Posts by JoKeR32 @ ECILA.RO

Tipul lucrării (avatar / semnătură / banner / logo / userbar) : Avatar

Dimensiuni: 150x250

Text principal (dacă se poate, nick-ul dvs.): JoKeR 

Text secundar (dacă se poate, numele comunităţii sau al unui server care aparţine acesteia): Super-Moderator 

Stock (stock opţional, dar obligatoriu precizaţi o tematică): https://imgur.com/a/d136r

Tematica (ex. natură / maşini / animale / etc): Sus

Link de la ultima cerere: La archiva

Alte informaţii: Nimic

La multi ani !

Cosmetice

4 :))

10

Intr-un copac

Fara

Cu sau fara muzica ?

Nu

YuMMy ?

Castelul Peleş este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Construcţia clădirii a început în anul 1873 la cererea regelui Carol I, iar inaugurarea oficială a avut loc în anul 1883. Castelul Peleş devine reşedința de vară a familiei regale române, care locuia aici din luna mai până în noiembrie. Chiar după inaugurarea sa, castelul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu, astfel la forma actuală s-a ajuns în anul 1914. Castelul are 160 de camere cu mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul. Pentru iluminat, castelul a fost proiectat cu o uzină electrică proprie, ceea ce îl facea la acel moment unic în Europa.

Acesta este alcătuit din peste 800 000 de cuvinte, iar în fiecare an se introduc peste 25.000 de cuvinte noi vocabular. Limba engleză este o limbă indo-europeană din familia limbilor germanice, fiind înrudită cu islandeza, norvegiana, daneza şi suedeza. De asemenea, se pare că 30% din cuvintele limbii engleze provin din franceză, iar altele 30% provin din latină. Litera cea mai folosită în engleză este “e” iar cea mai puţin folosită este “q”. Peste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă şi în acelaşi timp, este a treia limbă, din lume, ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină şi limba spaniolă. Ţările cu cele mai mari populaţii de vorbitori nativi de limba engleză sunt: Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, Canada, Australia, Africa de Sud, Republica Irlanda şi Noua Zeelandă. Prin tratat internaţional engleza este limba oficială pentru comunicaţiile aeriene şi maritime, dar şi una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, ale Naţiunilor Unite şi a majorităţii organizaţiilor atletice internaţionale, inclusiv Comitetul Olimpic Internaţional.

Gimnasta noastră a primit această notă în finala de la sol a Jocurilor Olimpice de la Barcelona din anul 1992, când a câştigat medalia de aur la acest aparat. După această competiţie majoră codul de punctaj din gimnastică a fost schimbat. Palmaresul Laviniei Miloşevici cuprinde 19 medalii mondiale și olimpice obţinute între anii 1991 – 1996, fiind în acelaşi timp şi singura gimnastă din era modernă a acestor competiţii care a câștigat un titlu mondial sau olimpic la fiecare aparat. Recordul anterior datează din anii’60, aşa numita epocă romantică a gimnasticii artistice feminine, când ceha Věra Čáslavská a câștigat cele mai multe medalii olimpice de aur în probele individuale din istorie, mai exact şapte medalii. Lavinia Miloșovici a fost team leader-ul echipei României la câștigarea medaliei de bronz pe echipe la Jocurile Olimpice din 1996 care au avut loc în Statele Unite ale Americii, la Atlanta.

Hipopotamul are corpul în forma de butoi cu o gură enormă, picioare scurte și câte patru degete la fiecare picior. Noaptea hipopotamii merg pe trasee cunoscute lor, până la 10 km în pășunile din jurul apei, pentru a se hrăni timp de 5-6 ore. Are caninii lungi iar incisivii sunt utilizați doar ca armă – păscutul este realizat apucând iarba cu buzele largi și smucind capul cu putere. Totuşi hipopotamii mănâncă destul de puţin comparativ cu greutatea lor corporală, aproximativ 35 kg de mâncare pe noapte, deoarece nevoile lor de energie sunt scăzute ca urmare a faptului ca majoritatea timpului îl petrec stând în apa caldă. Hipopotamii nu rumegă dar reţin hrana un timp îndelungat în stomac, extrăgând proteinele prin proces de digestie bazat pe fermentaţie. Procesul lor digestiv este răspunzător pentru eliberarea unui număr mare de nutrienți în râurile și lacurile africane, favorizând astfel peștii, care sunt la rândul lor o sursă de proteine crucială pentru populația umană locală.

Barza albă (Ciconia ciconia) este o pasăre migratoare de talie mare care poate fi văzută în România începând cu sfârşitul lunii martie şi poate zăbovi până la începutul lunii septembrie. În urma cercetărilor efectuate de Societatea Ornitologică Română s-a observat că berzele din România, împreună cu celelalte păsări provenind din Europa Centrală şi de Est, ajung în Africa prin traversarea Bosforului. Berzele zboară cu viteza de maxim 90 de km/oră şi parcurg peste 200 de km într-o singură zi. Primăvara, berzele părăsesc savanele din Africa şi se întorc pe acelaşi traseu care l-au străbătut toamna. La vârsta de 3-4 ani, femela barză depune în medie 3-4 ouă pe an pe care le cloceşte alternativ împreună cu masculul. După aproximativ 32 de zile de clocit. Eclozarea ouălor nu are loc în acelaşi timp, ci se petrece în mod separat, în general la intervale de două zile. Numărul mediu al puilor este în general trei dar, în mod excepţional, pot să ajungă la 7. Puii la început au numai 65-80 de grame, sunt acoperiţi cu un puf alb şi, deşi nu pot încă să se ridice în picioare, reuşesc să scoată un sunet: un clămpănit prin lovirea celor două maxilare. Acesta va fi singurul tip de sunet care poate fi produs de berze.

Scott Kelly este americanul care a petrecut cel mai mult timp în spaţiu, mai precis 340 de zile consecutive. O misiune pe Staţia Spaţială Internaţională durează de obicei 5-6 luni. Şederea în cosmos a avut şi câteva efecte pozitive asupra lui. Kelly s-a întors pe Terra mai înalt şi mai tânăr. Pe fondul lipsei gravitaţiei, coloana vertebrală a lui Kelly s-a alungit, iar bărbatul ea, la întoarcerea pe pământ, mai înalt cu puţin peste 5 cm. Între timp el a revenit la înălţimea normală. Mai mult, Scott era mai tânăr cu 8,6 milisecunde decât ar fi fost dacă stătea pe Pământ în tot acel timp. Asta deoarece, potrivit teoriei lui Einstein privind dilatarea timpului, pentru obiectele care se mişcă cu viteză mai mare timpul trece mai încet. Kelly s-a aflat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, care orbitează în jurul Terrei cu o viteză de peste 28.000 de km/h. Acestea sunt efectele pozitive. Din nefericire, Kelly resimte încă efectele negative ale timpului îndelungat petrecut la gravitaţie zero, la 19 luni după ce s-a întors. În primul rând, Kelly a trebuit să se reacomodeze cu multe dintre lucrurile obişnuite pe Pământ: mesele în familie, discuţiile cu cei dragi sau zgomotele din viaţa de zi cu zi. Toate acestea i s-au părut la început străine şi obositoare. Chiar şi senzaţia gravitaţiei care îl ţinea în scaun i s-a părut ciudată. Mai mult, de fiecare dată când vrea să aşeze un tacâm pe masă, o parte din mintea lui caută o bandă velcro sau una adezivă de care să o ataşeze pentru a o ţine pe loc. Totodată, lui Kelly îi este încă greu să se acomodeze cu mersul, care îl oboseşte încă. În primele luni după revenirea la gravitaţie toate părţile corpului l-au durut. Toate încheieturile şi muşchii lui „au protestat” împotriva gravitaţiei, iar deseori simţea zvâcniri în corp. De multe ori Kelly a simţit senzaţie de greaţă şi a avut dificultăţi în a dormi. Este posibil ca astronautul să nu-şi mai revină niciodată complet, deoarece toate aceste simptome încă mai persistă. Toate aceste efecte arată cât de dificilă va fi colonizarea altor planete, precum Marte. Oamenilor care vor petrece mult timp acolo (mulţi ani) le va fi foarte dificil, dacă nu imposibil, să revină pe Pământ şi să se readapteze la viaţa de aici. Pentru mulţi temerari călătoria spre Marte va fi, probabil, una cu bilet doar pentru dus.

Elon Musk, şeful companiei private SpaceX, şi-a propus să ducă oameni pe Marte până în 2024. Este posibil ca acest lucru să nu fie posibil, tocmai din cauza faptului că se cunosc încă foarte puţine lucruri despre efectele vieţii îndelungate în spaţiu asupra oamenilor. Cu sistemele de propulsie chimice actuale o călătorie până la Marte ar dura 18 luni. Dus-întors înseamnă 36 de luni.

Datele colectate de la Scott Kelly vor fi analizate zeci de ani de acum încolo.

În fiecare an sunt aruncate în oraşe şi natură miliarde de mucuri de ţigară. Acestea nu sunt doar inestetice, ci şi poluante. Alarmaţi de numărul mare de mucuri de ţigară din parcurile din Amsterdam, doi tineri olandezi au fondat o firmă care vrea să le cureţe, cu ajutorul ciorilor. Aceste păsări sunt foarte inteligente şi pot fi învăţate să culeagă aceste gunoaie, ca apoi să le ducă la aparate speciale, care în schimb le oferă hrană ca răsplată. Ruben van der Vleuten şi Bob Spikman vor folosi o versiune modificată a Crow Box, un dispozitiv care le oferă ciorilor alune în schimbul monedelor culese de pe jos. Cei doi tineri au vrut iniţial să folosească porumbei, dar aceste păsări nu sunt renumite pentru inteligenţa lor. Aşa că au au ajuns la concluzia că ciorile sunt potrivite, deoarece acestea sunt capabile să înveţe repede şi să rezolve probleme destul de complexe. Ciorile sunt unele dintre cele mai inteligente animale de pe planetă, fiind capabile să-şi facă planuri, să creeze şi să folosească unelte pentru a-şi atinge obiectivele. Pentru a le face pe ciori să culeagă mucuri de ţigară, cei doi s-au gândit la un proces în patru paşi. În prima fază, într-o tavă a dispozitivului de colectare sunt expuse un muc de ţigară şi o alună, pentru ca ciorile să facă o legătură între cele două obiecte. În al doilea pas este luată mâncarea şi este eliberată doar după ce pasărea ajunge la Crow Box. Astfel ciora va învăţa că maşina respectivă face anumite lucruri. În cel de-al treilea pas, mâncarea nu mai este eliberată, pentru ca pasărea să înveţe că doar anumite acţiuni o eliberează, iar în tavă rămâne doar mucul de ţigară. La ultimul pas este necesară intervenţia umană. Când pasărea a învăţat cel de-al treilea pas, o persoană aruncă câteva zeci de mucuri de ţigară în jurul aparatului. Acesta este momentul în care ciorile realizează că pot folosi aceste resturi pentru a obţine hrană. Ciorile ar putea fi afectate de toxinele din resturile de ţigară, dar cei doi fondatori ai firmei cred că acestea nu le vor ţine suficient de mult în cioc pentru a se îmbolnăvi. Ei promit că dacă experimentul va dăuna păsărilor vor căuta alte soluţii la problema mucurilor de ţigară. Sunt şi oameni care cred că soluţia găsită de cei doi tineri nu este etică. „Ar trebui să învăţăm ciorile să facă treaba murdară pentru noi? Răspunsul la această întrebare este NU”, a declarat John Marzluff, un expert în corvide de renume mondial. El crede că oamenii trebuie să dezvolte mucuri de ţigară biodegradabile, roboţi care să facă acest lucru sau să fie lansate campanii de educare a fumătorilor.

Aibo, câinele robot de la Sony care s-a bucurat de o popularitate destul de mare în Japonia la începutul anilor 2000, s-ar putea întoarce pe piaţă în viitorul apropiat. Se pare că Sony doreşte să se întoarcă pe piaţa roboţilor pentru acasă, adaptând vechiul concept la tehnologiile din prezent, bazate pe smart home, machine learning şi comenzi vocale. Momentan sunt doar zvonuri, însă dacă se dovedesc a fi adevărate, Sony ar avea un avantaj în faţa concurenţei, compania fiind prezentă pe această piaţă de câteva decenii.

Un eventual Aibo 2 ar urma să beneficieze de multe funcţii „smart”, nu foarte diferite de cele ale unui asistent virtual precum Siri, Alexa, Cortana sau Bixby. Practic, câinele robot de la Sony ar fi reprezentarea fizică a asistentului, acesta fiind conectat la internet şi la reţeaua locală, putând în consecinţă să controleze diverse dispozitive inteligente din casă sau să îndeplinească diverse funcţii cu ajutorul internetului.

Informaţiile vin de la publicaţia japoneză Nikkei, care susţine că are informaţii despre planurile Sony în legătură cu un asemenea concept. Asemeni altor produse concurente, noul căţel robotic Aibo ar putea învăţa noi „abilităţi”, care ar putea fi dezvoltate folosind cod open source de către dezvoltatorii software. Acestea ar putea fi instalate de către utilizatori, sau ar putea fi integrate direct în inteligenţa artificială a robotului pe serverele Sony.

Având în vedere că în ultimii câţiva ani inteligenţa artificială a intrat în atenţia publicului, iar reţelele neurale şi machine learning duc la avansarea foarte rapidă a funcţiilor posibile prin intermediul inteligenţei artificiale, acesta pare să fie momentul oportun pentru reintroducerea pe piaţă a unui roboţel inteligent.

Mai mulţi mebri ai Congresului american au demarat la sfârşitul anului trecut procedurile pentru înfiinţarea unei noi forţe militare. Este vorba despre US Space Corps, care ar trebui să îşi înceapă activitatea până în ianuarie 2019.

US Space Corps va fi un corp militar separat din cadrul Departamentului Forţelor Aeriene şi se va afla sub comanda Secretarului Forţelor Aeriene. Totuşi, unii generali nu sunt de acord cu proiectul, deoarece consideră că Pentagonul este şi aşa o instituţie foarte complicată.

Deşi spaţiul a fost până acum un mediu paşnic, folosit pentru explorare şi descoperiri, tot mai multe state îşi dezvoltă propriile programe spaţiale, iar multe dintre vehiculele care ajung pe orbita planetei nu sunt paşnice. Mai mult, companii private, unele finanţate de miliardari, şi-au propus să mineze asteroizi pentru resurse în următorii ani, iar legislaţia în domeniu este aproape inexistentă. Cu cât mai mulţi oameni ajung în cosmos, cu atât cresc şansele să apară un conflict.

Rusia deja a lansat pe orbită satelitul experimental numit „Kosmos 2499”, despre care se crede că este capabil să distrugă sau imobilizeze sateliţi americani sau ai NATO la nevoie.

Totodată, China a pus pe orbită „Shiyan”, un vehicul spaţial înzestrat cu un braţ robotic capabil să prindă alţi sateliţi şi să îi scoată din uz. În 2007, statul asiatic a folosit un vehicul prototip pentru a distruge un satelit meteorologic vechi, care îi aparţinea.

Aceste arme pot fi folosite şi pentru a distruge sateliţii GPS pe care se bazează atât de mulţi oameni în viaţa de zi cu zi. De aceea, cei care dosresc înfiinţarea US Space Corps cred că America a rămas în urmă şi că există posibilitatea ca următorul mare război mondial să izbucnească la „gravitaţie zero”.

SUA dispune deja de o organizaţie care se ocupă cu monitorizarea şi apărarea spaţiului. Este vorba despre US Air Force Space Command, care a fost creată în 1982 şi are astăzi 38.000 de angajaţi. Totuşi, aceştia sunt mai mult observatori, deoarece SUA nu deţine în spaţiu arme la fel de avansate ca cele ale ţărilor rivale. Sunt, însă, testate proiecte. Unul este laserul naval, echipat deja pe USS Ponce, care se află în Golful Persic, iar altul este X-37b, o navetă spaţială autonomă, fără echipaj, care poate fi înzestrată cu diferite arme. O posibilă soluţie este o versiune modificată a laserului de pe USS Ponce.

După cum scriam mai sus, mediul privat este şi el interesat de explorarea spaţiului, dar din alte motive. Rezervele de aur şi de platină de pe Terra sunt limitate. Cel putin aşa sunt cele accesibile prin tehnologiile de minerit actuale. De aceea compania Planetary Resources şi-a propus să extragă cele doua metale preţioase din asteroizi. Printre investitorii în startup se numară Larry Page, co-fondator al Google, Eric Schmidt, preşedinte executiv al Alphabet, şi regizorul filmului „Avatar”, James Cameron. Alte companii, precum Virgin Galactic, fondată de miliardarul Richard Branson, doresc să dezvolte turismul în spaţiu.

În aceste condiţii, activitatea din jurul planetei noastre va fi foarte intensă în următorii 50 de ani, iar interesele vor fi şi ele mari.

Fanii Star Wars preocupaţi de curăţenia apartamentelor în care locuiesc vor avea în curând posibilitatea de a cumpăra aspiratoare inteligente tematice. Samsung a anunţat imediat după lansarea noului trailer pentru filmul Star Wars Episode VIII: The Last Jedi două ediţii speciale ale aspiratorului Powerbot, decorate să semene cu personaje celebre din celebra serie de filme.

Astfel, avem un Powerbot care seamănă cu celebra mască a lui Darth Vader, întregul aspirator fiind de culoare neagră, în timp ce varianta albă seamănă cu o cască a soldaţilor Stormtrooper, designul fiind inspirat de cea mai recentă apariţie a acestora, din filmul „The Force Awakens”, lansat în urmă cu doi ani.

Desigur, noile aspiratoare Powerbot cu Star Wars nu pot fi simple unelte de curăţat, acestea fiind echipate şi cu funcţii inteligente. Asemeni Roomba, acestea pot naviga singure prin casă pentru a curăţa, folosind nouă senzori avansaţi pentru a detecta forma fiecărei încăperi şi pentru a ocoli obstacolele. Acestea pot fi controlate prin intermediul asistenţilor virtuali Amazon Alexa şi Google Assistant, iar diverse sunete inspirate din filmele Star Wars şi clipuri audio cu vocile personajelor pot fi redate pe post de notificări. Modelul negru, cu Darth Vader, redă celebrul sunet de respiraţie al persoajului din film, în timp ce modelul cu Stormtrooper spune „Let’s go!” atunci când porneşte programul de curăţare.

Dezvoltate în cadrul unei campanii de finanţare care a strâns deja fonduri de peste 15 milioane dolari, noile utilaje adaptate cu sisteme de control împrumutate de la vehicule autonome funcţionează pe baza rutinelor programate într-o aplicaţie pentru PC, îndeplinind tot felul de activităţi repetitive cum ar fi săparea de fundaţii pentru clădiri, nivelarea terenurilor pentru construcţia de drumuri sau mutarea de materiale dintr-o locaţie în alta.

Dacă în cazul vehiculelor autonome create pentru drumurile publice siguranţa pietonilor şi a celorlalţi participanţi la trafic este prioritară, utilajele care operează autonom pe un şantier se pot mulţumi cu sisteme de control mai puţin sofisticate, costul instalării putând fi amortizat ulterior prin productivitate mărită şi reducerea numărului de angajaţi.

Sistemul dezvoltat de o companie numită Built Robotics foloseşte senzori LIDAR pentru a „vedea” mediul înconjurător şi GPS pentru orientare în cadrul şantierului. Echipamentul computerizat este proiectat pentru a suporta vibraţiile, praful şi umezeala întâlnite pe şantier, putând funcţiona chiar şi pe întuneric, fără a ţine cont de programul de lucru obişnuit.

Sateliţii, staţiile spaţiale şi alte obiecte care ajung în spaţiu trebuie readuse pe Pământ, atunci când se poate, pentru a nu aglomera şi mai mult spaţiul din jurul planetei şi a nu afecta orbitele vehiculelor funcţionale. Pentru asta există un „cimitir de nave spaţiale” în Oceanul Pacific, aflat la o distanţă de peste 2.700 de kilometri de orice loc uscat. Zona se numeşte Point Nemo.

Sateliţii mai mici nu ajung la Punctul Nemo, deoarece atunci când intră în atmosferă se dezintegrează. Uneori, însă, agenţiile spaţiale nu reuşesc să prăbuşească controlat navele. De exemplu, staţia chineză Tiangong-1, care cântăreşte 8,5 tone şi al cărei control a fost pierdut în martie 2016, va cădea undeva la întâmplare în 2018.

Interesant este faptul că oamenii care trăiesc permanent la cea mai apropiată distanţă de Point Nemo sunt astronauţii de la bordul Spaţiei Spaţiale Internaţionale (SSI). Asta deoarece SSI orbitează la o altitudine de 402 kilometri. Cea mai apropiată insulă se află la o distanţă mult mai mare.

Între anii 1971 şi 2016 au fost aruncate acolo cel puţin 260 de vehicule spaţiale, conform Popular Science. Tot acolo, la o adâncime de 3,2 km, se găseşte staţia spaţială MIR (1986 - 2001), 140 de capsule ruseşti şi chiar o rachetă SpaceX, potrivit Smithsonian.com.