Schimbarea polilor magnetici ai Pamantului
In timpul unei inversiuni a polaritatii Pamantului, polul nord magnetic al planetei devine polul sud si invers. Pe durata ultimilor 160 de milioane de ani au avut loc sute de asemenea inversari, ultima acum 780.000 de ani. O inversare completa dureaza cateva mii de ani si are consecinte ingrijoratoare care includ punerea in dificultate a pasarilor migratoare sau a altor animale (precum rechinii) si posibila expunere a Pamantului la razele cosmice. Razele cosmice sunt in mod normal respinse de campul magnetic al Pamantului, insa in timpul inversarii, la un moment dat, campul magnetic devine zero. Oamenii de stiinta inteleg foarte putin in ce consta efectiv mecanismul cauzal din spatele acestor inversari si pana de curand ideea cea mai raspandita era ca acest fenomen are loc in mod aleatoriu. Cu toate acestea, recent s-a descoperit ca secventa de inversari ale polaritatii nu este descrisa de o distributie de probabilitate, specifica proceselor aleatoare, ci de o distributie ce caracterizeaza prezenta unor efecte de "memorie". Cu alte cuvinte, inversarile de polaritate nu sunt independente unele de celelalte, ci sunt corelate. Desi de cele mai multe ori, o inversare de polaritate este un procest lent si constant, uneori fenomenul se manifesta in rapid si in salturi.
Tone de materie interplanetara aterizeaza pe Pamant anual
Potrivit paginii de Internet space.com, aproximativ 30.000 de tone de praf interplanetar ating suprafata Pamantului in fiecare an. Cei mai multi asteroizi se deplaseaza in jurul Soarelui intr-o centura aflata intre Marte si Jupiter. Fragmentele rezultate in urma coliziunilor dintre ei pot fi atrase spre interiorul sistemului solar si uneori se pot apropia chiar de Terra. Rocile si praful care se misca rapid in raport cu planeta noastra intra frecvent in atmosfera si iau foc, devenind “stele cazatoare”. Cu toate acestea, obiectele care se misca mai incet, raportat la viteza de rotatie a Pamantului, pot fi capturate de gravitatia planetei si supravietuiesc patrunderii in atmosfera, ajungand pe sol.
Luna se indeparteaza de Pamant
Dupa 25 de ani de masuratori si inregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de stiinta ca orbita Lunii isi mareste incet volumul, iar satelitul natural al Pamantului se indeparteaza constant de planeta noastra. In cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se indeparteaza de noi cu o rata de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare ca aceasta tendinta va persista pana atunci cand Soarele va deveni o giganta rosie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei faze solare, atat Pamantul cat si Luna vor fi afectate de atmosfera aflata in expansiune a stelei si se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant pana la limita inferioara a distantei posibile dintre cele doua corpuri, ajungand la o departare de 18.470 kilometri, asa-numita “limita Roche”. Rezultatul final va fi insa distrugerea Lunii in fragmente foarte mici care ar urma sa alcatuiasca, in jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemanator inelelor saturniene.
Gravitatia nu este uniforma pe toata suprafata Pamantului
Se pare ca in anumite locuri de pe Pamant, ne putem simti mai grei decat in altele. Acest fenomen este explicat prin faptul ca, in unele regiuni de pe planeta, atractia gravitationala actioneaza cu o forta mai mare decat in majoritatea zonelor. Un punct in care gravitatia se manifesta cu intensitate scazuta se afla in vecinatatea coastelor indiene, in timp ce, fenomenul atractiei actioneaza mai pronuntat in Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularitati este momentan necunoscuta, de vreme ce nu aspectul suprafetelor pare sa influenteze aceste reactii. Ca atare, satelitii gemeni GRACE ai NASA, lansati in martie 2002, fac masuratori detaliate ale campului gravitational al Pamantului, care vor duce, spera cercetatorii, la descoperiri importante referitoare la gravitatie si la sistemele naturale ale Terrei.
SURSA : http://www.descopera.ro/
