Spotify a venit în România. A fost, aproape, ca și când Dumnezeu s-a pogorât din ceruri în triluri de harpă. Aproape, că realitatea e puțin diferită. Ne-a încântat și pe noi, am început să ne facem conturi și să descoperim că la pomul lăudat s-au cam lăsat crengile.
Spotify e cel mai popular serviciu de music streaming din lume, dacă judeci pe baza numărului de abonați. În 2017, a ajuns la 71 de milioane de abonați și 159 de milioane de utilizatori activi lunar. E imens, dacă te gândești că oamenii aceștia plătesc pentru muzică. Cei pe care nu-i vezi la “abonați” sunt cei care folosesc aplicația și trec și prin reclame.
Spotify e mare, e cool, e din Europa și din 12 martie e, oficial, în România. Poate te întrebi de când a ajuns țara noastră atât de tentantă pentru companiile mari. Ei bine, aici, ca în cazul oricărei decizii de tipul acesta, banii vorbesc mai tare decât dorința – de altfel fierbinte – de-a le permite și românilor accesul la fructul occidentalilor.
Dacă la Netflix nu ai alternativă – HBO Go e o glumă proastă pe seama ta, dar măcar e ieftin, iar Amazon Prime Video e chel ca un pensionar șahist -, la Spotify ai și ai din plin. La prima mână, serviciile care sunt bune în România: Apple Music, Play Music de la Google, Zonga și, eventual, Deezer. Sigur, poți folosi și Tidal, dar e cam limitată oferta și promite calitate extremă de care nu le pasă celor mai mulți oameni.
Apoi ai bazinul aproape infinit de muzică: YouTube. Doar că acolo nu-i deloc prietenos când vrei să asculți pe telefon și, în definitiv, nu e despre muzică. Poate să devină mai util cu YouTube Red și cu o fuziune între Play Music și platforma de video. Mă rog, astea-s planuri pe termen lung, nu sunt aici, acum.
Prețul e bun: cinci euro pe lună și ai acces la 35 de milioane de piese. Spre comparație, dacă e să țin cu “ai noștri”, Zonga are 36 de milioane de melodii și costă nimic ca să asculți cu reclame. Acces total ai cu 22 de lei pe lună (4,7 euro pe lună). Are mai multă muzică românească, dar diferența e că Spotify e cool, pe când Zonga e doar local.
Spotify a venit în România. A fost, aproape, ca și când Dumnezeu s-a pogorât din ceruri în triluri de harpă. Aproape, că realitatea e puțin diferită. Ne-a încântat și pe noi, am început să ne facem conturi și să descoperim că la pomul lăudat s-au cam lăsat crengile.
Spotify e cel mai popular serviciu de music streaming din lume, dacă judeci pe baza numărului de abonați. În 2017, a ajuns la 71 de milioane de abonați și 159 de milioane de utilizatori activi lunar. E imens, dacă te gândești că oamenii aceștia plătesc pentru muzică. Cei pe care nu-i vezi la “abonați” sunt cei care folosesc aplicația și trec și prin reclame.
Spotify e mare, e cool, e din Europa și din 12 martie e, oficial, în România. Poate te întrebi de când a ajuns țara noastră atât de tentantă pentru companiile mari. Ei bine, aici, ca în cazul oricărei decizii de tipul acesta, banii vorbesc mai tare decât dorința – de altfel fierbinte – de-a le permite și românilor accesul la fructul occidentalilor.
Dacă la Netflix nu ai alternativă – HBO Go e o glumă proastă pe seama ta, dar măcar e ieftin, iar Amazon Prime Video e chel ca un pensionar șahist -, la Spotify ai și ai din plin. La prima mână, serviciile care sunt bune în România: Apple Music, Play Music de la Google, Zonga și, eventual, Deezer. Sigur, poți folosi și Tidal, dar e cam limitată oferta și promite calitate extremă de care nu le pasă celor mai mulți oameni.
Apoi ai bazinul aproape infinit de muzică: YouTube. Doar că acolo nu-i deloc prietenos când vrei să asculți pe telefon și, în definitiv, nu e despre muzică. Poate să devină mai util cu YouTube Red și cu o fuziune între Play Music și platforma de video. Mă rog, astea-s planuri pe termen lung, nu sunt aici, acum.
Prețul e bun: cinci euro pe lună și ai acces la 35 de milioane de piese. Spre comparație, dacă e să țin cu “ai noștri”, Zonga are 36 de milioane de melodii și costă nimic ca să asculți cu reclame. Acces total ai cu 22 de lei pe lună (4,7 euro pe lună). Are mai multă muzică românească, dar diferența e că Spotify e cool, pe când Zonga e doar local.
Planul mai mare pentru care Spotify are nevoie să se extindă. Rapid!
Spotify vrea să nu mai fie startup, iar din 2 aprilie plănuiește să fie listată pe bursa de la New York, conform Boston Globe. Odată cu România a ajuns în Israel, Vietnam și Africa de Sud, cu un număr total de țări de 65. E amuzant cum în articolul Music Business Worldwide nici nu apare menționată România ca țară în care serviciul e disponibil. Cam atât de bine a comunicat Spotify extinderea, dar numărul contează.
În decembrie 2017, Spotify era o companie evaluată la 19 miliarde de dolari.
Imens, ai spune, doar că acum vine pasul mare: listarea pe care o face direct, sperând că cei interesați vor cumpăra suficiente acțiuni cât să atingă ținta de un miliard de dolari. O ia pe scurtătura Wall Street cu speranța că va avea câștig de cauză.
Are și la ce câștig să viseze, dat fiind că a încheiat 2017 cu pierderi de 1,24 de miliarde de euro, aproape dublu față de anul precedent, conform Music Ally. Cu siguranță e în fața unor servicii concurente, în termeni de utilizatori, dar Apple Music e în 100 de țări. Totodată, nu are susținerea unor companii mari, cum ar fi Apple sau Google, așa că tot ce are sunt cuvintele, predicțiile, promisiunile.
Acum promite, cu mai puțin de-o lună înainte de marele pas, că are 65 de piețe și, implicit, va avea venituri mai mari în 2018. Anul trecut a avut 4,09 miliarde de euro.
Notorietatea Spotify se datorează, într-o proporție covârșitoare, internetului. Muzica e aceeași, interfața e mai prietenoasă, iar playlisturile sunt mai bune, dar muzica e fix aceeași – zic asta și admit că e aceeași cu largi considerente că greșesc, pentru că un serviciu are niște albume în plus, altul are altele. Spotify a câștigat lumea, în special din America și Marea Britanie, și un hype pe internet datorită unor campanii publicitare îndrăznețe.
E, dacă păstrezi proporțiile, un Netflix pentru muzică, dar fără să facă un conținut al său și fără să fie extrem de prietenos cu muzicienii. Ba chiar e “la cuțite” cu unii dintre ei, după cum o demonstrează un proces de aproape 1,3 miliarde de euro din ianuarie 2018. Spotify pierde bani prin plata drepturilor de autor și Radiohead, Taylor Swift și nu numai s-au plâns că primesc prea puțin bani din tot acest streaming, față de cât ar vrea.
Pe scurt: fie reduce cheltuielile – prin contracte mai bune cu producătorii de conținut -, fie speră că investitorii vor avea speranță pe măsură ce-și crește baza de utilizatori (plătitori). Totuși, Ken Parks, director de conținut, Spotify, a spus pentru CNN că vede profitabilitate și în sistemul de reclame. Bine, a spus-o ceva mai voalat și nu convertit în bani: “[sistemul de reclame] e un diferențiator cheie între Spotify și alte servicii, iar acesta va duce la o creștere a bazei de abonați cu bani”.
Peste toate astea, dincolo de playlisturi, catalogul Spotify este vraiște. N-o zic eu, că habar n-am, o zice compania care le cere utilizatorilor ajutorul ca să sorteze haosul, conform Variety. Vrea să știe de la utilizatori ce înseamnă fiecare gen, ce transmite, ce emoție stârnește, ceva ce nu prea știe serviciul să facă acum. Pe scurt, să creeze mai multe nuanțe între genurile clasice de muzică și să aibă o diferențiere mai pronunțată față de alte servicii.
