A trecut un timp de cand noi am incetat sa mai urmam acelasi drum, sa mai credem in noi, in iubirea care ne unea si care nu credeam vreodata ca o sa se sfarseasca. Era prea frumos, prea perfect ca sa dureze o vesnicie… Si acum ma intreb: „Oare ai fost doar o alta amagire sau erai adevarata mea iubire?”… Ai ales calea cea mai usoara, ai ales sa fugi, sa renunti la mine, sa renunti sa mai lupti pentru noi… in schimb eu m-as fi luptat cu o lume intreaga pentru noi, pentru a noastra iubire si fericire… Ai fost o LASA!
Povestea noastra nu merita un asemea sfarsit. Am trecut prin multe si peste multe pentru a fi împreuna… Finalul nu trebuia sa fie acesta…
Mi-a fost greu sa renunt la noi chiar daca tu o facuse-si de mult, eu nu puteam sa renunt la iubirea care ti-o purtam, la amintiri, la ganduri, la nimic ce avea legatura cu noi… Ma intrebam „Oare tu chiar nu m-ai iubit niciodata?”, „Oare tie chiar nu iti mai pasa?”… Erau mii de intrebari care mi le puneam zilnic si la care nu puteam sa imi raspund. Intrebari la care nici tu nu puteai sa imi raspunzi, ai ezitat, m-ai lasat pur si simplu. Ai plecat fara sa te gandesti daca eu o sa sufar, daca o sa ma doara, daca voi plange…
Dar azi, vreau sa iti multumesc! Datorita tie am devenit mai puternic, am incetat sa mai cred in vorbe, in promisiuni, in oameni… Astazi ma iubesc pe mine, lupt sa imi fie mie bine…. Poate intr-o zi te vei intoarce, poate vei realiza ca eu chiar te-am iubit. Te vei intoarce iar eu voi avea puterea sa iti spun: „Acum pleaca! Eu am plans atunci, acum e randul tau!” .
