi dispar random prin joc.

Tipul lucrării (avatar / semnătură / banner / logo / userbar / ș.a.m.d): Avatar

Dimensiuni: 150x250

Text principal (dacă se poate, nick-ul dvs.): JOK3R

Text secundar (dacă se poate, numele comunităţii sau al unui server care aparţine acesteia):ECILA.ro

Stock (stock opţional, dar obligatoriu precizaţi o tematică): -

Tematica (ex. natură / maşini / animale / etc): Lil Pump / Post Malone / Girls

Link de la ultima cerere: -

Alte informaţii: 

welcome 

La doar câteva zile de la acest eveniment fiul vitreg al jurnalistului Andrei Gheorghe a transmis un mesaj care clarifică totul. Acesta este dedicat tuturor persoanelor care l-au întâlnit pe omul de televiziune. Maximilian a postat pe reţelele de socializare un mesaj în care explică adevărul din spatele morţii jurnalistului. De-a lungul anilor, s-a speculat faptul că Andrei Gheorghe ar fi fost consumator de substanţe interzise. "Am plecat, băi, scârnăviilor! Nu, băi, idioților, nu mi-am înscenat moartea. Am murit ca să muriți voi de ciudă că n-o să aflați niciodată dac-a fost sau nu supradoză. A fost supradoză de viață, băi, imbecililor! Viermi de pământ ce sunteți, îngrămădiri de incertitudini și erori, lepădături ale universului! Pupa-ți-aș tălpile tale, Pascal, că bine le-ai zis! Aaaaah, faceți 13-14 că nu știți cine e Pascal, nu știți cine e DostoiECILAki, nu știți cine e Bukowski? Dar știți să măbociți mioritic, că ce băiat bun era arogantu’ și infatuatu’ ăla, unicul și supremul om de radio și TV. Halal să-ți fie, națiune de bocitoare!

Unde decedații mă-sii erați, când aveam nevoie de voi, băi, Adriane, băi, Dane, băi, Sorine, băi, Dinule (cu tine mă socotesc, curând)? Ai dracu’ cu corul vostru de bocitoare! Cum v-ați găsit voi, dintr-o dată, în dressing room, chiloții ăia de care vă trăgeați cu mine, artiștilor și bețivilor, mogulilor și sărăntocilor, majoretelor și midinetelor, curvelor și vagabonzilor, latrinelor și caporalilor de presă care sunteți! Cu câtă ură m-ați iubit și cu câtă dragoste m-ați urât, băi, secăturilor? Uite că n-am ieșit la pensie. Mă autocitez, din memorie: noi, ăştia vechii, dacă ne zgârii puţin, descoperi nişte tipi care cred că, dacă ies la pensie, primesc un ceas. Odată credeam că, după ce termin şcoala, se termină viaţa şi ieşim la pensie. Uite că v-am scos pe voi la pensie, zărghiților! M-am dus să trollez dumnezei și satane, să fac mișto de sexul îngerilor și s-o caut prin infern, purgatoriu și paradis pe t***a aia de Beatrice a lu’ Dante. Am trecut la next level.

Îmi fac post de radio cu Elvis, Stephen Hawkins și Iuri Gagarin. Că voiam să mă fac astronaut, când eram mic și mă numeați „rusnac împuțit”, care nu pricepea o iotă românește, băi, rusofobilor care acum mă bociți! Ortodocșilor și orto-ipocriților sadea, pe Sfântu’ Petru o să-l pun secretară de emisie sau transgender de emisie sau ce vrea el. Important e ca radioul să iasă p****ț. Și-o să iasă, că vă promit că n-or să calce în studio șopârlele solzoase, cu gura plină de bacili pe care voi îi numiți politicieni. Și-o să-l invit pe Dumnezeu în emisiune, ca să-i spună camaradul Stephen că e veriga slabă și să-l dea afară, că noi nu vrem să ne scape de revolta și de furia care ne mănâncă pe dinăuntru – chiar credeați ce-am spus în interviul ăla?

Ipocriților, chiar credeați că glumeam când am venit să vă spun că sunteți proști? Salutare, națiune! Mai bociți mult, zombificaților? Vă mai spun o dată: în viață ai două opțiuni, să pleci sau să stai. Eu am plecat și nu vreau să m-ajungeți din urmă tot nişte papiţoi semidocți, hoţi, cocălăriți, din familii nasoale, cu sânge prost şi rasă proastă. Dacă nu vă permiteți o moarte deșteaptă, nu puteți să intrați cu mine în emisie, pe lumea-ailaltă!", este mesajul scris de fiul vitreg al lui Andrei Gheorghe.

Fostul procuror şef al DNA, actualmente judecător CCR, a decis să rupă tăcerea în mega-scandalul iscat de desecretizarea protocoalelor dintre SRI şi Parchetul General. Daniel Morar a mărturisit, într-un interviu acordat jurnalistei Sorina Matei, că atâta vreme cât a fost şef la DNA, protocolul semnat în 2009 nu a fost agreat, dar nici aplicat sau respectat.

"Au existat tatonări în sensul încheierii unui protocol între DNA și SRI, am susținut însă în discuțiile avute că nu sunt necesare întocmirea și semnarea unui astfel de protocol de colaborare, întrucât regulile privind instrumentarea unui dosar penal sunt cuprinse în întregime în Codul de procedură penală, iar drepturile și îndatoririle procurorului, precum și locul acestuia în cadrul sistemului judiciar se regăsesc în Legea nr.303/2004 și în Legea nr.304/2004. De asemenea, atribuțiile serviciilor de informații legate de cercetarea infracțiunilor care cad în competența DNA sunt limitate, potrivit legii, strict la sesizarea procurorilor competenți atunci când din activitatea proprie serviciului rezultă date și indicii cu privire la pregătirea sau comiterea unor asemenea infracțiuni.", a povestit Daniel Morar.

Morar a menţionat însă faptul că deşi a primit documentul clasificat,i-a transmis Laurei Codruţa Kovesi că nu va aplica şi nu va respecta protocolul.

"La începutul anului 2009, am primit, în calitate de procuror șef al DNA, spre conformare, sub forma unui document clasificat, protocolul de colaborare încheiat între PÎCCJ și SRI. Este vorba de documentul care a fost declasificat și care a apărut în spațiul public săptămâna trecută. La acel moment, după studierea acestuia, am avut o discuție telefonică cu doamna procuror general, Laura Codruța Kovesi, ocazie cu care i-am spus că eu nu agreez un asemenea protocol în condițiile în care prin acesta se adaugă la Codul de procedură penală, iar unele dispoziții sunt chiar contrare legii. Mi-a spus că aceasta este decizia luată și că protocolul trebuie respectat. I-am răspuns că nici procurorii DNA și nici eu nu vom respecta și nu vom aplica acest protocol. Acesta este motivul pentru care nu am prelucrat protocolul procurorilor din cadrul DNA, nu l-am adus la cunoștința lor, dispunând doar arhivarea acestuia la Compartimentul de documente clasificate din cadrul instituției.", a completat Morar.

Întrebat însă despre unele formulare standard care ar fi invocat acest protocol şi în cadrul cărora s-ar fi stabilit „echipele operative comune de lucru”, Morar a răspuns tranşant.

"Atât timp cât am condus DNA nu au existat echipe comune de lucru cu SRI în activitatea de cercetare penală, acest lucru nefiind posibil, întrucât ofițerii din cadrul SRI nu aveau, potrivit legii, atribuții de cercetare penală. Prin urmare, nu au existat nici ”formulare standard sub formă de tabele”, pe care, în temeiul protocolului, procurorii să fie obligați să le semneze.", a conchis Daniel Morar.