Unii războinici devin legendari prin forţa, inteligenţa sau talentul lor în a mânui armele. Alți războinici refuză pur şi simplu să moară. Urgot, un fost mare soldat al Noxusului, e ilustrația perfectă a celei de-a doua variante. Avântându-se cu vitejie în rândurile inamicului, Urgot făcea prăpăd, dar suferea adesea răni grele.
Când trupul său n-a mai putut rezista atâtor chinuri, mutilatului Urgot i s-a delegat postul de Înalt Călău al Noxusului. Mâinile sale fuseseră deja distruse. Picioarele, la fel. De-abia mai putea merge. În cioturile membrelor sale au fost fixate grefe în formă de seceră care să-i servească la sângeroasa lui îndatorire.
Urgot şi-a găsit în cele din urmă sfârșitul într-un moment care se anunța drept triumf suprem. Fiind un fost soldat, el însoţea adesea detaşamentele militare în teritorii străine pentru a executa prizonierii de război. După o ambuscadă reușită de trupele noxiene, Jarvan IV, prinţul moştenitor al Demaciei, a căzut în ghearele diviziei lui Urgot. iind prea departe de Noxus pentru a risca să-şi transporte trofeul şi să-l răscumpere, Urgot s-a pregătit să-şi trimită prizonierul pe lumea cealaltă. În ultima clipă însă, Avangarda Neînfricată și-a făcut apariția, condusă de Garen, măreția Demaciei, iar Urgot a fost tăiat în două de aprigul luptător venit în ajutorul prinţului său.
În semn de recunoaştere a meritelor sale, rămăşiţele călăului au fost trimise la Academia Groazei pentru a fi reanimate. Totuşi, abuzurile din timpul vieţii îi schilodiseră trupul într-un mod de nedescris, ceea ce i-a pus în mare dificultate pe necromanți. Profesorul Stanwick Pididly, marele cărturar din Zaun, a fost cel care a găsit soluția. În laboratoarele lui Pididly, lui Urgot i s-a închegat un nou trup, desprins parcă dintr-un coșmar.
Atât om, cât şi maşină, cu energii necromante pulsându-i în venele de metal, Urgot îl caută acum pe cel care l-a răpus.
