A trecut ceva vreme de cand a fost lansat Fallout 4 si review-ul vine cu intarziere deoarece am ingropat ore bune in el, in jur de 100 mai exact. Review Fallout 4 – sentimente amestecate Primele ore din joc m-au facut sa injur Bethesda printre dinti, furios ca au dat cu piciorul la inca o sansa sa faca ceva de calitate, in conditiile in care au banii, know-how-ul si exemplul jocurilor anterioare in spate, in special Fallout New Vegas – o lectie administrata de Obsidian, despre cum ar fi trebuit facut Fallout 3. Pe masura ce am jucat, situatia s-a indulcit si cu toate ca frustrarea a ramas, am inceput sa apreciez lumea imensa care se dezvaluia sub ochii mei. M-am riscat si am overclockat batrana GTX 570 ca sa mai storc ceva performanta a.i. sa pot juca jocul pe ultra cu anistropic 16x. Daca tot avem poveste subtire si dialoguri cu 4 optiuni, macar sa se bucure si ochiul meu, a fost pretextul. Dar sa nu anticipam. Engine-ul de Skyrim isi arata limitarile, si desi a fost imbunatatit si optimizat, jocul scartaie si pe sisteme de top cu totul la maxim, iar pe console (Xbox One in special) inteleg ca FPS-urile ajung sa fie si cu o singura cifra. Anumite zone au texturi extrem de spalacite sau se incarca tarziu, iar animatiile faciale te fac sa te intrebi daca jocul a fost lansat in 2015. Luat in asamblu, feelingul pe care il ai explorand lumea postapocaliptica este exact ceea ce imi doream sa simt: acela al unui supravietuitor intr-o lume aparent moarta, in care billboard-uri ruginite te imbie sa cumperi ultimul model de masina cu motor nuclear sau o Nuka Cola rece ca gheata… Dar sa lasam grafica, nici la primele Fallout-uri nu a fost punctul forte, si nu pentru grafica le-am jucat cu lunile in toate modurile posibile. Cu toate acestea, Fallout 4 arata foarte bine si reuseste sa redea o lume postapocaliptica credibila, lume vazuta prin filtrul distopic al anilor 50, despre cum ar fi fost viitorul nuclear al Americii. Fallout 4 - Depasind linia continua Fallout 4 - Laser frate Fallout 4 - Ceata bestial realizata Poduri suspendate impresionante, contorsionate de suflul deflagratiei, adapostesc raideri care asteapta un wastelander ratacit sa le pice in plasa. Admiri in apusul soarelui rosiatic, zgarie nori aflati in ruina, pe cand altii surprinzator de intactati dar acoperiti de vegetatie, rugina si moloz iti povestesc despre nivelul civilizatiei la care ajunsese candva omenirea, inainte sa se autodistruga. Culorile sunt vii, similar cu Bioshock as putea spune, lucru care nu ma deranjeaza absolut deloc, deoarece in Stalker eram in depresie continua de la nuantele predominant inchise. Totusi au trecut peste 200 de ani de la „bubuiala” si natura si-a mai intrat in drepturi, dar nu cu totul, furtuni radioactive ocazionale te silesc sa-ti cauti adapost intr-o statie de metrou abandonata cand vezi geiger counter-ul ca incepe sa bazaie. Fallout 4 - Pod Fallout 4 - Epava avion Fallout 4 - Goodneighbor Pretextul la ciomageala, aka „povestea” Actiunea se petrece pe coasta de Est, intr-un loc special pentru americani, Boston, orasul care a dat scanteia pentru castigarea independentei Americii (Boston Tea Party). De asemenea o zona maricica din sud-vestul hartii este numit „The Glowing Sea”, care nu este o mare, ci o zona puternic iradiata si aproape lipsita de viata si vegetatie. Aici a fost punctul 0 al atacului nuclear, si daca scotocesti bine o sa gasesti o „piramida”, de fapt un siloz de rachete nucleare, motiv pentru care aceasta zona a fost tinta aleasa. Ca printr-o minune, silozul este intact si poate fi explorat ;) Feelingul pe care l-am avut explorand „The Glowing Sea” a fost bestial, ma simteam ca in filmul The Martian, singurul om de pe Marte (facand abstractie de cativa Children of Atom/Deathclaw/Radscorpions). Furtunile de care am scris mai sus, vin dinspre Glowing Sea. Revenind la poveste, tu esti un fost soldat, care traieste in sfarsit visul american, alaturi de o sotie iubitoare si un copil nou nascut, intr-o casa dotata cu tot ce trebuie, inclusiv un Mr. Handy in persoana lui Codsworth, viitor companion. Probabil ca nu sunt singurul care ar fi vrut sa vada cum arata lumea daca nu ar fi fost transformata intr-un imens desert radioactiv. Jocul iti ofera exact acest lucru, si dupa customizarea personajului si alegerea sexului, poti sa petreci ceva timp in „trecut”, scotocind locuinta si tinand copilul in brate. Fallout 4 - Inceputul sfarsitului Fallout 4 - La suprafata Fallout 4 - Vault 111 In scurt timp, se da alarma nucleara si astfel esti martorul inceputului sfarsitului. Esti norocosul care are un loc rezervat in Vault, dar pentru orice veteran Fallout, gandul ca se va adaposti intr-un vault, nu este tocmai unul imbucurator, deoarece vault-urile (majoritatea) erau playground-ul experimentelor desfasurate de catre Enclava – guvernul din umbra al Americii postapocaliptice (Fallout 2). Aici lucrurile se precipita si timpul petrecut in vault este unul foarte scurt deoarece, previzibil, sansa de a ajunge in prezentul jocului este prin criogenie. Dar ceva se intampla in timp ce esti inghetat. Cineva a patruns in vault, iti omoara nevasta si fuge cu copilul. Intr-un final esti si tu dezghetat si iesi la suprafata in cautarea ucigasului si a copilului. Daca totul iti pare un cliseu pana acum, chiar este, motiv pentru care nu am simtit niciun fel de atasament pentru „questul” personajului meu. Fallout 4 - Vault 111 - Intrare Fallout 4 - Wasteland Fallout 4 - Hunting In mod normal, m-as fi asteptat ca o buna vreme din joc sa ma tarasc printre gunoaie si sa scotocesc dupa gloante si niscavai apa purificata. Dar Bethesda s-a gandit sa schimbe mersul clasic al evolutiei jocului, asa ca in scurt timp te trezesti fericitul posesor al unui power armor T-45 si al unui minigun. Noroc ca timpul de folosire al armurii este limitat de powercore-uri, o inventie nou adusa in mecanica jocului si plauzibila, dar care incalca canonul jocurilor anterioare. Daca te intrebai cum se simte Ironman cand intra in costum, acum o sa ai ocazia. Despre minigun pot sa spun ca este la fel de util ca un briceag bont in lupta cu un alpha deathclaw. Retrospectiv, in Fallout 1 gaseai pistolul de 10mm la iesirea din Vault iar in Fallout 2 te bateai mult si bine cu o sulita preistorica pana gaseai un pipe rifle amarat in casa lui Vic din Klamath. Desi firul jocului pare sa fie evident orientat in jurul gasirii copilului tau disparut, jocul nu iti ofera niciun sentiment de „urgenta” pentru indeplinirea acestui obiectiv. Poti sa te plimbi linistit prin wasteland pana la lvl 100 fara ca acest lucru sa se schimbe, salvand comunitati intregi de atacurile raiderilor si adunandu-le sub steagul factiunii Minutemen, strangand tehnologie pentru Brotherhood of Steel sau salvand „synths” pentru Railroad. Povestea principala pare doar un „sidequest” in lumea Fallout 4. In Fallout 1 eram disperat ca se scurge timpul si nu am gasit waterchip-ul, iar in Fallout 2 sentimentul era similar dupa disparitia consatenilor din Arroyo.
