Posts by JoKeR32 @ ECILA.RO

Denumire script: Grenades Are Heavy

Instrucţiuni: -

Link de download: https://gamebanana.com/scripts/9814

3 creioane

• Nume: fatal1ty's F4T4L

• Download Link: https://gamebanana.com/scripts/9157

Lucrezi frumos, astept si artwork-uri ca le faceai bomva inainte !

Cu toţii resimţim un fel de melancolie a vechilor vremuri, atunci când auzim o melodie clasică, când vedem un film vechi, sau când auzim o poveste de demult. Toţi ştim cum ne cufundau poveştile din copilării în lumi imaginare, în care ne puneam în locul eroului, şi pluteam liberi pe valurile imaginaţiei noastre. Însă acum avem o soluţie...jocurile video. Şi dacă tot am pomenit de vremuri vechi, unul din jocurile care mi s-au luminat imediat între amintiri, este Mafia. Ştiu, deja a apărut Mafia II, un joc cu grafică demenţială, cu fir narativ bine legat, cu o acţiune care te ţine cu inima între dinţi, si te face să revii nerăbdător în mijlocul acţiunii. Dar gamerii se aşteptau deja la performanţe mai bune, grafică mai avansată, la mai bine, ceea ce au şi primit, însă nesurprinzător, iar jocul se termină relativ repede. De asemenea, suntem familiari şi cu jocul "The Godfather", care însă din păcate face o paralelă destul de slabă la filmul al cărui nume îl poartă. Acţiunea seamană cu ceea ce am trăit în film, aşa că nu am fost surprinşi cu nimic. Jocul are o grafică ce lasă de dorit, şi devine plictisitoare agonisirea de noi carteluri si racket-uri repetitive. Am ales Mafia, "the classic", pentru istoria pe care o spune, a fiecăruia dintre noi, ca participant la persoana a IIIa. Dacă e sa fac o paralelă cu filmul reprezentativ, ştim cu toţii că "The Godfather" este piatra de temelie în ceea ce priveşte filmele cu mafioţi. Şi din această serie, evident, cu păreri unanime, spectatorii au votat primul film ca fiind de neegalat. Acelaşi punct de vedere îl am şi eu cu privire la jocul care ne-a iniţiat în "Omerta", care ne-a surprins atunci când nu ne aşteptam, şi ne-a surprins totalmente plăcut. În toamna lui 2002, când a apărut jocul, nu existau motoare grafice prea performante, şi jocurile de atunci, cu câteva excepţii, se axau mai mult pe ideea în sine, pe acţiune, decât pe satisfacţia vizuală. Dar cu Mafia, parcă s-a presărat o picătură de culoare în ceea ce însemna entertainmentul virtual. Pentru acele vremuri, motorul grafic (LS3D) a fost unul inovator, care prelua texturi cu detaliu ridicat şi le mula peste modelele bine definite din joc, deformându-le realistic. Da, unele unghiuri ale feţelor erau ciudate, sau părul avea geometrii nu îndeajuns de complexe. Însă detalii mărunte au făcut toţi banii, detalii pe care le-am regăsit fie în timpul misiunilor, fie în free play. De la numărul mulţumitor de arme realizate perfect după modelele reale, la maşinile clasice redate atât de bine, ce au evoluat cronologic odată cu acţiunea din joc, pâna la detalii cum ar fi barba rasă, fumul de pe faţa concurenţilor de după cursă, cauciucurile care se dezumflau afectând direcţia maşinii, sau la motorul care începea să cedeze după căteva accidente, motor de care aveai nevoie tocmai când erai în mijlocul unei urmăriri. Mi-a plăcut mult realistica jocului, raportarea la limite pe care le găsim în realitate, şi gradul de apropiere faţă de personajul principal. Faţă de multe alte jocuri, în Mafia am simţit o atmosferă familiară, plăcută, calmă, acompaniată cu succes de fondul sonor clasic, al acelor vremuri. Jocul ne introduce în atmosferă exact ca într-un film, cu personajul principal fiind un om simplu, care-şi câştiga pâinea prin taximetrie. Totul se desfăşoară normal, până când soarta l-a adus pe Tom Angelo într-un moment de răscruce, ameninţat de nişte gagsteri să calce acceleraţia până la fund, pentru a scăpa cu viaţă. Cum situaţiile între mobsteri sunt cu două tăişuri, s-a trezit prins la mjloc, şi nevoit să apeleze la gangsterii cărora le salvase viaţa, pentru a i se întoarce favorul. De aici situaţiile se ţin lanţ, lucrând pentru celebrul Don Salieri, şi trezindu-se după ceva timp că face lucruri pe care nu bănuise vreodată că poate ajunge să le facă, pentru bani şi putere. Pe durata întregii aventuri, câştigă experienţă, îşi face câţiva prieteni buni dar şi duşmani. Jocul se încheie punând punct unei morale cu al cărei gust rămânem toţi, ascultând melodia de încheiere, "Lordz of Brooklyn - Lake of Fire", parcă perfectă pentru moment: Toate acţiunile săvârşite au un efect, care se întoarce împotriva celui care le-a făcut fără conştiinţă, după principiul conform căruia orice acţiune are o reacţiune egală, de sens opus. Tommy Angelo învaţă o lecţie dură, plătind cu viaţa, pentru lucruri care în final nu au avut substanţă si rost adevărat. La încheierea jocului am constatat că este printre singurele jocuri cu care parcă am legat o legătură afectivă, şi care mi-a lăsat un gust amar că s-a terminat, sentiment ce m-a făcut sa îl joc ulterior de măcar încă 10 ori. Trăgând linie, jocul a avut o calitate excelentă pentru cei doar 1,86 GB de spaţiu pe care îi ocupă instalat, şi pentru performanţele minime pe care le cere pentru o grafică atât de bună, mai ales pentru anul în care apăruse. Jocul publicat de "Gathering" şi dezvoltat de "Illusion Softworks" cere pentru rulare o tehnologie care acum pare de-a drepul antică, şi anume:

• CPU: Pentium III 500 MHz sau echivalent; • RAM: 96 MB; • VGA: placă video 16 MB compatibilă cu DirectX 8.1; • HDD: 1,8 GB de spaţiu liber; • Driver: DirectX 8.1; • OS: Windows 98, ME, 2000, XP, (până la Windows 7, testat personal); • Sunet: Placă sunet compatibilă cu DirectX 8.1; • ODD: 16x CD/DVD ROM. Performanţele de hardware recomandate nu sunt cu mult peste cele obligatorii: • CPU: Pentium III 700+ MHz sau echivalent; • RAM: 128+ MB; • VGA: placă video 32+ MB compatibilă cu DirectX 8.1; • HDD: 1,8 GB de spaţiu liber; • Driver: DirectX 8.1; • OS: Windows 98, ME, 2000, XP, (până la Windows 7, testat personal); • Sunet: Placă sunet compatibilă cu DirectX 8.1; • ODD: 32x CD/DVD ROM. În mare doresc să punctez avantajele şi dezavantajele acestui joc, pentru a putea trage uşor paralele comparative faţă de alte jocuri: Minus (-): • In primul rând, faptul că firul narativ are un final, ceea ce a creat destule păreri de rău; • Comportamentul limitat al pietonilor; • Gesturile un pic limitate ale lui Tommy, cu o viteză de alergare destul de mică şi fără opţiunea de a sări la propriu, ci doar a păşi peste (deh, un galant la costum, nu se poate comenta); • Comportamentul oarecum retardat al poliţiştilor cărora le dădea eroare dacă pur şi simplu dispăream într-o altă maşină, sau dacă ieşeam din cea urmărită; • Performanţele încete ale maşinilor care pentru unii puteau fi enervante (face parte din realistica jocului până la urmă), şi faptul că maşinile de poliţie reuşeau întotdeauna să prindă din urmă chiar şi cele mai rapide modele ale vremii; • Opţiunile destul de reduse în modul free roam din timpul jocului; • Constrîngerea la continuarea misiunilor, neavând prea multe de făcut în free roam; • Rulând cu viteză, bucăţi din oraş apăreau ca de nicăieri, fără un gradient prea bun de ceaţă în depărtare; • Numele virtuale ale maşinilor. Plus (+): • Cerinţele extrem de reduse raportate la calitatea grafică a jocului, şi la complexitatea misiunilor; • Firul narativ foarte bine legat, cu o continuitate între misiuni; • Tipul misiunilor de o complexitate bogată, de la transportat clienţi cu taxi şi cărat lăzi de marfă, la asasinat personaje importante sau chiar la pilotarea unor bolizi de curse; • Detaliile aproape perfecte ale obiectelor, cum ar fi armele de foc, armele albe, maşinile bine realizate, pasibile la deformări în accidente, texturi ale clădirilor si personajelor mai mult decât mulţumitoare; • Detaliile clădirilor foarte asemănătoare cu cele ale New York-ului anilor 30. • Realistica foarte familiară, cu limite non-aberante, care fac jocul destul de comfortabil; • Deformarea obiectelor cum ar fi cabinele telefonice, coşurile de gunoi, geamuri, caroserii; • Atmosfera creată are scopul scontat, acela de a scufunda jucătorii în atmosfera anilor 30; • Senzaţia oferită de joc, de familiaritate şi apartenenţă, având prieteni din joc la care puteam merge pentru misiuni în paralel celor principale; • Muzica relaxantă şi potrivită pentru fiecare misiune în parte; • Meniul şi setările jocului extrem de simple; • Părţile amuzante ale jocului cum ar fi maşinile care la un moment dat nu mai trăgeau la deal sau rămâneau fără benzină, poliţiştii care puteau fi păcăliţi uşor, oamenii care deşi iniţial puteau reacţiona violent, după câţiva pumni fugeau cu laşitate, accidentele în urma cărora putea sări o roată de la maşină, etc.; • Un final cu morală profundă şi foarte bine înţeleasă; • Filmuleţele dintre misiuni, care erau parcă părţi desprinse din peliculă; • Opţiunea ulterioara misiunilor de a putea continua distracţia în modul "Free Ride" sau "Free Ride Extreme", cu al doilea mod fiind chiar o adevărată aventură, fiind distractivă, complexă, îndeajuns de dificilă pentru a menţine interesul, şi pentru a pune răbdarea şi inventivitatea la încercare, oferind la fiecare misiune încheiată câte o maşină prototip ca recompensă. Puncte forte sau slabe pot fi gasite mai în detaliu, însă per ansamblu sper că ideea am conturat-o binişor despre tipul de joc cu care avem de-a face. Un joc oarecum în categoria lui aparte, fără prea multe concurenţe cu care poate fi comparat direct, aşadar un plus de unicitate. Un joc ce a reuşit să-mi ofere o stare de melancolie, şi un gust al unei realităţi la care puteam face parte oricare din noi. Un joc plin de viaţă şi forfotă...cu siguranţă un joc de colecţie.

Killzone 3 este un FPS SF creat de Guerrilla Games si lansat in data de 25 februarie 2011in Europa . A fost unul dintre cele mai asteptate jocuri ale anului dupa prezentarea sa la E3 2010 si fiind continuare a jocului Killzone 2 care a fost unul dintre cele mai reusite FPS-uri de pe platforma PlayStation 3 . Jocul a aparut totodata cu noi caracteristici ca PlayStation Move cu care este in totalitate compatibil si in intregime poate fi jucat in 3D. Modul campaign al jocului ofera o experienta memorabila , actiunea incepand cu continuare povesti din jocul Killzone 2 alaturi de Sev si Rico principalele personaje ale jocului doi dintre soladtii de elita ai ISA pe planeta Helgan . Rico din greseala il ucide pe maleficul dictator al helganilor Visari fapt care ii infurie pe helgani care au devinit mai feroce ca niciodata . Campaignul este intradevar extraordinar datorita detaliilor ,a brutal melleului , secventelor de actiune in stil hollyudian si a povesti . Povestea jocului se invarte in jurul lui Sev si Rico care incearca sa scape de pe planeta Helgan . In Campaign armele sunt cu adevarat realistice cum arata si cum functioneaza totodata avand un aspect SF in acelasi timp fiind mai usor de controlat fata de cele din Killzone 2 .Inamicii sunt destepti si greu de ucis iar pe ultima dificultate acestia sunt cu adevarat infricosatori . Miscarile personajelor sunt realistice datorita faptului ca sunt bine optimizate numai in putine cazuri se poate oberva mici bug-uri . Grafica jocului este intradevar unica insa avand pe ici colo cate un bug . Campaignul jocului este extraordinar insa mi sa parut cam scurt acesta putand sa fie terminat in aproximativ 5 ore in functie de dificultatea pe care e jucat . Campaignul jocului poate fi jucat in Co-op. In modul multiplayer este diferit de oricare alt joc acesta putand sa fie jucat in trei moduri : Guerrilla Warfare , WARZONE si Operations . GUERRILLA WARFARE este simplu : ucide cati mai multi inamici , iesind invingatoare echipa care face cele mai multe killuri . WARZONE este cel mai complex mod acesta avand 7 missiuni : ASSASSINATION , Search and Destroy , Search and Retrive , Capture an Hold si Bodycount . OPERATIONS este un mod in care heganii trebuie sa se apare iar ISA trebuie sa atace avansand cat mai mult in teritoriu inamic . Modul multiplayr are 5 caractere diferite fiecare avand abilitati unice : -INFILTRATOR-are abilitatea de se deghiza, -TACTICIAN-are abilitatea de a captura puncte cheie pe harta care ajuta echipa , -FIELD MEDIC-are abilitatea de a invia camarazii muribunzi de pe harta , -ENGINEER-are abilitatea de a repara lazi cu munitie, arme si turete de pe harta , -MARKSMAN-are abilitatea de a deveni invizibil . Ierarhia jucatorului pote fi vazuta din joc sau pe internet pe site-ul oficial al jocului . Jocul este actualizat periodic pentru a repara bug-urile din fiecare mod si a imbunatati calitatea experientei. Dupa parerea mea Killzone 3 este unul dintre cele mai bune FPS-uri dintre care le-am jucat ,bineintele acesta nu este perfect are bug-uri dar surprinde jucatorul prin actiunea care nu te lasa nici un pic sa te plictisesti cat timp de te joci .Insa in Romania nu este foarte popular deoarece este exclusiv PlayStation 3 dar pe viitor sper ca se va schimba situatia din prezent

NBA 2k11este un joc din categoria sport ,lansat pe 5 octombrie 2010 de catre 2k Sports. Nba 2k11 se adreseaza tuturor fanilor sportului ce indragesc competitia si-si doresc sa joace cel mai bun simulator de baschet ,simulator ce iti ofera o experienta a jocului din cea mai buna liga profesionista din lume. Cel mai mult apreciez la acest joc faptul ca legenda baschetului , Michael Jordan , reimbraca maieul Chicago Bulls si reintra in meci . Jocul incepe cu o scurta istorioara in care ne este prezentata evolutia si drumul cum a ajuns o legenda in NBA. NBA 2k11 are cateva noi moduri printre care si Michael Jordan Challenge unde va trebui sa faci tot felul de shallenge-uri interesande si grele in aceelasi timp. Grafica si sunet Grafica este buna, jucatorii se misca si reactioneaza natural si este destul de usor sa confunzi jocul cu un meci oficial din NBA. Problemele cu grafica apar la fete, in special la fata lui Nate McMillan si a lui Tail Blazers: acestia au fetele usor patrate ,dar in rest jocul respecta detaliile. (Aceasta problema nu afecteaza jocul ) Sunetul functioneaza bine ,iar coloana Sonora este impresionanta: Snoop Dogg , Big Boi , Drake , Dan Black featuring Kid Cudi sunt doar cativa din playlistul NBA 2k11. In privinta sunetului nu am de ce sa ma plang , jocul respecta perfect scartuitul basketilur in contact cu podeaua, vocea comentatorilor si chiar zgomotul facut de minge atunci cand intra in cos. My player In sectiunea My player nu sunt mari schimbari , optiunile fiind la fel de bune. In acesta sectiune iti poti creea propriul jucataor si ai o larga paleta de optiuni din care sa alegi : culoare ochilor ,tatuaje , manstete , bascheti si chiar micile bandaje de pe degete. Pe parcursul sezonului trebuie sa indeplinesti anumite cerinte , cerinte care cresc odata cu avansare in cariera. Recomand NBA 2k11 tuturor fanilor baschetului ,fanilor competitieii si tuturor celor care vor sa-l incerce.

Cerinte minime de sistem:

- CPU: Pentium 4 2.4 Ghz procesor single core sau echivalent (2.8 GHz pentru Vista)

- RAM: 512 MB sau mai mult (1 GB pentru Vista)

- unităţii de disc: 8x sau mai rapid DVD-ROM

- Hard Drive: 10,5 GB sau mai mult spaţiu liber

- Video: DirectX 9.0 c compatibil (a se vedea mai jos)

- de sunet: DirectX 9.0c compatibil

- de intrare: de la tastatură sau dual-analog gamepad

- Placă video cu 128 MB de memorie sau mai mult:

- ATI X1300 sau mai mare;

- NVIDIA 6600 sau mai mare

- DirectX 9.0c card compatibil cu Shader Model 3.0 sprijin.

Salut! Azi vreau sa va vorbesc despre un joc mai nou si anume un simulator de raliu si nu numai, numit Dirt 3. Jocul face parte din bine cunoscuta serie Colin McRae: Dirt si pot spune cu desavarsire ca este cel mai bun din seria sa dar si cel mai bun simulator de raliu din toate timpurile. A debutat cu o diversitate de terenuri si moduri de joc , menite sa aduca jucatorilor o experienta cat se poate de apropiata de cea a pilotilor de raliu iar de asemenea ne sunt oferite noi setari ale vehiculelor si a dificultatii , neintalnite in seriile anterioare sau care nu erau atat de puse in evidenta pe cat ar fi trebuit.

Gameplay:

Ca experienta de joc, Dirt 3 are cam tot ce ii trebuie pentru a te indragosti de el sau pentru a il declara un bun candidat in jocurile tale preferate.Jocul incepe fara niciun fel de ezitare prin a te introduce direct in lumea curselor dandu-ti posibilitatea de a-ti personaliza pilotul cu numele si locatia ta cat si posibilitatea de a-ti alege co-pilotul.Jocul nu are storyline dar nici ca i-ar trebui , facandu-te sa vrei mai mult dupa fiecare cursa terminata si dupa fiecare masina deblocata.La fel ca in Dirt 2 masinile se deblocheaza acumuland reputatie , care se obtine indeplinind anumite misiuni secundare diferite la fiecare cursa.Cel mai mare impact il are noul mod de joc Gymkhana care este de fapt un mod de joc facut pentru spectacol in care avem parte de trick-uri precum :gogosi , drifturi , spargerea unor blocuri galbene sau distrugerea unor panouri cu roboti extraterestri.Dupa parerea mea este cel mai greu mod dar compenseaza prin a fi foarte captivant si de asemenea nemaintalnit pana acum.Cel mai bun mod de joc este clasicul Rally care te transpune in lumea competitiva a pilotilor de raliu facandu-te sa dobori recorduri si sa atingi timpi cu mult mai buni decat cei ai adversarilor. Cel mai tare s-a pus accent pe noile terenuri si conditile de vreme care fac jocul cat mai realist posibil si anume:zpada,nisip,tarmac,noroi,conditii de ninsoare,ploaie,ceata,curse nocturne cat si diurne.

Grafica:

Nici la capitolul grafica jocul nu dezamageste deloc , acesta avand o calitate superioara si cat mai realista datorita noului si premiatului motor grafic EGO 2.0 dar care vine si cu un pret putin mai maricel si anume cel al unui procesor dual-core de minim 2.8 Ghz.Totusi motorul merita toate eforturile caci isi face treaba impecabil , calitatea si efectele video fiind de inalta calitate.

Sunet:

La capitolul sunet cei de la Blue Ripple Sound ne aduc Rapture 3D , un program care duce sunetul la un alt nivel in Dirt 3 si anume sunete si efecte cat mai realiste dand jucatorului un feedback cat mai complex asupra aspectelor ce privesc masina si mediul inconjurator.

Multiplayer:

La capitolul Multiplayer nu s-au schimbat prea multe in afara modului Split Screen care nu a fost accesibil in predecesorii jocului si de asemenea modului Gymkhana care ne ofera o noua experienta online alaturi de prieteni si nu numai.

Dead Space 2 este un survivial horror dezvoltat de Electronic Arts in care personajul principal Isaac Clarke este pus direct in mijlocul actiunii trezit din coma si este gata sa continue lupta de supravietuire. Daca in primul Dead Space, personajul nostru are doar obiectivul supravietuirii in fata creaturilor, de aceasta data el se hotaraste sa ia atitudine si sa lupte impotriva Necromorphilor. Actiunea se petrece intr-un oras spatial numit The Sprawl, iar personajul nostru este in pragul dementei, datorata in acelasi timp de moartea sotiei sale si teama ca este vanat de un guvern. Arsenalul de arme pe care le are acum la dispozitie Issac, pentru a dezmembra creaturile care ii ies in cale este acum diversificat, cu noi upgradeuri si proprietati, lasand jucatorul sa aleaga ce arma foloseste in lupta pentru supravietuire, completand astfel vechea arma Plasma Cutter, care acum poat fi imbunatatita pentru o mai mare putere de distrugere. Jucatorul poate acum explora o gama larga de medii de la cele mai infricosatoare pana la cele cu gravitatie 0, oferind o intelegere mai bine a jocului si a situatiei in care este pus acum Issac. Povestea se continua mirific din primul joc, fiind coerenta, usor de inteles, cu schimbari bruste de situatie care fac jocul mai greu de intuitcu un suspans mai mare.

Grafica si sunet

Daca in 2008 Dead Space uimea prin grafica bine aleasa pentru genul jocului, facand jucatorul sa intre cu adevarat in pielea personajului si ii crea un adevarat mediu extraterestru, de aceasta data Dead Space 2 aduce o grafica superioara pentru acele vremuri si ne creaza atmosfara de horror in adevaratul sens al cuvantului. Texturile se imbina aproape perfect si nu lasa impresia ca ceva nu e la locul lui sau lipseste, paleta de culori aleasa pentru acest joc lasa cu gura cascata orice jucator si detaliile personajelor sunt de-a dreptul impresionante. Testat pe mai multe configurati PC, desi cu cerinte de la high end pana la un PC modest pentru un gamer impatimit jocul merge lin si fluent si nu da impresia ca suprasolocita pana la epuizare PC. Sunetul ales de cei de la Electronic Arts este de-a dreptul remarcabil, jucatorul avand impresia pe tot parcursul jocului ca este urmarit de cate o creatura malefica, tipetele creaturilor te terrorizeaza aproape pe tot parcursul jocului, iar linistea singuratatii urmata de o explozie de sunet poate speria si pe cei obisnuiti cu genul acesta de jocuri. Personajele sunt intrerpretate intr-un mare fel lasand impresia ca actorii se implica direct in caracterul personajului si contribuie afectiv la desfasurarea actiunii.

Gameplay

Tot se vorbeste in ultima perioada de grafica dar cred ca de multe ori uitam sa ne aplecam mai mult asupra gameplay-ului, care pana la urma este esenta unui joc bun. De aceasta data, la fel ca si prima Dead Space 2 nu dezamageste jucatorul cand vine vorba de gameplay si imersivitate, Jucatorul are de unde sa aleaga, poate sa testeze diferite arme si sa aleaga pe acea care i se potriveste, e intr-o continua alergare pentru a gasi miraculoasele capsule pentru supravietuire. Armele se comporta impecabil din punc de vedere fizic, aim'ul este cat se poate de precis, fiind o placere sa joc chiar si ca in vremurile bune cu un mouse si o tastatura. Desi nu cu sute de ore de gameplay Dead space 2, comprima in cateva ore de gameplay senzatia de extenuare, alergare si avansare. Desi are un gameplay superb, rugam pe aceasta cale dezvoltatori de jocuri sa renute la repetitiva coordonare a jucatorului creandu-i impresia cateodata ca e handicapat sa isi dea sema cum sa omoare un boss, exaxperandu-te cu diferitele puncte de vulnerabilitate, lucru intalnit la majoritatea jocurilor din aceasta perioada si in special din categoria 3rd Person. Incheinad cu aceasta din urma, Dead Space 2 este un joc care nu trebuie ratat anul acesta si nu pentru grafica si mult AA, ci pentru ca te duce acolo unde nici un joc nu te poate duce, iti sufla in ceafa frica si te lasa sa decizi daca e bine sau nu.

In cateva zile se va lansa noul Deus Ex: Mankind Divided, un joc dezvoltat de cei de la Square Enix, impreuna cu Eidos Montreal. Probabil unul dintre cele mai asteptate jocuri ale acestui an, Deus Ex: Mankind Divided se remarca prin complexitatea povestii, un gameplay antrenant si o multitudine de facilitati la care jucatorul va avea acces, insa nu oricine il va putea juca. Actiunea se desfasoara in anul 2029, intr-o lume in care oamenii sunt augmentati tehnic, devenind o forma de roboti care traiesc o viata separata de restul societatii. Adam Jensen este protagonistul acestui joc. Echipat cu un arsenal de arme, acesta trebuie sa ia deciziile corecte pentru a dezvalui conspiratia globala din acea perioada.

Cerintele acestui joc reflecta si complexitatea acestuia:

Cerinte minime: 

- Sistem de operare: Windows 7.1 SP1 sau mai nou (Este necesar sistem de operare pe 64 de biti)

- Procesor: Intel Core i3-2100 or AMD sau echivalent

- Memorie RAM: 8 GB RAM

- Placa grafica: AMD Radeon HD 7870 (2GB) sau NVIDIA GeForce GTX 660 (2GB)

- Spatiu liber: 45 GB

Cerintele recomandate:

- Sistem de operare: Windows 10 64-bit

- Procesor: Intel Core i7-3770K sau AMD FX 8350 Wraith

- Memorie RAM: 16 GB RAM

- Spatiu liber: 55 GB

- Dee retinut: 55 GB liberi pentru DLC-uri

Jocul poate fi precomandat de pe Steam pentru pretul de 49.99 de dolari (pachetul standard) sau 79.99 de dolari (pachetul deluxe).

După titlul Need for Speed lansat anul trecut (NFS: The Run), publicul s-a cam lămurit în privinţa capacităţii celor de la studioul EA Black Box de a produce un joc de curse arcade decent. În urma rateurilor Need for Speed: Undercover şi The Run, se pare că Black Box şi-a pierdut definitiv drepturile asupra seriei NFS, Electronic Arts apelând din nou la britanicii de la Criterion Games pentru a aduce lucrurile pe un făgaş normal. Astfel, după un foarte de succes remake pentru clasicul Hot Pursuit, Criterion revine în 2012 cu o nouă viziune asupra unui alt titlu foarte îndrăgit al seriei: NFS Most Wanted. Însă, după cum am vazut-o şi în 2010, Criterion nu se multumeşte să urmeze formulele vechilor titluri NFS, încercând mereu să inoveze şi să adauge propriile ingrediente în reţeta Need for Speed. Bineînţeles, nici noul Most Wanted nu face excepţie de la această regulă. Spre deosebire însă de Hot Pursuit, unde modificările aduse de versiunea 2010 s-au potrivit de minune, reiterarea lui Most Wanted vine cu unele decizii de design ce nu vor fi pe placul tuturor. NFS Most Wanted Astfel, deşi avem parte din nou de un mediu deschis de joc (oraşul fictiv Fairhaven), actualul NFS Most Wanted nu mai are în spate vreun fir epic spectaculos, precum era cazul în mai vechiul Most Wanted din 2005. De fapt, noul joc al celor de la Criterion abandonează total conceptul de poveste, oferindu-i jucătorului un singur obiectiv concret: depăşirea celor 10 piloţi de pe lista Most Wanted şi atingerea vârfului acestui clasament. Spre deosebire însă de alte jocuri de curse arcade, NFS Most Wanted abordează o cu totul altă formulă de progresie. Totul are la bază conceptul de Speed Points. Fiecare victorie, fiecare drift, fiecare urmărire cu poliţia îţi poate aduce un anumit număr de astfel de puncte. În momentele în care depăşeşti anumite borne, ai posibilitatea de a provoca şoferii de pe lista Most Wanted. Deşi pare simplu în teorie, practica ne omoară. NFS Most Wanted Astfel, cei de la Criterion au luat decizia de a lăsa jucătorii să conducă aproape toate maşinile din joc încă de la începutul acestuia, singura condiţie ce trebuie îndeplinită fiind găsirea acestora în Fairhaven City. Aşadar, dacă zăreşti o maşină cu o siglă deasupra ei, într-un colţ mai obscur al hărţii, fă bine şi parchează lângă ea. Vei putea imediat să treci de la "hârbul" pe care-l pilotai până în acel moment la noul bolid (sau viceversa). Şi totuşi, dacă este permis accesul la cele mai puternice maşini încă din start, ce mă opreşte să trec ca prin brânză prin tot jocul? Lucrurile nu sunt atât de simple. Fiecare maşină nu oferă accesul decât la un număr limitat de cinci curse (sau probe speciale), prin intermediul cărora poate fi câştigată o cantitate finită de Speed Points. Astfel, pentru a atinge cotele de puncte necesare accederii în lista Most Wanted, eşti nevoit să conduci o bună parte a maşinilor din Fairhaven City. NFS Most Wanted Din fericire, acestea sunt destul de numeroase şi variate, pornind de la modele uzuale precum Ford Focus sau Mitsubishi Lancer Evolution X şi ajungând până la bijuterii super sport precum Bugatti Veyron, Pagani Huayra sau Koenigsegg Agera R. De asemenea, producătorii au adăugat de această dată şi vehicule de teren, cum ar fi Hummer H1 Alpha sau Ford F-150 SVT Raptor. Din păcate, unul dintre elementele definitorii ale vechiului Most Wanted - personalizarea maşinilor - a dispărut aproape în totalitate. Este jenant ca într-un joc al anului 2012 nici măcar sa nu poată fi aleasă culoarea maşinii conduse. În schimb, la fiecare trecere printr-un service, culoarea maşinii este schimbată în mod aleatoriu. Nu mai vorbim de personalizarea jantelor, adăugarea de body kit-uri sau eleroane… această componentă a jocului lipseşte cu desăvârşire. În schimb, clasarea pe un loc fruntaş în probele rezervate unei maşini deblochează upgrade-uri de performanţă pentru respectivul vehicul. Acestea sunt vitale, îmbunătăţiri precum pneurile offroad fiind capabile să facă diferenţa atunci când vine vorba de o cursă pe teren accidentat. NFS Most Wanted Nu mai pomenesc de urmăririle cu poliţia, extrem de frustrante în lipsa unor anvelope auto-gonflabile sau a unui upgrade serios de NOS. De altfel, intervenţia poliţiei este unul dintre punctele pe care noul NFS le-a păstrat aproape neschimbate faţă de ediţia Most Wanted din 2005. Poliţiştii sunt la fel de încăpăţânaţi precum acum şapte ani, evadarea din câmpul lor vizual fiind o sarcină aproape imposibilă atunci când eşti la volanul unei maşini mai puţin performante. Au dispărut şi ascunzătorile, singurele metode prin care jucătorul poate păcăli poliţiştii fiind schimbarea culorii prin vizitarea unui service, trecerea în viteză printr-un panou publicitar sau schimbarea din mers a maşinii conduse. Un alt motiv de frustrare este modul în care a fost gândit accesul la probele dedicate fiecărei maşini. Nici vorba ca acestea să fie grupate în aceeaşi porţiune din Fairhaven. În schimb, jucătorii sunt nevoiţi să parcurgă zeci de kilometri dintr-un punct într-altul al oraşului, consumând timp aiurea. Abordarea de faţă aduce mai mult aminte de Burnout Paradise şi lumea sa deschisă de joc, acolo probele fiind totuşi mult mai bine dispuse pe hartă. Ce-i drept, odată accesată o astfel de întrecere, aceasta va putea fi reluată oricând prin intermediul meniului. NFS Most Wanted Tot din Burnout Paradise au fost preluate şi unele dintre obiectivele opţionale pe care le poţi îndeplini în noul Most Wanted: spargerea unor bariere sau trecerea cu viteză prin panourile publicitate (urmate sau precedate de salturi spectaculoase). Nu lipsesc nici camerele video de tipul "speed trap", care contorizează viteza celor care trec prin dreptul lor. Noutatatea o aduce sistemul de monitorizare Autolog 2, care compară mereu toate aceste performanţe cu cele ale prietenilor: dacă cumva un amic a sărit o distanţă demnă de invidiat printr-un anumit panou publicitar, avatarul acestuia va fi afişat pe respectivul panou. Eşti împins astfel de la spate să stabileşti tu toate aceste recorduri, pentru a stârni invidia tuturor prietenilor care joacă NFS Most Wanted. Un alt element preluat din titlurile Burnout sunt accidentele spectaculoase, aşa numitele Takedowns (eliminarea temporară a unui oponent din cursă prin lovirea sa violentă). Totuşi, această mecanică de joc nu este tocmai potrivită pentru NFS, unde ar trebui să primeze senzaţia de viteză şi ideea de cursă clasică, în care contează poziţia ocupată la linia de sosire şi nu numărul inamicilor eliminaţi din competiţie. NFS Most Wanted De asemenea, deformările realiste ale caroseriilor maşinilor lipsesc din NFS Most Wanted (probabil din motive de licenţiere), modelul de damage fiind limitat la geamuri crăpate, zgârieturi şi unele piese ce se pot desprinde de pe maşină. Totuşi, grafica este de calitate, cu modele de maşini atent reproduse şi efecte de iluminare foarte reuşite. Nici partea audio nu stă mai rău, muzica licenţiată fiind foarte potrivită cu atmosfera din NFS Most Wanted. Spre exemplu, chiar la începutul jocului, în timp ce conduci un Aston Martin V12 Vantage, în boxe răsună o melodie ce aduce aminte de filmele cu James Bond

Nu cred că mai trebuie menţionat meritul filmelor din seria Alien în ceea ce priveşte evoluţia curentului pe care astăzi îl numim horror SF. Xenomorfii, extratereştrii pe care Ellen Ripley îi înfrunta vreme de patru filme, au rămas emblematici, fiind o continuă sursă de inspiraţie pentru numeroase domenii de activitate, pornind de la creaţiile cinematografice, trecând prin literatură şi sfârşind cu subiectul nostru preferat, jocurile video. În aceste condiţii, lipsa unor jocuri cu adevărat bune inspirate din universul Alien este oarecum îngrijorătoare. Sigur, am avut parte de seria Aliens vs. Predator, ale cărei prime două titluri au fost cu adevărat reuşite. Însă, chiar şi în acele cazuri, xenomorf-ul nu era plasat în centrul acţiunii, fiind nevoit să împartă laurii gloriei cu alta două rase: la fel de faimoşii predatori şi nelipsiţii oameni. Aliens Colonial Marines Astfel a apărut Aliens: Colonial Marines, un joc care pleca de la nişte premise deosebit de promiţătoare. În primul rând, publisher-ul SEGA a dorit să evite fiascoul celui mai recent Aliens vs. Predator, contractând Gearbox Software (un producător cu vechime şi experienţă) pentru a realiza jocul. În al doilea rând, cei de la 20th Century Fox au fost convinşi să accepte storyline-ul din Colonial Marines drept parte oficială a seriei, evenimentele jocului urmând să continue povestea din filmul Aliens. La prima vedere, totul părea bine pus la punct. Din păcate, undeva pe drum, socoteala de acasă s-a desincronizat serios faţă de cea din târg, Aliens: Colonial Marines sfârşind prin a fi amânat de multe ori, numeroase alte studiouri (precum TimeGate Studios, Nerve Software sau Demiurge Studios) fiind cooptate pentru a ajuta la finalizarea jocului. Însă jucatorii nu ar trebui să fie afectaţi de problemele de producţie prin care a trecut un joc sau altul; pe utilizatori îi interesează produsul final şi nu scuzele. Aliens Colonial Marines Dacă nu v-aţi dat deja seama din introducerea de mai sus, Aliens: Colonial Marines este un joc foarte slab, bifând cu succes titlul de "prima mare dezamăgire din 2013". La o primă pornire a jocului, te izbeşte în moalele capului calitatea grafică. Nu vreau să par nici cârcotaş şi nici superficial, însă grafica versiunii finale de Aliens: Colonial Marines n-are nicio treabă cu demo-urile din joc prezentate în trecut, putând fi asemuită, cel mult, cu setările low detail din alte titluri similare. Sigur, vor apărea persoane care să afirme că nu doar grafica face un joc. Perfect de acord, însă, în cazul unui titlu Aliens, care se mai vrea şi parte oficială a poveştii seriei, o prezentare grafică de calitate era imperativă. De asemenea, nu e vorba doar de partea tehnologică a acestui aspect, stilul artistic folosit pentru modelarea personajelor aducând aminte mai degrabă de desene animate decât de un film horror SF. Aliens Colonial Marines Trecând peste acest aspect, aş vrea să mă opresc un pic mai mult asupra gameplay-ului propriu-zis, faultat de multe aspecte, printre care şi povestea atât de mult trâmbiţată. O problemă majoră a jocului este faptul că, în aproximativ jumătate din nivelurile campaniei, personajul central nu se confruntă cu xenomorfi, ci cu mercenari plătiţi de corporaţia Weyland-Yutani. Cu alte cuvinte, avem parte de un joc Aliens în care te împuşti cu oameni. Genial, oamenii care au luat această decizie ar trebui daţi afară în şuturi. Chiar şi în nivelurile în care celor de la SEGA şi Gearbox li s-a făcut milă de noi, permiţându-ne să ne luptăm cu alienii propriu-zişi, lucrurile nu stau bine deloc. Nu există niciun sentiment de tensiune, impediment creat în principal de rutinele de inteligenţă artificială ale extratereştrilor. Pe scurt, acestea nu există: xenomorfii vor sări la bataie cum te văd, fără a fi prea preocupaţi de camarazii tăi sau de propria supravieţuire. Jucând Colonial Marines, parcă am călătorit înapoi în timp, pe vremea primului Quake, AI-ul monştrilor din jocul celor de la id Software fiind totuşi o idee mai avansat decât gluma proastă din noul Aliens. Aliens Colonial Marines În aceste condiţii, ajutat de un arsenal bogat, treci fără cea mai mică problemă printre valurile de aşa-zişi alieni. Mai mult, în urma uciderii acestora (sau a găsirii a tot felul de obiecte colecţionabile), personajul controlat câştigă experienţă, cu ajutorul căreia îşi poate upgrada şi personaliza armele. Ca în mai toate shooterele moderne, nu poţi căra decât două arme principale simultan; în Aliens: Colonial Marines ai însa posibilitatea de aschimba aceste arme oricând în timpul acţiunii, de parcă puşcaşii marini ar căra dupa ei un camion plin de echipament şi muniţii. Aliens Colonial Marines Pe vremuri, când Colonial Marines a fost anunţat pentru prima dată, jocul celor de la Gearbox ar fi trebuit să se concentreze pe experienţa cooperativă, patru puşcaşi marini urmând să lupte pentru supravieţuire împotriva valurilor interminabile de alieni. Multiplayer-ul cooperativ a ajuns până la urmă şi în versiunea finală a jocului, într-o formă mult mai restrictivă. Astfel, campania principală poate fi jucată şi alături de prieteni, chiar dacă level design-ul claustrofobic nu avantajează deloc această abordare. Asta dacă reuşeşti să te conectezi la o sesiune online, chestiune care pare să ţină mai mult de noroc la momentul actual. Nici multiplayer-ul clasic nu o duce mai bine, aici jocul având totuşi de câştigat de pe urma lipsei "minunatului" AI al alienilor. Astfel, odată ce ambele tabere de combatanţi (xenomorfi şi puşcaşi marini) sunt întruchipate de jucători umani, lucrurile încep cât de cât să semene cu o veritabilă experienţă Aliens. O experienţă faultată însă de controlul deficitar al alienilor, precum şi de lipsa unei detectări corecte a coliziunilor.

Jocurile de fotbal sunt unele dintre cele mai de succes titluri din industria de jocuri video, graţie publicului extrem de pasionat şi totodată numeros căruia li se adresează. Cele mai vândute titluri sunt cele care orientate pe acţiune, ce permit controlul jucătorilor în timpul meciurilor. Există însă şi un alt tip de joc de fotbal, destinat celor care îşi doresc să experimenteze experienţa completă a cluburilor de fotbal: simulatoarele de management de fotbal. Football Manager 2013 se încadrează în această categorie. Din start trebuie să anunţ că un astfel de joc este croit pentru cei ce adoră strategia şi atenţia la detalii. Cei cărora nu le pasă de transferuri, fani, relaţii cu presa, discuţiile cu staff-ul echipei, programe de antrenament, grafice, rapoarte, bugete, moralul jucătorilor sau aşteptările finanţatorilor ar trebui să stea departe un astfel de joc. Pe de altă parte, cei care la citirea enumeraţiei din fraza anterioară au simţit o provocare sau o şansă de a-şi împlini un vis ar trebui neapărat să citească acest articol şi să încerce cel puţin varianta demonstrativă a jocului. Football Manager 2013 Noua interfaţă din Football Manager 2013 este parcă mai bine organizată şi foloseşte cu o mai mare eficienţă spaţiul disponibil pe ecran. Există şi posibilităţi de gestionare a informaţiilor ce se doresc afişate în anumite secţiuni principale, iar tema generală de culori a interfeţei diferă în funcţie de echipa pe care jucătorul alege să o conducă. De obicei aceste teme sunt frumoase şi deloc dernanjante. Există şi opţiunea de a modifica această schemă de culori după bunul plac, lucru foarte util atunci când antrenăm echipe ale căror scheme de culori au fost adoptate prost în interfaţă. Dacă eşti managerul echipei Steaua Bucureşti, ochii îţi sunt pur şi simplu asediaţi de nişte ecrane cu un contrast roş-albastru extrem de strident. Acest inconvenient ar fi putut fi rezolvat din start de către producători, însă probabil că s-au concentrat pe facilităţi ceva mai importante. Football Manager 2013 este un joc extrem de complex în care poţi să controlezi totul, de la programarea întâlnirilor cu staff-ul echipei şi pâna la programul de antrenament... nu doar al echipei principale, ci şi al echipei secunde sau al celei de tineret a clubului. De asemenea, pot fi analizate performanţele echipei prin diverse metode precum analiza statistică a celor mai bune intervale de minute ale echipei din ultimele 15 meciuri. Football Manager 2013 Discuţiile cu echipa joacă un rol foarte important pentru moralul jucătorilor. Există un set de replici predefinite ce pot fi spuse înaintea meciului, la pauză sau după meci, fiecare dintre acestea afectând într-un fel sau altul starea de spirit a jucătorilor. Ele pot fi adresate întregii echipe sau doar anumitor jucători. După o vreme, anumite lucruri precum discuţiile cu jucătorii sau conferinţele de presă (în care eşti asediat de întrebările jurnaliştilor) devin repetitive şi, pentru cei deloc răbdători, pot fi chiar un pic enervante. Dacă se ajunge la astfel de sentimente de repulsie se poate recurge la delegarea activităţilor stresante către un asistent. Football Manager 2013 Foarte multe dintre activităţi pot fi delegate către un asistent care se va declara fericit să care pe umerii săi lucruri precum povara negocierii de contracte cu jucătorii sau întreaga activitate a echipei secunde. Staff-ul este de un real ajutor în mai toate ariile, aceste persoane venind adesea cu recomandări şi informaţii de mare interes. Spre exemplu, pentru un manager care nu cunoaşte jucătorii noii sale echipe, recomandarea unui asistent pentru formula de start a meciului este o mână de ajutor binevenită. Sistemul programului de antrenament a fost complet schimbat faţă de versiunile anterioare ale jocului. Sesiunile de antrenament sunt programate pe un calendar iar fiecare sesiune se concentrează pe anumite elemente de joc (spre exemplu faze fixe). Pentru cei care doresc control total, există opţiunea de control al antrenamentului fiecărui jucător în parte. Football Manager 2013 În urma cererilor de la fanii cu slujbe şi prea puţin timp liber, Sports Interactive a inclus un nou mod de joc denumit Football Manager Classic. Acesta este un mod de joc simplificat care renunţă la o mare parte dintre detaliile prezente în modul principal Football Manager. Astfel, un sezon poate fi parcurs în doar câteva ore. Un alt mod nou-introdus este modul Challenge, ce oferă patru scenarii de provocare. Spre exemplu, ne este predată o echipă în mijlocul sezonului, în condiţiile în care ea nu a suferit nicio înfrângere. Misiunea este ca echipa să nu sufere nicio înfrângere până la finalul sezonului. Football Manager 2013 Simularea efectivă a meciurilor se poate face în mai multe moduri: text, 2D şi 3D. Cel mai atractiv este modul 3D, care a fost îmbunătăţit faţă de varianta sa din anul trecut. Cei care însă speră să vadă o simulare de tipul FIFA vor fi dezamăgiţi să afle că meciurile trebuie luate mai degrabă ca nişte schiţe ce arată performanţa şi deciziile jucătorilor. Există nenumărate momente în care jucătorii pasează înapoi fără motiv sau refuză să alerge după o minge care se situează la doi metri de ei. Dacă înţelegem acest sistem aşa cum trebuie înţeles, totul va fi ca o evadare plăcută la iarbă verde după minute întregi de privit tabele şi rapoarte. În timpul meciurilor pot fi date foarte multe indicaţii către jucători, iar în funcţie de moralul şi abilităţile lor, ei vor încerca pe cât posibil să le respecte. Asistenţii de pe banca de rezerve vor face comentarii referitor la anumiţi jucători sau la jocul general al echipei , acestea apărând chiar pe ecranul în care este vizualizat meciul. Pe baza acestora dar şi a analizei proprii pot fi schimbate poziţionările jucătorilor în teren sau caracteristici precum agresivitatea, jocul la ofsaid, poziţia liniei de fundaşi şi alte asemenea.

După numeroase amânări şi controverse legate de existenţa unei versiuni pentru PC, iată că Ghost Recon: Future Soldier a fost în sfârşit lansat. Creaţia a trei studiouri Ubisoft (Paris, Red Storm şi Bucureşti), Future Soldier încearcă să mascheze, sub pretextul introducerii echipamentului modern de război, o încercare disperată de a deveni competitiv cu restul shooterelor militare actuale. Ca mai orice joc ce poartă numele lui Tom Clancy pe copertă, şi Ghost Recon: Future Soldier nu se remarcă deloc în privinţa poveştii. Se merge pe aceleaşi stereotipuri de când lumea: camarazi ucişi, bătălie lăuntrică între arzătoarea dorinţă de răzbunare şi necesitatea de a respecta ordinele, africani răi, ruşi şi mai răi, personaje insipide, inodore şi incolore... Ghost Recon: Future Soldier reuşeşte contraperformanţa ca, pe plan narativ, să fie mai plictisitor şi privizibil chiar şi decât subseria Call of Duty: Modern Warfare. Ghost Recon Future Soldier S-ar putea crede că punctele pierdute în ceea ce priveşte povestea ar putea fi recuperate acolo unde contează, la posibilităţile de joc oferite şi gameplay-ul propriu-zis. În primul rând, campania principală este destul de lungă, comparativ cu alte shootere similare (nu cred că exagerez când afirm că avem de-a face cu o durată dublă de joc faţă de titluri precum Battlefield 3) şi ceva mai variată. Şi totuşi, chiar dacă avem de-a face cu tranziţii subite, de la soarele dogoritor al Nigeriei şi până la zăpezile insuportabile ale Siberiei, gameplay-ul râmăne în mare parte acelaşi. Spre deosebire de titlurile mai vechi pentru PC ale seriei, Ghost Recon: Future Soldier îmbrăţişează acum perspectiva third-person, alături de nelipsitul sistem de cover întâlnit în mai toate shooterele moderne. Din păcate, a fost "modernizată" şi abordarea, posibilităţile tactice oferite de vechile jocuri Advanced Warfighter fiind în mare parte eliminate. Nivelurile, fără excepţie, în ciuda unor evidente iluzii optice, sunt realizate după modelul culoarului liniar, de pe traiectoria căruia nu te poţi abate sub nicio formă. Ghost Recon Future Soldier Mai mult, echipamentele moderne de război pe care le ai la dispoziţie (grenade-senzor, dronă de recunoaştere, Warhound - un soi de robot de luptă echipat cu arme grele şi foarte rezistent) uşurează şi mai mult sarcinile de a explora mediul înconjurător şi de a elimina fără probleme inamicii. În plus, în majoritatea covărşitoare a timpului ai lângă tine încă trei coechipieri, cărora le poţi indica ce ţinte vrei să doboare fără implicarea ta directă. Unele niveluri necesită o abordare stealth, declanşarea alarmei fiind echivalentă cu reîncarcarea celui mai recent checkpoint. Aici iese în evidenţă AI-ul nu neapărat slab, însă foarte nerealist (probabil adaptat pentru mediile de joc restrictive) de care jocul dă dovadă. Practic, chiar şi în mod stealth, fiecare grup de soldaţi inamici poate fi eliminat într-o anumită ordine specifică: unii adversari nu observă ce se întâmplă la doar 2 metri în spatele lor, uciderea acestora fiind doar o rutină ce implică marcarea corectă şi eliminarea a câte trei victime pe rând. Ghost Recon Future Soldier Tocmai din acest motiv cea mai reuşită misiune a jocului mi s-a părut o anumită infiltrare într-o închisoare rusească, unde nu îi mai ai lângă tine pe cei trei camarazi de arme. Lucrurile devin în sfârşit ceva mai tensionate, planificarea atentă a mişcărilor amintind oarecum de complexitatea Ghost Recon-urilor de altădată. Apropo de stealth, poate vă amintiţi cât accent a pus Ubisoft pe camuflajul activ purtat de trupele Ghosts în Future Soldier. Din păcate, această mecanica de joc este folosita într-un mod de-a dreptul banal (este nevoie doar să te laşi pe vine pentru a activa automat acest tip de camuflaj), neexistând niciun fel de element legat de o eventuală gestionare corectă a acesteia. Pur şi simplu în 80% din joc eşti invizibil pentru că nu ai altă alternativă şi nici nu te incomodează cu ceva. Ghost Recon Future Soldier Tot la capitolul semi-ratări ar putea fi inclus şi mult trâmbiţatul sistem de personalizare a armelor denumit Gunsmith. Teoretic, prin intermediul acestuia, poţi modifica în detaliu fiecare accesoriu echipat pe propria armă, poţi modifica tipurile de muniţie folosite etc. La ce folos însă când jocul îţi oferă mură-n gură exact configuraţia de arme optime pentru următoarea misiune? Să zicem că ar putea fi mai util în multiplayer... Din păcate, multiplayer-ul din Ghost Recon: Future Soldier este ca o sabie cu două tăişuri. Pe de-o parte, avem parte de unele idei bine implementate (clasele scout, rifleman şi engineer, fiecare cu arsenalul şi gadget-urile proprii, moduri de joc şi hărţi numeroase, multiplayer cooperativ în modurile Guerilla sau campanie); pe de altă parte ne lovim de inftrastructura online deficitară a celor de la Ubisoft. Pe PC fie nu găseşti jucători pentru anumite moduri de joc, fie te loveşti de tot felul de probleme de sincronizare şi deconectări. Ghost Recon Future Soldier Acestea sunt doar vârful aisbergului în ceea ce priveşte problemele versiunii de PC a lui Ghost Recon: Future Soldier. În perioada testării, m-am simţit ca un veritabil beta tester căruia i-a fost dată pe mână o versiune neterminată a jocului: update dupa update, prietenii din sistemul Uplay nu erau recunoscuţi de joc (şi viceversa), framerate-uri mizerabile pe sisteme de top, crash-uri după schimbarea setărilor video etc. Dintre toate acestea, de departe cea mai deranjantă problemă a fost cea a cea a performanţei: în anumite situaţii, Ghost Recon: Future Soldier rulează de-a dreptul oribil pe computere performante. Spre exemplu, pe sistemul nostru de test (procesor Intel Core i7 Sandy Bridge, 8GB RAM, NVIDIA GeForce GTX 560M), ultimul nivel al campaniei cu greu a putut fi jucat, chiar si atunci când s-a apelat la cele mai scăzute setări de calitate, într-o banală rezoluţie de 1280x720. Ghost Recon Future Soldier Performanţa îndoielnică nu este justificată de cine ştie ce aspect grafic ieşit din comun. În unele momente, Ghost Recon: Future Soldier arată cu adevărat bine (lucru evidentiat şi de framerate-ul caracteristic unui slideshow); în altele însă, parcă aveam de-a face cu un titlu de acum câţiva ani buni (performanţa, din păcate, nu se îmbunăţeşte semnificativ). Senzaţia de învechit este accentuată şi de filmele prerenderizate dintre misiuni, care reuşesc contraperformanţa de a fi (mult) mai urâte decât gameplay-ul propriu-zis. Aşadar, dacă sunteţi în căutarea unui shooter militar nou şi Ghost Recon: Future Soldier vă face cu ochiul, mai bine v-aţi orienta către versiunile de consolă ale jocului, ediţia de PC fiind lansată într-o formă ce lasă mult de dorit. Totuşi, chiar şi trecând cu vederea aceste probleme, recomandarea noastră este să ocoliţi monotonia din Ghost Recon: Future Soldier; pe piaţă există shootere mai interesante, mai arătoase şi, nu în ultimul rând, mult mai bine optimizate.

La multi ani!

Lucrezi frumos de inceput ! Blur ok si text la fel ! Poate imi faci si mie un cadou :)

• Descriere » -

• Conținutul acestuia » -

• Autor » -

• Link download » https://resursecs.com/configuri/183-solo-cfg.html

• Descriere » -

• Conținutul acestuia » -

• Autor » -

• Link download » https://resursecs.com/configuri/1532-cyx-cfg.html

• Descriere » -

• Conținutul acestuia » -

• Autor » -

• Link download » https://resursecs.com/configuri/430-shaguar-cfg.html

• Descriere » -

• Conținutul acestuia » -

• Autor » -

• Link download » https://resursecs.com/configuri/431-kuben-cfg.html