În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză din cotidianul Adevărul pe tema amenințărilor directe ale Rusiei de la frontiera flancului estic al NATO și UE.
Rusia este cotată ca sursă de ameninţări directe pentru întregul flanc estic al NATO şi UE, inclusiv România, chiar dacă Rusia ca ţară nu este numită nici inamic, nici adversar, nici ameninţare în sine.
Naţională de Apărare a SUA nu notează altceva decât provocări ale Rusiei şi doar în mod particular vorbeşte despre ameninţări pe care le reprezintă Rusia lui Putin.
Însă capacitatea de influenţă a Rusiei în cadrul războiului informaţional, acţiunile sale agresive şi de impact în războiul hibrid şi capabilităţile sale militare convenţionale în creştere în regiunea extinsă a Mării Negre, sunt unanim recunoscute după anexarea Crimeii şi agresiunea militară din Estul Ucrainei, dar mai ales după militarizarea Mării Negre şi transformarea Crimeii într-un portavion natural capabil să proiecteze forţa în Estul Mediteranei şi Orientul Mijlociu.
Am împlinit, iată, 4 ani de la declanşarea operaţiunilor speciale ruse în Crimeea şi Estul Ucrainei, operaţiuni în care o Rusie revizionistă şi revanşardă a utilizat forţa şi negarea credibilă pentru a determina modificarea prin forţă a frontierelor în Europa, cu încălcare deplină a regulilor dreptului internaţional şi a angajamentelor sale. În acelaşi timp cu marile celebrări ale victoriei de la Moscova, culminând cu alegerile din 18 martie, ziua exactă a anexării, acum 4 ani, a Crimeii, SUA a declanşat procedura de livrare de armament letale defensive către Ucraina, pentru a-i întări forţele armate şi a bloca eventuala agresiune rusă în adâncul teritoriului ucrainean.
Tot în Ucraina, serviciile de informaţii au capturat autorii unei operaţiuni speciale ce viza incendierea a două şcoli româneşti, în timp ce guvernatorul regiunii Zacarpatia a comunicat identificarea autorilor atentatului cu cocktailuri Molotov la adresa centrului cultural maghiar, care din fericire nu a ars. E vorba de doi polonezi de extremă dreaptă pro-ruşi care luptă în Estul Ucrainei de partea ruşilor şi care au fugit în Slovacia după acţiune. Operaţiuni speciale ale Rusiei care antrenează vecinii occidentali, europeni, ai Ucrainei pe care doreşte să-i monteze împotriva Kievului, pe fondul adoptării legii educaţiei şi a unor acţiuni agresive ale naţionaliştilor ucraineni deja existente şi care au putut fi amplificate artificial.
O situaţie complicată şi explozivă la frontierele României şi ale Europei, operaţiuni subversive ale Rusiei care pot anunţa oricând acţiuni directe ţintite asupra teritoriului european şi aliat.
Fidesz, partidul premierul Ungariei, Viktor Orban, a înregistrat duminică o usturătoare înfrângere electorală în cadrul unui scrutin local. Rezultatul a fost cu atât mai surprinzător cu cât micuţul oraş în care s-a derulat scrutinul este fieful electoral al unui apropiat al lui Orban. Dacă mulţi speră că această victorie va schimba ambianţa din ţară, nimeni nu pune încă la îndoială triumful Fidesz la legislativele din 8 aprilie.
Aparent, dar doar aparent, lucrurile arătau bine duminică seara pentru adversarii lui Viktor Orban. Cu nici 42 de procente, candidatul Fidesz, sprijinit de însuşi premierul suveranist al Ungariei, era înfrânt sever de un adversar susţinut el de tot restul partidelor, de la extrema dreapta la extrema stângă. Semn deci că o opoziţie heteroclită poate câştiga chiar şi acolo unde nimeni nu se aştepta, într-un fief al puterii. Unde însă, notează ziarul catolic la Croix, «campania s-a centrat pe mize locale şi a lăsat deoparte chestiunea ultrasensibilă a imigraţiei.»
Intr-o lungă anchetă, Le Monde, ziar de referinţă în Franţa, notează că pe plan naţional, «cei care sunt împotriva lui Viktor Orban rămân foarte divizaţi într-o multitudine de formaţiuni, foarte departe una de alta.» Fidesz este, potrivit ultimelor sondaje, în fruntea intenţilor de vot, cu circa 27%. In acelaşi timp însă, 54 de procente dintre maghiari îşi doresc o schimbare de guvern. Problema este că cei care se opun lui Orban şi partidulului extremist Jobbik, sunt foarte dispersaţi, şi nu de azi de ieri ci din 2010, anul când Orban a câştigat prima dată alegerile cu două treimi din sufragii.
«Stânga şi liberalii sunt divizaţi în circa 10 clanuri concurente, caoliţia democratică de centru-stânga e şi ea nesemnificativă» mai scrie Le Monde. Cel mai bine plasat partid contra Fidesz este MSZP, cel al social-democraţilor, dar el bate pasul pe loc la 11% din intenţile de vot. Restul mişcărilor din opoziţie nici nu sunt sigure că vor atinge pragul minim de 5 procente pentru a putea intra în Parlament. E cazul de exemplu al mişcării Momentum, venit din societatea civilă şi foarte eficientă anul trecut în mobilizarea contra proiectelor olimpice ale lui Orban.
