In perioada preislamica, arabii credeau, sub raport cosmologic desigur, ca lumea traia pe coarnele unui taur imens, stand pe spatele unui peste urias si ca dupa moarte se intalnea cu trei realitati fundamentale: Firdaws(Paradisul), Araf (Purgatoriul) si Djahannam (Infernul). Calendarul arab are un caracter semi-lunar, adica recunoaste 12 luni intr-un an, dar intr-un ciclu de 30 de ani, cu 11 bisecti. Astfel incat, luna musulmana incepe la fiecare luna noua, zilele saptamanii fiind calculate in functie de rasarit si apus. Singura diferenta semnificativa fata de calendarul fratilor vitregi, evreii, constand in desemnarea Sabatului in cea de a cincea zi a spatamanii, numita Jum’a, o zi dedicata rugaciunii si nu odihnei. Jum’a incepe la apusul zilei de joi si se incheie la apusul zilei de vineri.
