Posts by ∆ ombladon™ ∆

Alături de noile flagship-uri cu Windows 10 Mobile, Microsoft a prezentat şi un nou dispozitiv care marchează punctul de intrare în familia de dispozitive Lumia. Este vorba despre modelul Lumia 550, care vine cu specificaţii modeste, păşind în urma modelulu Lumia 520, cel mai popular smartphone Windows Phone de până acum. Lumia 550 nu se laudă cu specificaţii de top, dar istoria smartphone-urilor Microsoft entry-level sugerează că va asigura performanţă decentă pentru preţul cerut. Acesta este echipat cu un display de 4,7” în diagonală cu rezoluţie HD, un chipset quad-core Snapdragon 210 şi 1 GB memorie RAM. Smartphone-ul integrează un modul de 8 GB pentru stocare internă, care poate fi suplimentat cu un card microSD de până la 200 GB. zoom in Camera foto de 5 megapixeli înregistrează clipuri video la rezoluţie HD, în timp ce camera frontală oferă captură foto la 2 megapixeli şi video la rezoluţie VGA. Lumia 550 se încarcă printr-un port micro-USB, nu este compatibil cu funcţia Cotinuum, dar este pregătit pentru conexiuni de date LTE, Microsoft promiţând 17 ore de convorbiri pe o conexiune 4G. Această performanţă este datorată acumulatorului cu o capacitate de 1905 mAh. Noul Lumia 550 este aşteptat în această toamnă alături de variantele de top la un preţ de 140 de dolari în Statele Unite.

Tastatura software Swype pentru Android este unul dintre cele mai celebre produse software care au pus în valoare avantajele unei platforme deschise, însă compania a preferat mulţi ani să lucreze exclusiv cu producătorii de telefoane şi a permis rivalilor precum SwiftKey să preia conducerea. Unul dintre co-fondatorii Swype, care a pornit pe cont propriu după achiziţia companiei de către Nuance, propune acum o nouă tastatură pentru Android. Cea mai interesantă facilitate a tastaturii Swype este posibilitatea trasării pe ecran în locul atingerii separate a tastelor, metoda oferind o viteză superioară, o analiză inteligentă a erorilor şi aceleaşi sugestii de care se bucură şi o tastatură standard. Conform co-fondatorului Randy Marsden, această metodă este mai rapidă, dar nu suficient de rapidă, un utilizator putând atinge o viteză de tastare de cel mult 40 – 45 de cuvinte pe minut. Noua tastatură Dryft pentru Android foloseşte tot metoda tradiţională de introducere a caracterelor, însă acesta foloseşte un design fluid, care spaţiază diferit tastele în funcţie de modul de tastare. Nu doar o tastatură software cu un aspect ergonomic, Dryft permite şi urmărirea poziţionării degetelor utilizatorului şi modificarea poziţiei tastelor astfel încât acestea să se afle în permanenţă într-o poziţie optimă, ceea ce permite atingerea unei viteze de tastare de 80 de cuvinte pe minut. Pentru a putea funcţiona, Dryft necesită ecrane tactile şi accelerometre sensibile, care nu au fost disponibile până acum pe piaţă dar care încep să apară în produsele comerciale. Tastatura Dryft, la fel ca şi precedentul Swype, nu va fi disponibilă decât în regim OEM, Randy Marsden afirmând că astfel va putea colabora cu producătorii de telefoane sau tablete pentru armonizarea software-ului cu hardware-ul necesar. Produsul se află în curs de testare, acesta urmând să fie disponibil integratorilor interesaţi undeva în prima jumătate a anului viitor.

am spus că problema principală la Nokia e software-ul, fără să avem informaţii din interior. Acum, un inginer Nokia acuză exact acelaşi lucru, dându-ne dreptate. Nu neapărat criza, cât deciziile greşite din ultimii ani au adus Nokia într-o situaţie pe care nu şi-o închipuia nimeni nu cu mult timp în urmă. Un fost inginer Nokia, John Gruber, a vorbit despre deciziile care au dus Nokia în situaţia actuală. Pe de o parte, John Gruber vorbeşte de faptul că Nokia nu a acordat niciodată suficientă atenţie software-ului. Că cele mai multe probleme la nivel de software au fost, de fapt, cauzate de diverse soluţii hardware eronate. John Gruber se plânge că software-ul mergea excelent în teste şi că, fără să anunţe, cei de la hardware făceau modificări (de exemplu, limitarea memoriei alocate sistemului de operare) chiar înainte de lansarea telefonului. Aceste modificări duceau la o proastă funcţionare după apariţia pe piaţă a telefonului. Apoi John Gruber vorbeşte de greşelile făcute de conducere. Şi dă ca exemplu modul în care Nokia considera greşit concurenţa. De exemplu, în loc să caute măsuri să contracareze iPhone-ul, cei de la Nokia căutau motivele pentru care iPhone va fi un eşec. Şi se vede cum "cât de multă dreptate" au avut. Acum, cei din conducerea Nokia pleacă rând pe rând, iar în locul lor sunt chemaţi alţii să rezolve situaţia. Întrebare e dacă cei chemaţi sunt potriviţi pentru asta sau vor afunda corabia şi mai rău. Nokia

Producătorii de telefoane mobile sau tablete se întrec să atragă un număr cât mai mare de utilizatori nu doar cu ecranele mai mari, procesoarele mai rapide sau camerele foto mai bune, dar şi cu bogăţia sau calitatea ecosistemului software. Conform unei analize Gartner, viitorul dezvoltatorilor de aplicaţii software pentru platformele mobile nu este prea grozav, iar acest lucru va afecta indirect şi utilizatorii. La sfârşitul lui 2012, circa 91 de procente din numărul total de aplicaţii disponibile pe platformele mobile erau produse gratuite, care obţin profituri din reclame, din cumpărăturile interne sau nu obţin deloc. Conform Gartner, ponderea aplicaţiilor gratuite va ajunge la aproape 95 de procente la sfârşitul lui 2017, numărul de descărcări şi utilizatori în continua creştere urmând să submineze eforturile producătorilor de aplicaţii comerciale. Până în 2017, Gartner se aşteaptă ca numărul de aplicaţii descărcate să crească de la 102 miliarde la 268 de miliarde, în timp ce numărul de produse software comerciale cumpărate urmează să crească de la 9,2 miliarde la 14,8 miliarde. Conform analizei, această creştere va aduce cu sine şi o scădere a vizibilităţii produselor software, dezvoltatorii aplicaţilor comerciale urmând să-şi găsească din ce în ce mai greu clienţi într-un segment de piaţă din ce în ce mai îngust. Gartner afirmă că, până la sfârşitul lui 2017, mai puţin de 1% din aplicaţii vor deveni succese comerciale, această rată redusă urmând să demoralizeze producătorii de software şi să-i determine să caute alte oportunităţi, cum ar fi piaţa aplicaţiilor mobile pentru mediul business. Nimeni nu poate refuza un produs software care este oferit gratuit, însă dezvoltarea aplicaţiilor de bună calitate este un proces care necesită multe eforturi şi investiţii, riscul de a pierde timp şi bani putând demoraliza producătorii şi putând afecta indirect numărul de produse comerciale oferite. Concurenţa acerbă va determina pe de altă parte creşterea calităţii produselor gratuite, însă numărul produselor comerciale care necesită o sursă constantă de venituri pentru întreţinerea unei infrastructuri s-ar putea reduce sub presiunea crescută a pieţei.

Gear S3 abia a ajuns pe piaţă de câteva săptămâni, iar îmbunătăţirile la capitolul software au fost binevenite faţă de modelul Gear S2 de anul trecut. Samsung nu doreşte însă să îşi dezamăgească utilizatorii mai vechi, dovedint acest lucru prin lansarea unei actualizări software pentru modelul mai vechi care oferă acces la toate funcţiile noi pe care le-a adus Gear S3. Practic, dacă ai un ceas de anul trecut din gama Gear, nu este nevoie să faci upgrade anul acesta. zoom in În primul rând, Gear S2 primeşte acces la posibilitatea de a descărca cadrane pentru ecranul principal, aceeaşi gamă de modele disponibilă şi pe Gear S3. Apoi, rotiţa din jurul display-ului poate acum fi folosită pentru preluarea sau anularea apelurilor şi pentru a opri diverse alerte. Nu în ultimul rând, ecranul poate fi folosit pentru a scrie mesaje de mână, cu opţiuni de text predictiv în Engleză, Chineză şi Coreană. Nici componenta de fitness nu a fost ignorată. Funcţiile S Health beneficiază acum de mai multe moduri de funcţionare precum alergat, mers, ciclism, etc. Atunci când utilizatorul ia o pauză din activitatea sportivă, ceasul va recunoaşte automat şi nu va mai înregistra efortul depus în afara exerciţiilor. Nu în ultimul rând, Gear S2 poate acum să folosească widget-uri de la producători de aplicaţii precum Uber şi Yelp. Având în vedere că actualizarea software este gratuită, iar diferenţa de preţ între cele două generaţii de ceasuri Gear de la Samsung este de 50 de euro, nu mai există prea multe motive de upgrade la Gear S3, dacă ai deja un Gear S2.

Bazându-se pe cota de piaţă zdrobitoare a sistemului de operare Windows, pe îmbunătăţirile tehnologice continue şi pe promovarea agresivă făcută de Microsoft, platforma software DirectX a devenit preferata dezvoltatorilor de jocuri. În condiţiile în care din ce în ce mai popularele terminale mobile folosesc şi platforme software rivale precum OpenGL ES, Microsoft se vede nevoită să riposteze cu DirectX 12 şi să promită îmbunătăţiri majore de performanţă şi calitate grafică. În cadrul evenimentului Game Developers Conference 2014, Microsoft a anunţat oficial DirectX 12 şi a prezentat o parte din îmbunătăţirile pe care le va aduce viitoarea platformă software. Cele mai importante schimbări se vor petrece la nivelul componentei software Direct3D, care este responsabilă pentru procesarea şi afişarea graficii jocurilor şi aplicaţiilor, iar acest lucru este îmbucurător deoarece ni se promit îmbunătăţiri semnificative de performanţă fără a ni se cere prea mult în loc. Microsoft a afirmat că puterea procesoarelor grafice din plăcile video a crescut vertiginos, însă această putere a fost folosită doar pentru mărirea rezoluţiei sau pentru procesarea mai bună doar a unor anumite tipuri de informaţii grafice deoarece procesoarele de sistem nu au ţinut pasul. Extrem de importante deoarece acestea servesc informaţiile brute pe care placa video la va folosi ulterior, procesoarele au fost exploatate prin optimizarea superioară modului în care este exploatat numărului crescut de nuclee, însă această optimizare nu a fost suficientă pentru hrănirea plăcilor video cu cantităţile imense de date pe care ar putea să le proceseze teoretic. DirectX 11 a folosit mai multe căi paralele de procesare a datelor pe GPU, însă conducta de date care alimenta un procesor grafic cu date folosea un singur fir de execuţie şi era lentă. DirectX 12 va modifica acest comportament şi va permite execuţia unui număr mai mare de activităţi pe mai multe fire paralele independente, ceea ce va reduce timpii de aşteptare, va elimina gâtuirile şi va permite exploatarea mai eficientă atât a procesorului de sistem cât şi a procesorului grafic. Mai interesant, jocurile DirectX 12 vor putea controla direct conductele de procesare şi randare ale cipurilor grafice fără a necesita intermedierea driver-ului video sau a unui set complex de instrucţiuni Direct3D. Programatorii vor putea modifica din mers modul în care utilizează unităţile de procesare din cipurile grafice, iar această flexibilitate va permite utilizarea mai eficientă a puterii grafice. DirectX 12 va include şi un mod mai bun de control al procesoarelor de sistem moderne, programatorii având opţiuni pentru procesarea asimetrică , controlul direct al execuţiei şi echilibrarea sarcinilor între nuclee. Toate aceste modificări poate că sună cam alambicat, însă acestea se vor concretiza prin salturi semnificative de performanţe pentru toate platformele hardware care folosesc DirectX, cum ar fi sistemele desktop, laptopurile sau tablete Windows 8 şi Windows RT, telefoanele Windows Phone şi consola Xbox One. În plus, Microsoft a demonstrat că jocurile actuale DirectX 11 pot fi migrate la DirectX 12 în perioade rezonabile de timp, ceea ce ar permite lansarea unor actualizări menite să îmbunătăţească simţitor performanţele. DirectX 12 va fi disponibil dezvoltatorilor interesaţi undeva în cursul acestui an, primele jocuri care vor folosi această platformă software urmând să apară undeva către finalul lui 2015. Vestea cea bună este că, spre deosebire de generaţiile anterioare ale platformei DirectX, noua versiune nu va necesita hardware nou. Microsoft afirmă că 80% din PC-urile vândute astăzi şi 40% din plăcile video pentru jocuri deja prezente în acest moment în PC-uri vor fi compatibile cu DirectX 12. NVIDIA a afirmat că toate plăcile sale video din generaţiile Fermi, Kepler şi Maxwell vor fi compatibile cu DirectX 12, în timp ce AMD a anunţat că acesta va rula nativ pe familiile de plăci video HD 7000 sau mai noi. De aceste îmbunătăţiri vor beneficia şi platformele mobile, Intel şi Qualcomm anunţând deja suportul pentru DirectX 12. Cel mai probabil, DirectX 12 va ajunge pe PC-urile noastre odată cu Windows 9, în timp ce platformele Windows Phone sau Windows RT sunt aşteptate să-l încorporeze în acelaşi interval de timp: undeva în 2015

În toamna anului trecut, Apple a anunţat că va îmbunătăţi criptarea sistemului de operare iOS, iar Google a declarat în scurt timp că şi Android va beneficia de o criptare superioară care va fi aplicată în mod implicit la fel ca în cazul platformei rivalilor din Cupertino. După câteva luni, Google se vede însă nevoită să renunţe la această idee, iar criptarea puternică din Android 5.0 a devenit doar recomandată, nu şi obligatorie. Android a permis criptarea integrală a unui terminal încă din 2011, iar Lollipop a extins şi a îmbunătăţit metodele de securizare a datelor personale. Vestea că acest serviciu de protecţie va fi activat în mod implicit a fost bine-venită, Google urmând să protejeze astfel şi telefoanele sau tablete utilizatorilor care nici măcar nu aflaseră de existenţa acestei opţiuni sau nu luaseră în considerare avantajele ei. Lăudabila iniţiativă s-a lovit însă de câteva probleme de implementare, iar Google a modificat discret cerinţele hardware pentru implementarea Android 5.0 şi a transformat obligativitatea implementării criptării integrale într-o recomandare. Atunci când am testat versiunea 5.0 a sistemului de operare Android pe un telefon Nexus 4, am afirmat că activarea manuală a acestei criptări s-a soldat cu scăderi de performanţă atât de drastice încât formarea completă a fost o adevărată binecuvântare. Dacă această criptare este doar opţională în cazul telefoanelor vechi actualizate la Lollipop, aceasta a devenit obligatorie în cazul telefoanelor lansate de la bun început cu Android 5.0, iar testele făcute cu Nexus 6 au arătat că experienţa personală nefericită cu Nexus 4 nu a fost o excepţie. Cauza acestei probleme este una simplă, însă nerezolvabilă în condiţiile actuale. Criptarea performantă remarcată la iOS, BlackBerry OS sau Windows Phone beneficiază de aportul modulelor criptografice hardware din procesoare, însă Android nu poate beneficia de acest ajutor deoarece driverele necesare nu sunt open-source, trebuie licenţiate separat şi nu pot fi incluse în AOSP. În lipsa suportului hardware, Android 5.0 este nevoit să cripteze şi decripteze datele în mod software, iar performanţele sunt drastic diminuate. Necesitatea licenţierii driverelor necesare pentru activarea modulelor hardware precum Qualcomm Crypto Engine nu ar trebui să fie o problemă pentru ceilalţi producători de telefoane, care nu sunt limitaţi de modul de licenţiere al codului-sursă folosit de telefoanele Nexus, însă incidentul se pare că i-a pus pe gânduri pe cei de la Google şi i-a determinat să-şi regândească strategia. Astfel, documentaţia destinată integratorilor a fost modificată în cursul lunii ianuarie, iar criptarea integrală din Android 5.0 nu mai este obligatorie, ci doar recomandată. În funcţie de necesităţi şi preferinţe, producătorii de telefoane pot implementa criptarea hardware şi o pot activa opţional în mod implicit, însă acest lucru nu mai este şi obligatoriu. Google evită astfel posibilele probleme pe care le-ar putea crea producătorii care nu implementează corect această funcţie sau care folosesc platforme hardware fără suport pentru criptare. Conform unor informaţii neconfirmate, această criptare integrală va putea redeveni obligatorie atunci când condiţiile se vor schimba, însă în acest moment aceasta rămâne doar o opţiune, tot aşa cum a fost din 2011 până acum.

Compania Xiaomi s-a bucurat de o ascensiune rapidă care i-a permis să devină unul dintre cei mai mari producători de telefoane mobile în doar câţiva ani, cheia fiind raportul excelent între performanţă şi preţ. Chinezii încă nu au curaj să înfrunte pretenţioasele pieţe vestice, telefoanele lor fiind indisponibile în mod oficial în Europa sau Statele Unite, însă aceştia intenţionează să testeze piaţa şi să le ofere cumpărătorilor europeni interesaţi o parte din gama lor de accesorii. În cadrul Mobile World Congress 2015, Hugo Barra a dezvăluit că Xiaomi intenţionează să deschidă un magazin online Mi Store din care utilizatorii europeni vor putea achiziţiona o parte din accesoriile pe care compania le comercializează în prezent în China. Acest anunţ a fost făcut la scurtă vreme după cel similar dedicat pieţei nord-americane, Xiaomi încercând astfel să-şi promoveze numele în aşteptarea momentului oportun în care va putea intra pe piaţă şi cu popularele sale telefoane şi tablete. Conform declaraţiei, Xiaomi va comercializa în Europa doar cele mai interesante accesorii din portofoliul său, cum ar fi de pildă ieftina brăţară de fitness Mi Band, căştile audio de calitate superioară sau bateriile portabile Mi Powerbank. Acestea sunt produse de calitate superioară adaptate cerinţelor mai ridicate ale cumpărătorilor vestici, compania afirmând că magazinele din Europa şi Statele Unite îi vor permite să testeze reacţia unor pieţe noi mai dificile şi să culeagă informaţiile necesare pentru proiectarea viitoarelor produse. Hugo Barra nu a dezvăluit când vom vedea online noul magazin Mi Store, afirmând doar că acesta va fi deschis „în curând”.

Motorola nu mai este de mult un producător major de smartphone-uri, însă continuă să lanseze an de an dispozitive atrăgătoare, în special datorită preţului şi utilizarea unei versiunii nealterate de Android. Moto X este momentan flagship-ul companiei, iar anul acesta se pare că vom primi un nou model al acestei serii de dispozitive, care va concura cu flagship-urile altor companii precum LG şi Samsung. A fost scăpată pe internet o listă cu specificaţiile presupusului Moto X 3rd gen., care nu par să fie deloc ieşite din comun în vremurile noastre. Acestea par şi mai plauzibile când punem în balanţă faptul că noile versiuni de Moto X se lansează de obicei în toamnă, deci preţul componentelor ar putea scădea până atunci, Motorola putând să aducă pe piaţă un telefon mai ieftin decât concurenţa. Vorbim despre un smartphone cu display AMOLED de 5,2”, care afişează conţinut în rezoluţie QHD (2560 x 1440 pixeli), care are la bază un chipset Snapdragon 808 de la Qualcomm. Acesta este unul dintre puţinele dispozitive care au optat pentru acest SoC, LG integrându-l în noul său flagship, G4. Snapdragon 808 oferă un CPU hexa-core, cu două nuclee Cortex-A57 şi patru nuclee Cortex-A53, pe arhitectură 64-bit. Acesta include şi un GPU Adreno 418 GPU, cât şi un modem X10 LTE cu viteze de până la 450 Mbps. Se pare că arhitectura pe 64 de biţi începe să conteze, întrucât lista de specificaţii sugerază 4 GB de memorie RAM. Aceasta este limita de memorie pe care arhitectura pe 32 de biţi o poate folosi, deci în viitor ne putem aştepta la dispozitive care depăşesc această valoare. Vor exista două versiuni ale smartphone-ului, cu 32 sau 64 GB spaţiu de stocare, însă nu este amintit un slot microSD. zoom in Camerele foto de pe noul Moto X vor integra senzori de 16, respectiv 5 megapixeli, cu menţiunea că pe partea din spate va beneficia de tehnologia Clear Pixel. Pentru tot ceea ce este inclus, acumulatorul de 3.280 mAh ar trebui să ofere o autonomie ridicată, însă nimic nu este momentan confirmat. Evident, toate aceste informaţii sunt bazate pe un tabel care provine din surse care nu pot fi verificate. Cu siguranţă aceasta nu va fi ultima dată când auzim despre Moto X 3rd gen, iar zvonurile probabil se vor înteţi în apropierea lansării.

Referit în limbaj popular drept crapware, pachetul de aplicaţii suplimentare preinstalate de producători are menirea de a extinde funcţionalitatea sistemului Android, crescând astfel valoarea produsului achiziţionat. Numai că folosind acest pretext, unii producători strecoară şi aplicaţii care doar copiază (mai bine sau mai) funcţionalitatea aplicaţiilor deja livrate de Google, având doar rolul de a genera o sursă suplimentară de profit pentru producătorul respectiv. În cazul Samsung, problema nu este atât numărul mare de aplicaţii extra, cât modul în care producătorul alege să forţeze acceptarea acestora negând utilizatorilor posibilitatea de a le dezinstala pe cele găsite nefolositoare. Într-o încercare de a descuraja aceste practici, autoritatea Shanghai Consumer Rights Protection Commission a declanşat acţiuni în instanţă împotriva Samsung şi a producătorului chinez Oppo. În urma analizelor făcute pe 20 dispozitive smartphone, comisia a descoperit că multe dintre aplicaţiile preinstalate nu pot fi îndepărtate şi încarcă nejustificat conexiunea de date a telefonului. Dintre dispozitivele Samsung, cel mai împovărat de crapware este modelul Galaxy Note 3, cu 44 aplicaţii instalate (versiunea oficială Android KitKat este livrată de Google cu 31 aplicaţii). Premiant este însă modelul Find 7a al producătorului Oppo, împovărat cu un bagaj de 71 aplicaţii. Samsung, dat în judecată pentru aplicaţiile preinstalate pe dispozitivele cu Androidzoom inSamsung, dat în judecată pentru aplicaţiile preinstalate pe dispozitivele cu Android Cele două companii sunt acuzate că nu au informat cumpărătorii despre aplicaţiile instalate, încălcând astfel drepturile consumatorilor. Comisia urmăreşte obţinerea unui verdict care să oblige etichetarea aplicaţiilor incluse pe ambalajul dispozitivelor, respectiv includerea de instrucţiuni pentru înlăturarea completă a acestora de către utilizatori. În răspuns la solicitările primite, Samsung şi Oppo au la dispoziţie 15 zile pentru formularea unui răspuns. ˝Litigiul este cea mai recentă încercare a noastră pentru a proteja drepturile consumatorilor, după ce alte măsuri au eşuat˝, declară Tao Ailian, secretar general ar comisiei. ˝Sperăm că măsurile luate vor forţa şi alte companii din acest sector să pună capăt practicii nerezonabile, dar foarte comună, de a preinstala aplicaţii fără a spune consumatorilor˝.

Huawei a prezentat noul său vârf de gamă Ascend P7 acum o lună, acesta urmând să ajungă pe piaţă în curând, însă chinezii pregătesc deja un nou model din gama Ascend. Acesta nu va fi la fel de impresionant vizual şi constructiv ca modelele Ascend P, dar va aduce actualizarea hardware a platformei HiSilicon pe care o aşteptăm de multă vreme. Conform unor informaţii şi imagini neoficiale, viitorul terminal are numele de cod Mulan şi va folosi o carcasă subţire din material plastic, la fel ca precedentele modele Ascend P1 şi Ascend P2. Dacă banalele imagini care înfăţişează doar profilul viitorului telefon nu ne spun prea multe, actualizarea platformei hardware HiSilicon este o noutate mult mai interesantă. Compania Huawei a folosit de-a lungul timpului procesoare de la diverşi producători, cum ar fi Qualcomm sau Texas Instrument, însă producătorul pare să prefere în ultima vreme soluţiile fabricate de propria subsidiară HiSilicon. Integrate în modele precum Ascend P6, Ascend P7 sau Ascend Mate, acestea nu s-au dovedit a fi prea impresionante din punct de vedere hardware, iar actualizarea hardware bazată pe arhitectura big.LITTLE care este zvonită de aproape un an a tot întârziat să se materializeze. Conform unor rezultate apărute în baza de date a cunoscutului test AnTuTu, se pare că Huawei Mulan va folosi procesorul HiSilicon Kirin920, o soluţie cu opt nuclee bazată pe arhitectura ARM big.LITTLE care a fost anunţată astăzi. Noua soluţie integrată Kirin920 foloseşte puternicul procesor grafic Mali-T624 MP4 de la ARM şi oferă patru nuclee ARM Cortex-A15 cu o frecvenţă de 1,7 - 2.0 GHz şi patru nuclee ARM Cortex-A7 cu o frecvenţă de 1,3 – 1,6 GHz. Producătorul afirmă că noul său procesor este mai puternic decât celebrul Snapdragon 801 de la Qualcomm, iar rezultatele AnTuTu par să confirme că acestea nu sunt doar vorbe în vânt. Fabricat într-un proces pe 28 de nanometri, acest procesor va include şi un modem LTE Cat 6 cu Carrier Aggregation şi rate de transfer maxime de 300 Mbps, făcând-l astfel o platformă integrată modernă şi puternică. Huawei a anunţat că noul Kirin920 va include un etaj audio de înaltă fidelitate şi un decodor video 4K. În acest moment nu există informaţii despre posibila dată de lansare a terminalului cu nume de cod Mulan.

Când am testat pentru prima dată un MacBook (modelul unibody lansat în 2008) am rămas uimit de design-ul şi calitatea constructivă dar, ca utilizator de Windows, am întâmpinat dificultăţi la adaptarea pe platforma Mac OS X. Acum, balanţa s-a mai echilibrat. Nu mai pot rosti cuvinte la superlativ despre cum arată şi cât de bine este închegat pentru că acest MacBook lansat în 2009 nu diferă cu mult faţă de precedentul. În schimb, m-am obişnuit cu sistemul de operare şi vă spun cu toată sinceritatea că îmi place din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. Să nu mă înţelegeţi greşit. Laptop-ul nu este perfect - nici ca design, nici ca hardware şi nici prin prisma OS-ului. Tocmai de aceea m-am apucat să scriu acest review, ca să vă prezint micile lui hibe - dar şi atuurile. Să începem cu designul. Apple MacBookApple MacBook Imperfecţiuni pentru un look perfect După ce mi-am clătit bine ochii privindu-l şi răsucindu-l pe toate părţile, am dat de câteva inconveniente. Nu i-am căutat nod în papură, pur şi simplu m-am lovit de ele: marginea inferioară se termină în unghi drept, fapt ce îţi provoacă un oarecare disconfort deoarece exact acolo vin încheieturile mâinii; ţinut în poale mai ales, laptopul se încinge destul de puternic pe partea stângă - iarăşi un element de disconfort. Se întâmpla din cauza aerisirii insuficiente. Singura fantă se află amplasată în marginea superioară, exact sub display. Aerul încins este evacuat direct pe rama ecranului, dar şi pe ecran. Cu timpul, la modelele mai vechi se formează urme negre în zonele de evacuare. Să sperăm că aici nu e cazul; nu are LED-uri de stare pentru HDD şi conexiunile wireless. Unii au criticat tastatura (săgeţile înghesuite şi Enter-ul de dimensiuni mici), iar alţii şi-au manifestat dorinţa de a cumpăra versiunea de Macbook pe negru. Din păcate, ea nu există. Pe mine personal nu m-a deranjat nici tastatura şi nici faptul că acest MacBook este fabricat doar pe alb. Sunt convins că un procent foarte mic de utilizatori găsesc aceste aspecte drept nişte inconveniente pentru care merită să acorzi minusuri. Nu, nu e cazul. Apple MacBookApple MacBook Per ansamblu, designul este de nota 9 spre 10 şi doar laptopurile Sony Vaio pot rivaliza cu ultra-portabilul Apple. Ar mai fi Dell Adamo, dar preţul lui este cel puţin dublu. În încheierea acestui capitol, merită menţionat şi touchpad-ul magnific pe care l-am folosit fără să resimt lipsa unui mouse. Prin intermediul gesturilor multitouch poţi naviga foarte rapid prin lista de aplicaţii sau pe Internet. De asemenea, poţi manipula imagini cu uşurinţă. Hardware care te susţine în orice ai face Mai puţin desigur în jocuri ultra-detaliate şi aplicaţii grafice profesionale. Configuraţia de mai jos permite rularea de fime HD şi Full-HD fără absolut nicio problemă. Am jucat SIMS 3 la rezoluţia nativă a display-ului şi pe detalii medium - high fără să întâmpin drop frame-uri deranjante, iar lucrul cu mai multe aplicaţii uşoare este în regulă. Aici mă refer la browser cu mai multe tab-uri deschise, un editor de documente, Photo Booth şi Aperture. Să vedem aşadar cine duce în spate această povară, dar şi restul componentelor hardware: Procesor Core 2 Duo 2.26 GHz 2 GB DDR3 RAM Ecran de 13.3 inch, 1280 x 800 pixeli, iluminare LED Video GeForce 9400M 250 GB HDD, 5400 rpm DVD Writer 8x Wi-Fi 802.11 a/b/g/n, Bluetooth Webcam iSight 2 x USB, 1 x LAN, Mini DisplayPort Apple MacBookApple MacBook Mac OS X Snow Leopard (10.6.2) Am decis să fac un mic experiment. Am rugat o persoană care nu ştie bine nici Windows nici Mac OS să se joace câteva zile pe ambele sisteme. Verdictul a fost acela că sistemul Apple este mai familiar decât cel Microsoft. Nu pot da acum o concluzie precum "Da, Mac OS este peste Windows" chiar dacă aş fi făcut experimentul pe o mie sau 10.000 de utilizatori, dar pot spune că idei precum "Windows nu are egal" sunt 100% eronate. Evident, din punct de vedere al structurii, al facilităţilor şi al resurselor consumate, nu ne raportăm la cât de bine se vinde şi ce cotă de piaţă are pentru că nu are absolut nicio relevanţă. Aici intervine monopolul Microsoft, dar şi faptul că produsele Apple fac parte dintr-o sferă superioară şi sunt ceva mai scumpe. Deci nu oricine îşi permite. Spre exemplu, acest Macbook pe care l-am testat este cel mai ieftin laptop Apple la ora actuală, iar în România se vinde cu 4000 de lei. Câţi sunt dispuşi să plătească acest preţ? Puţini. Majoritatea se orientează către soluţii mai accesibile de la alţi producători. Revenind la sistemul Mac OS, trebuie să spun că după ce te deprinzi cu shortcut-urile ajungi să îl foloseşti la fel de rapid şi de eficient precum Windows-ul. Un alt aspect pozitiv este structura lui simplă, fără foldere indescifrabile şi arbori interminabili. Sigur, mai poate fi îmbunătăţit. Uite cum ar fi modul Expose, acolo unde vezi toate aplicaţiile deschise, dar nu le poţi închide decât după ce intri pe ele. Utilizatorii de Mac OS cu siguranţă au şi mai multe de spus despre cum ar trebui să arate următoarea versiune a acestei platforme. Apple MacBookApple MacBook Autonomie MacBook-ul model 2009 ne încântă cu o autonomie peste medie. În mod de utlilizare Office (Internet, editare foto, text, muzică) duce aproape cinci ore, iar dacă rulăm un film HD cu luminozitatea ecranului dată la maximum ţine trei ore fără un sfert. Nu este ca la carte (adică până la şapte ore - probabil am fi obţinut o asemenea valoare în condiţiile luminozitate minimă, Wi-Fi oprit şi procesor cu încărcare de cel mult 20%), dar oricum rezultatul este unul foarte bun pentru configuraţia lui. Plusuri şi minusuri [+] Design şi construcţie excelente [+] Ultra-portabil ideal [+] Hardware capabil să ruleze aproape orice în condiţii decente [+] Autonomie foarte bună [+] Ecran de calitate [+] Wi-Fi 802.11n [-] Aerisirea trebuia să fie mai bună [-] Nu are LED-uri de stare Apple MacBookApple MacBook Concluzie MacBook 2009 este încântător, în ciuda micilor sale imperfecţiuni. Chiar dacă are un preţ peste media ultra-portabilelor cu aceeaşi configuraţie, atenţia cu care a fost conceput, autonomia excelentă şi micile detalii care fac diferenţa (cum ar fi interfaţa magsafe power port) justifică pe deplin investiţia. Este adevărat că nu e pentru oricine, iar persoanele cu bugete mai restrânse se vor grăbi să lanseze critici. Cei care înţeleg politica Apple şi cui se adresează compania din Cupertino ştiu că o astfel de alegere este o mutare câştigătoare.

ASUS ROG G20 este o un sistem de gaming high-end, care poate face faţă oricări joc video recent, chiar şi în rezoluţii înalte. Pentru cei care sunt însă mulţumiţi cu un display Full HD sau care vor să experimenteze realitatea virtuală fără alte pretenţii, compania taiwaneză propune GR8 II, un computer compact, echipat cu hardware puternic, realizat pentru a satisface aceste nevoi. zoom in Construcţie, design Spre diferenţă de prima generaţie de computere GR8, versiunea a doua vine într-o carcasă inspirată de designul „fratelui” mai mare G20. Unitatea este realizată pentru a sta în poziţie verticală şi adoptă culorile gri şi arămiu, faţă de negru şi roşu pe modelul anterior. Partea din faţă a sistemului este decorată cu marcaşe inspirate de desenele mayaşe, spune ASUS, pe câteva dintre linii fiind amplasate şi LED-uri RGB conectate la sistemul de iluminare Aura. ADVERTISING inRead invented by Teads Tot aici găsim butonul Power, două mufe USB şi jack-uri pentru căşti şi microfon, însă nu a fost integrată şi o unitate optică, asemeni lui G20. Adevărul este că diferenţa de dimensiuni între GR8 II şi G20 este impresionantă, sistemul de faţă fiind foarte compact, uşor de pus oriunde, fie că vorbim despre un birou sau de o comodă pentru televizor. Sistemul este puţin mai mare decât un PlayStation 4, însă semnificativ mai mic decât o consolă Xbox One din prima generaţie. zoom in Laterala din stânga este decorată cu logo-ul ROG, în timp ce pe laterala din dreapta se regăseşte un panou de plastic semi-transparent. Acesta ar trebui să ofere o privire asupra componentelor, însă faptul că nu există LED-uri care să le ilumineze la interior ne împiedică să vedem ceva prin el fără să aprindem o lumină din exterior. zoom in În cele din urmă, spatele dispozitivului găzduieşte restul de mufe de conectivitate precum un jack audio, o ieşire optică S/PDIF pentru sunet, mufă pentru cablu de reţea Ethernet, alte trei mufe USB Type-A, un USB Type-C şi conectorii pentru placa video, care a fost amplasată vertical în carcasă. Fiind vorba despre un sistem „VR Ready”, placa video integrează două mufe HDMI 2.0 şi un DisplayPort. Alimentarea sistemului se face printr-o sursă externă similară cu cele folosite pentru laptop-urile ROG.

În timp ce diviziile de smartphone-uri şi laptop-uri o duc foarte bine, PC-urile desktop de la Apple par să nu fi primit atenţia cuvenită în ultimii câţiva ani. Utilizatorii de Mac Pro s-au plâns în legătură cu preţul şi hardware-ul pe care îl oferă cel mai recent model, lansat în urmă cu mai bine de trei ani, iar compania a venit cu o serie de anunţuri care încearcă să calmeze spiritele. Mac Pro-ul va fi regândit de la zero şi va reveni în 2018, însă până atunci, cei interesaţi vor putea cumpăra versiunea din prezent, cu hardware mai nou. zoom in Anunţurile au fost făcute în cadrul unui eveniment restrâns, ţinut la sediul companiei, unde Phil Schiller, Craig Federighi şi John Ternus, figuri importante de la conducerea Apple, au prezentat viitorul seriei de computere Mac Pro. Se pare că designul din prezent va fi eliminat complet din generaţiile următoare, întrucât tipul de construcţie internă bazată pe dispunerea hardware-ului triunghiular a împiedicat posibilităţile de upgrade. Apple va recurge la un design modular, unde utilizatorii vor putea adăuga componente după necesităţi. De asemenea, noul Mac Pro nu va mai fi bazat pe conceptul dual-GPU, întrucât acesta adaugă costuri mari de producţie şi nu foarte multe industrii au nevoie de acest gen de procesare grafică. Deşi nu a fost anunţat nimic concret, Apple sugerează că vom primi noile Mac Pro-uri anul viitor, întrucât este necesar mai mult timp pentru dezvoltare. Între timp, cei care îşi doreau un nou Mac Pro mai puternic au acum două noi opţiuni în formatul vechi. La preţul modelului original, de 3.000 de dolari, Apple oferă acum o configuraţie cu procesor Intel Xeon cu 6 nuclee şi două plăci video AMD FirePro D500, alături de 16 GB memorie RAM. Cei care au nevoie de mai mult pot opta pentru modelul Intel Xeon cu 8 nuclee şi două plăci video AMD FirePro D700, care costă 4.000 dolari. Ambele configuraţii pot fi comandate în variante personalizate, evident, contra-cost.

Ninty spune că Switch a devenit cea mai bine vândută consolă de jocuri din Statele Unite fiind vândută în 4.8 milioane de unități în 10 luni de la lansare depășind cele 4 milioane de unități Wii vândute.

‘Fanii din Statele Unite s-au distrat jucând acasă jocurile favorite. Mulți dintre aceștia au primit Nintendo Switch la timp de sărbători și abia așteptăm să le aduce și mai multă distracție și surprize în 2018 și pe viitor.’

Dacă în 2017 jocurile care au propulsat vânzările Switch au fost Zelda și Mario, în 2018 se așteaptă ca Kirby și Yoshi, respectiv portările Bayonetta și Bayonetta 2 să fie, de asemenea, un succes

Dragonul cu capul chel lucrezi foarte bine in Photoshop ai avansat mult mai mult din vremea de când erai pe era #kw

Off: caută prin PC daca mai avatarele făcute pentru mine că le-am pierdut

Welcome

Lucrezi foarte frumos îmi place cum folosești efectele #kw

Prezent

Țăran