Primul meu smartphone a fost un Android, primul Android, fără internet pe SIM și cu WiFi de la primul router pe care mi l-am cumpărat acasă. Între acela și telefonul de acum mi-au trecut prin mână toate modelele, cu toate sistemele de operare, iar memorabile au rămas Windows Phone, BlackBerry OS 10 și iPhone 7. iPhone X, pentru mine, încheie un ciclu de gadgeturi pe care le voi cataloga drept „ale anilor 2000“.
Este lucios, cu spate din sticlă în două nuanțe, cu o ramă de metal și aproximativ aceeași distribuție de butoane. Doar că lipsește cel mai important buton: Home. Mi-a luat două zile doar ca să înțeleg că în 10 ani Apple a trebuit să treacă de la filosofia „fără butoane, poate doar unul“ a lui Steve Jobs până la „niciun buton fizic, totul digital, virtual, mimat“. Ai butoane și acum: cele două de volum și Power. Apoi, ai pe ecranul de standby alte două digitale cu feedback fizic: lanternă și cameră. Nu le atingi, le apeși, și ele funcționează.
REVIEW: iPhone X
Comenzi rapide de lanternă și cameră.
iPhone X e cel mai apropiat telefon de ceea ce vedeai în filme SF. Ai degete și pe toate le poți folosi ca să interacționezi cu telefonul. Nu mai trebuie să scanezi amprenta de la nu știu care deget, nu mai e nevoie, e alt nivel de autentificare, fără parole și fără alte inconveniente.
