Femeie, tu ar trebui să fii interzisă bărbaților slabi, celor care, din neputință, îți calcă-n picioare tot ce ai mai sfânt – sufletul și-ți mănâncă tot ce nu mai poate fi dat înapoi – timpul. Ar trebui să le fii interzisă până învață să fie bărbați capabili să susțină o conversație în care transmit altceva decât excitare, să te respecte așa cum îi respecți și tu pe ei, să nu te asculte ca pe-un televizor uitat pornit și să nu te mintă cu nesimțire, de parcă ai fi ultima proastă de pe pământ.
Ar trebui să le fii interzisă până învață că ce-au între picioare este important, dar la fel de important este și ce-ai pe umeri. Să primească interzis până când se vor educa și vor scăpa de toate metehnele lor. Bărbatul trebuie să-nvețe să-i fie bărbat femeii, nu durere de cap. Iar femeia să învețe, la rândul ei, să-i fie femeie bărbatului, nu chin. Aici educația se face ca-ntr-un dans în doi, pas cu pas, rând pe rând.
Ar trebui să le fii interzisă celor care se tem să-și arate sentimentele. Să știi de la mine că toți bărbații sunt sensibili, doar că se împart în două categorii – bărbații puternici care nu se ascund să-și arate sensibilitatea și ceilalți, cei nesiguri pe ei, cei care pleacă urechea la gura lumii, care vor încerca din răsputeri să te convingă că-s din fier. Un ”te iubesc” nu-ți fură din masculinitate, ci te face, cu fiecare zi ce trece, mai bărbat pentru cea de lângă tine. Iar pe ea femeie.
Tu ar trebui să fii interzisă pentru toți cei care te mint frumos doar pentru că vor să-ți intre în pat. Dacă ar avea coloană vertebrală, ți-ar spune-o pe față că vor să ți-o pună și și-ar asuma răspunsul tău. Fie el pozitiv ori negativ. Bărbații nu se ascund după degete, căci au suficientă ”nesimțire” să fie sinceri și să-ți spună franc în față ce intenții au. Știu, probabil că-s puțini, dar bine că există și ăia.
Ar trebui să fii interzisă celor care nu-ți ajung nici până la glezne. Poate așa vor găsi motivația necesară să se educe și să fie bărbați nu doar pe considerente strict anatomice.
