Sejuani a crescut în mijlocul barbarilor, hrănindu-se cu greutăți. Acolo unde alţii au fost răpuşi de viața dură din Freljord, ea a fost călită până când durerea i-a devenit putere, foamea i-a devenit încurajare, iar îngheţul un aliat în răpunerea celor slabi. Din încercările sale, ea a învăţat că, pentru a răzbi în iarna fără de sfârşit, trebuia să devină la fel de rece şi de nemiloasă ca aceasta. În ochii lui Sejuani, cei care o urmează au fie curajul de a îndura totul, fie dreptul de a muri. Ea ştie că, odată ce va cuceri Freljordul, supravieţuitorii vor deveni o naţiune de temut.
În copilărie, conducătoarea tribului Gheara Iernii şi-a privit compatrioții stingându-se încet. Frigul şi foametea i-au secerat pe mulţi, lăsându-i în viaţă doar pe cei mai rezistenţi. Ea a fost singura dintre fraţii ei care a ajuns să împlinească zece ani, ceea ce i-a întărit certitudinea că şi ea va muri în sărăcie. Disperată, a căutat îndrumarea spirituală a vrăjitoarei tribului ei. Clarvăzătoarea nu a prevestit însă moartea lui Sejuani. În schimb, ea a profeţit că Sejuani va cuceri şi va uni într-o zi triburile dezbinate din Freljord.
Înarmată cu o încredere absolută în destinul ei, Sejuani s-a forţat să îşi depăşească limitele, făcând lucruri care ar fi ucis pe oricine n-ar fi avut voinţa sa de a supravieţui. Înfrunta furtuni groaznice fără hrană sau blănuri şi se antrena în timp ce vânturile reci îi biciuiau trupul. Îi provoca la duel pe rând cei mai vajnici războinici din tribul ei, până când simţea că nu o mai ţin picioarele. Când a preluat în sfârșit conducerea tribului, Sejuani le-a poruncit războinicilor ei să-i urmeze exemplul. Sub domnia ei, tribul a devenit mai puternic ca oricând.
Campania de cucerire a lui Sejuani a început în cele din urmă din cauza unui tribut de pace, şi nu a unui act de război. În prima zi de iarnă, soli din tribul lui Ashe au sosit în tabăra lui Sejuani, aducând în dar grâne avarosane. Mesajul lui Ashe era clar: dacă Sejuani îşi unea tribul cu al său, compatrioții săi n-ar mai fi suferit niciodată de foame. Pentru Sejuani, darul era o insultă. Ea vedea tribul lui Ashe ca pe o adunătură de bărbaţi şi femei puţini la trup şi liniştiţi, care preferau să cultive pământul în loc să se lupte. Îi disprețuia întru totul.
Sejuani şi-a strâns compatrioții şi a dat foc grânelor. Ea a declarat că mila lui Ashe nu le-ar aduce decât slăbiciune. Confiscând proviziile solilor, Sejuani i-a expediat înapoi, spunându-le să-i transmită celei care îi trimisese că Gheara Iernii le va dovedi avarosanilor că numai cei puternici merită să supravieţuiască în Freljord. În timp ce grânele ardeau în urma lor, Sejuani și războinicii ei au pornit la luptă, gata să dea prima dintre numeroasele lecţii dureroase care aveau să le urmeze.
''Am fost născută din gheaţă, plămădită de furtună şi călită de ger.''
- Sejuani
