Circulă un text pe net, unul care spune ceva de genul „dacă aș fi bărbat, mi-aş lua o femeie care a fost iubită de un prost”. Textul e fain, tipa scrie bine – Chapeau! Dar ceva nu este ok în condiționala asta. Nu-s hater. Chiar o apreciez pe tipa ce scrie în #dama #de #trefla. Parol!

Dar chiar nu-i ok ceva acolo.

Draga mea, știi ce nu-i bine?

Eu sunt bărbat, deci nu am nevoie de acel „dacă”. Sunt bărbat, atât cât pot eu de mult. Uneori, sunt bou. Probabil de la zodie, că-s taur. Dar, oricât de bou aș fi eu, niciodată nu aș alege o astfel de femeie. Ți-o spune un bărbat. Știi de ce? Pentru că ar fi o treabă ușoară cu ea. Nu ar trebui să depun prea mult efort – doar să îi alung tristețea.

Eu aș alege o femeie care a fost iubită de un bărbat mișto. O femeie care a fost iubită sincer. De la început, până la final. O femeie a cărei relație, în ciuda iubirii enorme, s-a încheiat doar pentru că nu a fost să fie. Nu pentru că tipul a pierdut-o. O astfel de femeie mi-aş alege.

Știi de ce?

Femeile rănite sunt pentru bărbații slabi, fără prea multe idei, cei care se termină înainte să intre. E ușor să amețești o astfel de femeie. Este ușor să fii mai bun decât prostul anterior. Ba chiar, e un fleac. În schimb, femeile care au fost iubite de un bărbat căruia nu i se poate reproșa nimic, nici măcar plecarea, sunt al dracului de greu de cucerit. Și chiar dacă le cucerești, sunt greu de păstrat. Pentru că au standardele ridicate, pentru că vor un bărbat mai bun decât bărbatul bun.

Aş alege o femeie pentru care trebuie să mă lupt, în primul rând, cu mine. Să fiu bun, al dracului de bun, încât să uite de cel de dinainte. Știu, poate că pare o luptă cu morile de vânt, dar îmi place lupta și vântul. Îmi plac provocările și îmi place să devin, pe zi ce trece, mai bărbat. Or, lângă o femeie iubită și pierdută de un prost, sunt nevoit să fiu doar eu. Ei îi ajunge un tip ok, nu unul extraordinar. Pentru ea, chiar și mediocritatea înseamnă calitate superioară. O femeie iubită cum trebuie în trecut este o femeie care nu își dă cu ușurință sufletul. Nu pentru că îi este teamă, așa cum se întâmplă cu una iubită de un prost. Ci pentru că nu este sigură că cel din față ei va fi suficient de bun pentru a o cuceri total.

Mie, ca bărbat, nu-mi plac lucrurile ușoare, oferite pe tavă. Mi se pare că sunt jignit, că potența (de orice natură) îmi este pusă, din start, la îndoială. Ți-am mai zis, mie-mi place lupta, aventura, nesiguranța, misterul. Nu voi avea nimic din cele enumerate cu o femeie iubită și apoi pierdută de un prost. Nu este mai greu să ștergi urmele de noroi lăsate de fostul. În schimb, este mai greu să întreci un bărbat care a știut să fie bărbat până la final.

Doar prostul fuge de competiție și, ca atare, alege o femeie iubită de un alt prost. Doar că tipul cel nou este un altfel de prost. Un prost bine intenționat și atât. Așadar, eu sunt bărbat, nu folosesc „dacă” și cu siguranță nu mi-aş dori o femeie iubită de un prost.