In multe cazuri, incompetenta nu lasa pe oameni perplecsi sau precauti in afirmatii. Ba din contra, sunt adesea binecuvantati cu o incredere neobisnuit de mare, inradacinati cu ceva ce lor le pare a fi cunoastere. Iar acest comportament are si un nume: efectul Dunning-Kruger.
Efectul Dunning-Kruger
Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere in care persoane incompetente apreciaza eronat competenta lor ca fiind mult mai mare decat in realitate. Acest comportament se datoreaza incapacitatii persoanelor respective de a-si recunoaste nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunostinte in domeniu.
Un nivel de cunostinte ridicat poate submina increderea in sine, astfel ca oamenii competenti pot crede in mod fals ca si ceilalti cunosc lucrurile la fel ca ei. David Dunning si Justin Kruger de la Universitatea Cornell descriu efectul drept “apreciere gresita a incompetentei proprii, precum si aprecierea gresita a inaltei competente a altora”.
De cand lucrarea lui Dunning si a lui Kruger a fost publicata in 1999, s-au realizat mai multe cercetari pe tema motivului pentru care acest efect este atat de comun si ce anume il determina. In cea mai mare parte se reduce la o eroare cognitiva in legatura cu tendinta de autoconfirmare (credem doar ceea ce vrem sa credem).
O minte ignoranta nu este totusi o cutie goala, ci este plina de numeroase teorii dezordonate, fapte, metafore, lucruri irelevante sau inselatoare care, din pacate, au aspectul unor cunostinte utile si exacte. Aceasta dezordine este un produs secundar nefericit al uneia dintre cele mai mari atuuri ale noastre ca specie, inteligenta. Suntem recunoscatori de sabloane si teoreticieni innascuti si le aplicam chiar si unde nu este cazul.
Deoarece este usor sa-i judecam pe altii, ajungem sa credem ca noi suntem mai buni. Dar problema ignorantei nerecunoscute este cea care ne vizeaza pe toti. Nu trebuie sa o vedem ca pe o minte neinformata, ci mai degraba ca pe una dezinformata.
Educatia
Unele dintre cele mai inradacinate intuitii le-am invatat inca din primul an de viata. Copiii stiu ca doua obiecte solide nu pot exista in acelasi spatiu, stiu ca obiectele continua sa existe chiar daca sunt pierdute din vedere si stiu ca aceste obiecte cad daca nu sunt sprijinite pe ceva.
Copiii stiu ca oamenii se pot deplasa dar calculatorul de pe birou, nu. Dar nu toate intuitiile noastre sunt atat de sigure. In mintea celor mici, cel mai important aspect biologic al unui lucru viu este rolul pe care il joaca. De exemplu, un copil intrebat “de ce exista tigrii”, probabil va raspunde ca “au fost facuti pentru a sta intr-o gradina zoologica”.
Educatia stiintifica incearca sa contracareze aceasta tendinta pentru rationamentul bazat pe scopuri. Psihologul Deborah Kelemen de la Universitatea din Boston a aratat intr-un studiu realizat pe 80 de oameni de stiinta – din diverse domenii precum geostiinta, chimie sau fizica – in care a evaluat raspunsurile la 100 de afirmatii. Acestia trebuiau sa raspunda cu “adevarat” sau “fals” la afirmatii precum “Pamantul are un strat de ozon pentru a ne proteja de razele ultraviolete”. Participantii la studiu li s-a permis fie sa nu se grabeasca, fie sa raspunda in doar 3.2 secunde la fiecare afirmatie. Atunci cand acestia au fost grabiti, au raspuns intr-un procent mai mare “adevarat” la afirmatiile bazate pe scop, procentul crescand de la 15 la 29%.
Conceptiile gresite bazate pe scop provoaca un dezastru in special in incercarile de a preda unul dintre cele mai importante concepte din stiinta moderna: teoria evolutionista. Chiar si laicii care sustin teoria, adesea cred intr-o versiune falsa a acesteia. Daca intrebati mai multe persoane, de ce in intelegerea lor, un ghepard poate alerga atat de repede, ei vor explica, pentru a putea prinde prada.
Aceasta idee despre evolutie rateaza rolul esential pe care il au diferentele individuale si concurenta dintre membrii unei specii ca raspuns la presiunile mediului inconjurator: gheparzii cei mai rapizi pot prinde mai usor prada, traiesc mai mult, se reproduc si transmit trasaturile urmasilor. Dar gheparzii mai slabi pierd aceasta lupta si mor, iesind din bazinul genetic al speciei. Evolutia este deci rezultatul diferentelor aleatorii si ale selectiei naturale, nu al alegerii acelui organism de a alerga mai repede.
Si nu doar evolutionismul incearca elevii, cercetarea a constatat ca practicile educationale conventionale nu reusesc in mare masura sa eradice o serie de credinte nascute inca din copilarie.
Modul in care percepem, in mod normal, ignoranta – ca pe o absenta a cunoasterii – ne face sa credem ca educatia este antidotul ei natural. Dar educatia poate duce la o incredere marita asupra unor conceptii gresite.
Convingerile
O convingere, de regula, se petrece in felul urmator: Sunt o persoana buna, corecta si inteligenta. Orice informatie care contrazice aceasta premiza este susceptibila de a se confrunta cu o rezistenta mentala. Convingerile politice si ideologice, de asemenea, trec de multe ori in domeniul sacrosanctului. Teoria antropologica a cunoasterii culturale sugereaza ca oamenii tind sa segmenteze ideologic diverse perspective culturale pe doua axe: ele sunt fie individualiste (favorizand autonomia, libertatea si increderea in sine), fie comunitare (acordand o mai mare importanta a beneficiilor si costurilor suportate de catre intreaga comunitate). Acestea sunt fie ierarhice (favorizand distributia sarcinilor si a resurselor sociale de-a lungul intregii ierarhii), fie egalitare (respingand insasi ideea de a clasifica oamenii in functie de statut). Conform teoriei cunoasterii culturale, oamenii proceseaza informatiile intr-un mod in care nu numai ca reflecta aceste principii, ci le si intaresc. Aceste puncte de ancorare ideologice pot avea un impact profund asupra a ceea ce cred oamenii si chiar asupra a ceea ce ei “stiu” ca este adevarat.
Ideologiile sacrosancte (intangibile) ne pot face sa dezvoltam rapid opinii in anumite subiecte despre care nu stim practic nimic. Sa luam, de exemplu, nanotehnologia. Prin definitie, nanotehnologia implica fabricarea de produse la nivel atomic sau molecular si au aplicatii in medicina, productia de energie sau electronica. La fel precum orice alta tehnologie noua, vine cu promisiunea de a aduce beneficii importante – de exemplu in sanatate, dar si cu riscul de a aduce dezavantaje: arme nanotehnologice.
In 2006, Daniel Kahan, profesor la Universtitatea Yale, a realizat un studiu impreuna cu colegii sai, despre perceptiile publice asupra nanotehnologiei. Ei au descoperit, ca si in alte sondaje, ca majoritatea oamenilor nu stiau prea multe despre domeniu. Au constatat ca ignoranta nu a impiedicat oamenii sa raspunda daca riscurile sunt mai mari decat beneficiile acestei tehnologii.
Atunci cand Kahan a intervievat respondentii neinformati, opiniile lor au fost diverse. Dar cand a dat unui alt grup de respondenti o descriere foarte scurta, echilibrata a riscurilor si avantajelor acestei tehnologii, credintele sacrosanctului adanc pastrate au devenit vizibile. Doar doua paragrafe au fost suficiente pentru a imparti parerile in doua tabere si chiar s-au aliniat viziunilor lor. Individualistii au vazut nanotehnologia mai favorabil decat egalitaristii / colectivistii. Cei din urma au luat o pozitie opusa, insistand ca nanotehnologia cauzeaza mai mult rau decat bine.
De ce se intampla asta? Datorita credintelor care stau la baza. Colectivistii se pot teme de faptul ca noua tehnologie ar putea prezenta un avantaj doar anumitor persoane. Daca doua paragrafe ale textului sunt suficiente pentru a polariza oamenii intr-o directie sau cealalta, pur si simplu, oferind mai multa informatie, probabil nu ii vor ajuta sa ajunga la o intelegere corecta si neutra a faptelor, ci doar vor intari opiniile lor partinitoare.
Unele dintre cele mai incapatanate greseli ale noastre nu apar din intuitii primitive sau din nepasare, ci insasi din valorile si filozofiile ce definesc “cine suntem”. Fiecare dintre noi poseda anumite convingeri fundamentale care, in esenta, nu pot fi incalcate pentru ca ar pune sub semnul intrebarii insasi valoarea noastra de sine. Si orice informatie pe care o culegem este modificata, distorsionata, diminuata sau uitata pentru a ne asigura ca aceste credinte consacrate raman intregi si nevatamate.
Desi efectul Dunning-Krugger a fost notat in 1999, in cursul istoriei mai multi filozofi si oameni de stiinta au facut asemenea observatii. Confucius (“Adevarata cunoastere este a-ti sti dimensiunea ignorantei”), Bertrand Russell (“Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este ca cei care au certitudini sunt prosti, iar cei cu imaginatie si competenta sunt plini de dubii si indecizie”) si Charles Darwin (“ignoranta genereaza mai des incredere in sine decat cunostintele”).
