Posts by CosmiNN

La multi ani !

carunt

7

bivol

5

Salut.

Salut.

Android este o platformă software și un sistem de operare pentru dispozitive și telefoane mobile bazată pe nucleul Linux, dezvoltată inițial de compania Google, iar mai târziu de consorțiul comercial Open Handset Alliance.[2] Android permite dezvoltatorilor să scrie cod gestionat în limbajul Java, controlând dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java dezvoltate de Google.[3] Aplicațiile scrise în C și în alte limbaje pot fi compilate în cod mașină ARM și executate, dar acest model de dezvoltare nu este sprijinit oficial de către Google.[4][5]

Lansarea platformei Android la 5 noiembrie 2007 a fost anunțată prin fondarea Open Handset Alliance, un consorțiu de 48 de companii de hardware, software și de telecomunicații, consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile.[6] Google a lansat cea mai mare parte a codului Android sub licența Apache, o licență de tip free-software și open source.[7]

În iulie 2005 Google a achiziționat Android, Inc, o mică companie de tip startup cu sediul în Palo Alto, California, SUA.[8] Cofondatorii companiei Android, care au continuat să muncească la Google, au fost Andy Rubin (cofondator al Danger[9]), Rich Miner (cofondator al Wildfire Communications, Inc[10]), Nick Sears (fost vicepreședinte al T-Mobile[11]) și Chris White (unul dintre primii ingineri ai WebTV[necesită citare]). La acea dată se cunoștea foarte puțin despre Android, Inc., doar că făceau software pentru telefoane mobile.[8] Aceasta a cauzat zvonuri că Google ar plănui să intre pe piața telefoniei mobile, deși era neclar ce funcție ar putea îndeplini în această piață.[necesită citare]

La Google, echipa condusă de Rubin a dezvoltat un sistem de operare pentru dispozitive mobile bazat pe Linux, pe care l-au prezentat producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețele de telefonie mobilă, cu perspectiva de a asigura un sistem flexibil, upgradabil.[necesită citare] Google a raportat că a aliniat deja o serie de parteneri producători de componente hardware și software la noul concept, și a semnalat operatorilor de rețele de telefonie mobilă că era deschis la diferite grade de cooperare din partea acestora.[12][13][14] Mai multe speculații că Google ar fi putut intra pe piața telefoniei mobile au apărut în decembrie 2006.[15] Rapoarte de la BBC și Wall Street Journal au remarcat faptul că Google își dorea căutarea web și aplicațiile sale pe telefoane mobile și că lucra din greu către acest țel. Presa și siturile de știri au publicat curând zvonuri că Google ar dezvolta un dispozitiv mobil marca Google.[16] A urmat și mai multă speculație, susținând că în timp ce Google definea specificațiile tehnice, ar fi demonstrat prototipuri producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețea. S-a raportat că până la 30 de telefoane prototip operau deja pe piață.[17]

În septembrie 2007 InformationWeek a publicat un studiu al companiei Evalueserve care dezvăluia că Google a depus cereri pentru mai multe brevete de invenție în domeniul telefoniei mobile.[18][19]

Fondarea Open Handset Alliance

Articol principal: Open Handset Alliance.

"Today's announcement is more ambitious than any single 'Google Phone' that the press has been speculating about over the past few weeks. Our vision is that the powerful platform we're unveiling will power thousands of different phone models."

-Eric Schmidt, Google Chairman/CEO[2]

La 5 noiembrie 2007 a fost făcut public Open Handset Alliance, un consorțiu incluzând Google, HTC, Intel, Motorola, Qualcomm, T-Mobile, Sprint Nextel și Nvidia, cu scopul de a dezvolta standarde deschise pentru dispozitive mobile.[2] Odată cu formarea Open Handset Alliance, OHA a dezvăluit de asemenea primul său produs, Android, o platformă pentru dispozitive mobile construită pe nucleul Linux, versiunea 2.6.[2]

La 9 decembrie 2008, a fost anunțat că 14 noi membri au aderat la proiectul Android, incluzând: Sony Ericsson, Vodafone Group Plc, ARM Holdings Plc, Asustek Computer Inc, Toshiba Corp și Garmin Ltd.[20]

Președintele și CEO-ul Google Eric Schmidt a avut nevoie de o bună bucată de timp în comunicatul de presă oficial pentru a elimina toate zvonurile și speculațiile precedente cu privire la existența unui telefon Google.[2]

Open Source

Începând cu 21 octombrie 2008, Android a fost disponibil ca Open Source. Google a deschis întregul cod sursă (inclusiv suportul pentru rețea și telefonie [21]), care anterior era indisponibil, sub licența Apache.[22] Sub licența Apache producătorii sunt liberi să adauge extensii proprietare, fără a le face disponibile comunității open source. În timp ce contribuțiile Google la această platformă se așteaptă să rămână open source, numărul versiunilor derivate ar putea exploda, folosind o varietate de licențe.

Android a fost criticat că nu este software open source în totalitate, în ciuda a ceea ce a fost anunțat de către Google. Părți ale SDK-ului sunt proprietare și sursă închisă și unii cred că acest lucru este pentru ca Google să poată controla platforma.[23][24][25][26] Licența Software Development Kit-ul Android [27] afirmă că:

„3.2 You agree that Google (or Google's licensors) own all legal right, title and interest in and to the SDK, including any intellectual property rights which subsist in the SDK. Use, reproduction and distribution of components of the SDK licensed under an open source software license are governed solely by the terms of that open source software license and not by this License Agreement. Until the SDK is released under an open source license, you may not extract the source code or create a derivative work of the SDK.”

Cu toate acestea, Google a anunțat între timp că toate componentele sistemului de operare vor fi lansate sub licența Apache unde este cazul și sub licența GPL în rest.[necesită citare]

iOS este un sistem de operare de tip Unix, care încă în prima sa versiune a conținut multe elemente din Mac OS X, tot un sistem de operare de tip Unix de la Apple.

Versiunea actuală (19 Septembrie 2017) este iOS 11.Ca noutate, ofera , de exemplu un nou panou de control, un nou AppStore și aspect nou al aplicației Calculator sau o noua aplicație numita “Fișiere”.

Funcționalitatea iOS poate fi întregită de către utilizator prin procurarea de aplicații suplimentare specializate numite apps în prăvălia online ''App Store'' a lui Apple. În mai 2011 stăteau la dispoziție acolo cca 350.000 de apps, din care unele sunt chiar gratuite. Exemple de apps gratuite: cumpănă "cu apă"; mici animale casnice mișcătoare care se lasă alintate etc.; pahar cu bere virtual. La cealaltă extremă stă aplicația I'm rich („Sunt bogat”) care nu poate decât să afișeze pe ecran un diamant rotitor, dar care în schimb costă circa 800 euro. Desigur însă că majoritatea aplicațiilor oferă o utilitate reală. Odată cu iOS 11 o noua categorie și-a făcut loc in AppStore: AR. Aplicațiile AR au nevoie de acces la camera și de o suprafața plana. Aplicațiile AR necesita cel puțin un iDevice cu procesor Apple A7, iar jocurile AR necesita cel puțin un dispozitiv cu procesor Apple A9.

Din motive de politică a produsului, iOS nu sprijină aplicația multimedială Flash a companiei americane Adobe.

Prin funcționalitatea sa iOS este unul din factorii de succes primordiali al telefoanelor iPhone pe piața mondială.

Un concurent al lui iOS este sistemul de operare Android de la compania Google si Windows Phone, un sistem de operare dezvoltat de către Microsoft.

Smart TV (televizor inteligent) denumit și TV conectat sau TV hibrid, este un televizor LED ce integrează funcțiile clasice ale unui televizor cu funcție de conectare la internet Web 2.0.

În Smart TV sunt incorporate dispozitive precum media playere digitale, Blu-ray, console pentru jocuri video și alte dispozitive interactive care utilizează ieșirile pentru ecran ale televizorului. În plus, SmartTV-urile permit vizionarea unui conținut multimedia de pe memory stick-uri USB sau HDD-uri externe și conectarea prin Wi-Fi sau bluetooth cu alte dispozitive precum smartphone, aparat foto sau video, tabletă, laptop sau PC. [1]

Smart TV-ul nu trebuie confundat cu servicii sau echipamente precum IPTV sau Televiziune pe internet, acesta fiind practic un televizor ce dispune de procesor intern și Memorie flash internă, capabil să ruleze un sistem de operare sau aplicații special create pentru el.

Dezvoltarea Smart TV-ului începe în anul 1994, în Franța, când pe date de 9 noiembrie, Bertrand Dominique și Gatto Jean Marie au patentat un sistem inteligent de televizor, conectat la sisteme de procesare a datelor prin tehnologiile unei rețele analogice și digitale. [2] Dispozitivul era capabil de a descărca rutinele software necesare, după cerințele utilizatorului și procesarea nevoilor acestora.

Compania Samsung a fost cea care a lansat primul Smart TV în anul 2008, urmat de primul magazin virtual de aplicații pentru Smart TV. Au urmat companiile LG, Sony și Lenovo.

În anul 2015, jumătate dintre televizoarele digitale ce funcționează sunt inteligente, iar în 2016, 2/3 treimi vor fi Smart TV-uri. [3]

În România, acest tip de televizoare se dezvoltă lent, piața televizoarelor inteligente este încă mică la noi, [4] datorită în special prețului ridicat. Românii sunt familiarizați cu conceptul de Smart TV și îl asociază mai ales cu accesul la Internet și la aplicațiile televizorului. [5]

Termenul computer personal numit și calculator personal (în engleză: personal computer sau PC, pronunțat /pi si/, v. AFI) desemnează un anumit gen de computer, relativ mic ca dimensiuni și performanță, pentru uz personal. Se face deosebirea între următoarele semnificații posibile:

„Home computer” - prima generație de computere de uz personal, tradus „calculator pentru acasă”, nestandardizate, azi învechite, au fost fabricate de diverse companii în diverse modele

„IBM PC” (PC-urile inițiale) - computere azi învechite de la compania IBM, model "IBM PC", cu microprocesor de tip Intel 8088 (un Intel 8086 cu magistrala de date pe 8 biți) sau o versiune ulterioară, construite după arhitectura IA-32 (Intel Architecture 32 bit) numită și x86, cu procesor Intel 80386 pe 32 bit; inițial au fost concepute pentru un singur utilizator. În 2005 compania americană IBM a vândut divizia de PC-uri companiei Lenovo din Beijing, China, și de atunci nu mai fabrică calculatoare personale.

„PC” propriu-zis - acestea sunt calculatoare actuale dar compatibile cu vechile specificații "IBM PC". Se fabrică în prezent de multe companii (dar nu și de IBM). Au în general multe forme constructive. Drept sistem de operare utilizează Microsoft Windows sau o distribuție de Unix.

„Calculator personal” - un termen generic pentru toate computerele de capacitate, performanță și dimensiuni relativ mici, destinate uzului individual, indiferent dacă e vorba de „PC”-uri propriu-zise sau nu, deci indiferent dacă sunt sau nu compatibile cu "IBM PC"-ul de mai sus. Termenul acoperă o multitudine de tipuri de calculatoare electronice, care se deosebesc între ele atât ca principii arhitecturale, dimensiuni, formă fizică sau greutate, cât și ca sistem de operare, software de aplicație, funcționalitate și mod de utilizare.

Acești 4 termeni de mai sus nu trebuie confundați între ei.

Restul articolului se ocupă numai de calculatoarele actuale de tip „PC” propriu-zis, compatibile cu vechile specificații "IBM PC".

Un notebook sau laptop este un calculator personal portabil, mobil, ușor și îndeajuns de mic pentru a putea fi ținut pe genunchi în timpul utilizării. Un laptop integrează cele mai multe dintre componentele tipice a unui calculator de birou - un ecran, o tastatură, un dispozitiv de indicare (touchpad), difuzoare, precum și o baterie, toate într-o singură unitate. Laptop-urile au fost inițial considerate a fi o mică nișă de pe piață și au fost gândite în special pentru domenii de cercetare de specialitate, cum ar fi domeniile militare, contabilitate, reprezentanți de vânzări și alte domenii de activitate care impuneau folosirea unui calculator pentru munca de teren.

Astăzi laptopurile au devenit foarte răspândite, fiind accesibile și persoanelor particulare. Odată cu evoluția tehnologiei în domeniu, s-a observat tendința de miniaturizare și ieftinire a calculatoarelor mobile de acest gen.

Pe măsură ce calculatoarele personale au devenit practicabile la ȋnceputul anilor 1970, a apărut ideea calculatoarelor personale portabile. Un „manipulator portabil de informații personal” a fost imaginat, ȋn anul 1968, de Alan Kay de la Xerox PARC și a fost descris ȋn ziarul său, ȋn 1972, ca „Dynabook”.

Proiectul IBM SCAMP (Special Computer APL Machine Portable), a fost demonstrat ȋn anul 1973. Acest prototip a fost bazat pe procesorul PALM (Put All Logic In Microcode).

Ȋn septembrie 1975 a apărut, disponibil, primul calculator portabil comercial numit IBM 5100 și era bazat pe prototipul SCAMP. Pe măsură ce au fost larg acceptate dispozitivele cu procesoare pe 8 biți, numărul calculatoarelor portabile a crescut rapid.

Ȋn anul 1981 a fost lansat Osborne 1, calculator ce folosea procesorul Zilog Z80 și cântărea 10.7 Kg. Acesta nu avea baterie și era dotat cu un ecran CRT de 5” și o unitate floppy disk dublă de 5¼".

Epson-hx-20

Ȋn același an a fost anunțat și primul calculator personal portabil de mărimea unui laptop, numit Epson HX-20. Acesta era dotat cu un ecran LCD mic cu rezoluție de numai 120 X 32 pixeli, o baterie reȋncărcabilă nichel-cadmiu, imprimantă, tastatură cu numai 84 de taste și cântărea 1,6 Kg.

1982 este anul în care a fost lansat GRiD Compass 1101. Acesta este primul laptop de tip „clamshell”, în care laptopul se închide prin suprapunerea ecranului cu tastatura. GRiD Compass costa la acea vreme între 8.000$ și 10.000$.

Compaq Portable, lansat în 1983, avea la bază sistemul de operare MS-DOS și era mai ușor de transportat decât predecesorul Osborne 1.

Primul mare succes comercial, l-a constituit Kyocera Kyotronic 85, vândut la început numai în Japonia.

IBM a scos pe piață în 1986 primul său laptop, IBM PC Convertible, care a avut un succes comercial modest. Avea unitate floppy de 3,5 inch, memorie de 256 KB care putea fi extinsă pânpă la 640 KB.

Spre sfârșitul anilor '80, laptopurile erau deja populare în mediul de business. Unul a fost modelul NEC UltraLite introdus pe piață în 1988, care funcționa cu MS-DOS, cântărea numai 2 Kg, dar stoca informațiile pe dischetă.

Tot în anul 1988, Compaq SLT-286 era primul notebook cu ecran VGA – rezoluție 640×480. Avea un hard-disk de 20 sau 40 MB, modem intern, o baterie cu durată de viață de 3 ore și cântărea 6,35 kg.

În 1989 și-au făcut apariția modelele din seria Compaq LTE, primele laptopuri care includeau un hard-disk.

Macintosh Portable

1989 a fost anul în care Apple a introdus Macintosh Portable, apreciat în special pentru calitatea ecranului și durata de viață a bateriei. Apple lansează doi ani mai târziu seria PowerBook; avea o greutate de 2,31 kg și grosime de numai 4,57 cm.

Toshiba Portege T3400 a fost lansat în 1993 și este primul laptop cu baterie lithium ion, o îmbunătățire semnificativă față de modelele anterioare, atât din punct de vedere al longetivității cât și al greutății. Ecranul acestui laptop avea o diagonală de 19,8 cm, iar durata de viață a bateriei era estimată la 4,5 ore. Portege T3400 cântărea 1,81 kg.

Un pas important în dezvoltarea laptopurilor a fost făcut în anul 1995, când Microsoft a lansat sistemul de operare Windows 95. Acesta era primul sistem de operare care includea funcții de power management precum și trecerea laptopurilor pe procesoare Intel Pentium și adoptarea unităților optice. Toshiba Libreto 20 a fost primul laptop pe care a fost instalat Windows 95, în anul 1996.

Sony VAIO C1 PictureBook lansat în 1998, era echipat cu Windows 98, avea un ecran de 8,9 inch, inclusiv o cameră web de 0,27 megapixeli și cântărea numai 0,99 kg.

Lansat în 2006, Samsung Q1 a fost primul dispozitiv de tip netbook.

În 2008, Apple lansa unul dintre cele mai de succes dispozive din istoria companiei: MacBook Air.

În ultimii ani au fost aduse o serie de tehnologii inovatorii ca laptopuri extrem de subțiri sau ultraportabile (numite ultrabooks), senzori de citire a amprentelor, îmbunătățirea funcțiilor de conectivitate și stocare a datelor, calitate superioară a ecranelor LCD, baterii cu durată de viață mai mare și procesoare economice. Din aceste motive, vânzările de laptopuri au depășit vânzările de sisteme desktop la nivel global.[1][2]