Posts by Mr.Fantii

Nume: Deathrun_laikiux
Tip: Deathrun
Sloturi: 32
Poze: În link!
Link download: http://maps.cs-bg.info/maps/cs/2493/

Nume: Deathrun_laikiux
Tip: Deathrun
Sloturi: 32
Poze: În link!
Link download: http://maps.cs-bg.info/maps/cs/2493/

Nume: awp_camp_war
Tip: sniper war
Sloturi: 32
Poze: În link
Link download: http://maps.cs-bg.info/maps/cs/2291/

Nume: bb_wild
Tip: basebuilder
Sloturi: 32
Poze: În link.
Link download: http://resursecs.com...968-bbwild.html

Nume: awp_brasov
Tip: sniper war
Sloturi: 32
Poze: În link
Link download: http://maps.cs-bg.info/maps/cs/2290/

Alcatel (previously Alcatel OneTouch) is a brand of mobile handsets used under license[1] by Chinese electronics company TCL Corporation. The Alcatel brand was licensed by Alcatel-Lucent to TCL for mobile phones and devices and this license expires at the end of 2024. When Nokia acquired the assets of Alcatel-Lucent in 2016, this also included licensing agreements for the Alcatel brand.

Alcatel was established in 2004 as a joint venture between Alcatel-Lucent (45%) and TCL (55%).[2]

In 2005 the joint venture was dissolved and TCL acquired Alcatel-Lucent's 45 percent share. Since then, Alcatel became a wholly owned subsidiary group of TCL. Alcatel-Lucent later sold its shares in TCL and is no longer related to the Alcatel mobile phone brand.[3]

Company structure[edit]

TCL Mobile Limited (former name: T&A Mobile Phones Limited) is a member of TCL Communication listed on Hong Kong Stock Exchange (HKSE: 2618) which was established in August 2004 by TCL Communication and Alcatel.[4]

TCL Mobile Limited manages three business units: Alcatel, TCL Mobile Phones and Brand Design Lab.

Awards[edit]

In 2012, Alcatel won an International Forum Design iF design award for its One Touch 818 and the Onetouch 355 Play models.[5]

Motorola Inc. a fost o companie multinațională de telecomunicații din Schaumburg, Illinois, SUA[2], din exteriorul orașului Chicago. După ce a înregistrat pierderi cumulate de 4,3 miliarde USD între 2007 și 2009, compania a fost divizată pe 4 ianuarie 2011 în două companii independente cotate la bursă, Motorola Mobility și Motorola Solutions.[3] Motorola Solutions este considerată succesorul direct al Motorola, Inc. în timp ce Motorola Mobility este compania care s-a desprins.[4]

În august 2011 'Motorola Mobility' a fost achiziționată de către Google de 12.500 de milioane de euro și 29 ianuarie 2014 a fost vândută companiei chineze Lenovo, cumpărată 2.910 de milioane de de dolari.

Motorola a proiectat și a vândut echipamente pentru infrastructura rețelelor fără fir, cum ar fi stații de transmisie celulară și amplificatoare de semnal. Produsele de uz casnic și de transmisie au inclus decodoare tv, recordere video digitale și echipamente de rețea utilizate pentru transmisiile video, telefonie și televiziunea de înaltă definiție. Motorola a furnizat clienților din mediul de afaceri și guvernamentali în principal servicii de voce, sisteme de bandă largă (folosite pentru a construi rețele private) și sisteme de comunicații pentru siguranța publică precum Astro și Dimetra. Aceste afaceri (cu excepția decodoarelor și a modemurilor) fac parte din Motorola Solutions.

ASUS este o companie taiwaneză de IT.

Principalii competitori ai companiei sunt Acer, Dell, Hewlett-Packard și Fujitsu Siemens Computers.

Produse

Compania ASUS produce plăci de bază, plăci grafice, plăci de sunet, discuri optice, PDA-uri, monitoare, laptopuri, servere, dispozitive mobile, carcase, componente de calculatoare și sisteme de răcire pentru calculatoare.

Computere

Asistent personal digital (PDA)

Servere

Stații de lucru

Monitoare și TV

Rețealistică

Dispozitive optice

Plăci de bază

Plăci grafice

Laptop-uri

Netbook-uri

Multimedia

Dispozitive de navigare prin GPS

UPS

Telefoane Mobile

Un hacker este un expert în informatică, care se ocupă cu studiul în profunzime al programelor informatice (sisteme de operare, aplicații), adesea folosind tehnici de inginerie inversă (demontare), cu scopul de a obține cunoștințe care nu sunt accesibile publicului larg. Cei ce folosesc aceste cunoștințe în scopuri ilegale, pentru a compromite securitatea sistemelor informatice sau a aplicațiilor, sunt de fapt crackeri (spărgători), însă în percepția publicului (formată de obicei de mass-media) noțiunile de hacker și cracker adesea se confundă.

Se spune despre hackeri că sunt pasionați ai informaticii care se ocupă în special cu "spargerea" codurilor unor sisteme informatice. Este necesară o definire clară a termenilor "hacker" și "cracker".

(în vernacular) Cel care sparge/se infiltrează în calculatoarele altora[1][2] (cuvântul corect pentru asta este de fapt cracker,[2][3][4][5] sau sinonimul său „pălărie neagră”).[6] Acest cuvânt provine de la ocupația favorită a crackerilor și anume de a sparge parole. Se poate vorbi atât de crackeri care sparg programe shareware sau altfel de software sau media protejate, cât și de crackeri care sparg calculatoare și obțin accesul la informații confidențiale (de exemplu numere de cărți de credit), sau virusează calculatorul altora (de exemplu, pentru a-l folosi drept fabrică de spam sau a găzdui pornografie, de obicei ilegală, în scop de câștig comercial); sinonime: spărgător de programe și/sau spărgător de calculatoare.

Există o variantă de crackeri-hackeri care sparg sisteme informatice doar pentru a demonstra existența unor vulnerabiltăți în sistem, pe urmă comunicând proprietarilor/producătorilor sistemelor existența acestor exploituri și modul în care se pot proteja de astfel de atacuri (ei sunt numiți crackeri etici sau hackeri etici). Ei pot fi numiți și pălării albe (în limba engleză, „white hats”). Prin urmare, hacker etic este cineva care poate intra într-un sistem informatic pe alte căi decât cele oficiale, pentru a demonstra existența unor probleme de securitate și eventual a le remedia/elimina. Câteva exemple, chiar din România sunt (în ordine alfabetică): Alien Hackers, DefCamp , HackersBlog și Sysboard.

(Super)experți în tehnologii software și/sau hardware.[3]

Hobbyiști care trec peste granițele aparente existente în diverse dispozitive hardware și/sau în diverse programe de calculator.[2][3][7]

Ziarele americane au publicat numeroase articole care spuneau Un anumit hacker a spart un anumit sistem informatic, însemnând de fapt Un anumit expert în calculatoare a spart un anumit sistem informatic.[8][9] Folosirea termenului este corectă, căci dacă oamenii respectivi n-ar fi fost experți în calculatoare, nu ar fi putut sparge astfel de sisteme (pe atunci nu apăruseră haxorii, adică crackeri care nu se pricep la programare și utilizează pentru spart programele făcute de alții). Dar asocierea cuvântului hacker (expert în calculatoare) cu operațiuni imorale și/sau ilegale este doar „între urechile” publicului larg, care a citit astfel de articole, și a ramas cu impresia greșită (prejudecata, stereotipul) că hackerii (în general) ar fi niște infractori.

Se mai pot deosebi următoarele sensuri specializate (din subcultura informaticienilor) ale cuvântului hacker:

cineva care cunoaște foarte bine un limbaj de programare sau mediu de programare, astfel încât poate scrie un program fără niciun efort aparent;

cineva care inventează, proiectează, dezvoltă, implementează, testează sau îmbunătățește o tehnologie;

cineva care oferă soluții neconvenționale dar adecvate împotriva exploiturilor, erorilor și ale unor alt fel de probleme, cu ajutorul mijloacelor disponibile.

Diagrama Euler-Venn pentru crackeri - hackeri - haxori

Că a fi hacker sau cracker sunt două lucruri diferite, o arată hackerii Steve Gibson și Eric Steven Raymond. Gibson precizează:

„Vreau să consacru acest moment pentru a-mi demonstra recunoștința pentru enorma influență pe care munca altruistă a comunității mondiale de hackeri a avut-o asupra cunoașterii pe care am dobândit-o. Ei nu sunt «crackerii» malițioși și nici «script-kiddies» care sparg, fură, strâmbă și distrug, abuzând astfel de cunoașterea pe care au dobândit-o de la alții, ci ei sunt adevărații hackeri - în înțelesul originar al termenului - care râvnesc la cunoaștere, pricepere și putere tehnologică pentru valoarea lor intrinsecă.[10]”

E.S. Raymond spune în ghidul pentru cei care vor să devină hackeri:

„Hackerii adevărați îi numesc «crackeri» și nu vor să aibă de a face cu astfel de oameni. Hackerii adevărați îi consideră pe crackeri drept leneși, iresponsabili și nu foarte deștepți, reproșându-le că a fi în stare să spargi o protecție te face la fel de hacker pe cât a porni un automobil prin efracție te face inginer. ... Diferența esențială este: hackerii construiesc, crackerii distrug. Dacă vrei să devii hacker, citește în continuare. Dacă vrei să devii cracker, citește grupul de Usenet news://alt.2600 și pregătește-te să faci de la cinci la zece ani de pârnaie din momentul în care afli că nu erai așa deștept pe cât te credeai. Asta e tot ce am avut de spus despre crackeri.[11]”

El consideră că Internetul, Unixul, World Wide Web-ul și softul liber au fost produse de hackeri.[12]

Într-o prelegere la Universitatea din Amsterdam, Wynsen Faber, de la Faber Organisatievernieuwing (birou de consultanță care evaluează activitatea unor servicii polițienești din Olanda) a afirmat că infracțiunile informatice sunt printre cele mai ușor de urmărit penal. Gradul de complexitate al urmăririi penale a unei infracțiuni informatice nu se ridică nici pe departe la gradul de complexitate al unei investigații în ce privește clasicul omor. El a afirmat că tot ce trebuie pentru asta sunt niște informaticieni buni în cadrul poliției și cooperare polițienească internațională în caz că s-a acționat din alte țări. Se consultă logurile, se trasează IP-ul, se iau datele personale de la provider, este arestat suspectul și pus să dea declarație că în ziua... la ora... a spart un anume calculator sau a pus un troian pe un sit de phishing.

Dacă mulți infractori informatici nu sunt prinși este din cauză că Poliția nu apreciază gravitatea unor astfel de fapte. Conform lui Steve Gibson, costul unei investigații FBI asupra unei infracțiuni informatice se ridică la USD 200 000,[13] ceea ce face FBI-ul să urmărească doar infracțiunile informatice foarte grave; dacă dauna este sub USD 5000 se consideră că nu s-a comis nicio infracțiune.[13] În schimb, costurile procesului Ministerului Public olandez contra lui Holleeder (un infractor clasic) au fost estimate la cel puțin 70 de milioane de Euro.[necesită citare]

Motivațiile tipice pentru spărgătorii de calculatoare sunt: bani, distracție, ego, cauză social-politică (activism), admitere într-un anume grup social și obținerea unui statut social.[14] Banii pot fi obținuți de exemplu prin a afla numere de cărți de credit sau prin șantajarea unor firme, amenințate cu blocarea sitului lor de internet.[14] Distracție înseamnă că motivația de a sparge sisteme informatice nu este cea de a produce daune, ci instinctul de joc al lui Homo ludens, adică comportamentul jucăuș și de a face glume.[14] Ego: motivația constă în satisfacția datorată învingerii unor bariere hard/soft prin creativitate informatică.[14] Căuzașii (hacktiviștii) se folosesc de puterea pe care spargerea de calculatoare le-o conferă pentru a promova cauza în care cred cu tărie (drepturile omului, drepturile animalelor, adoptarea Sharia, etc.).[14] Intrarea în grupul social al hackerilor este determinată de merite dovedite în activitatea proprie ca hacker, ageamii nefiind admiși în astfel de cercuri.[14] Statutul social în ciberspațiu poate fi obținut prin a comunica altora experiența obținută de hacker, făcând astfel dovada priceperii proprii, și a înainta prin astfel astfel de conversații și contribuții în ierarhia socială a diverselor canale IRC pe care discută hackerii.[14]

alaria este o boală infecțioasă transmisă de țânțarul anopheles, care se manifestă prin friguri puternice și intermitente. Malaria este o boală infecțioasă larg răspândită în regiunile tropicale și subtropicale. Între 300 și 500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor în fiecare an, cei mai mulți fiind copii din Africa sub-sahariană.

Malaria este una dintre cele mai frecvente boli infecțioase și este o adevărată problemă de sănătate publică; este cauzată de paraziți din genul Plasmodium (Regnul Protozoa). Cele mai grave forme ale bolii sunt cauzate de Plasmodium falciparum și Plasmodium vivax, dar și alte specii înrudite (Plasmodium ovale and Plasmodium malariae) pot infecta oamenii. Grupul de specii din genul Plasmodium care produc boli la om au fost denumite „paraziți ai malariei”.

Aceștia sunt transmiși de femela țânțarului anofel. Paraziții se înmulțesc în globulele roșii din sânge, cauzând simptome cum ar fi febra, anemia, simptome de gripă și, în cazuri severe, coma și moartea. Infectarea poate fi prevenită eliminând posibilitățile de a fi înțepat de țânțari (plase pentru țânțari, substanțe care îi îndepărtează, sau eliminarea bălților și locurilor de dezvoltare a țânțarilor).

Din păcate, nu există nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectării pot fi folosite (în mod continuu) anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai mulți dintre oamenii care trăiesc în zonele de risc. Malaria este tratată cu medicamente antimalarice cum ar fi Hidroxiclorochina; în ultimul timp rezistența la aceste medicamente (mecanism similar Rezistenței la antibiotice) este tot mai răspândită. O metodă considerată eficientă este combaterea înțepăturilor de țânțari prin aplicarea pe haine a substanței dietiltoluamid.

welcome