Să nu vă fie teamă de schimbare. Chiar dacă The Witcher poate speria pe unii oameni cu modul de lupta inventiv, care înlocuieşte confortabil vechiul mod de clic rapid a focului cu balansarea ritmica a sabiei, nu este nevoie sa eviti una dintre cele mai profunde, cele mai mature jocuri pentru adulţi de rol care a lovit PC-ul in ultimii ani.

 

Construit pe o ediţie din 2007 a motorului Aurora care alimenteaza Neverwinter Nights, The Witcher este o incrucisare intre un RPG de actiune gen Diablo si un mult mai complex ansamblu de armura si protectie ca cel din Neverwinter Nights.În esenţă, dezvoltatorii au muncit pe ambele părţi ale străzii.

 

Dezvoltatorul polonez CD Projekt a conceput unul din acele jocuri cu reper care se mişcă in conformitatea scopului principal pentru toată lumea, o adevărată evolutie a caracterului care isi dezvolta abilitatile in săbii şi vrăjitorie fara pauze, care pur si simplu distruge orice fantezie traditionala din carte.

 

Odata ce va confruntati cu lumea medievala, care practic o puteti mirosi, quest-urile care resping simplitatea binelui si a raului pentru o varianta mai ambiguu a "deciziilor si consecintelor", si da, inedita structură a luptei care te hipnotizeaza intr-o miscare ciclica si dependenta.

 

Pe o parte, aveti doar un singur caracter la alegere, sub forma unei staturi neclintite cu parul lung si alb pe nume Geralt de Rivia, mercenarul vanator de monstri "witcher". Dar pe de alta parte aveti o lume de fantezie si razboi pe nume Temeria, care se simte locuibila(daca nu apocaliptica), precum si puncte conspirative care sunt o adevarata provocare asupra deciziilor morale. Partea vulgara si obscena cu multe scene de sex nici nu indraznesc sa o prezint.

 

Trei stiluri diferite de luptă, precum şi un sistem de calificare cu mai multe listări decât în ​​paginile galbene din Manhattan, toate se adaugă la antrenamentul cerebral. Puteţi schimba modul de luptă între rapid, puternic, şi de grup, fiecare dintre ele te face mai capabil să te ocupi rapid de un singur inamic sau de grupuri intregi.

 

Povestea şi stabilitatea au fost împrumutate din Ultima Dorinţă, un roman de fantazie polonez publicat tocmai în 1990 de Andrzej Sapkowski, si pentru o astfel de adaptare a fost infaptuit cu succes.

Dar, nu, The Witcher sigur nu este tot un soare şi acadele. Daca chiar s-ar putea ar fi nevoie de cateva pastile Prozac să se ocupe de tonalitatea sumbra a jocului, povestea devine incredibil de convingătoare când ai atât de multe optiuni pe actiunile tale. Personajele par oameni reali, nu ca triada bine-rău-neutru de stereotipuri care populeaza cele mai multe jocuri de fantezie. Doar câteva aspecte ale poveştii vă reamintesc că jucati doar un joc.

 

După cum v-aţi putea aştepta de la momentele sumbre catalogate de mai sus, The Witcher este destul de dur atunci când vine vorba de sunet. Peisajele sunt, în general, superbe, iar personajele sunt toate distinctive. Există două unghiuri, camera principală, peste umar şi izometrică, deşi prima este cea mai bună alegere, deoarece ofera cea mai buna perspectiva. Controalele sunt netede si foarte usor de folosit.

 

Povestea este memorabilă, combate imersiv, personaje fascinante - ce nu e de plăcut? Câteva aspecte potrivire-şi-finisaj înseamnă că The Witcher nu este un clasic si tipic RPG ci mult mai mult.