Posts by FRONTEX-

Respins.

T/C.

Acceptat.

T/C.

Cântăreț de muzică ușoară românească născut în București.
Se vor acorda 20 de puncte răspunsului corect.

Taylor Swift.

Câștigător - 20 de puncte.

Topic închis.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

Bine ai venit pe comunitatea ECILA.RO! Nu uita să citești regulamentul.

În seara asta, îți dau voie să fii șefa mea. Desigur, în pat. Te las să-ți faci de cap, să fii perversă, să fii timidă, să fii cum îți poftește sufletul. Am încredere în tine, căci nu e ca și cum n-aș știi ce-ți poate … capul. Dacă există ceva ce nu am făcut deja, o putem face astăzi, așa ca de început de an. Poate că dacă-l începem așa, vom avea noroc. Cel puțin, de partide de sex bun.

Dacă ai fantezii nepuse în practică, le putem pune pe seară. Ți-am spus, în seara asta ești șefa mea. Te las să mă domini, să-mi domini mintea, imaginația, corpul, totul. Dacă am ratat o poziție, propune-mi și-ți voi face pe plac. Dacă vrei lent, accept. Dacă vrei mai cu viață, accept cu plăcere. Dacă vrei să mă opresc mai mult între picioarele tale, n-am să protestez. Important este să te simți bine, să mă simt bine și să zâmbim satisfăcuți la final. Să mă săruți în semn de mulțumire ori în semn că mai vrei.

O să te trag de păr, căci știu că-ți place. O să-ți mai pun mâinile în jurul gâtului, știu că-ți place și asta. O să-ți mai dau câte o palmă la fund, pentru că și asta-ți place. Știu că preferi să fim mai neliniștiți, mai obraznici în pat și să lăsăm bunul simț pe timp de zi. Ceea ce, dacă mă întrebi pe mine, îmi convine de minune.

Meriți să-ți fac pe plac în seara asta, să te satisfac după cum îți dorești tu. Mă uit la tine, îți spun asta, te văd cum îți muști buza. Diseară, o să-ți dau jos … bluza. Vorba cântecului. Sau poate rochia. Încă nu știu cum o să te îmbraci pentru ieșirea-n oraș. Vreau să bem ceva, cât să ne lăsăm imaginația să-și facă treaba. Să ne lăsăm orice fel de inhibiție deoparte, deși cred că nu avem așa ceva. Dar preventiv, bem ceva înainte.

Indiferent cum îl numim, sex sau a face dragoste, acest proces are multiple efecte asupra organismului uman. Actul sexual declanşează o explozie de hormoni responsbili de plăcere, fericire şi asociere.

Mai multe studii au elucidat relaţia pe care o are activitatea sexuală dintre două persoane şi sănătatea cardiacă, evitarea osteoporozei, demenţei şi ajută la îmbunătăţirea stării de spirit.

Explozia de hormoni

Un hormon cheie eliberat în timpul sexului este oxitocina. Potrivit cercetătorului Arun Ghosh, medic de familie specializat în sănătatea sexuală la Spitalul Spire din Liverpool, acest hormon ne ajută să devoltăm încrederea în oameni şi să creştem nivelul de empatie. Acest hormon face ca femeile să devină mai credule, să lase garda jos şi să se încadreze într-o relaţie amoroasă cu un bărbat după ce au făcut sex.

Însă, organismul nu poate distinge dacă persoana cu care am făcut sex este o aventură ocazională sau e logodnicul/a, iar oxitocina este eliberată în aceeaşi cantitate. Bărbaţii, pe de altă parte, în loc de a obţine un val de hormon care determină dorinţa de uniune, vor primi un val de plăcere simplă. "Problema e că atunci când un om simte orgasm, hormonul principal eliberat este dopamina - hormonul placere. Iar acest lucru poate crea dependenţă ", afirmă doctorul Ghosh.

Sexul previne pericolul demenţei

Mulţi dintre noi suntem conştienţi de faptul că celulele creierului se reduc numeri cu vârsta. Se consideră că pierdem 7.000 celulele ale creierului în doar o singură zi după ce atingem vârsta de 35 de ani. Potrivit oamenilor de stiinţă de la Universitatea Princeton din SUA, vestea bună este că sexul regulat ne poate ajuta să producem mai multe celule cerebrale noi.

Studiile relizate pe animale sugerează că sexul stimulează creşterea celulelor creierului în hipocampus, partea creierului responsabilă de memorie şi învăţare.Factorii precum stresul şi depresia s-au dovedit a micşora hipocampusul, iar exerciţiul sexual contracarează acest efect.

"Există unele dovezi că persoanele în vârstă care sunt activi sexual sunt mai putin susceptibile de a avea demenţă. Sexul creşte fluxul de sânge la nivelul creierului, ceea ce îmbunătăţeşte nivelul de oxigen", a declarat Ghosh.

"Analiza RMN a arătat că, în timpul orgasmului, neuronii din creier sunt mai activi şi folosesc mai mult oxigen", explică Barry Komisaruk, profesor de psihologie la Universitatea Rutgers, cercetător principal al unui studiu despre Sex şi Neuroştiinţă.

Preludiul face sexul mai bun

Buzele au terminaţii nervoase de 100 de ori mai multe decât vârful degetelor. Prin urmare, ”săruturile stimulează mai multe mecanisme la nivelul creierului, eliberând substanţe chimice care scad stresul şi stimulează starea de spirit. Sexul va fi mai bun dacă înainte de actul sexual vor fi mai multe săruturi", afirmă cercetătorul Arun Ghosh.

Un calmant natural

”Orgasmul (mai degrabă decât sexul) poate bloca semnalele de durere. Pragul de durere se poate ridica atât de mult încât se poate ajunge la efectul echivalent cu cel al morfinei.”, afirmă profesorul Komisaruk.

Cercetările pe animale şi oameni, realizate în laborator, au constatat că orgasmul poate inhiba eliberarea stimulilor de durere de la măduva spinării, astfel încât aceştia nu vor ajunge la neuronii din creier care răspund la durere.

Puterea minţii

Experţii susţin că pentru mulţi oameni, în special pentru femei, mintea joacă un rol-cheie în atingerea orgasmului. În timp ce creierul de sex masculin tinde să se concentreze pe stimularea fizică în contact sexual, cheia pentru excitarea feminină pare a fi relaxarea profunda şi o lipsă de anxietate.

Pastila Fericirii

"Există un circuit cunoscut în creier care este implicat în stimularea senzaţiei de fericire. Regiunea limbică, care se află adânc în creier şi se activează atunci cand suntem recompensaţi. Acelaşi sistem este activat de sex, droguri, jocuri de noroc", explică Paul Thompson, profesor de neurologie la Universitatea din California, Los Angeles şi expert în imagistica creierului.

"Fără îndoială, sexul are nu numai beneficii fizice, ci psihologice şi sociale, de asemenea," afirmă Ghosh.

Ți-aș da numele meu, dar în anumite condiții. În primul rând, aș vrea să nu-mi promiți nimic. Nici fericirea veșnică, nici că nu mă vei dezamăgi, nici că vei fi mereu a mea. Nu cred în promisiuni, căci viața m-a învățat că promisiunile ce au prins glas nu s-au materializat, ci au rămas simple afirmații care mi-au încălzit sufletul o perioadă.

Ți-aș da numele meu, doar dacă mi te vei arăta așa cum ești tu, nu cum crezi că mi-ar plăcea mie să fii. Vreau să te simți în pielea ta în preajma mea, vreau să nu-ți pierzi identitatea, vreau să fii femeia care-ți dorești tu să fii, nu cea care mi se pare mie a fi perfectă.

Ți-aș da numele meu, doar dacă mă vei lăsa să te cunosc. Vreau să cunosc femeia de lângă mine la fel de bine precum mă cunosc pe mine. Vreau să știu de ce plânge și cum o pot face fericită în astfel de momente. Vreau să știu care-i sunt cele mai mari temeri pentru a putea să i le risipesc. Vreau să știu care-i sunt cele mai mari neajunsuri pentru a putea umple golul.

Ți-aș da numele meu, doar dacă vei înțelege că sexul, pentru mine, este obligatoriu. Voi înțelege când nu ai chef, dar nu mă minți că te doare capul. Și vreau ca sexul să nu fie o banalitate, o nevoie lipsită de emoție, căci îmi plac partidele în care-mi tremură genunchii. Nu vreau să neglijezi absolut deloc acest aspect.

Ți l-aș da dacă-ți vei păstra demnitatea. Dacă nu ești ahtiată după banii altora, ci după a fi cineva în lumea asta de multe nimicuri. Nu vreau să câștigi cât mine, ci vreau să ai banii tăi, să faci ce te taie capul și să nu fii dependentă de mine.

Iar dacă îți dau numele meu, în cele din urmă, îmi doresc să-l porți cu sfințenie în societate.

Un trend bizar începe să capete avânt, mai ales în mediul online. Se numește „violul portofelului” și are numeroși adepți în toată lumea. [/color]

Sute de bărbați din Marea Britanie și alte mii din întreaga lume se bucură de o nouă modă numită „violul portofelului”.

Mai exact, aceștia își găsesc femei care să îi domine financiar. Dar spre deosebire de clasica variantă în care tipi bogați întrețin tinere frumoase, aici nu se cere nimic în schimb.

Tânăra din imagine spune că bărbații bogați au prea puțin timp să cheltuie bani, așa că se oferă ea

Bărbații nu cer niciun favor sexual sau de oricare altă natură în schimb, ci pur și simplu manifestă o plăcere din a da bani unor femei, fără niciun motiv.

Le place să fie numiți „sclavi” și, de cele mai multe ori, aceștia nici nu își întâlnesc vreodată „muzele”.

Unul dintre adepții acestui trend este și Bill, un bărbat de 60 de ani care spune că a practicat „violul portofelului” în ultimii 40 de ani, reușind să cheltuie mai bine de 200.000 de dolari.[

Azi n-am chef să scriu ceva serios, așadar îmi voi permite să fiu zeflemitor, ironic, răutăcios și cum mai vreți voi. Îmi asum riscul, oricare ar fi acela.

O să vă spun ceea ce am ținut, până acum, secret: părerea mea despre generația de femei Facebook. Da, ați citit bine, am spus Femei Facebook. Să le prescurtăm FF, să ne fie mai ușor. Am remarcat, ce-i drept, de multă vreme că există femei care se hrănesc cu și din Facebook.

La micul dejun, o poză din pat, cică proaspăt trezită. Am o întrebare, legitimă zic eu: cum dracu’ ești tu proapăt trezită când ești machiată, rujată, rimelată și așa mai departe? Dacă ai dormit machiată, ești o toantă, iar dacă te-ai trezit, te-ai machiat și te-ai pus în pat pentru poză … ești cea mai mare toantă.

Sau o altă abordare a dimineții este o poză cu iubitul, el dormind sau prefăcându-se, tu tot machiată. Pe bune, crezi că avem vreunul vreun dubiu că nu te-ai fute? Apoi, dacă vreunul îți spune că te-ai ars, sari de cur în sus că te-a jignit. Nu ți se pare că o ceri singură?

La prânz, alături de poza cu rața gătită ori comandată, o poză cu botic d-ala de rață, că doar trebuie să nu amestece stilurile de pițiponceală de căcat. Descrierea variază de la ”Yummy”, la ”ce mănânc astăzi”. Dacă nu ești Regina Polonic, Regina Castron sau cum căcat o cheamă, atunci nu înțeleg ce-s cu pozele astea. Ah, știu! Vrei să pari interesantă, așa-i?

Seara, o poză din cadă, din duș, oricum din baie. Păi, mă femeie dragă, dușul și cada sunt locuri în care oamenii se spală, în niciun caz nu sunt studiouri foto. Îmi cer scuze dacă ți-am spulberat credința, dar, pe bune, sunt locuri în care oamenii se spală. Bine, când îți văd piciorul cum iese din apă, am impresia că văd un cremwurst gata fiert.

Și între mese ne servești poze cu botul tău, cu fundul tău, cu țâțele tale, alături de citate filozofice. Cred că se întoarce Cioran în mormânt de fiecare dată când o piți d-asta îi folosește textele pe post de descriere la o poză de căcat.

Apoi vine evaluarea de peste zi. Câte likeuri, câte commentarii de la diverși onaniști care-s gata să ți-o tragă, dar ale căror comentarii, cu o ipocrizie crasă, ești dezgustată. De parcă vreunul d-asta o să piardă vreo ocazie de a-și vărsa hormonii pe Facebook, pe unde apucă, și va alege să vorbiți despre Cioran, moarte, viață, călătoria spre Eden.

No, acum trăgând linie, vreau să te întreb de ce te superi când lumea te etichetează ca fiind pițipoancă, femeie ușoară și femeie naivă? Nu crezi c-o ceri în gura mare? Și dacă te simți ofuscată de aceste rânduri, tot este bine, poate te decizi să schimbi dracului ceva.

Subiectul este vast şi are legătură cu încrederea în sine.

Andreea Runceanu, life coach acreditat internaţional, absolventă a Noble Manhattan Coaching din Marea Britanie, explică de ce ajung cuplurile, aparent solide, să se destrame aşa de uşor în prezent.

“O relaţie este cu atât mai reuşită cu cât fiecare îşi păstrează identitatea, şi rămâne acelaşi om care era când celălalt s-a îndrăgostit de el: cu pasiunile şi visurile lui, cu hobbiurile şi activităţile lui din timpul liber. Orice încercare de a îngrădi personalitatea celuilalt (sau poate chiar a ta, pentru a te mula pe celălalt) vor duce, poate încet, dar inevitabil, la probleme în cuplu.

De multe ori noi, fetele, facem o greşeală foarte mare: ne gândim din prima clipă să schimbăm unele lucruri la partenerul nostru, bineînţeles în bine (sau cel puţin ce credem noi că înseamnă bine). Nu este deapărat un gând conştient, dar el se insinuează din nesiguranţă şi din dorinţa de securitate.

Bineînţeles, subiectul este mult mai vast şi are legătură de fapt cu încrederea în sine. Vrem ca ei să fie fericiţi dar în acelaşi timp ne dorim să-i ţinem cât mai aproape de noi. Şi din păcate câteodată nu poţi fi fericit, chiar şi lângă persoana iubită, dacă eşti nevoit să renunţi la lucruri care pentru tine sunt importante.

Fetele sunt fericite când ei, îndrăgostiţi lulea fiind, renunţă la plecatul pe munte cu bicicleta sau la seara cu băieţii, şi-şi zic : „WOW! A renunţat la toate prostiile lui pentru că mă iubeşte, şi a ales să stea cu mine acasă.” Asta se întâmpla până când bietul om îşi doreşte să iasă într-o seară doar cu băieţii, să mai vorbească şi de-ale lor, iar ea interpretează că vrea să o înşele sau că nu o mai iubeşte sau că nu se mai distrează cu ea…. Sau, din contră, el nu va îndrăzni să facă nimic din ce-şi doreşte, ca să nu o supere, ci doar acumulează frustrări care, la un moment dat, fac „Bum!”. Desigur, exemplul funcţionează la fel şi inversând rolurile.

Cel mai lung sughiţ a durat 68 de ani şi a fost provocat de un porc care a căzut peste un om. Deşi un astfel de caz este rar întâlnit, majoritatea persoanelor au avut măcar o dată de-a lungul vieţii o criză de sughiţuri. Dar ce cauzează acest fenomen?[/color]

Charles Osborn a început să sughiţe în 1922 după ce pe el a căzut un porc. S-a vindecat abia peste 68 de ani, fiind încadrat în Cartea Recordurilor pentru cel mai lung sughiţat. Tânăra din Floridazww Jennifer Lee deţine recordul pentru cele mai frecvente sughiţuri, de 15 ori pe minut timp de o lună.

Ce cauzează sugiţul?

Medicii au declarat că printre factorii care produc sughiţul se numără stimulenţii care umflă stomacul, precum inhalarea unei cantităţi mari de aer, mâncatul sau băutul rapid. Alţi experţi asociază sughiţul cu emoţiile intense sau cu răspunsul corpului la ele, precum râsul, plânsul, anxietatea sau entuziasmul.

Totul începe cu un spasm involuntar sau contracţie a diafragmei. Acest act este urmat de închiderea imediată a corzilor vocale şi a deschizăturii dintre ele, care se numeşte glotă. Mişcarea diafragmei produce inhalarea aerului în timp ce închiderea corzilor vocale opreşte intrarea aerului în plămâni, aici se crează sunetul caracteristic sughiţului.

Care sunt funcţiile sughiţului?

Din punct de vedere medical nu există nici o dovază a unei funcţii pe care sughiţul o îndeplineşte. Desigur, în structura noastră există nenumărate mecanisme care nu au nici o funcţie, de exemplu muşchiul urechii, dintele de minte, glanda timus, apendicul, coccisul. Acestea pun în continuare pe gânduri biologii dacă aceste structuri ne ajută la îndeplinirea unor funcţii ascunse sau sunt relicve ale evoluţiei noastre.

În unele ipoteze se sugerează că sughiţul a apărut cu milioane de ani înaintea apariţiei primilor oameni. Se consideră că plămânii au evoluat pentru a le permite peştilor care trăiau în ape cu puţin oxigen să evolueze, pentru a utiliza oxigenul de la suprafaţă. Când descendenţii acestor specii au evoluat au trecut de la respiratul prin branhii la cel prin plămâni, evoluţie similară cu cea a mormolocilor în broaşte. În cadrul acestei ipoteze este sugerat că sughiţul s-a format în momentul tranziţiei din apă pe uscat

Alţi cercetători susţin că sughiţul este o abilitate doar a mamiferelor. Prima dată sughiţul apare la copii nenăscuţi, acest reflex fiind mult mai comun copiilor decât adulţilor.

Printre remediile deja cunoscute se numără băutul apei, respiratul într-o pungă de hârtie sau speriatul, însă aceste remedii nu au fost verificate de cercetători.

Poftele sunt un lucru normal. Ele pun stăpânire pe mintea şi pe corpul tău. Stai acasă, în pijamale, obosit după o zi de muncă şi te trezeşti că dai buzna în bucătărie şi începi să devorezi tot felul de alimente care conţin cantităţi importante de zahăr. Ai într-adevăr nevoie de toate acele dulciuri? Te fac ele să te simţi cu adevărat mai bine? Cât timp durează satisfacţia pe care ţi-o oferă?

Pofta de dulciuri a ajuns să fie o adevărată barieră în încercarea unei persoane de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate. Ai încercat vreodată să nu mănânci zahăr? În ziua de astăzi, acest lucru a devenit aproape imposibil, având în vedere că zahărul este peste tot. La fiecare întâlnire de afaceri, eveniment şi în fiecare restaurant, există un desert care îţi va face cu ochiul. Din păcate, zahărul nu se găseşte doar în deserturi.

Există trei motive principale care ne fac să ne dorim să mâncăm dulciuri: nevoile nutriţionale, obişnuinţele şi emoţiile. Toate acestea ne împiedică să facem schimbări majore în ceea ce priveşte dietele noastre.

Nevoile legate de nutriţie

În ultimul timp „s-a lansat” o nouă modă în ceea ce priveşte evitarea exceselor alimentare. Oamenii ajung să refuze să mănânce orice înseamnă dulciuri şi zahăr pentru perioade îndelungate de timp.

Totuşi, această tactică nu este una benefică pentru sănătatea ta. Eliminând din dietă tot ceea ce înseamnă aport de zahăr, organismul tău pierde foarte mult din cantitatea de calorii care are un rol esenţial în sănătatea ta. Scăderea nivelului caloric din organism conduce la sporirea poftei de mâncare şi de dulciuri.

Nu trebuie să faci gesturi extreme pentru a scăpa de pofta de dulce. Tot ceea ce trebuie să faci este să îţi revizuieşti puţin alimentaţia, să calculezi, pe cât posibil, cantităţile de proteine, carbohidraţi şi grăsimi pe care le consumi zilnic. Uneori corpul tău are nevoie de carbohidraţi, însă aceştia pot fi obţinuţi şi din alte alimente decât dulciuri. Între înlocuitorii carbohidraţilor din dulciuri pot fi integrate cerealele integrale, legumele sau fructele.

De secole, Masoneria fascinează lumea cu riturile, ritualurile şi istoria ei.

Recent, la Editura RAO, a apărut, în două volume, lucrarea „Istoria masoneriei moderne”, de Alex Mihai Stoenescu.

De secole, Masoneria fascinează lumea cu riturile, ritualurile şi istoria ei. S-a scris enorm pe marginea acestui subiect, dar cea mai mare parte din ce s-a scris e de-a dreptul maculatură, fabulaţii. Ceea ce a făcut ca subiectul să fie în continuare fascinant. Orice nu e cu noscut şi înţeles sperie şi fascinează.

De aceea considerăm apariţia acestor două volume semnate de istoricul Alex Mihai Stoenescu un eveniment editorial – o apariţie necesară şi benefică. Numele autorului, chiar dacă în parte controversat, impune: a publicat o remarcabilă Istroie a loviturilor de stat din România, în cinci volume, a scris mult despre revoluţia din 1989, despre România postcomunistă, ca şi despre holocaust. De un enorm succes s-a bucurat „Armata, Mareşalul şi evreii”, chiar dacă a fost criticată, între altele, pentru „afirmaţii globalizante” privind „vinovăţia” evreilor.

În „Istoria masoneriei moderne” Alex Mihai Stoenescu abordează cam tot ce este important din acest subiect. Lucrarea este un tratat de istorie care reprezintă o sinteză amplă multidisciplinară asupra subiectului. Vreme de trei ani, între 2006 şi 2009, istoricul a pregătit materialul şi planul lucrării, apoi, vreme de alţi ani, într 2010 şi 2012, a elaborat lucrarea şi a supus-o spre analiză, observaţii şi corecturi specialiştilor de nivel academic. Unul dintre aceştia, academicanul Răzvan Theodorescu scrie, în capitolul Referinţe de la finalul celui de-la doilea volum: „Voi spune de la început că ampla lucrare a lui Alex Mihai Stoenescu dedicată masoneriei – istoriei sale tradiţionale şi istoriei ideilor masonice – îmi apare ca o reuşită intelectuală totală. Pentru prima oară în literatura ştiinţifică românească o abordare istoriografică obiectivă, informată – erudică chiar – , critică şi exhaustivă vine să lămurească un fapt de istorie a civilizaţiei despre care s-a scris o literatură imensă.” În plus, mai subliniază referentul, autorul este neimplicat polemic în vreun fel.

Să-l lăsăm pe Alex Mihai Stoenescu să explice:

„Existenţa în lumea modernă a Masoneriei/Francmasoneriei nu poate fi ignorată sau, pentru omul inteligent, pusă în rândul ciudăţeniilor naturii umane. Este de mult un fenomen social cu implicaţii în mentalitatea şi comportamentul oamenilor şi cu rădăcini adânci în istoria civilizaţiei. Cercetarea apariţiei, evoluţiei şi istoriei tradiţionale sau factuale a acestei organizaţii a fost mereu un subiect de interes pentru istorici, deoarece modificările de comportament şi abordările progresiste ale personalităţilor implicate în diverse evenimente istorice şi identificate ca fiind iniţiate în Masonerie au condus la concluzia că în loja masonică se petrece ceva cu impact asupra modului de gândire. Iar acesta se prezintă ca foarte apropiat unor idealuri umane generoase, pe care societăţile diferitelor epoci istorice, în ciuda a tot felul de violenţe politico-militare petrecute în timp, nu au încetat să le enunţe şi să le promoveze.

Privirea de ansamblu a istoricului care a terminat cercetarea şi chiar scrierea operei despre Masonerie poate genera diferite percepţii profesionale sau sentimente, concluzii şi convingeri cu titlu personal; fundamental pentru el este măsura în care transmite obiectiv şi onest către cititor interpretarea profesionistă a informaţiilor şi nu se lasă furat de anumite trăsături ale Masoneriei: logica sa distinctă, caracterul rezervat al ritualurilor sale seculare, absenţa reacţiilor la numeroasele atacuri publice la care este supusă, liniştea şi metoda cu care îşi iniţiază membrii într-un tip de gândire şi de existenţă numit viaţă masonică.”

Fiecare constituţie a fost realizată pentru a însuma bazele unui stat.

Monaco, a doua cea mai mică ţară ca întindere, are cea mai scurtă constituţie. Adoptată în 1962, în timpul domniei Prinţului Rainier al III-lea, documentul are 3.814 cuvinte.

Micul principat este faimos în zilele noastre pentru că în zonă sunt cei mai bogaţi oameni ai lumii. Acesta şi-a obţinut prima constituţie în 1911, în timpul prinţului Albert I. În India, constituţia are 146.385 de cuvinte, fiind cea mai lungă din lume. A intrat în circulaţie în ianuarie 1950, la mai puţin de trei ani, după ce India şi-a câştigat independenţa.

Constituţia Statelor Unite ale Americii are 7.762 de cuvinte, fiind considerată una dintre cele mai vechi constituţii care încă este utilizată. A fost creată în timpul Convenţiei Constituţionale din Philadephia, în 25 mai 1787, documentul fiind semnat în 17 septembrie acelaşi an. Până în decembrie 2014 peste 11.600 de amendamente au fost propuse. Astăzi aceasta întruneşte 33 de amendamente care au fost aprobate de Congres.

Constituţia României a fost aprobată în cadrul Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în 8 decembrie. Aceasta conţine 156 de articole împărţite în opt titluri