'Cei mai periculoşi asasini din tot Valoranul servesc familiei Du Couteau: tatăl meu, eu şi Talon. Provocă-ne, dacă te simţi în stare.''
-- Katarina Du Couteau
Cele mai vechi amintiri lui Talon sunt întunericul din galeriile subterane noxiene și oțelul liniștitor al unui tăiș de armă. Nu ține minte să fi avut vreo familie, să fi simțit căldură sufletească sau bunătate. În schimb, nu şi-a dorit altceva decât să audă zăngănitul banilor furaţi şi să aibă siguranţa unui perete solid în spate. Supravieţuind doar datorită minţii şi mâinilor sale iuţi, Talon își câștiga traiul cum putea în bolgiile Noxusului. N-a trecut mult și măiestria sa de spadasin l-a făcut să fie considerat un pericol, iar ghildele din Noxus i-au transmis prin asasinii lor următorul mesaj: ori intră în rândul lor, ori va fi ucis. Drept răspuns, Talon a aruncat cadavrele urmăritorilor în șanțul care înconjura orașul.
Primilor asasini le-au urmat și alții, din ce în ce mai periculoși, până când într-o zi Talon a întâlnit un atacator puternic, în stare să-i întoarcă fiecare lovitură. Spre surprinderea sa, Talon s-a văzut dezarmat și la un pas de moarte. Asasinul s-a dovedit a fi însă Generalul Du Coteau, care i-a spus lui Talon că are de ales între a muri de mâna lui sau a deveni agent al Înaltului Comandament Noxian. Talon a ales viaţa, cu condiţia să îl servească doar pe Du Couteau, deoarece nu putea respecta decât ordinele unui om pe care nu îl putea înfrânge.
Talon a rămas în penumbră, executând misiuni secrete la ordinele lui Du Couteau care l-au purtat din ţinuturile îngheţate ale Freljordului până în inima Demaciei înseși. Când generalul a dispărut fără urmă, Talon s-a gândit o clipă să-și recâștige libertatea, însă ajunsese să-l respecte enorm pe Du Couteau după ce îl servise atâția ani. A devenit obsedat să descopere locul în care se afla generalul și cutreieră întregul continent în căutarea celor vinovați de dispariția generalului.
