Denumire hartă: AIM_Bomb2017
Versiune:
Autor:
Număr de sloturi: 32
Imagini:
Link de download: http://gamebanana.com/maps/196448
Denumire hartă: AIM_Bomb2017
Versiune:
Autor:
Număr de sloturi: 32
Imagini:
Link de download: http://gamebanana.com/maps/196448
"Clubul nu a mai participat intr-o cupa europeana de 17 ani, iar partida tur a fost asteptata. Mergem la Milano cu calificare inca deschisa, stim bine ca este foarte dificil, dar la fel cum am jucat si meciul tur, la fel vom juca si in retur", a spus Rossi pentru jurnalistii de la TuttoJuve.
Italianul a declarat ca se simte foarte bine in Romania si ca s-a acomodat repede. "Daca as fi ramas in Serie B ar fi fost toul diferit, dar din pacate am retrogradat. Am venit la Craiova pentru ca m-a contactat direct mister (n.r. antrenorul Devis Mangia), iar dupa trei zile mi-a facut o impresie buna", a spus jucatorul.
Milan a invins-o pe Craiova pe teren propriu cu scorul de 0-1. Returul de pe San Siro dintre AC Milan si Craiova va fi in direct la ProTv, joi, de la ora 21.45!
Dupa ce a marcat golul de 2-2 in turul de pe National Arena, mijlocasul Stelei a fost decisiv si in meciul din Cehia. A marcat pentru 2-1 si a obtinut penalty-ul din care Alibec a facut 4-1.
"A fost foarte important al doilea gol, cred ca am suferit si in meciul asta si am meritat sa castigam meciul si sa mergem mai departe. A fost primul obiectiv pe care l-am reusit, acum vedem tragerea la sorti si o sa fie o echipa grea", a declarat portughezul.
Teixeira isi doreste sa treaca de play-off si sa ajunga in grupele Ligii Campionilor. "Pentru mine chiar ar fi minunat, ar fi senzational sa joc in Liga Campionilor. Dintre echipe posibile as vrea sa fie o echipa mai usoara, sa zic asa. Nu conteaza insa, toate echipele care pot fi adversarele noastre sunt obisnuite cu Liga Campionilor. Suntem uniti si cred ca s-a vazut si acum. Trebuie sa acceptam criticile daca ajungem aici si sa demonstram pe teren ca suntem cei mai buni", a adaugat jucatorul ros-albastrilor.
Steaua poate pica in play-off cu una dintre echipele Sevilla, Napoli, Liverpool, CSKA Moscova si Sporting Lisabona..
Spaniolii de la Marca anunta ca Federatia Spaniola a primit documente din partea lui Neymar si a celor de la PSG care demonstreaza "depozitarea" sumei de 222 de milioane de euro ce reprezinta clauza de reziliere a contractului brazilianului cu Barcelona.
Juan de Dios Crespo, avocat specializat in legislatia sportiva si director al departamentului sportiv la firma Ruiz-Huerta & Crespo, a fost cel responsabil cu depozitul creat ce va fi folosit pentru rezilierea contractului dintre jucator si Barcelona.
Presedintele Federatiei Spaniole, Javier Tebas, a anuntat ca se va opune platii acestei clauze insa, conform Marca, Federatia nu poate opri plata clauzei iar FIFA ar urma sa-i ofere lui Neymar acordul provizioriu pentru ca acesta sa debuteze chiar in prima etapa de campionat, sambata contra celor de la Amiens
Pe 1 august 1944 a avut loc marea revolta a Poloniei, acesta fiind cel mai mare efort solitar militar al oricarei miscare de rezistenta din cel de-al Doilea Razboi Mondial. In acea zi a inceput rezistenta polonezilor in fata trupelor germane fara vreun pic de sprijin din exterior, polonezii luptand timp de 63 de zile.
Fanii celor de la Legia Varsovia au sarbatorit acea revolta intr-un mod socant. Coregrafia de dinaintea meciului cu Astana risca sa duca la sanctiuni din partea UEFA. Mesajul sub un banner urias in care este prezentat un soldat ce are pistolul la tampla unui copil a fost: "In timpul revoltei din Varsovia germanii au omorat 160.000 de oameni, mii dintre acestia fiind copii".
Coregrafia nu a reusit sa-i inspire pe jucatorii Legiei, cea care a fost eliminata de Astana in turul 3 preliminar al Ligii Campionilor. Dupa 1-3 in tur in Kazahstan, Legia a invins cu 1-0 pe propriul teren, insuficient pentru a obtine calificarea.
Managerul lui Manchester United, Jose Mourinho, considera ca suma record de 222 de milioane de euro pe care PSG o plateste pentru aducerea lui Neymar nu este "prea mare". Transferul brazilianului va fi pentru o suma de 2 ori mai mare decat precedentul record, stabilit vara trecuta cand Paul Pogba a fost transferat de Man United de la Juventus.
Mourinho spune ca nu are nicio problema cu suma platita de PSG: "Cand l-am transferat pe Paul Pogba am spus ca nu este scump. Scumpi sunt cei care ajung la un anumit nivel de pret fara sa aiba anumite calitati. Nu cred ca 222 de milioane de euro pentru Neymar inseamna ca e scump.
Este exagerat ca acum sunt mai multi jucatori de 115 milioane de euro, si mai multi de 60 de milioane, mai multi de 70 de milioane - asta e problema. Neymar este unul dintre cei mai buni jucatori din lume, puternic si din punct de vedere comercial, dar problema nu este Neymar - problema este reprezentata de consecinte" a declarat Mourinho dupa victoria lui Man United cu 2-1 in fata celor de la Sampdoria.
Fundaţia Calea Victoriei organizează în săptămâna 7-11 august un curs special dedicat pasionaţilor de istorie, precum şi o seară specială dedicată observării Perseidelor.
Astfel, în săptămâna 7-11 august la Fundaţia Calea Victoriei este organizat cursul despre Babilon, India, Egipt, Grecia: Fascinaţia Antichităţii. Este vorba despre un cocktail de informaţii şi curiozităţi, atent povestite de lectorul Cristian Vechiu, despre fascinantele civilizaţii ale lumii antice: Sumer, China, Persia, Egiptul antic sau Grecia antică, etruscii şi Imperiul Roman.
Iar pe 11 august, este organizată o Seară de observaţii astronomice şi stele căzătoare – Perseide 2017. ''Ieşim din Bucureşti, ne bucurăm de strălucirea stelelor şi de explicaţiile astronomului Adrian Şonka despre constelaţii, planete şi alte corpuri cereşti'', informează organizatorii.
Babilon, India, Egipt, Grecia: Fascinaţia Antichităţii – începe luni, 7 August la ora 19:00, iar întâlnirile sunt zilnice. Costul este de 220 de lei pentru toate cele 4 întâlniri. Cursul are loc la sediul fundaţiei, pe strada Popa Soare nr. 40
Perseide 2017 – Seară de observaţii astronomice şi stele căzătoare – 11 August, întâlnirea se face la ora 20:00. Punct de pornire: parcarea Bibliotecii Naţionale, Bulevardul Unirii, nr. 22; Bucureşti. Observaţiile vor fi făcute din apropierea localităţii Fundulea. Costul este de 55 de lei/ persoană. Transportul se face cu maşinile cursanţilor.
Japonia dezvoltă cel mai rapid computer din istorie, demersul având miza de a accelera procesul de cercetare în domeniul inteligenţei artificiale.
Supercomputerul va funcţiona la viteza de 130 de petaflopi - mai exact, va putea efectua 130 de cvadrilioane de operaţii pe secundă (130 de milioane de miliarde), scrie Business Magazin.
Atunci când va fi lansat (aprilie 2018), AI Bridging Cloud Infrastructure (ABCI) va fi cel mai performant computer din istorie, depăşind actualul campion Sunway TaihuLight, ce rulează la 93 de petaflopi.
"Cel mai puternic supercomputer existent astăzi rulează de un milion de ori mai repede decât un calculator personal", a explicat celor de la CNN Satoshi Sekiguchi, director general al Institutului Naţional pentru Studii Avansate în Industrie şi Tehnologie din Japonia.
Sekiguchi a calculat că ar fi nevoie de 3.000 de ani ca un calculator personal să realizeze ce un supercomputer poate realiza într-o zi.
Din punct de vedere al mărimii, AI Bridging Cloud Infrastructure va ocupa un spaţiu echivalent cu cel al unei parcări pentru 30 de maşini.
O agenţie de PR şi consultanţă recomandă pe pagina ei un articol despre cât de periculoşi pot ajunge roboţii pentru societate, dar nu pentru că oamenii vor rămâne şomeri (deşi există şi această implicaţie), ci din cauza „implicaţiior rasiale şi sociodemografice ale evoluţiilor din domeniul inteligenţei artificiale”.
Despre ce e vorba? Autoarea, o artistă de culoare din New York pe nume Stephanie Dinkins, a ajuns să fie fascinată de roboţi, ba chiar a ţinut o conferinţă TEDx pe tema asta, după ce a făcut cunoştinţă cu BINA48, un robot social conceput să testeze posibilitatea de a transfera conştiinţa unei persoane (Bina Rothblatt, o femeie afroamericană) la un robot şi de a o face apoi să evolueze independent de persoana respectivă. Ideea e oarecum de SF, deşi roboţii sociali (umanoizii) au fost până acum prezentaţi mai curând drept nişte auxiliare prozaice menite să simuleze compania umană pentru persoane cu dizabilităţi sau boli psihice. După ce a stat de vorbă, ca să spunem aşa, cu BINA48, Stephanie Dinkins a fost surprinsă să vadă că, deşi robotul se prezenta drept o femeie de culoare, „ea exprima deseori ideile politic corecte ale bărbaţilor albi bine intenţionaţi care au programat-o şi nu experienţa trăită a unei femei de culoare”, scrie Mediafax.
Ca atare, Dinkins scrie că a devenit „foarte îngrijorată că aşa ajungem de fapt să codificăm discriminarea digitală în sisteme noi”. Ea aminteşte cât de omniprezente au devenit deja aplicaţiile bazate pe inteligenţa artificială în domenii care ar fi părut până de curând inaccesibile roboţilor, ca recrutarea forţei de muncă, evaluările medicale, de istoric financiar sau profesionale ori chiar în justiţie (ProPublica a avut anul trecut un articol intitulat „Machine Bias”, despre algoritmii folosiţi în sistemul judiciar american spre a evalua probabilitatea ca un condamnat să comită în viitor şi alte infracţiuni, cu concluzia că afroamericanii ajung aşa să fie automat judecaţi drept potenţiali infractori). Şi se întreba Dinkins: chiar vrem să fim conduşi în viitor de sisteme de inteligenţă artificială care să integreze ideile noastre restrictive despre rasă, vârstă şi gen? De pildă, în loc să avem asistenţi virtuali de genul Alexa sau Cortana, care reproduc unul şi acelaşi stereotip masculin despre femeia dezirabilă (o secretară tânără, drăguţă, gingaşă şi supusă), n-ar fi posibil ca utilizatorii să aibă libertatea de a-i personaliza?
Fără să ştie, Dinkins îşi dă de fapt singură răspunsul când îşi pune astfel de întrebări, chiar atunci când zice despre BINA48 că exprima „ideile politic corecte ale unor bărbaţi albi bine intenţionaţi”, puse în opoziţie cu „experienţa trăită”. Raportat la înţelegerea din topor cu care suntem noi obişnuiţi în România (unde „corectitudine politică” înseamnă un egalitarism comunist contra naturii, unde e interzis să spui că o naţie e diferită de alta sau că sunt diferenţe între sexe), pare ciudat ca tocmai o afroamericancă să considere tocmai nişte idei „politic corecte” drept opresive faţă de identitatea minorităţii sale. În realitate însă nu e ciudat: o minoritate cu adevărat discriminată – iar orice discriminare reală are întotdeauna la bază diferenţa de resurse materiale, de putere economică între nişte grupuri sociale – va simţi întotdeauna caracterul fals sau artificial al unor creaţii culturale sau politici sociale care se referă la minorităţi, dar care au ca autori exclusiv indivizi şi grupuri care deţin puterea economică în raport cu acele minorităţi.
Iar asta e valabil oriunde, în cele mai neaşteptate contexte. Celebritatea transgen Caitlyn Jenner (fostul atlet Bruce Jenner) a părut că serveşte cauza minorităţilor expunând în media aventura operaţiilor prin care şi-a schimbat sexul şi ajungând să fie lăudată nu numai pentru curajul de a face asta (un curaj altminteri foarte rentabil mediatic şi material pentru ea), dar chiar şi pentru feminitate, cu un cor de bărbaţi şi femei entuziasmaţi că Jenner ar arăta mai bine şi s-ar comporta mai autentic feminin decât o persoană de aceeaşi vârstă, adică 67 de ani, care s-a născut biologic femeie (în jargonul politic corect, „cis-femeie”, în opoziţie cu „trans-femeie”, cum este Caitlyn). În realitate, văzută dinspre minorităţi, povestea ei arată mai curând ca încă o toană pe care şi-a făcut-o un bărbat alb bogat şi celebru, aceea de a le impune altora să accepte că e femeie. Dacă un grup care are puterea economică face un demers pentru emanciparea unei minorităţi, e mai mare probabilitatea ca în cele din urmă rezultatul să fie consolidarea lui, în timp ce minoritatea iese mai curând cu o imagine caricaturală şi antipatică. Iar asta se vede cu atât mai bine cu cât un astfel de grup este mai închis, mai asemănător cu o castă. Un exemplu aproape la întâmplare: încercarea Papei Francisc de a promova şi nişte foste victime ale abuzurilor sexuale ale clericilor în Comisia pontificală pentru protecţia minorilor (din 17 membri, doi erau astfel de foste victime; ambii au întâmpinat însă rezistenţă în eşaloanele superioare ale puterii clericale şi au fost nevoiţi să plece).
În cazul roboţilor, ei rămân cel puţin deocamdată o creaţie ce poate fi atribuită grupului cu cea mai mare putere economică în SUA, cel care a susţinut-o la alegerile prezidenţiale pe Hillary Clinton şi care e acuzat îndeobşte că bagă pe gât restului lumii ideile sale de corectitudine politică. De aceea, nu e de mirare că roboţii ieşiţi de aici manifestă mai clar decât oamenii reali stereotipurile specifice acestor idei. Dar tocmai de aceea, uitându-ne la roboţi ne putem da seama mai bine de ceea ce roboţii „corect politici” de fapt împiedică. Recent au făcut carieră în presa tabloidă de la noi nişte ştiri entuziaste despre roboţi sexuali, cu titluri de genul „Aşa arată PĂPUŞILE SEXUALE de ultimă generaţie! Sunt mai RELE decât unele FEMEI” sau „PĂPUŞI SEXUALE DE ULTIMĂ GENERAŢIE: Femeile ar trebui să se teamă”, cu ideea că în sfârşit femeile mofturoase şi-au găsit naşul, fiindcă bărbaţii le vor abandona pentru roboţii care le vor satisface orice fantezie sexuală. Iar libertatea chiar arată pentru mulţi din cei ce strigă cel mai tare contra „corectitudinii politice” drept libertatea de a-şi da frâu liber instinctelor în numele „naturii umane”, adică al clişeului cu care îşi legitimează ei dorinţa de a fi oricât de agresivi în raport cu semenii. Nu e în natura umană să vrei să-ţi ucizi rivalii (cu pumnul, cu drona sau cu un robot programat pentru asta), să te desfeţi lovind sau violând pe cineva, să te răzbuni nimicind un sat întreg acolo unde a fost omorât un om din armata ta?
La origine, principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” era de fapt un principiu de corectitudine politică adecvat vremii sale, pentru că însemna nu o legitimare a răzbunării, ci dimpotrivă, o limitare a setei de răzbunare la un nivel cât de cât comparabil cu paguba suferită – cu alte cuvinte, dacă armata ta a pierdut un om, măcar limitează-te să ucizi şi tu tot un om, nu un sat întreg. Faptul că noi înţelegem acum „ochi pentru ochi” ca o expresie a barbariei şi nu a corectitudinii politice denotă cât de mult a evoluat civilizaţia umană între timp. Aşa încât dacă vedem cât de absurde sunt manifestările de azi ale corectitudinii politice care cataloghează drept homofobie sau transfobie refuzul de a o admira pe Caitlyn Jenner sau de a folosi termeni precum „cis-femeie”, e la fel de sănătos să ne uităm şi ce propun de fapt criticii cei mai furioşi ai corectitudinii politice. Am văzut cum Roger Stone, consultant politic al lui Donald Trump, crede că a fost „cool” din partea lui Trump să se raporteze la femei cu expresia „grab ’em by the pussy”. L-am văzut pe Cristian Buşoi de la PNL prevestind că „europenii se vor îneca cu propria corectitudine politică” în contextul crizei refugiaţilor. L-am văzut pe Toader Paleologu explicând cum „prea multă corectitudine politică exasperează lumea” când Leon Dănăilă a fost reclamat la CNCD după ce a spus că femeile nu pot face chirurgie de performanţă. Care ar fi deci, concret, soluţia mai bună, alternativa propusă de aceşti critici? E posibil să ne dăm seama, dacă le luăm la bani mărunţi viziunea, că nu au de fapt nicio alternativă în minte şi doar acuză mecanic corectitudinea politică fiindcă s-au gândit că folosirea acestui clişeu dă bine la electorat. E posibil să ne dăm seama, în alte cazuri, că au o alternativă şi că ea se referă la libertatea de a ne întoarce la nişte epoci mai agresive din istorie. E posibil şi ca alternativa asta să ne placă mai mult. Totul e însă, cum am zis, să ne dăm seama.
Editura RAO lansează volumul Supravieţuitorii, de Georgia Hunter, roman inspirat dintr-o tragedie petrecută în vremea Holocaustului, trăită chiar de familia scriitoarei.
Lupta impresionantă de a supravieţui, momente de frică intensă şi de speranţă nebună, suflete de adulţi şi copii prinse în vârtejul morţii dar şi clipe furate de fericire, toate se petrec în timpul Holocaustului, o perioadă care va ramâne sculptată adânc în fiecare suflet. Multe romane s-au inspirat din cele mai sumbre momente ale secolului XX, dar puţine au puterea de a emoţiona ca acesta.
Citeşte şi Ultima bătălie, momentul în care soldaţii americani şi germani şi-au unit forţele
Supravieţuitorii este un volum care aduce un omagiu spiritului uman şi puterii de a renaşte.
Până la sfârşitul Holocaustului, 90% din cele trei milioane de evrei din Polonia au fost anihilaţi. Din cei 30.000 de evrei care locuiau în Radom au supravieţuit mai puţin de trei sute.
„Romanul Supravieţuitorii este o interpretare plină de talent a luptei pentru supravieţuire a unei familii, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Georgia Hunter ne poartă din ghetoul polonez, până în Siberia şi Brazilia, întreţesând povestirea cu fine detalii istorice. Este un tablou emoţionant al războiului, populat de personaje foarte frumos conturate, eroice, care nu vor fi uitate prea curând,“ afirmă scriitoarea Jillian Cantor.
La numai 15 ani, Georgia Hunter a aflat că provine dintr-o familie de supravieţuitori ai Holocaustului. Romanul de faţă s-a născut din dorinţa Georgiei de a descoperi istoria zguduitoare a familiei sale. În prezent locuieşte în Connecticut, alături de soţul şi de fiul său.