Posts by TaDi. @ 2k17

Nume: bhop_ecodus_fix5

Tip: bhop

Sloturi: 32 

Poze:

Download :  http://gamebanana.com/maps/196445

Nume: gg_105th_rambo

Tip: gun game

Sloturi: 32 

Poze:

Download :  http://gamebanana.com/maps/196454

Denumire hartă: cs_lambda_complex

Versiune:

Autor:

Număr de sloturi: 32 

Imagini:

Link de download: http://gamebanana.com/maps/196067

Denumire hartă: boost_cbble

Versiune:

Autor:

Număr de sloturi: 32

Imagini:

Link de download: http://gamebanana.com/maps/196095

Denumire hartă: Fy_Gumball

Versiune:

Autor:

Număr de sloturi: 32 

Imagini:

Link de download: http://gamebanana.com/maps/196455

Denumire hartă: De_Ship

Versiune:

Autor:

Număr de sloturi: 32 

Imagini:

Link de download: 4http://gamebanana.com/maps/196457

Denumire hartă: de_hollis

Versiune:

Autor:

Număr de sloturi: 32 

Imagini:

Link de download: http://gamebanana.com/maps/196463

După o lungă perioadă de aşteptare, Canon a lansat în sfârşit mult aşteptatul model PowerShot G7, menit să fie vârful de lance al companiei în segmentul camerelor foto digitale compacte. Faţă de predecesorul său, G7-le vine cu nenumărate îmbunătăţiri, pe care le vom prezenta în paragrafele următoare. Ele fac din micul şi robustul aparat un însoţitor ideal pentru omul modern, venind în întâmpinarea nevoilor sale de a surprinde instantanee de calitate superioară atunci când are nevoie.

Precum am mai spus, noul model Canon atacă segmentul camerelor Compacte şi de aceea el nu trebuie comparat în nici un caz cu modelele profesionale din gama DSLR. Cu toate acestea, performanţele G7-lui nu sunt nici pe departe de lepădat.

Din punct de vedere al aspectului exterior, remarcăm construcţia robustă şi compactă, aparatul putând fi introdus cu uşurinţă în buzunarul gecii datorită dimensiunilor reduse. Culoarea neagră din care e confecţionată carcasa îi conferă o imagine sobră, clasică. Dar miniaturizarea aduce cu ea şi un dezavantaj: multitudinea de butoane stânjenesc priza asupra aparatului, pentru o persoană cu mâinile mai mari fiind aproape imposibil să nu apese din greşeală pe diversele controale atunci când încearcă să facă o fotografie.

Un plus demn de remarcat ar fi existenţa viewfinder-ului optic, care deşi nu este perfect (vârful corpului lentilelor este prins în cadru), asigură o focalizare foarte bună. De asemenea mulţi utilizatori vor aprecia existenţa unei patine de blitz care permite folosirea unui blitz extern, deoarece se ştie că diferenţele între acesta din urmă şi cel încorporat sunt ca de la cer la pământ în mâinile unui fotograf priceput.

Faţă de predecesorul G6, noul model a renunţat la ecranul mobil şi rotativ în defavoarea unuia fix de 2,5", lucru blamat de foarte mulţi fani. Având 207.000 pixeli, acesta oferă însă o imagine de calitate excelentă în condiţii de iluminare redusă. Chiar şi în cazul în care lumina exterioară este puternică nu trebuie să ne facem griji, pentru ca ecranul se va adapta automat şi va permite afişarea unei imagini decente.

Un alt punct negativ al modelului G7 ar fi bateria. De ce? În primul rând acesta nu foloseşte acumulatori obişnuiţi AAA, ci unul pe bază de Li-Ion. Şi nu sunt cârcotaş, pentru că dacă vom cumula preţul destul de ridicat al acestor acumulatori (circa 40-50 $) cu durata lor de viaţă destul de scăzută (220 declaşări după standardul CIPA) nu vom fi deloc mulţumiţi. Astfel, ori sacrificăm o sumă de bani pentru încă unu, doi acumulatori de rezervă, ori riscăm să ratăm fotografii importante pentru că a noastră cameră a rămas fără "energie".

Astfel, la exterior, lucrurile nu stau chiar roz. Să aruncăm o privire însă asupra tehnologiilor utilizate în interiorul modelului Canon PowerShot G7.

În 2006 Intel a ţinut capul de afiş mai tot timpul anului cu a sa nouă generaţie de procesoare Core. Dacă prima jumătate de an a fost rezervată speculaţiilor şi prezentării arhitecturii pe baza celor relatate de Intel, ce-a de-a doua a fost ceva mai agitată începând cu lansarea efectivă în iulie a procesoarelor controversate, ascunse sub numele Core 2 sau Conroe. Succesul a fost pe măsura aşteptărilor, însă Intel nu s-a opri aici, cele două nuclee (dual core) prezente în prima generaţie Core 2 nefiind suficient de puternice în viziunea companiei. Astfel se face că, la mai puţin de şase luni de la apariţie, familia Core 2 primeşte doi noi membri de data aceasta dotaţi cu patru nuclee (quad core) şi ascunse în spatele numelui de cod Kentsfield.

Puţină istorie nu strică

Intel şi-a dat seama cu ceva timp în urmă că direcţia în care se îndreaptă cu generaţia Net Burst (arhitectura ce stă la baza procesoarelor Pentium D) este una greşită, evident relativ la performanţele etalate de produsele concurenţei. Era la fel de evident că un alt semieşec din partea Intel ar fi fost un dezastru, distanţa dintre ei şi AMD ar fi crescut şi mai mult. Astfel, au preferat să nu se grăbească şi să pregătească încet o nouă arhitectură revoluţionară, mult mai performantă decât cea precedentă.

Intenţiile companiei au fost oficial dezvăluite în luna august 2005 la Intel Developer Forum. Dar să o luăm încet. Poate că nu toţi dintre voi aţi auzit de Centrino, un nume des vehiculat în domeniul notebook-urilor, care defineşte practic platforma Intel pentru sistemele portabile (notebook-uri). În ceea ce priveşte performanţa şi autonomia aceasta a fost imbatabilă în ultimii ani. Procesoarele care stau la baza ei sunt denumite Pentium M (cel mai probabil de la „mobile”) şi ofereau performanţe comparabile cu cele ale modelelor pentru desktop Pentium D. Astfel se face că, noua arhitectură, denumită Core, cea pe care Intel îşi punea bazele, îşi are originile în Pentium M plus mici idei din Net Burst.

Prima generaţie Core adresată doar calculatoarelor portabile, ascunsă şi sub numele de cod Yonah, a etalat un nivel al performanţelor ridicat, nu ieşit din comun, dar situat deasupra a tot ce exista în domeniul notebook-urilor la momentul respectiv. Cu ajutorul anumitor producători de plăci de bază a fost posibilă montarea procesoarelor Yonah pe calculatoare desktop. Ajutate de memoriile DDR2 cu 240 de pini (cele obişnuite pentru desktop-uri), dar mai mult, cu aportul puterii grafice a acceleratoarelor 3D de ultimă generaţie, modelele de procesoare Core au reuşit să se impună. Era evident, Intel era pe drumul cel bun.

La mai puţin de un an de la apariţia primei generaţii Core, Intel a lansat Core 2, de data aceasta şi pentru segmetnul desktop, dar şi server, cu care şi-au surclasat concurenţa fără drept de apel. Core 2 sunt procesoare cu două nuclee în aceeaşi pastilă de siliciu, cu frecvenţe cuprinse între 1,86 şi 2,93GHz (în momentul lansării), ascunse şi sub denumirea Conroe.

În oferta unor producători de echipamente audio există anumite modele de căşti care nu doar reproduc sunete, ci le şi elimină pe cele provenite din mediul înconjurător, scopul lor este de a crea linişte. La prima vedere sună cel puţin bizar însă multe companii au în portofoliu variante de căşti care odată puse pe urechi reduc nivelul zgomotelor din mediul înconjurător spre 0 db. Nu mă refer aici la modelele acelea cu bureţi imenşi care practic “sigilează” urechea nepermiţând fizic zgomotelor să treacă, ci fac referire la un model anume bazat pe o tehnologie relativ nouă. Dacă primul model de căşti îl putem de căşti îl putem de căşti îl putem numi pasiv, evident că cel de-al doile activ.

Ideea de a crea linişte cu ajutorul unui set de căşti nu e nouă, pot spune că e chiar foarte veche datând din jurul anilor 1930 – 1940, iar primele echipamente au apărut după anul 1950. A trecut destul de mult timp până la apariţia în zona comercială a acestui tip de echipament, recent fiind disponibile în majoritatea magazinelor de profil, dar la noi în ţară sunt încă destul de greu de găsit. Dar, haideţi să vă spun ce principii tehnologice stau la baza acestor produse şi cum funcţionează ele. Am uitat să le precizez numele generic: noise cancelling headphones (căsti de anulare a zgomotelor).

Active noise control

Sub această denumire se ascunde tehnologia de care vorbim şi presupune prelucrarea sunetelor ce se doresc a fi anulate. Sincer să fiu, prima dată când am auzit de un astfel de echipament am rămas surpins şi oarecum nedumerit de modul de funcţionare, însă este chiar mai simplu de înţeles decât pare, iar pentru aceasta e nevoie a şti ce e sunetul.

Sunetul este practic o undă, o modificare a presiunii aerului, imaginaţi-vă o sinusoidă, cu varfuri şi zone joase care alternează în funcţie de frecvenţa acelui sunet. Caştile în cauză nu fac altceva decât să creeze aceeaşi undă (sunet), dar în oglindă, vărfurile reprezentând zonele joase ale celei originale. Astfel, cele două sinusoide se anulează reciproc “creând”, aparent, linişte. E destul de interesant cum prin suprapunerea a două sunete aparent identice acestea se elimină reciproc şi practic dispar. Aş putea spune că situaţia se regăseşte în matematica elementară: -2 cu +2 fac 0.

Modalitatea de eliminare a sunetelor

Ştiinţific vorbind principiul se bazează pe interferenţa destructivă, dar ar fi mai bine să nu intrăm în detalii prea tehnice, cele strict necesare fiind deja relatate. Pentru ca tehnologia să funcţioneze este necesar ca în prealabil zgomotul să fie preluat de un microfon amplasat cât mai aproape de ureche, procesat şi creat unul nou redat de difuzoarele căştilor aproape instantaneu şi suprapus peste cel original al mediului înconjurător.

Perechea de căşti este ceva mai complexă decât modele obişnuite, fiind necesară şi alimentarea sa de la una sau două baterii pentru funcţionarea circuitului logic de prelucrare şi redare a sunetelor. Cam în acest fel se prezintă în linii mari tehnologia de reducere / anulare a zgomotelor însă, deşi pare simplă, uşor de înţeles, în spate este ceva mai complicată, probabil şi din cauza aceasta a fost implementată destul de târziu.

Greu să incluzi noua creaţie a celor de la Samsung într-o categorie anume, 30% telefon, 40% PDA, 60% notebook, dar 100% gadget iar asta înseamnă că nu poate lipsi de pe Go4IT.

Samsung SPH-P9000 Deluxe MITs este un dispozitiv multifuncţional care îmbină tehnologile WiMAX şi CDMA EV-DO pentru a-ţi oferi exact confortul informaţional de care ai putea avea nevoie, acces wireless la Internet şi conectare prin telefon pentru comunicaţii de voce.

Sistemul de operare folosit este Windows XP iar procesorul de 1 GHz, cei 256 MB de RAM şi capacitatea de stocare de 30 GB fac posibilă rularea tuturor aplicaţiilor pe care ai putea pretinde să le foloseşti pe un dispozitiv mobil.

Samsung se asigură că nu vei simţi lipsa confortului oferit de tastatura de la PC-ul de acasă şi integrează o minitastatură QWERTY care sporeste funcţionalitatea dispozitivului. Tot la capitolul dotări întră şi camera foto de 1,3 MegaPixeli capabilă să realizeze şi capturi video.

Design-ul compact şi ergonomic sunt printre punctele forte ale noului gadget de la Samsung care il vor face plăcut încă de la prima utilizare. Din păcate Samsung SPH-P9000 Deluxe MITs nu va fi disponibil înainte de 2007 (prima jumătate) iar preţul de achiziţie este încă secret. Primele impresii ne sugerează totuşi că asteptarea va merita.

Jocurile în ziua de astăzi au ajuns să aibă cerinţe de sistem cu adevărat mari, mai ales dacă doriţi să le puteţi rula în rezoluţii mari şi cu un nivel al detaliilor maxim. Astfel, marii producători de sisteme din segmentul Desktop încearcă să vină în întâmpinarea acestora cu produse din ce în ce mai performante.

În urma lansării noului procesor QX6700 de cătra Intel, cel mai puternic la ora actuală CPU aflat pe piaţă, era de aşteptat ca în scurt timp să îşi facă apariţia şi desktop-uri care să îl folosească. Americanii de la Dell nu au rămas mai prejos, lansând noul lor model de vârf, sub titulatura Dell XPS 710. Pentru început vă putem spune că este impresionant şi oricare dintre noi şi-ar dori să îl aibă pe birou...

De ce? Motivele sunt destule. Să începem cu aspectul. Designul este unul aparte, carcasa din aluminiu fiind foarte şic, asta şi datorită ledurilor care luminează atât partea frontală, cât şi pea cea dorsală, ce pot fi albastre (modelul Jet Black) sau roşii (modelul Special Edition Formula Red). Forma sa puţin ciudată, înclinată spre înainte, contribuie şi ea la aspectul unic, alături de canalul "sculptat" în pereţii laterali. XPS 710 este cu adevărat mare, carcasa având dimensiuni considerabile: 57 (H) x 61 (L) x 22 (W) cm şi o greutate de peste 20 de kg. Astfel, locul în interior este foarte generos, fapt ce permite montarea cu uşurinţă de diverse componente.

La capitolul monitoare, oferta Dell este bogată, având variante de 20" (2007WFP), 24" (2407WFP) şi 30" (3007WFP). Şi cum suntem la clasa de lux, ar trebui să alegem ecranul de 30". Cu o rezoluţie maximă de 2560 x 1600 px, un timp de răspuns mic şi un unghi de vizibilitate de 178 grade, acest ecran gigant va asigura vizionarea ideală în orice veţi întreprinde pe computer. Imaginaţi-vă doar rularea unui film HD sau a unui joc cu detaliile date la maxim. Nu pot să zic decât "Uau!".

Dacă ar fi să facem un sondaj pe o oarecare stradă dintr-un oarecare oraş din România, ca să nu zic din lume, am constata cu stupoare că tot mai puţini oameni îşi alocă timp citirii unei cărţi măcar timp de câteva ore pe săptămână. Foarte grav, pentru că fiecare dintre noi este conştient de avantajele citirii cărţilor, mai ales în cazul copiilor aflaţi în formare. Şi de fapt în rândul lor înregistrăm în ultimii ani cea mai drastică scădere de cititori.

Sony Reader este foarte portabil În schimb numărul celor care folosesc un calculator şi navighează pe internet a crescut vertiginos. Astfel, în secolul XX putem spune că Internetul începe să înlocuiască deja clasica carte tipărită, în locul lor apărând aşa numitele e-books, cărţi electronice. Avantajele lor sunt majore, de la preţ la usurinţa în folosire, singura problemă fiind faptul că în general, oricât de performant ar fi display-ul pe care îl deţinem, cititul îndelungat pe acesta este obositor ochiului uman. Parcă pentru a rezolva această problemă, gigantul japonez Sony a anunţat lansarea unui cititor de e-books care simuleaza o carte reală, cu numele Sony Reader.

Sony Reader PRS-500 poate fi comparat cu un MP3 player, doar că în loc de fişiere audio stochează şi redă cărţi electronice. Punctul său forte este fără îndoială display-ul cu tehnologie E-Ink pe care îl utilizează. Aceasta diferă mult de tehnologia folosită de monitoarele LCD, ecranul fiind alcătuit din microcelule cu două stări, negru sau alb, în funcţie de încărcarea lor sau nu cu energie electrică. Astfel, imaginea nu este reactualizată decât în momentul în care noi apăsăm pe un buton, în vreme ce la LCD-uri aceasta era reactualizată de câteva ori pe secundă.

Sony Reader , o carte în copertă Astfel, se obţine un ecran asemănător unei cărţi, care nu oboseşte ochiul, consumă foarte puţină energie şi oferă o vizibilitate foarte bună chiar şi în condiţii de soare puternic. Toate acestea sunt coraborate cu o rezoluţie bună şi un unghi de vizibilitate real de aproape 180 grade. Neajunsurile ar fi şi ele destul de deranjante: afişare informaţii doar alb-negru, posibilitatea de afişare doar a imaginilor statice şi necesitatea unei surse de lumină externe pentru a putea citi. Efectul de shawdowing al acestui tip de ecran, care păstrează urme din imaginea precedentă după ce s-a făcut reactulizarea, poate fi considerat iar un punct negativ, deşi în cazul cărţilor el dă o senzaţie de realism, semănând şi mai mult cu o cartea reală pe paginile careia se văd urme din informaţia tipărită pe cealaltă faţă.

Toate acestea le oferă dispozitivul celor de la Sony, dar şi multe altele. Având dimensiuni de 175 x 124 x 13 mm şi o greutate de 240 g, el este mic şi protabil, putând fi luat cu uşurinţă peste tot. Display-ul are o diagonală de 6" (15 cm), o rezoluţie de 800 x 600 px şi suportă maxim 4 nuanţe de gri. Pe faţa superioră se observă şi diverse butoane menite navigării sau efectuării a diverse funcţii. Pentru protecţie, dispozitivul este livrat cu un fel de husă, pe care o putem considera "coperta" sa.

Cu ce ne delectează Logitech Poate că vă mai amintiţi de tastatura diNovo Media Desktop lansată acum aproape 3 ani, atunci linia originală al designului tastaturii a făcut-o să fie una dintre cele mai dorite. diNovo Media Desktop nu avea o structură clasică de tastatură, blocul nuneric al acesteia fiind separat de restul tastaturii şi dotat cu un ecran LCD multifuncţional. 

Cu acest design inedit trebuie acum compania Logitech să se “lupte” pentru succesul noului model diNovo Edge. Unul din aspectele acestuia care pe mine personal m-a dezamăgit este fapul că aceste nu mai vine şi cu un un mouse în pachetul oficial, dar nu e mai puţin adevărat că în clipa de faţă avem de ales dintr-o gamă mai variată de mouse-uri Logitech. 

Cu apropierea sărbătorilor de iarnă consider o astfel de tastatură diNovo Edge a fi un cadou perfect împătimiţilor de calculatoare dar şi persoanelor cărora le plac lucrurile frumoase.

O caracteristică foarte importantă pentru mine este că acest model nou diNovo Edge este foare subţire. Caracteristicele tehnice nu se lasă mai prejos faţă de modelul anterior şi vine chiar cu inovaţii. Cel mai important element apărut este aşa numitul TouchDisc poziţionat în partea dreaptă jos a tastaturi, acesta având menirea de a înlocui într-o oarecare măsură mouse-ul, oferindu-ne posibilitatea de naviga mai uşor pe internet sau în interiorul documentelor. 

Ca aproape orice tastatură wireless modernă diNovo Edge are funţii şi taste multimedia, după acţionarea butonului “Fn” deasupra tastelor “F” apar funcţiile alternative pe care acestea le execută, subliniate vizual cu ajutorul unor LED-uri care iluminează semnele funcţiilor. 

Omul secolului XX a devenit din ce în ce mai comod. Tehnologia tot mai avansată îl ajută şi ea, deşi nu sunt sigur că este tocmai bine să fii astfel. Un exemplu este şi noua telecomandă universală Monster Cable 300 care ştie să facă cam orice îţi trece prin cap, putând controla orice dispozitiv electronic aveţi prin casă.

Monster Cable 300 Remote

Prima astfel de telecomandă universală a fost dezvoltată de Logitech sub numele de Harmony, şi plecând de la aceasta mulţi alţi producători au încercat să introducă pe piaţă modele concurente superioare. Monster Cable 300 pare să fie la ora actuală vârful de gamă în domeniu.

Conectarea cu diversele dispozitive se face prin IR (infrared) şi RF (radio frequency). Astfel, puteţi controla un aparat din dormitorul aflat la etaj stând în bucătăria de la parter spre exemplu. Pentru aceasta însă este nevoie ca în dormitor să montăm o jucărie numită Omnilink, un device care primeşte comenzi prin semnale radio şi le transformă în semnale IR recunoscute de dispozitivele electronice.

Monster Cable 300 Remote

De avem nevoie de Omnilink? Explicaţia e simplă: undele radio pot trece prin pereţi dar nu sunt citite de receivere, pe când undele IR nu pot trece prin pereţi şi sunt acceptate de receivere, astfel Omnilink-ul fiind un mijloc de a împăca într-un fel "capra cu varza". O singură telecomandă poate comanda până la 5 astfel de dispozitive, deci până la maxim 5 camere, mai mult decât destul pentru o casă obişnuită. Şi cum fiecare Omnilink poate comanda la rândul său maxim 8 dispozitive, rezultatul este simplu: cu Monster Cable 300 vom putea "stăpâni" 40 de echipamente. Totuşi cine are atâtea în casă? Probabil foarte foarte puţini. Ei, cât despre cei care au mai multe, săracii de ei vor fi nevoiţi să îşi achiziţioneze două telecomenzi...

Monster Cable 300 Remote

Şi pe lângă sistemele electronice obişnuite, puteţi avea control deplin asupra luminilor din locuinţă, prin intermediul aceloraşi unde radio. Este nevoie totuşi ca întrerupătoarele şi reostatele obişnuite să fie înlocuite cu unele speciale, care pot fi controlate automat de telecomandă dar şi manual. Monster Cable 300 poate avea în "subordine" până la 200 astfel de dispozitive, fapt ce ne permite un control foarte complex asupra sistemului de iluminat. Totuşi preţul întrerupătoarelor şi reostatelor necesare este unul foarte mare, cam 100$ bucata...

In fiecare dimineaţă acelaşi ritual, zi după zi, lună după lună, ne trezim mergem cu ochii încă lipiţi de somn şi dăm drumu la filtrul de cafea. În fiecare dimineaţă totul rămâne la fel, ba chiar uneori mai uităm să punem cafeau sau zahărul, asta nu ar fi o mare problemă, doar că necesită timp să punem iar apa, cafeaua şi tot aşa.

Dar bineînţeles nu se termină aici, după prima gură de cafea simţurile încep şi ele să se trezească şi, normal, dăm drumul repede la un radio sau televizor să căutăm o prognoză meteo, doar trebuie să ştim dacă luăm umbrela sau pălăria de soare.

Ce mai ştiu filtrele de cafea?

Acum fără glumă, cei de la Melitta au venit cu o găselniţă măcar interesantă. Un filtru de cafea care se conectează la Internet. Bineînţeles nu ne oferă posibilitatea de a naviga pe net, nu că la ora la care vedem pentru prima dată în zi filtrul de cafea am putea sa ne verificăm mailul, ci pur şi simplu ne arată vremea. Filtrul de cafea este dotat cu un ecran LCD pe care ne afişează prognoza meteo pentru ziua în curs. Acest lucru este posibil tot datorită corporaţiei Microsoft.

Mai exact se bazează pe technologia “Smart Personal Objects Technology (SPOT)”, în traducere liberă "dispozitive inteligente", dar avem totuşi nevoie şi de o conexiune clasică la Internet sau macar de acces la aceasta, pentru a putea cofigura regiunea în care ne aflăm, nu de alta dar setarea din fabrică s-ar putea să nu corespundă cu regiunea în care locuim. 

Conexiunea între filtru şi serverul MSN Direct este realizată prin intermediul undelor radio, asta cam scoate din planul de marketing al companiei Melitta piaţa românească, dar niciodată nu ştim ce ne rezervă viitorul.

Oricum Melitta ME1MSB este un filru de cafea bun, acesta poate să pregătească 10 ceşti de cafea şi ca orice filtru care se respectă poate să fie programat când să facă cafeaua şi cât să o ţină caldă, nu de alta dar la aproape 200$ este destul de scump. Nu e mai puţin adevărat că nu prea există filtre de cafea conectabile la Internet fie doar pentru a ne spune vremea.

Chiar ne trebuie aşa ceva?

Dacă chiar am dori să achiziţionăm un astfel de filtru ar trebui să vedem în primul rând dacă poate să indice starea vremii şi în România sau dacă această funcţie va fi disponibilă abia peste câţiva ani. Oricum nu trebuie să uităm faptul că funcţia de bază a acestuia este de a face cafea, funcţie care garantez că o poate duce la bun sfârşit şi pe ţinuturi mioritice.

Personal consider că un filtru de cafea ar trebui să facă cafea, nu pot spune că nu ar fi interesant un filtru de cafea legat la Internet, dar faptul că românul este inventiv este sigur şi probabil va încerca să tragă un cablu în bucătarie să conecteze filtrul la MSN. Trebuie să recunosc că acest gând este foarte amuzant.

La ce să ne aşteptăm pe viitor

Într-adevăr ar fi foarte interesant să poţi intra pe Internet şi să vezi dacă mai e cafea sau pur şi simplu să dai drumu la filtru şi să fii sigur că atunci când ajungi acasă te aşteptă o cafea caldă. Cu siguranţă nu ar fi rau. De altfel ţinând cont de progresele tehnologice din ultima perioadă nu ar fi surprinzător să poţi să afli de la diversele electrocasnice că se pot conecta la Internet şi ne vor comunica ce mai lipseşte prin casă. Cum ar fi să primesti e-mailuri de la propriul frigider care te anunţă că termenul de valabilitate al laptelui a expirat sau feliile de pizza au stat cam mult neatinse şi că ar trebui să le acordăm puţină atenţie. Şi trebuie să recunoaşteţi că o casă care ar raporta totul via Internet ar fi macar interesantă.

Oricum dacă suntem răi am putea spune că odată cu apariţia a tot mai multe dispozitive ce se conectează la Internet şi posibilitatea de a ne infecta cu noi viruşi este mai mare, şi nimeni nu cred că ar vrea să aibă filtrul de cafea virusat!

Toată lumea ştie ce este acela un televizor şi la ce foloseşte el. Pentru că, trebuie să recunoaştem, mulţi dintre noi petrecem măcar câteva minute pe zi în faţa lui. În ziua de astăzi lumea aparatelor TV a devenit una tot mai complexă, în special datorită apariţiei televiziunii High Definition.

Ce este de fapt HDTV-ul? Este un format de emisie destinat televiziunii menit să înlocuiască vechiul SDTV (Standard Definition Television), ce se remarcă prin calitate net superioară, tehnologie mai evoluată şi rezoluţii mult mai mari. Apărut la începutul anilor '90, acest format a fost pentru scurt timp emis în mod analog, pentru ca apoi să se confunde cu televiziunea digitală.

Diferenţa dintre o imagine SDTV si una HDTV

Dea lungul timpului mai multe standarde HDTV au încercat să se impună pe piaţă, dar nu are rost să le enumerăm. Important este că la ora actuală standardele de top din punct de vedere al calităţii imaginii oferite poartă numele de 1080i şi 1080p. Cel mai folosit este însă 720p, deoarece oferă un raport preţ/performanţă foarte bun. Marea majoritate a persoanelor interesate de achiziţionarea unui televizor HD nu ştiu ce înseamnă fiecare sau care este mai bun şi de ce. În ajutorul lor vin următoarele paragrafe.

Standardul 1080i

1080i este un standard HDTV ce implică în mod normal folosirea unui format 16:9 şi o rezoluţie maximă de 1920 x 1080 px. De fapt, denumirea se poate sparge în două componente: "1080", care ilustrează numărul maxim de linii orizontale ce pot fi afişate pe ecran, şi "i", prescurtarea de la "interlaced", care în engleză înseamnă "împletit".

1080i a fost introdus pe televizoarele CRT

Aici este tot secretul: standardul face referire la ecranele CRT HDTV. Tehnologia CRT actualizează imaginea în mod secvenţial, pornind de sus şi terminând jos, dar afişând întâi toate liniile pare şi apoi abia liniile impare. Desigur această actualizare se face foarte rapid, într-un timp care depinde de frecvenţa de funcţionare. Astfel, dacă avem un ecran ce funcţionează la 60Hz, imaginea nu va fi complet reîmprospătată la fiecare 1/60 secunde, ci la 1/30 secunde. Distanţa în timp de 1/60 dintr-o secundă care trece între actualizarea celor două tipuri de linii, deşi este mică, poate crea neplăceri, numite artefacte. Acestea sunt vizibile mai ales în cazul imaginilor în mişcare.

Mai târziu 1080i este implementat şi pe LCD-uri

Fiind destinat iniţial ecranelor CRT, 1080i este de fapt predecesorul lui 1080p. Televizoare cu tub CRT însă la ora actuală nu prea se mai produc. Cu toate acestea vom observa foarte multe ecrane LCD sau plasme care îl folosesc, utilizând tehnologia "de-interlacing" pentru a afişa informaţia în modul progresiv nativ lor. De felul în care este făcută această trecere de la interlaced la progressive este responsabil procesorul dispozitivului respectiv: dacă este unul slab artefactele ajung chiar foarte deranjante iar dacă este unul bun atunci problemele vor fi mici, dar va fi costul aparatului mare...

Contra spune ca fazele fixe au facut diferenta in prima repriza intre cele doua echipe, desi elevii sai stiau ca de acolo vine pericolul. Dinamo nu a jucat la adevarata valoare in infernul de pe San Mames, mai spune antrenorul dinamovist. 

"E greu pe un teren ca asta sa ai 0-2 dupa doua faze fixe. E o echipa foarte periculoasa la faze fixe. E greu sa revii in joc. De ce mi-a fost frica, de teama de a nu intra la adevarata noastra valoare, s-a vazut. In repriza a doua am incercat sa aduc ceva in plus, cu Costache in partea dreapta, am atacat, baietii au incercat, dar diferenta s-a facut in prima repriza la cele doua faze fixe. La golul trei a fost o greseala, a urcat toata echipa in atac, o echipa experienta nu te iarta. Felicit echipa Bilbao pentru calificare, noi sa invatam din aceasta infrangere", a spus Contra la conferinta.

Dinamo a pierdut cu 3-0 la Bilbao, iar acum ramane doar cu competitiile interne. Dinamovistii spera sa castige titlul dupa 10 ani!

"Atat putem noi, asta e valoarea noastra, e bine ca am picat cu Athletic ca sa vedem unde ne e locul.

Trebuie sa uitam ca luni avem meci, sa ne concentram pe campionat si la anul sa jucam cu alta echipa puternica si sa fim pregatiti.

Da, tot aud ca trec printr o perioada proasta, va spun eu ca nu trec prin nicio per proasta, anul trecut pe vremea asta eram rezerva si acum titular in Europa", spune Hanca. 

"Imi pare rau, a fost o experienta frumoasa pentru noi, suporterii nostri sunt foarte buni, nu am ce sa mai spun despre ei.

E greu sa vezi ca doar Steaua e in Europa, imi pare rau si pentru Craiova si pentru Astra.

Am exersat toata saptamana fazele fixe si am luat goluri din faze fixe", spune Nedelcearu.

"E o seara trista, sunt suparat ca de o saptamana vorbim de faze fixe, la sedinta de azi la fel si am luat goluri din faze fixe.

Sper sa isi revina jucatorii pana la meciul cu Gaz Metan, emotional, ca fizic se recupereaza, ne vom concentra pe campionat. Ma ma intereseaza ironiile celor de la FCSB.Imi pare rau pentru Craiova si Astra, dar atat putem pana acum", a spus Contra.

Sursele Digi Sport au aflat că Becali i-a fixat prețul lui Harlem Gnohere la trei milioane de euro. Cine va plăti acestă sumă îl va putea achiziționa pe ”Bizon”.

Există două motive pentru care Becali ar renunța la jucătorul pe care l-a adus de la rivala Dinamo în ianuarie. Primul este profitul considerabil: jucătorul de 29 de ani l-a costat 250.000 de euro, iar despărțirea de el i-ar aduce un profit de 2,75 milioane de euro.

Al doilea motiv este faptul că francezul nu este mulțumit de statutul de rezervă, iar acest lucru pune presiune pe Denis Alibec, noul și vechiul căpitan al roș-albaștrilor.

Becali preferă să nu aibă o concurență acerbă pentru Alibec, internaționalul pe care vrea să îl vândă pentru cel puțin 10 milioane de euro.

Becali a avut o ofertă de două milioane de euro din Franța pentru Gnohere, dar a refuzat-o și la rugămintea jucătorului, care vrea să lupte pentru postul de titular.

"Am avut ofertă de două milioane de euro pe Gnohere, dar nu vrea să îl vând în Franța. Dar am zis că nu vrea să îl vând, eu nu l-am angajat titular, l-am luat de la 5000 și i-am dat 15.000 de euro pe lună.

El a zis că nu, el se bate pentru postul de titular. Eu dacă e să îl vând, îl dau pe Alibec, nu pe el. I-am zis că dacă vrea să plece, să spună, că eu negociez, dar s-a bucurat că am încredere în el", a spus Becali, pe 30 iunie.

Cinci meciuri a adunat Gnohere în toate competițiile acestui sezon: a marcat două goluri, ambele în Liga 1, în cele 177 de minute pe care le-a prins pe teren.