[Lol] Nunu

Câteodată, o legătură de prietenie poate fi mai puternică decât una de sânge. Iar când cei doi prieteni sunt un băiat neînfricat şi un yeti, atunci această legătură devine o forță de neoprit. Când a primit responsabilitatea de a îmblânzi o bestie îngrozitoare, Nunu a ales calea prieteniei acolo unde alții ar fi folosit lanțurile. Acum, Nunu și amicul lui cel voinic Willump sunt o pereche de nedespărțit, care combină exuberanța tinereții și forța brută cu abilitățile legendare ale creaturilor yeti pentru a depăși obstacole care ar fi peste puterile unei echipe obișnuite. 

Nunu abia dacă-și amintea de părinții lui sau de vremea de dinainte să devină un membru al misteriosului trib Santinelele Ghețurilor. Nu era niciodată binevenit printre cei ce îl luaseră sub aripa lor, iar dorul de ducă și compasiunea lui îi înfuriau deseori pe înțelepții tribului. Băiatul visa adesea la locurile de dincolo de umbrele zidurilor cetății tribului său adoptiv. Spre supărarea celor care-l aveau în grijă, uneori nu se rezuma doar la vise. Caracterul său aparte s-a întrevăzut mai clar ca niciodată când Nunu a fost luat ca ucenic de îmblânzitorul de fiare al tribului și a primit în grijă creaturile acestuia. 

Santinelele Ghețurilor aveau în stăpânire multe tipuri de animale sălbatice din Freljord, dar printre ele se afla și o creatură unică: un yeti, o ființă remarcabilă cu puteri mistice și o forță fizică extraordinară. Îmblânzitorul de fiare l-a învățat pe Nunu că doar o dietă sărăcăcioasă pe bază de plante și loviturile regulate cu biciul le făceau pe bestii să știe de frică, dar cu cât stătea băiatul mai mult pe lângă yeti, cu atât mai convins era că acesta nu era un monstru sălbatic.

Văzând cum noul său prieten, Willump, era tot mai slăbit și mai bolnav, Nunu a început să-i aducă pe furiș bucăți de carne, în speranța de a-l repune pe picioare. Zi după zi, Willump devenea tot mai puternic și nu era chiar deloc sălbatic, contrar spuselor îmblânzitorului de fiare. Nunu încă mai spera să-l convingă pe acesta că yeti-ul nu reprezenta niciun pericol, dar speranța lui era în zadar. Într-o bună zi, când Nunu a mers să-i ducă o bucată de carne lui Willump, a descoperit cușca distrusă și doar un desen stângaci înăuntru, în semn de rămas-bun. Fără nicio ezitare, Nunu a luat-o la fugă spre sălbăticie, în căutarea prietenului său.

Când a dat în sfârșit de urma lui Willump, Nunu l-a descoperit pe yeti încolțit de îmblânzitorul de fiare și de un grup de războinici ai tribului. Temându-se că aceștia i-ar putea răni prietenul, Nunu s-a aruncat între yeti și biciul dresorului, dar bărbatul cel brutal nu s-a lăsat înduplecat. Furios, îmblânzitorul a ridicat încă o dată biciul, dar yeti-ul s-a înfoiat cu o furie ce nu-i stătea în fire. Chiar și după ce fusese tratat atât de brutal, ceea ce l-a împins pe Willump să atace nu a fost grija pentru propria soartă, ci pentru cea a băiatului care îi arătase atâta blândețe. Yeti-ul s-a dezlănţuit împotriva bărbatului și l-a lăsat sângerând în zăpadă. 

Îngroziți de furia lui Willump, războinicii tribului și-au luat tălpășița. Nunu și-a dat seama că nu mai era cale de întoarcere. A țipat la Willump, spunându-i să fugă înainte ca bărbații să se întoarcă și să-l omoare, dar yeti-ul nu voia să-l părăsească pe băiat. Nunu se afla în fața unei alegeri dificile: fie să-și abandoneze singurul prieten și să rămână în continuare captivul Santinelelor Ghețurilor, fie să se aventureze printre vânturile nemiloase și să lase în urmă singurul cămin pe care îl cunoscuse vreodată. A ales singura opțiune care avea sens pentru el. Sărind pe spatele puternicului yeti, Nunu i s-a alăturat în marea evadare, iar cei doi au făcut împreună primii pași spre lumea sălbatică de care fuseseră lipsiţi atât timp.

''Eu şi Willump avem o întreagă lume de explorat. Nu ne stați în cale!'' 

- Nunu