E un articol vechi de doi ani care încă îmi place: am făcut poze cu un telefon a cărui cameră era de 1,3 megapixeli. Încă îmi plac pozele, că au subiect, dar calitatea e destul de limitată. Rezoluția nu contează, cât timp e de cel puțin 8 megapixeli (adică 4K), iar iPhone încă are o cameră foarte bună. Nici nu știu dacă mai contează asta, că are în spate un ecosistem consistent de aplicații.
Calitatea aceea, dar și popularitatea iPhone, l-au făcut un telefon cu care diverși regizori și videografi să experimenteze și să facă filme. Filme de-alea serioase, nu de Snapchat sau Instagram Stories. În fine, e vorba de software, mai ales. Iar ca software, Apple controlează de la un capăt la altul totul, într-o filosofie monopolistă și dictatorială care, până acum, a avut succes.
iPhone X a înregistrat un scor de 101 în DxOMark, ceea ce e mult. Cel mai mult. Nu contează însă, nu e relevant, decât când faci pozele. Și pozele sunt superbe, cu un HDR decent și cu o latitudine de expunere lăudabilă. Am mai văzut ceva similar pe ultimul Huawei și pe un iPhone 8 Plus. Videografia, nu mai zic, e la cel mai înalt nivel când vine vorba de telefoane și fără aplicații sau instalații complicate, iar aici chiar n-are rival, dar mi-ar plăcea să încerc un Google Pixel 2. E lăudat și el pentru stabilizare.
