– Mă iubești? întreabă ea.
– Da, răspunde el.
– Cât de mult?
– De când se măsoară iubirea?
– Din acest moment, hai, fă-mi pe plac, te rog. Cât de mult? Se apropie de el, cât să-l poată privi în ochi, prin semi-întunericul din cameră.
– Fie, dar n-am să-ți pot oferi numere, procente, termeni de comparație concreți. Pot să-ți spun atât: te iubesc suficient de mult încât să fiu motivat să devin cel mai bun bărbat din viața ta.
– Ia-mă în brațe și ține-mă acolo o viață, îi spune ea, în timp ce un zâmbet cald îi apărea pe chip.
– Voi încerca să nu te pierd, dar nu-ți pot promite că am să reușesc, îi spune el în timp ce brațele i-au devenit culcușul ei. Poate că, la un moment dat, nu voi mai reprezenta bărbatul pe care-l dorești astăzi cu ardoare. Iar eu … eu n-am să mă opun fericirii tale, chiar dacă nu voi mai face parte din ea.
– Oprește-te! Nu vreau nimic special. Vreau doar să mă lași să fiu, la rândul meu, cea mai bună femeie din viața ta. Și nu te îngrijora că nu vei mai fi în planurile mele, căci nu cred că aș mai putea include un alt bărbat în ele. Lângă tine, am tot ce are nevoie o femeie pentru a fi fericită.
– Da? Și de ce anume ai tu nevoie să fii, și eventual să și rămâi, fericită?
– Dragul meu, cred că aș putea să-ți fac o listă lungă de astfel de ”cerințe”, dar mă voi rezuma, la fel ca și tine, doar la câteva cuvinte: să mă iubești din tot sufletul.
– O fac deja, răspunde el ridicând din umeri.
– Iar eu sunt fericită. E simplu. Continuă astfel și voi rămâne a ta. Iar eu, te asigur, îți voi oferi tot ce am mai bun. Știu foarte bine că oferind, voi primi. Apropo, azi mi-a spus o prietenă că, de când te cunosc pe tine, zâmbesc altfel.
– Cum altfel?
– Mai din suflet, așa mi-a spus. Și cred că are dreptate pentru că uneori simt și eu că mi-e inima fericită.
– Mă bucur, iubito!
– În spatele zâmbetului unei femei, se află un bărbat hotărât să o facă fercită!
