Posts by FRONTEX-

Atmosfera de sărbătoare, cadourile, sentimentele, faptul că familia este împreună.

Deathrun.

Acţiune.

Super ok, felicitări Real ♥

CR7 ♥

A fost destul de ok..

Eu zic că va avansa, având în vedere că are jucători tineri de potenţial.

Firefox.

PC.

9

Regizor de filme.

Europa, calea spre modernizare.

BĂSESCUUUU

Eu aleg TeamSpeak, sunt mai familiarizat cu el.

CS.ECILA.RO ♥

League of Legends.

Audi the best ♥

Injectarea unor tumori canceroase cu un tip de bacterii găsite în mod obişnuit în sol şi în fecale a dus la micşorarea acestora în cazul mai multor câini şi al unui pacient uman, potrivit unui anunţ făcut de cercetătorii americani, transmite Reuters.

Concluziile preliminare ale studiului oferă speranţa că tratamentul experimental ar putea fi mult mai eficient decât terapiile actuale în cazul unor tumori inoperabile, cum sunt cancerul la plămâni, cancerul mamar şi tumorile pancreatice, care adeseori nu răspund la radioterapie şi chimioterapie.

Radioterapia are nevoie de oxigen pentru a ucide celulele, dar interiorul tumorilor este aproape lipsit de oxigen. Chimioterapia este dependentă de vasele de sânge pentru a transporta medicamentele în interiorul tumorilor, care, însă, sunt aproape lipsite de o reţea sangvină.

"Aceste condiţii fac din tumori gazda perfectă pentru bacteriile care trăiesc în medii sărace în oxigen", a declarat unul dintre autorii studiului, oncologul Shibin Zhou, de la Johns Hopkins Sidney Kimmel Comprehensive Cancer Center din Baltimore, Maryland.

Medicii au încercat să folosească bacterii streptococcus pentru a distruge tumorile canceroase în urmă cu un secol. Acea tentativă, dar şi altele mai recente, folosind salmonela, s-au dovedit a fi toxice şi/sau ineficiente.

Ideea nu a fost însă abandonată şi, în urmă cu zece ani, cercetătorii au reluat studiile folosind bacteria Clostridium novyi, prezentă în sol şi materii fecale. Medicii au modificat genetic bacteria, îndepărtând porţiunea de ADN responsabilă de producerea unei proteine toxice, şi au decis să injecteze doar spori ai bacteriei, mult mai puţin susceptibili de provocarea unei infecţii.

Echipa de medici a cerut apoi ajutorul unor medici veterinari oncologi de la şapte spitale de profil din Statele Unite ale Americii. Şaisprezece câini au primit injecţii ce conţineau o sută de milioane de spori de Clostridium novyi.

Cercetătorii au ales câinii pentru experiment, în locul animalelor de laborator cum ar fi şoarecii, pentru că formele de cancer care apar la câini sunt similare celor umane, din punct de vedere genetic, crescând astfel relevanţa rezultatelor.

Tumorile canceroase s-au micşorat în cazul a trei dintre cei şaisprezece câini şi au dispărut în cazul altor trei animale, potrivit lucrării publicate în Science Translational Medicine.

De asemenea, o pacientă internată la M.D. Anderson Cancer Center în Houston, cu o formă agresivă de cancer abdominal, care se răspândise la ficat, plămâni, oase şi unul dintre braţe, a primit o injecţie cu 10.000 de spori. Bacteriile a fost introduse într-o tumoare metastatică de pe braţ. Iniţial, pacienta a făcut febră mare şi a acuzat dureri severe (un semn că sistemul său imunitar lupta împotriva cancerului), dar ulterior tumoarea s-a micşorat, retrăgându-se în interiorul şi înconjurând osul braţului. Tumorile din celelalte zone ale corpului au continuat să crească.

Ce pare să se întâmple, a explicat medicul Shibin Zhou, este că sporii eliberează enzime care distrug celulele canceroase din preajmă, "ceea ce numim bio-chirurgie". De asemenea, sistemul imunitar detectează bacteria şi trimite celule ce omoară ţesutul canceros.

În prezent, are loc un proces de recrutare a pacienţilor cu tumori canceroase solide, care nu răspund la terapiile convenţionale, pentru a fi incluşi într-o serie de teste clinice necesare stabilirii dozei optime şi sigure de spori de Clostridium. Cercetătorii au precizat că testele şi formalităţile necesare recunoaşterii acestei noi forme de tratament vor dura mulţi ani.

Apocalipsa la dată fixă: 16 martie 2880. Ce s-ar întâmpla atunci?

Anunţat şi dezminţit de nenumărate ori până acum, evenimentul catastrofal care ar duce la dispariţia vieţii pe Terra - eventual cu tot cu planeta – a fost din nou anunţat , de data acesta de către astronomi, ca fiind probabil la o dată surprinzător de exactă: 16 martie 2880. Oamenii de ştiinţă sunt cu ochii pe un asteroid aflat pe o traiectorie ce ar putea duce la ciocnirea lui cu Pământul la data menţionată.

[UPDATE 18.08.2014]

Noi cercetări asupra asteroidului 1950 DA au scos la iveală un lucru surprinzător: asteroidul se roteşte atât de repede, încât ar fi de aşteptat să se rupă în bucăţi; totuşi, el şi-a păstrat integritatea, un paradox care îi intrigă pe oamenii de ştiinţă. Studii anterioare arătaseră că mulţi asteroizi sunt formaţi din fragmente ţinute laolaltă de forţa de frecare şi de gravitaţie. Însă aceste forţe menţin integritatea asteroidului doar atât timp cât acesta nu se roteşte prea rapid, generând forţe centrifuge mari. În cazul asteroidului 1950 DA, lucrurile par contradictorii: el a rămas intact, deşi se roteşte cu viteză destul de mare – având o perioadă de rotaţie de 2 ore şi 6 minute; la această viteză, ar fi de aşteptat să se dezintegreze.

În încercarea de a explica paradoxul, oamenii de ştiinţă  de la Universitatea din Knoxville, SUA, sunt de părere că asupra asteroidului acţionează şi alte forţe - forţe de coeziune, numite forţe van der Waals, care îl împiedică să se dezintegreze. 

Rezultatele, publicate în Nature, au implicaţii asupra modului în care Terra ar putea fi apărată de impactul cu un asteroid. De exemplu, tehnologiile care vizează lovirea unui asteroid, aflat pe curs de coliziune cu Terra, cu un corp dur, pentru a-i modifica traiectoria, s-ar dovedi mai curând periculoase în cazul unui asteroid cum e 1950 DA; chiar şi la o lovitură slabă, asteroidul s-ar putea fragmenta, bucăţile devenind tot atâtea proiectile care ar ameneninţa planeta.

Există o şansă de 0,3% ca asteroidul 1950 DA să lovească Pământul, în anul 2880 (şansă aparent mică, totuşi de 50 de ori mai mare decât impactul cu alţi asteroizi); impactul ar fi echivalent cu explozia a 44.800  megatone de TNT.

Dar oamenii de ştiinţă spun că nu e cazul să ne îngrijorăm: în cele câteva secole care mai sunt până atunci, există toate şansele să dezvoltăm o tehnologie care să devieze cu succes asteroidul, poate chiar ceva simplu, precum „presărarea” lui cu praf de cărbune sau de cretă, ori cu mici sfere de sticlă albă; această intervenţie ar schimba  reflectivitatea asteroidului (măsura în care suprafaţa sa respinge radiaţia solară), iar acest fenomen ar putea fi de ajuns pentru a modifica uşor traiectoria asteroidului. 

Asteroidul, numit 1950 DA, are un diametru de cca. 1 km şi se deplasează cu o viteză de 15 km pe secundă faţă de Terra.

Calculele efectuate pănă acum arată că ar fi posibil ca el să ajungă atât de aproape de Pământ, încât să se prăbuşească în Oceanul Atlantic, cu o viteză de aproape 50.000 km pe oră. Forţa impactului a fost estimată ca fiind echivalentă cu explozia a 44.800 tone de TNT.

Probabilitatea impactului este de 0,3%, ceea ce reprezintă, totuşi, un risc cu 50% ori mai mare decât cel asociat cu orice alt asteroid cunoscut.

Atât balenele, cât şi delfinii au oase pelviene (ale bazinului), în ciuda faptului că nu au picioare care să fie ataşate de ele. Prezenţa oaselor pelviene în scheletul acestor mamifere pare o ciudăţenie şi, în lipsa unei explicaţii mai bune, se considera că ele sunt, pur şi simplu, nişte organe vestigiale – rămăşiţe ale unor organe care existau la strămoşii tereştri ai acestor mamifere şi care urmau să dispară, în cursul evoluţiei. Dar o descoperire recentă contrazice această idee, arătând că oasele pelviene ale cetaceelor au un rol important în funcţia sexuală.

Cercetări realizate la USC şi the Natural History Museum of Los Angeles County (NHM) arată nu numai că acest oase au un scop, dar şi că mărimea (poate şi forma) lor sunt influenţate de selecţia sexuală. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în jurnalul Evolution .

Studiul arată că muşchii care controlează penisul foarte mobil al masculilor de cetacee sunt ataşaţi de aceste oase, iar oasele au un rol în controlul mobilităţii acelor muşchi, deci un rol în reproducere.

Cercetătorii au folosit un scaner 3D cu laser, care a creat modele tridimensionale detaliate ale oaselor pelviene ale diverselor specii de cetacee, şi au coroborat aceste date cu alte date disponibile privind mărimea testiculelor în raport cu masa corpului. 

Speciile de cetacee mai „promiscue” – la care fiecare femelă se împerechea cu mai mulţi masculi, creând astfel o competiţie reproductivă între masculi – prezentau nu numai testicule mai dezvoltate, ci şi oase pelviene mai dezvoltate, necesare pentru susţinerea unor penisuri de asemenea mai mari.  

Oasele pelviene ale cetaceelor nu sunt, aşadar, organe vestigiale devenite inutile, ci continuă să aibă un rol important în biologia acestor animale.