Posts by devault.

Modul de joc:RPG

Descriere:-

Poze: 

Link-ul catre descarcare:http://www90.zippyshare.com/v/UAgU43aI/file.html

• Modul de joc:RPG

• Descriere:Poate multi il stiu din videoclipurile postate pe youtube, poate altii nu, insa este o versiune editata de la gamemode-ul bigzone ultima versiune, un gamemode eficient, cu multe actualizari adaugate pe el. Nu m-am gandit niciodata sa postez acest gamemode, dar am spus sa va ofer ceva mai ok, ceva ce va place voua 

• Merit si eu un +1 pentru asta, nu ma hranesc cu like-uri, macar aprecierea voastra conteaza foarte mult.
  Mai multe detalii aveti in videoclipurile urmatoare:

• Poze:sus

• Link-ul catre descarcare:http://www.mediafire.com/file/mjhouyjsga73876/s4uriK+edit.rar

Salutări!

Bun venit la patch-ul 7.7, cel în care am făcut o grămadă de modificări într-o grămadă de locuri. De exemplu, ne-am ocupat de campionii de suport uitați și de junglerii prea slabi. În plus, arta din header e diferită, ceea ce nu-i rău deloc. (Am găsit un folder cu imagini superbe din sezoanele trecute, așa că le vom folosi pe rând în patch-urile următoare!)

La capitolul ''schimbări-cheie'', Bard se bucură mai mult atunci când strânge clopoței, iar Amumu are la dispoziție unelte mai bune cu care să-și ajute coechipierii. Poate că acum aliații vor rămâne prin zonă după meci ca să se împrietenească cu el. În plus, le facem viața mai ușoară unor jungleri care nu sunt foarte populari în momentul de față, cum ar fi Volibear și Jarvan IV. În plus, pentru că lumea începe să se entuziasmeze cu gândul la MSI, ne ocupăm din nou și de scena competitivă, așa că veți vedea din nou fețe cunoscute.

În ceea ce privește altă categorie de lucruri de văzut, clientul actualizat are niște îmbunătățiri pentru cei care vor să-și vadă momentele-cheie (spoiler: nu mai trebuie să căutați fișierele prin tot calculatorul). Acele detalii și restul actualizărilor clientului pot fi găsite în partea de jos a notelor patch-ului, ca de obicei.

Cam atât despre acest patch! Vă lăsăm să citiți despre caleidoscopul de schimbări de mai jos. Ne vedem în Rift!

 Paul ''Aether'' Perscheid

 Phillip ''Costy'' Costigan

 Mattias ''Gentleman Gustaf'' Lehman

 Lucas ''Luqizilla'' Moutinho

Campioni

Amumu

Acum, pasiva nu mai reduce rezistența la magie, ci face ca daunele magice împotriva țintei să provoace daune reale bonus. W-ul provoacă daune mai mari și se declanșează mai des.

În ultima vreme, Amumu a fost o mumie și mai tristă ca de obicei. Nu prea putea să se asigure că-și folosește pasiva și, chiar dacă teoretic creștea daunele magice provocate de ''prietenii'' lui, de cele mai multe ori nu reușea s-o facă susținut. Vrem ca Amumu să-și ajute aliații, așa că-i dăm uneltele de care are nevoie ca să facă ce știe el mai bine: să plângă și să încerce să îmbrățișeze lumea. Sperăm că acum va reuși să-și facă niște prieteni.

ACTUALIZATPasivă – Atingere blestemată

IUBIRE NEÎNȚELEASĂ Atacurile de bază ale lui Amumu reduc rezistența la magie a inamicului cu 15/20/25 (la nivelurile 1/7/13) ⇒ fac ca 15% din toate daunele magice împotriva țintei să fie provocate din nou sub formă de daune reale

W – Disperare

DAUNE 8/12/16/20/24 pe secundă ⇒ 10/15/20/25/30 pe secundă

FRECVENȚA DAUNELOR O dată pe secundă ⇒ o dată la jumătate de secundă (daune înjumătățite per aplicare)

NOUFOARTE SUPĂRAT ''Disperarea'' reînnoiește efectul ''Atingerii blestemate'' asupra tuturor inamicilor loviți

R – Blestemul mumiei triste

NOUÎMBRĂȚIȘARE BLESTEMATĂ Le aplică ''Atingerea blestemată'' inamicilor după ce le provoacă daune

Alistar

Pasiva vindecă toți aliații din apropiere. Timpul de reactivare al lui E scade; atacurile îmbunătățite provoacă mai multe daune.

În pre-sezon i-am dat lui Alistar unelte cu totul noi, în ideea de a ne asigura că e util mai mult timp în luptele de echipă și că nu poate fi un roboțel de vindecare în faza pe culoare. Momentan, e clar că am reușit să-i rezolvăm problema utilității în lupte, iar tiparele lui de vindecare sunt mai sănătoase, însă, per ansamblu, ar putea crește mai puternic spre finalul jocului. Îl recompensăm mai mult pe Ali când folosește ''Zdrobirea'' la numărul maxim de cumuluri, pentru că trebuie să rămână în luptă o grămadă de timp ca s-o poată face. Iar acum că nu-și mai poate folosi vindecarea îngrozitor de des, nu ne deranjează să-i redăm eficiența pentru întreaga echipă.

Pasivă – Răcnet triumfător

VACĂ MĂNOASĂ Vindecă cel mai apropiat aliat ⇒ vindecă toți aliații din apropiere

E – Zdrobire

TIMP DE REACTIVARE 16/15,5/15/14,5/14 secunde ⇒ 12/11,5/11/10,5/10 secunde

DAUNE BONUS DIN ATACUL ÎMBUNĂTĂȚIT 40 + 10 per nivel (maximum 220 la nivelul 18) ⇒ 40 + 15 per nivel (maximum 310 la nivelul 18)

BUG ELIMINAT Minionii afectați de ''Zdrobire'' au acum efectele vizuale corecte

Bard

Bard primește daune bonus din mipi la fiecare nivel al clopoțeilor. Au fost eliminate nivelurile care provoacă doar daune, iar celelalte au fost restructurate. Bard poate avea acum maximum nouă mipi.

Deși Bard și-a mai revenit de când l-am ajutat recent cu buff-uri, n-a ajuns încă într-o situație prea bună. E un campion care nu prea impresionează pe nimeni când e comparat cu ceilalți din rolul de suport, în parte și pentru faptul că-i e foarte greu să strângă clopoței. În consecință, îi creștem recompensele primite dacă se plimbă pe hartă! Nu vrem să sugerăm că puterea lui se va transforma uluitor; chiar dacă mipii ar trebui să conteze suficient încât Bard să plece de pe culoar ca să-i strângă, nu vrem să-l convingem să-și părăsească țintașul cu totul. Vrem doar să ne asigurăm că primii lui clopoței îi oferă un bonus suficient de mare încât să poată pune presiune pe culoar când se întoarce din rătăciri.

Pasivă – Chemarea rătăcirii

NOUCRESCĂTORIE DE MIPI Mipii primesc acum 15 daune la fiecare 5 clopoței, pe lângă alte bonusuri de nivel

HA-HA-HA! Bonusurile per nivel de clopoței au fost restructurate. Nivelurile de daune au fost eliminate, iar fiecare nivel oferă acum mai multă utilitate.

M-AI GĂSIT! Bard poate avea acum maximum nouă mipi... dacă strânge destui clopoței

EFICIENȚĂ Nivelurile după 150 de clopoței ⇒ 105 clopoței nu oferă alte efecte în afară de daune

Lista completă a nivelurilor clopoțeilor

Camille

W-ul nu mai vindecă decât dacă ținta este un campion. Durata lui R scade la nivelurile mici.

Camille se află într-o situație mult mai sănătoasă decât cea de la lansare, dar agentul din umbră încă se descurcă prea bine în anumite situații, mai ales în faza pe culoare. Pentru că e un înaintaș extrem de mobil, care face daune mari, se descurcă excelent când le dă altora o mână de ajutor în gank-uri. ''Ultimatumul hextech'' este una dintre uneltele ei cele mai puternice pentru blocarea unei ținte, dar durează atât de mult la începutul jocului încât adversarii n-au nicio șansă de evadare și sunt uciși rapid. Vom păstra neatinsă puterea supremei la finalul jocului, dar îi scădem durata de la început, pentru ca adversarii lui Camille să aibă și ei o șansă (oricât de mică) să supraviețuiască atunci când sunt prinși într-un gank.

Pe de altă parte, vrem și ca adversarii să aibă mai multe oportunități să o prindă pe ea la ananghie. Camille are suficiente trucuri la dispoziție ca să poată fugi când simte că o paște un gank, dar dacă poate și să-și regenereze viața cu ușurință, atunci are șanse mari să supraviețuiască și dacă nu reușește să evadeze complet din mâinile inamicilor. Daunele consistente o vor afecta acum pe durată mai lungă, permițându-le adversarilor fie să o ucidă când au ocazia, fie să o trimită înapoi în bază.

W – Presiune tactică

ELIMINATVINDECARE VS NON-CAMPIONI Camille nu-și mai vindecă până la 10% din viața maximă atunci când zona exterioară a ''Presiunii tactice'' le provoacă daune minionilor sau monștrilor

R – Ultimatum hextech

DURATĂ 4 secunde la toate nivelurile ⇒ 2,5/3,25/4 secunde

Galio

Daunele pasivei scad, raportul proiectilelor din Q crește, iar daunele tornadei scad.

Ne place cum a aterizat Galio în Riftul Invocatorului, însă, chiar dacă suntem încântați de felul în care absoarbe daune și-și protejează coechipierii când își cumpără obiecte de tanc, n-ar trebui să lovească atât de tare când nu investește în puterea abilităților.

Pasivă – Lovitura colosului

DAUNE 15-100 (la nivelurile 1-18) ⇒ 12-80 (la nivelurile 1-18)

Q – Rafale nimicitoare

RAPORT RAFALE INIȚIALE 0,6 puterea abilităților ⇒ 0,75 puterea abilităților

DAUNE TORNADĂ 9% din viața maximă a țintei ⇒ 6% din viața maximă a țintei

Graves

''Adevăratul curaj'' nu mai oferă rezistență la magie.

Suntem destul de siguri că am putea spune doar că ''Graves e absurd de puternic acum, așa că-i scădem din forță'' și totul ar fi OK, dar hai să vedem și detaliile. Acum, proscrisul e puternic în tot ce face: provoacă o grămadă de daune, ucide ușor monștrii și valurile de minioni, e rezistent (pentru un țintaș) și așa mai departe.

Graves are nevoie și de slăbiciuni pe care să i le poată exploata adversarii, iar ''Adevăratul curaj'' ne oferă o oportunitate excelentă ca să-i creăm una. Acum va fi cu mult mai vulnerabil împotriva daunelor magice, fie că e atacat la începutul jocului (Elise îi trimite salutări!) sau că adversarii încearcă să-l ucidă în luptele de echipă. Depinde de voi cum vreți să profitați de situație, dar acum puteți să-l combateți pe Graves și altfel decât blocându-l în etapa de selecție a campionilor.

E – Tir rapid

ELIMINATCOWBOY-UL URĂȘTE MAGIA ''Adevăratul curaj'' nu mai oferă 5/7,5/10/12,5/15 rezistență la magie per cumul (40/60/80/100/120 rezistență la magie la cumuluri maxime)

Jarvan IV

Scutul de bază din W crește la primele niveluri, dar e ceva mai slab la nivelul 5 al abilității. Scutul bonus per inamic lovit din W crește acum în funcție de viața maximă a lui Jarvan IV.

Lui Jarvan îi place să înceapă luptele, să le continue și să le termine. Se simte cel mai bine când se aruncă în mijlocul echipei inamice și rămâne acolo până când nu mai e nimeni de ucis. Pentru un campion cu un stil de joc atât de axat pe confruntările față-n față, prințul nu e deloc în largul lui când își cumpără obiecte de tanc la începutul jocului. Vrem să-l ajutăm atunci când își îmbunătățește rezistențele, așa că-i facem ''Scutul de aur'' să crească într-un mod demn de un războinic enorm care-și pune steagul în mijlocul taberei inamice și insistă că acela e teritoriul echipei sale.

W – Scutul de aur

SCUT DE BAZĂ 50/80/110/140/170 ⇒ 65/90/115/140/165

SCUT BONUS 20/40/60/80/100 per campion inamic lovit ⇒ 2/2,5/3/3,5/4% din viața maximă a lui Jarvan IV per campion inamic lovit

Jinx

Timpul de reactivare al lui E scade la nivelurile mari.

Pe măsură ce identitățile campionilor au devenit mai profunde și mai distincte, am început să le dăm țintașilor un pic (sau un pic mai mult) de utilitate. Ascensiunea campionilor carry precum Ashe și Jhin ne-a ajutat să înțelegem ce fel de utilitate pot folosi țintașii în luptele de echipă în așa fel încât să-și mențină sănătatea. Acum, am ajuns să o ajutăm și pe Jinx. Daunele ei în luptele de echipă sunt exact cum ar trebui să fie, dar i-ar prinde bine să-și poată folosi mai des la finalul jocului ''Fălcile de foc'' pentru a rămâne în siguranță și a-și prinde inamicii. Cu ceva mai multă utilitate, Jinx ar trebui să revină printre favoriții jucătorilor.

E – Fălci de foc!

TIMP DE REACTIVARE 24/22/20/18/16 secunde ⇒ 24/20,5/17/13,5/10 secunde

Kassadin

Atacul de pe W nu se mai anulează atunci când e folosit împotriva țintelor care ies din rază. Scade timpul de reactivare al lui E. Crește raportul lui R.

Așaaa, a venit și vremea lui Kassadin! Călătorul din Vid a promis dintotdeauna o mobilitate extraordinară și daune enorme spre final de joc, dar momentan forțele lui în etapele târzii nu sunt foarte impresionante. Însă buff-urile lui Kassadin au fost mereu riscante, așa că vom acționa cu grijă. Timpul de reactivare mai scurt al ''Impulsului de forță'' îl va ajuta doar atunci când poate să recâștige cumuluri rapid (ceea ce e destul de dificil în faza pe culoare), iar buff-ul ''Pașilor riftului'' ține de eficiența de bază a abilității, nu de creșterea sa per activare.

W – Spada infernului

BUG LA BUFF Atacul îmbunătățit din ''Spada infernului'' nu se mai anulează dacă ținta iese din rază în timpul pregătirii

E – Impuls de forță

TIMP DE REACTIVARE 6 secunde ⇒ 5 secunde

R – Pașii riftului

RAPORT 0,2 puterea abilităților ⇒ 0,3 puterea abilităților

Katarina

Timpul de reactivare al lui E crește la nivelurile mici.

În acest moment, e destul de dificil ca adversarii s-o pedepsească pe Katarina la începutul jocului, din cauză că timpul de reactivare al lui ''Shunpo'' este scurt chiar și atunci când asasina nu sare asupra pumnalelor ca să profite de reducerea drastică a timpului de reactivare. Dacă scădem disponibilitatea abilității, le oferim mai multe ocazii s-o prindă, mai ales dacă o pot forța să folosească ''Shunpo'' pentru a ajunge la o țintă nu tocmai ideală.

E – Shunpo

TIMP DE REACTIVARE 10/9,5/9/8,5/8 secunde ⇒ 14/12,5/11/9,5/8 secunde

Lux

Dacă R ucide un campion, Lux recuperează o parte din timpul lui de reactivare.

Lux se pricepe de minune să provoace daune unei ținte izolate, în mare parte datorită ''Luminii infinite''. Cu toate acestea, din cauza timpilor de reactivare mari, Lux nu are la dispoziție suficiente unelte pentru a fructifica avantajul după ce doboară de la distanță o țintă prioritară. Din această cauză, se mai întâmplă ca prințesa luminii să tragă de timp, atunci când nu are resurse pentru a pune capăt luptei. Acum, dacă Lux se descurcă bine în luptă, va fi recompensată cu un timp de reactivare redus pentru cea mai periculoasă armă a ei, astfel încât ea și coechipierii să poată da stingerea adversarilor.

R – Lumină infinită

NOUNEBUNĂ DE LA BUN ÎNCEPUT Dacă ''Lumina infinită'' ucide un campion inamic, 10/30/50% din timpul de reactivare rămas este recuperat.

Nunu

Pasiva face ca următoarea abilitate a lui Nunu să fie folosită de parcă ar fi cu un nivel peste cel real. Scad viața de bază și regenerarea de bază a vieții.

Nu prea e loc de decizii interesante când ai un cupon de vrăji gratuite – îl dai direct pe cea mai scumpă vrajă. Pam-pam, decizie luată. Actualizăm ''Vizionarul'' pentru ca Nunu să aibă de luat o alegere reală: ce abilitate trebuie să super-folosească în lupta în care se află pe moment?

Atribute de bază

VIAȚĂ DE BAZĂ 598,28 ⇒ 575

REGENERARE DE BAZĂ A VIEȚII 8,4 la 5 secunde ⇒ 7 la 5 secunde

ACTUALIZATPasivă – Vizionar

NOUVIITORUL SUNĂ BINE Următoarea abilitate a lui Nunu e îmbunătățită cu un nivel:

HAP +160 daune și +50 vindecare (Nivelul 6: 1140 daune și 300 vindecare)

CLOCOTUL SÂNGELUI +1% viteză de mișcare și +5% viteză de atac (Nivelul 6: 13% viteză de mișcare și 50% viteză de atac)

EXPLOZIE DE GHEAȚĂ +40 daune și +5% încetinire a vitezei de mișcare (Nivelul 6: 280 daune și 65% încetinire a vitezei de mișcare)

ZERO ABSOLUT +250 daune maxime (Nivelul 4: 1375 daune maxime)

Rengar

Daunele de bază ale lui Q scad la nivelurile mari.

Rengar încă sfâșie în dreapta și-n stânga în jocurile profesioniste, chiar și după toate vizitele sale în notele patch-ului. Dacă în 7.5 i-am scăzut durabilitatea de la începutul jocului, acum îi vom scădea și din daunele pe care le poate provoca în fazele timpurii. Pentru că ''Sălbăticia'' e mai puțin dură, îi va lua mai mult timp să ucidă taberele de monștri, iar mândria haitei va provoca daune mai mici când sare pe ținte. Iar dacă termină mai lent cu jungla, va trebui să lucreze mai asiduu ca să câștige avantaje în aur la începutul jocului, ceea ce-l va face să depindă de gank-uri bine executate ca să continue să crească puternic.

Q – Sălbăticie

DAUNE PER LOVITURĂ 35/55/75/95/115 ⇒ 25/45/65/85/105 (daunele îmbunătățite sunt neschimbate)

RAPORT PER LOVITURĂ 0,3/0,4/0,5/0,6/0,7 daune bonus din atac ⇒ 0,2/0,3/0,4/0,5/0,6 dane bonus din atac (daunele îmbunătățite sunt neschimbate)

Rumble

Timpul de reîncărcare al lui E este mai mare.

De când ''Harponul electric'' a trecut la sistemul de muniție în sezonul trecut, Rumble a reușit prea ușor să se ocupe de valurile de minioni, să dea ultima lovitură și să-și controleze căldura. (Se pare că faptul că-și poate folosi ''Harpoanele'' pe rând face abilitatea suuuper adaptabilă.) Îi reintroducem o parte din provocările pe culoar și le dăm și inamicilor mai multe ocazii să respire în luptele lungi. Cum? Prelungind durata de reîncărcare a ''Harponului''.

E – Harponul electric

TIMP DE REÎNCĂRCARE 5 secunde ⇒ 6 secunde

Shaco

Scad daunele din atac ale pasivei. Daunele de bază din Q sunt eliminate, iar timpul de reactivare este mai mare. Raportul de puterea abilităților al lui Q este mutat la pasivă.

Mini-actualizarea lui Shaco l-a adus în rândurile celor mai puternici jungleri din lista de așteptare solo, iar acum a început să apară și în meciurile profesioniste. Momentan provoacă frustrant de multe daune în clipa în care redevine vizibil, mai ales luând în considerare faptul că acestea sunt imposibil de evitat (în special din partea lui Shaco AD). Îi readucem daunele-surpriză făcute pe o perioadă scurtă la niveluri mai rezonabile.

Pasivă – Lovitură pe la spate

NOURAPORT PUTEREA ABILITĂŢILOR 0,4 puterea abilităților

RAPORT DAUNE DIN ATAC 1,2-1,45 daune totale din atac (la nivelurile 1-11) ⇒ 1,3 daune totale din atac la toate nivelurile

Q – Amăgire

ELIMINATDAUNE DE BAZĂ Nu mai provoacă 20/35/50/65/80 daune de bază

ELIMINATRAPORT PUTEREA ABILITĂȚILOR Nu mai are un raport de 0,4 puterea abilităților

TIMP REACTIVARE 14 secunde la toate nivelurile ⇒ 16/15,5/15/14,5/14 secunde

Syndra

Eliminări de bug-uri!

R – Putere dezlănțuită

EXTREM DE DEZLĂNȚUITĂ Timpul de reactivare al ''Puterii dezlănțuite'' nu se mai resetează dacă prima activare a fost întreruptă (activarea întreruptă nu provoca daune, dar crea trei sfere)

BATE ȘAUA CA SĂ PRICEAPĂ HECARIM Dacă ținta Syndrei moare în timpul activării, celelalte sfere întunecate din apropiere vor continua să-i atace cadavrul

CRIZĂ EXISTENȚIALĂ Dacă ținta Syndrei devine de nețintit în timpul ''Puterii dezlănțuite'', sferele întunecate care erau în aer cad acum pe jos, nu dispar cu totul

Talon

Daunele lui Q sunt mai mici la nivelurile inferioare.

Actualizarea lui Talon i-a dat ''Diplomației noxiene'' mai multă putere împotriva inamicilor din apropiere. Pe culoarul de mijloc, asta a dus la o varietate mai mare de decizii și rezultate contra inamicilor care atacă la distanță, dar pe culoarul de sus umbra tăișului a devenit mult prea puternică împotriva campionilor melee. Dacă cineva trebuie să se apropie de Talon ca să-i provoace daune, e aproape garantat că va fi lovit de un Q îmbunătățit... Însă, fără să înceapă lupta împotriva lui, nu-l poate învinge pe culoar. Scădem puțin daunele ''Diplomației noxiene'' ca să le dăm adversarilor melee mai multe șanse să facă schimburi favorabile de lovituri pe culoar.

Q – Diplomație noxiană

DAUNE DE BAZĂ 80/100/120/140/160 ⇒ 60/85/110/135/160

Volibear

R-ul poate să lovească de două ori mai mulți inamici.

Fie că sunteți fani ai urșilor în armură sau nu (dar cine n-ar fi?), multe dintre abilitățile lui Volibear nu sunt extrem de satisfăcătoare. Tocmai de aceea modificăm ''Trăsnetele din gheare''! Zdrobirea inamicilor cu niște gheare enorme ce pârâie de curent electric ar trebui să vă creeze o senzație extraordinară.

R – Trăsnete din gheare

NUMĂR MAXIM DE RICOȘEURI 4 ⇒ 8

VITEZA TRĂSNETULUI ÎN SIESTĂ Există acum o scurtă întârziere între ricoșeuri

PARATRĂSNET ''Trăsnetele din gheare'' caută mai bine țintele suplimentare (până în numărul maxim) înainte de a încheia lanțul de fulgere

DESPRE VASTAYA. FILE DIN JURNALUL LUI EDUARD SANTANGELO

DESPRE VASTAYA

Jurnal al observațiilor, teoriilor și reflecțiilor asupra creaturilor himerice din nordul Ioniei.

Consemnat cu minuțiozitate de stimabilul

EDUARD SANTANGELO:

gentilom, explorator, cronicar

Întâia oară când am întâlnit în peregrinările mele creaturile himerice numite vastaya, ajunsesem de puțină vreme pe malurile mănoase ale Ioniei. Acolo, speram eu, aveam să găsesc un leac pentru acea maladie atât de tipică pentru Piltover, melancolia, plictisul față de micile detalii ale vieții de zi cu zi din veșnic strălucitorul Oraș al Progresului, unde îmi câștig traiul ca autor cu un oarecare renume.

În sânul moale și magic al Ioniei, un tărâm prea rar explorat de cartografii ce nu s-au născut între vastele lui țărmuri, voiam să descopăr ceva ce nu mai întâlnisem niciodată, în ciuda vastei mele experiențe de până atunci. Ceva fabulos și magic, nespus de frumos, dar terifiant.

Când am descoperit poporul vastaya, am știut din prima clipă că găsisem ceea ce căutam.

Am cunoscut prima creatură în mijlocul nopții, pe când îmi răscolea tabăra în căutarea de-alor gurii. Deși aproape că a luat-o la sănătoasa în clipa în care m-am trezit, o mână de cornulețe și o interpretare fortissimo a unui cântec de leagăn pe care-l știam de la mama (sunt sopran, ceea ce mă ajută în mod deosebit să-i liniștesc pe cei din jur cu melodii relaxante) au convins creatura să rămână în tabără o vreme.

Vietatea mergea în două picioare ca un om, dar trăsăturile ei erau o combinație himerică a mai multor creaturi pe care le întâlnisem fie în cărți, fie în nenumăratele mele călătorii: mustăți lungi și un nas ascuțit ca de pisică, un trup acoperit în totalitate cu solzi de șarpe, dar forța fizică a unei bestii de sare din Bilgewater (pe aceasta din urmă am descoperit-o când, după ce și-a terminat cornulețele, m-a ridicat deasupra capului cu aceeași ușurință cu care noi ne scărpinăm nasul, iar apoi m-a ținut acolo până s-a convins că nu ascundeam și alte dulciuri în sacul de dormit).

null badge

N-a trecut multă vreme până când creatura s-a făcut nevăzută în întuneric, iar eu mi-am dat seama ce aveam de făcut: am hotărât pe loc să învăț mai multe despre vastaya (aceasta este denumirea ce le-a fost dată de băștinași).

În continuare, vă prezint notele mele asupra varietăților de vastaya pe care le-am întâlnit în călătoriile mele prin misteriosul continent.

CE SUNT VASTAYA?

De-ar fi să lansez o ipoteză cu privire la originea acestor creaturi – și fiind un gentilom învățat în ale științelor naturii, deci suficient de calificat pentru un atare demers – aș teoretiza că vastaya nu este o specie individuală, ci o clasificare taxonomică aflată la același nivel cu un ordin mai mare, sau un filum.

Mai simplu spus, deși creaturile ce poartă acest nume pot avea înfățișări asemănătoare (după cum am descoperit când l-am urmărit pe băiatul pisică-șarpe-maimuță până în satul lui și am fost alungat cu nerușinare de frații săi identic hibridați. Pesemne m-au confundat cu un spion abject sau cu un prădător din vârful lanțului trofic, ceea ce explică de ce m-au urmărit înapoi în tabără, iar apoi m-au scutit de povara de a-mi căra mai departe proviziile de mâncare), diferitele triburi și grupări familiale deseori arată și acționează în moduri drastic diferite.

La câteva zile după întâia mea întâlnire cu acel tânăr vastaya, după ce am urmat Râul Șoaptelor (numit astfel de mine însumi întrucât este îngrozitor de zgomotos și, asemeni multor gentilomi sofisticați, am o adevărată înclinație spre ironie) până în apropierea satului lor, deoarece știam că și alții ar fi cu siguranță atrași de o astfel de sursă de apă, am descoperit un trib cu totul diferit. Acești vastaya aveau fețe îmblănite și pufoase ca ale vidrelor, dar trupuri de focă.

null badge

După ce am încercat, fără prea mult succes, să le ofer ochelarii mei în semn de pace (multe dintre creaturi purtau sacoșe pline de bagatele și fleacuri strălucitoare – poate că erau o societate mercantilă), am interpretat un dans improvizat pentru a le transmite mesajul ''Sunt pașnic și nu vă vreau răul'' (pașii țin de o amplasare corectă a genunchilor, iar rotulele mele sunt într-o formă excelentă), ceea ce i-a inspirat pe noii mei companioni să mă accepte în așezarea lor și să-mi ofere o masă caldă pe care o pot descrie doar ca pe un nu-chiar-pește parțial necrud.

null badge

Deși nu au rostit niciun cuvânt în timpul girațiilor mele ritualice, mi-au demonstrat mai târziu, când mi-au cerut politicos să le aduc o cană de pudră gălbuie ce mirosea a sare și foc, că-mi vorbesc fluent limba. Feluritele lor dialecte și colocvialisme nu-mi erau familiare, dar puteam, cu foarte puțin efort, să înțeleg exact ce doreau să-mi comunice. La fel de flămând de cunoaștere pe cât fusesem de mâncare, i-am întrebat de îndată de istoria poporului lor.

Am aflat că neamul vastaya își are obârșia într-un timp foarte îndepărtat, într-un colț ascuns din Ionia în care a fugit un grup de oameni pentru a scăpa de nenumăratele orori ale Marelui Război al Vidului (un subiect despre care am scris numeroase volume, toate putând fi găsite la marii negustori de cărți din Piltover, contra unor prețuri mai mult decât rezonabile). Acești refugiați au întâlnit un trib de creaturi inteligente ce-și puteau schimba forma după voie și care aveau o puternică legătură cu magia naturală a Ioniei. Din uniunea acestor două grupuri s-au născut creaturile pe care mai târziu am învățat să le denumesc vastaya. În timp, urmașii născuți din contopirea lor și-au găsit sălașul în multe regiuni și, astfel, au adoptat forme diferite, începând cu umanoizii înaripați ai Ioniei, continuând cu târâtorii nisipoși înzestrați cu membre sporadice din Shurima și ajungând la lamantinul cu solzi din Freljord, pe al cărui chip se citește mereu o expresie de disconfort perpetuu.

Dorința mea ar fi fost să rămân printre vidrari și să-i întreb mai multe, însă una dintre curiozitățile mele a părut să dea naștere unei mari revolte sufletești în grupul lor, ceea ce a dus la alungarea mea lipsită de ceremonie atât din sat, cât și din inimile creaturilor. Întrebarea mea, pentru cei ce vor să evite aceeași greșeală, privea împreunarea celor două specii: fusese vorba de una pur magică, sau de una (ca să spunem așa) de o natură mai fizică?

MAI MULTE CONSIDERENTE CU PRIVIRE LA VASTAYA, UNELE DINTRE CARE AR PUTEA OFENSA UN CITITOR MAI CONSERVATOR

Rămas atât fără provizii, cât și fără liniște interioară, dar niciodată fără sete de aventură, am pornit într-o nouă direcție, neavând la dispoziție nimic care să mă ocrotească de vicisitudini în afară de deosebita mea dibăcie și de vocabularul meu polisilabic. Timp de luni întregi m-am bucurat de dărnicia naturii ioniene, culegând numeroase fructe și legume de pe jos și din copaci, cu ușurința cu care aș fi putut cumpăra bunuri de pe tarabele piețelor de graniță.

null badge

Singurul mod în care am putut urmări trecerea timpului au fost răsăriturile și apusurile de soare și, cu mare drag, am uitat de obiceiurile piltoveriene atât de stufoase cu care mă obișnuisem înainte. Poate tocmai de aceea, cum unii dintre noi ar putea spune cu o oarecare vulgaritate, după multe zile petrecute în plimbare prin Ionia, ajunsesem să fiu înconjurat de o oarecare duhoare.

M-am oprit, mi-am pus deoparte hainele (după ce am verificat că eram într-adevăr singur – un gentilom nu-i forțează niciodată pe cei din jur să asiste la nuditatea sa) și am pășit într-un lac din apropiere ce mirosea a fructe de pădure și a iarbă.

Acolo am zărit cel mai minunat lucru pe care l-am văzut vreodată în întreaga mea viață și pe care-l voi vedea de acum încolo, chiar de voi ajunge să trăiesc o mie de ani.

Această creatură, cu mult mai umană decât orice vastaya pe care-l văzusem până atunci, se îmbăia pe malul opus și avea urechile și coada (cozile) de vulpe. Fiind complet lipsită de haine – iar aici îmi voi păstra descrierea vagă, pentru a nu-mi ofensa cititorii mai tineri sau mai sensibili – mi-am putut da seama că, în rest, arăta foarte, foarte mult ca o femeie umană.

Foarte mult.

null badge

Am zărit-o doar preț de o clipă cât mă scăldam în iaz; în timp ce încercam să găsesc modul potrivit de a o saluta, gura-mi rămăsese deschisă de uimire și firicele de apă îmi curgeau pe trupul slăbit de privațiuni. Pesemne că m-aș fi putut prezenta ca fiind un scriitor de renume și i-aș fi putut cita unele dintre cele mai strălucite recenzii pe care le-am primit. Sau poate că i-aș fi putut cânta una dintre numeroasele balade romantice pe care le compusesem și le memorasem tocmai pentru astfel de situații.

Nu după multă vreme, însă, o mișcare din tufe m-a făcut să tresar. M-am întors să înfrunt primejdia din pur instinct, dar amenințarea n-a avut cutezanța de a mi se arăta. Când să privesc din nou spre celălalt mal, glorioasa femeie-vulpe dispăruse, lăsându-mă cu întrebările nepuse, cu primele măsuri din ''O, iubire, visul meu, vino în iatacul meu'' învârtindu-mi-se în minte și, pe chip, cu o expresie de umilință pură.

Ființa din tufe, pe care aș fi putut s-o scutur până la inconștiență pentru că-mi înfricoșase dragostea hărăzită de stele, s-a dovedit a fi un negustor uman dintr-un sat îndepărtat. Acest nefericit se specializase în negoțul cu fructe de ghimbir – pesemne o delicatesă, dar am ales să nu gust niciunul, de teama că n-aș fi putut rezista tentației de a i-l îndesa pe gât.

null badge

Shai – căci acesta îi era numele – m-a luat la rost pentru că mă scăldam în iaz și m-a înștiințat că acesta, precum și femeia-vulpe despre care se știa că se scaldă uneori acolo, erau potrivnice integrității mele fizice. Eu i-am adus la cunoștință faptul că furișatul prin spatele bărbaților dezbrăcați și înamorați era mult mai periculos pentru integritatea lui, dar n-a catadicsit decât să râdă.

După ce m-am îmbrăcat, negustorul a fost de acord să mă conducă spre civilizație și să-mi răspundă la câteva întrebări, în schimbul pălăriei mele (luată de la Merceria Jeanreaux, la prețul de cincizeci și trei de rotițe).

M-a informat că familia lui știa de acea neobișnuită femeie de câteva generații – că ea, la fel ca și ceilalți vastaya, are o viață mult mai lungă decât cea omenească. Despre unii vastaya se zice că trăiesc de mii de ani, în timp ce alții, conform zvonurilor și legendelor, ar putea fi chiar nemuritori. Shai m-a informat de numele pe care-l dăduseră ionienii acestor creaturi – până atunci mă referisem la ele ca fiind ''fantasme'', dar negustorul s-a arătat nemulțumit de nomenclatura mea. Mi-am înlocuit retroactiv toate referințele la ''fantasme'' cu termenul ''vastaya'' din pură empatie culturală, deoarece vocabularul meu este la fel de măreț ca umilința de care dau dovadă.

Am mers împreună câteva zile. Din când în când, Shai se oprea și adulmeca aerul ca un copoi flămând. De fiecare dată când l-am rugat să-și explice comportamentul, s-a mulțumit să-mi zâmbească și să mă informeze că era în căutarea unor comori. Deși conduita lui mi s-a părut a fi deosebit de agasantă, faptul că amușina ca un dulău m-a făcut să-mi pun o întrebare pe care i-am împărtășit-o imediat: dacă vastaya erau o combinație între oameni și strămoși antici ce-și puteau schimba forma, ce s-ar fi întâmplat dacă sângele lor s-ar fi diluat extrem de mult prin dispersie reproductivă? Ce s-ar fi întâmplat dacă cineva ar fi avut sânge vastaya, dar nu suficient cât să poată lua o formă himerică, animalică? Care ar fi fost rezultatul?

În clipa aceea, însoțitorul meu s-a oprit din adulmecat și ochii i s-au mărit. M-a privit, mi-a zâmbit și mi-a spus: ''Ei bine, ar putea să-și schimbe forma, nu?'' Iar într-o clipită, nemernicul s-a transformat în porc și a dezgropat o trufină.

null badge

Oricât de șocat aș fi fost să cunosc pe cineva care-și poate schimba forma – și mai mult decât atât, să fi cunoscut TREI varietăți diferite de vastaya în doar câteva luni era un noroc extraordinar, chiar și pentru un gentilom învățat ca mine – nu am putut să nu observ, însă, că ''bărbatul ce se transforma în porc'' nu se compara deloc cu ''voluptoasa femeie-vulpe''.

În acest ritm, următoarea creatură vastaya pe care mi-era dat s-o văd avea probabil să semene cu un soi de gândac umblător.

O ÎNCHEIERE, ÎN CARE VOI LĂSA LOC PENTRU CRONICILE URMĂTOARE, CE VOR FI SCRISE CA URMARE EVIDENTĂ A CERERII PUBLICULUI DUPĂ PULICAREA ACESTUI VOLUM

Am petrecut ultimele câteva luni cercetând Ionia și căutând informații despre diversele specii de vastaya, cu scopul de a crea un ghid taxonomic complet al Runeterrei și al faunei sale.

Deși am acumulat o cantitate incredibilă de informații despre vastaya, au mai rămas multe de descoperit – nu pot decât să presupun că, limitându-mi căutările în Ionia, nu am întâlnit decât o mică fracțiune a diversității totale ale acestei clasificări.

Însă, pentru moment, e timpul să las deoparte aceste cercetări – eu am fost cel dintâi care a descoperit poporul vastaya, dar sarcina de a-i explora profunzimile îi va reveni unui alt jurnalist. Acum, îmi voi îndrepta atenția către celelalte creaturi din Runeterra ale căror povești nu au fost încă scrise: armele terifiante și inteligente cunoscute sub numele de Darkin. Creaturile venite din Vid a căror simplă atingere distruge. Yordelii, acei spiriduși de legendă, atât de greu de întâlnit. Aceste povești nu pot fi lăsate să dispară înainte de a le fi împărtășite și altora, iar eu voi fi exploratorul care le va culege. Mai mult chiar, s-ar putea să fiu singurul capabil de a o face.

NOTA EDITORULUI:

La doar două săptămâni după ce ne-a trimis acest manuscris, domnul Santangelo a pornit într-o călătorie neoficială înapoi în Ionia. În cuvintele sale ''Doresc să-i adresez femeii-vulpe mai multe întrebări. Cu scopul unei a doua ediții, desigur.''

După câteva săptămâni, am primit o scrisoare de la domnul Santangelo, spunând următoarele:

''Am avut deosebita neșansă de a fi victima unei răpiri. Cei care m-au capturat – un grup ursuz ce-și spune Frăția Navori – mă suspectează că aș fi spion piltoverian. În mod natural, pentru că sunt un gentilom umblat și sunt înzestrat cu diverse aptitudini intelectuale, atletice și romantice, cum ar fi [editat pentru concizie], am fost deosebit de insultat de această acuzație.

Însă i-am convins să ceară o recompensă pentru viața mea, în loc să mă execute pe loc. Dacă puteți, în aceste condiții, să trimiteți minerale prețioase, mâncare sau arme într-o cantitate ce corespunde cu valoarea abstractă pe care o am pentru voi ca scriitor, v-aș aprecia enorm ajutorul. Este, desigur, alegerea DUMNEAVOASTRĂ cât vreți să plătiți pentru întoarcerea mea, dar bănuiesc că veți fi nevoiți să începeți prin a falimenta atât editura, cât și investitorii. Însă, desigur, întoarcerea mea va merita fiecare rotiță investită.''

La primirea acestei note de răscumpărare, i-am trimis domnului Santangelo profiturile preconizate pentru noua lui carte: un pumn de rotițe de mică valoare și un cornuleț stricat.

De atunci, nu am mai auzit nimic de el.

Nu m-ascultă deloc. E cu capul numai la penele lui aurii, de parcă s-ar fi schimbat ceva la ele de când le-a curățat de dimineață. Trebuie să-i explic iar planul. Deși, dacă mă gândesc bine, probabil că e un pic prea complicat pentru o misiune de salvare. Mai bine-l simplific.

– Dacă mă prind, mă omoară, îi spun eu.

– Cine?!

Pare gata să ucidă doar când aude că cineva m-ar putea răni.

– Străjerii, îi răspund. Întotdeauna ei sunt problema.

– Păi, le distrag eu atenția! spune el, umflându-și pieptul. Zi-mi doar când.

– Stai cu ochii după o sclipire verde înainte de apus. Apoi îndepărtează gărzile de zidurile vestice, ca să apuc eu să fug pe metereze până la celule.

– O să pun de-un spectacol fix când apune soarele, îmi zice el, de parcă ar fi fost ideea lui. Unde ne întâlnim?

– La poartă. O să arunc o pană aurie spre cer. Dar trebuie să ajungi acolo în zece răsuflări.

Îi smulg o pană din pelerină. E caldă între degetele mele. Mi-amintesc de ziua în care am stat întinsă în brațele lui lângă Cascada Aphae. Razele de soare pătrundeau printre frunze și conturau marginile penelor noastre, unele peste altele. O zi foarte frumoasă.

– O să fiu la poartă fix în clipa în care arunci pana, îmi jură el.

– Știu, îi răspund, luându-i mâna într-a mea și aplecându-mă spre el.

Zâmbetul lui mândru și încrezător îi luminează fața. Vreau să-i trag o palmă. Sau să-l sărut. Sau amândouă.

– Iubitule, cel mai bine ar fi să stai în spatele copacilor, ca să nu fii văzut.

Îmbrățișarea noastră e atât de caldă, încât aș vrea să dureze toată noaptea. Însă soarele se apropie primejdios de mult de orizont, iar stimatul nostru consul n-are cum să scape de unul singur dintr-o temniță apărată de un batalion întreg de acoliți ai umbrelor.

Rakan îmi spune să am grijă și pleacă, uitându-se spre cer. De fiecare dată când îl văd îndepărtându-se, mi se frânge puțin inima. Sunt sigură că nu e ultima oară când o să-l văd. Dar, într-o zi, s-ar putea să fie.

– Nu uita, văpaie a inimii mele, șoptesc după el. La asfințit.

Alerg printre parapetele fortăreței fără să fiu văzută. Ani întregi am evitat privirile oamenilor, așa că știu care le sunt punctele oarbe. Au foarte multe.

Șase acoliți păzesc poarta ce duce spre temniță. Cu toții au arbalete cu foc dublu, săbii la cingătoare și cine știe ce alte surprize în gențile pe care le poartă legate la mijloc. Mă furișez pe lângă peretele interior până ajung în spatele lor, suficient de aproape încât să atac. Îmi smulg cinci pene și mi le pun cu grijă în palmă, ținându-le între degetul mare și cel arătător, gata să le arunc.

Dar aud un zgomot de undeva din afara zidurilor. Un gong. Strigăte. Confuzie. Sigur Rakan e la mijloc.

Și străjerii temniței aud zgomotele. Inima aproape că mi se oprește de îngrijorare. Sper că iubirea mea e bine. Știu că e bine. Dacă nu e bine, atâta-i trebuie. Forțez un necromant să-l readucă la viață și-l omor la loc cu mâna mea. Nu-i ca și cum nu știe că sunt în stare. Văd eu pe moment cum reușesc.

Străjerii sunt distrași de la locurile lor. S-a cam grăbit Rakan, dar momentul e perfect. Pot să intru fără să ucid pe nimeni.

Aproape că ajung la ușa temniței când văd un alt străjer urcând pe parapet și țintind cu pușca. Pare foarte hotărât să ucidă. Dar nimeni nu are voie să-l țintească pe Rakan al meu. Sunt în stare să-i smulg inima din piept oricui îndrăznește să-i îndoaie măcar o pană. Și să mi-o pun, încă bătând, pe un lanț în jurul gâtului.

Mă opresc din drum. Prizonierii n-au cum să dispară nicăieri – nu fără ajutorul meu. Am timp să transform străjerul în pernă de ace.

Sar înapoi spre parapet. Prima pană pe care o arunc taie țeava puștii, care cade zgomotos pe jos. Celelalte i se înfig în piept. Bărbatul se prăbușește ca un sac de cartofi.

– Un intrus! strigă unul dintre străjerii de la poartă.

Mă feresc și mă rostogolesc, iar în urma mea săgețile arbaletelor se izbesc de peretele de piatră și se înfig în stâlpii de lemn. Mă aplec în față și mă îndrept în fugă către acoliții care se răsfiră ca să aibă unghiuri de tragere mai bune. Sar. Toți trag către locul unde-și imaginează că mă va trage gravitația, nu către cel în care mă aflu de fapt: în aer, deasupra capetelor lor.

Arunc o altă mână de pene și le transform în tăișuri în aer.

Cinci străjeri cad secerați, cu penele mele înfipte în piept. Singurul acolit rămas se încruntă și-și îndreaptă umerii, gata de luptă. Își scoate sabia încă înainte să ating din nou pământul.

– Sufletul tău mă va sluji pentru eternitate, mârâie el.

În tăișul lui simt magia umbrelor, esența tuturor vieților pe care le-a răpus.

–Am ucis mai mulți oameni acum, în douăzeci de pași, decât ai ucis tu toată viața, îi râd în nas.

Acolitul ezită, apoi atacă, lovind sălbatic în direcția mea. Tăișul mic lasă în urmă fuioare tremurânde de întuneric. N-am timp de prostii, soarele stă să apună. Mă întorc cu spatele.

Pocnesc din degete, iar penele se smulg din cadavrele din spatele acolitului și zboară înapoi spre mine.

Îi aud sabia căzând cu zgomot pe podea cu o clipă înainte să se prăbușească și el. Probabil că Ordinul Umbrei va găsi o cale de a folosi sufletele acestor oameni pentru a crea o praștie sau ceva de genul. Habar n-am cum funcționează treaba asta, dar faptul că sunt economi îi recomandă. Esența vieții nu trebuie irosită.

Iau pana lui Rakan și o arunc în sus. Plutește în aer timp de o clipă, strălucind, un mesaj auriu care sigur va fi observat. Dar nu există decât o persoană care știe ce înseamnă.

Între timp, eu am o întâlnire cu consulul în temniță.

N-arată deloc bine, stând așa în cușcă. E tot numai piele și oase. Slăbit. Înfrânt. Nu se uită în sus, crede că sunt unul dintre străjeri. El și perechea inimii sale sunt sodjoko, dar ceilalți sunt vastaya din alte triburi. Privirile lor bântuite îmi mulțumesc mai mult decât glasurile slabe. Știu și ei la fel de bine ca mine că nu acesta e momentul să-și arate recunoștința. Încă nu i-am scos din fortăreață.

În timp ce conduc prizonierii către poarta de la răsărit, mă surprinde faptul că nu observ niciun străjer în apropiere. Aproape toate posturile sunt părăsite. Ce fel de fortăreață e asta? Cine le-a făcut programul de patrulare?

Trecem de sala de arme și de cazarmă. Ajungem la poartă. Se pare că a găsit Rakan străjerii. Sunt câteva zeci. Și încearcă să-l înconjoare. Penele mi se înfoaie. A venit vremea să-mi fac colierul din inimi!

Rakan ajunge în dreptul nostru. Când i se adresează consulului, zâmbetul lui își pierde încrederea și devine surprins. Akunir este unul dintre cei mai vechi prieteni ai tatălui meu și cel mai important ambasador al nostru. Am multe de discutat cu el după ce scăpăm de aici.

– Fugiți, cu toții, spre copaci! le poruncesc.

Sunt panicați, dar, din fericire, Rakan s-a ocupat deja de pușcași. Acum, mai mulți dintre noi vor supraviețui fugii pe câmp.

– Fugiți! urlu din nou spre ei.

Akunir e mult prea lent. Rakan încearcă să-l conducă spre pădure.

Consulul îl prinde de braț.

– Nu. Te rog, apăr-o pe Coll, îi spune, iar Rakan se întoarce spre ea.

Eu clatin din cap. Rakan înțelege și îl trage pe consul după el.

Îi fac semn unui juloah, celui care pare cel mai puternic. O ia pe Coll în brațe. Ea îi spune Jurelv, iar el promite pe coarnele lui că o va ține în siguranță.

N-apucă să facă nici zece pași înainte să-l lovească prima săgeată, dar nu se oprește. O poartă pe Coll în pădure. Acoliții umbrelor încep să alerge către ei.

– Xayah! strigă Rakan. Arc cu tub sau tub cu arc?!

Aș vrea să am timp de joacă, dar n-am.

Mă arunc în luptă.

Nu prea merge treaba.

Cel puțin, nu pentru acoliți.

Reușim să ajungem în siguranță între copaci înainte ca trupul lui Jurelv să nu-i mai poată ignora rănile.

Coll îngenunchează lângă cadavrul lui. Sângele pătează frunzele. Ne-am rugat deja ca spiritul lui să ne găsească strămoșii și să se odihnească în fericire și pace. Familia lui Jurelv îl va plânge multe luni de acum încolo.

Eu, una, sunt obișnuită cu moartea. Nu mă mai lovește ca pe vremuri. Rakan însă suferă, iar eu trebuie să fiu puternică și pentru el.

Cel puțin, consulul e în siguranță. După ce-și ia mâna de pe umărul soției, se întoarce spre mine.

– Am prieteni în sud, îmi spune el. Kinkou trebuie informați.

– Oamenii au încălcat pactul, îi zic, simțind că mi se-nfierbântă sângele. Cum de n-o vedeți ca pe o încălcare cumplită a înțelegerii? Pentru ei, magia e putere. Pentru noi, e viață. Nu ne vor respecta niciodată granițele.

– Oamenii sunt o rasă divizată, Xayah. Doar Zed și umbrele sale au încălcat pactul. Vocea lor nu e cea a întregii omeniri.

– Sunteți naiv. Prietenii din sud vă vor trăda. Apoi se vor întoarce împotriva noastră, a tuturor.

– Kinkou au onoare. Mă vor crede. Am încredere în ei.

– Deci nu sunteți naiv, ci idiot.

Akunir e șocat că îndrăznesc să-i vorbesc așa. Eu resping ideea de diplomație. Diplomația nu poate întoarce morții la viață.

Coll se ridică. Chipul ei e o mască de durere și furie.

– Mă voi întoarce în nord, Akunir. Le voi spune ce ne-au făcut.

Sincer, nu o credeam în stare de așa ceva.

– Coll, nu, zice Akunir, cu privirea stinsă.

– Voi purta vestea sorții lui Jurelv la familia lui și voi plânge alături de ei. Apoi, voi strânge războinicii și voi pregăti tribul de luptă.

– Nu poți face asta, strigă consulul, dar Coll îl ignoră.

– Renunț la drepturile mele asupra ta. Renunț la drepturile tale asupra mea.

– Coll... te rog, spune el, încet.

– Nu, răspunde femeia.

Consulul face un pas spre ea, dar Rakan îl oprește.

– Am de gând să vorbesc cu perechea mea, îi spune Akunir lui Rakan, apoi le-o repetă străjerilor săi.

Dar Coll s-a întors deja cu spatele la el. Mă privește pe mine și, acum, nu mai văd în ea soția unui diplomat. Văd o războinică. Îi strânge pe toți cei care-i sunt loiali – întregul anturaj al consulului, în afară de doi vastaya.

– Îți mulțumesc, Xayah, spune Coll, apoi se întoarce spre nord și pleacă mai departe prin pădure.

Akunir și străjerii săi o privesc îndepărtându-se, apoi se îndreaptă în tăcere spre sud.

Rakan se apropie de mine. Îi simt inima bătând în același ritm cu a mea.

– Promite-mi că nimic nu n-o să ne despartă așa, mieli, îi spun eu.

– Noi nu suntem ca ei, miella, îmi promite Rakan. Nu vom fi niciodată ca ei.

Mă uit după Coll, care dispare printre copaci.

– Noi încotro pornim, Xayah?

– Hai să mai stăm aici o clipă, îi șoptesc.

Îmi afund fața în pieptul lui. El își pune pelerina și brațele în jurul meu. Capul mi se ridică și coboară odată cu respirația lui. Aș putea sta așa pentru totdeauna.

– Mai spune-mi o dată, îi zic.

– Noi nu suntem ca ei, îmi zice. Noi nu suntem ca ei.

Zâmbește și mă sărută pe frunte. Îmi amintesc jurămintele pe care ni le-am făcut la Cascada Aphae. Inima lui bate pentru mine, iar a mea pentru el. Casa mea e în brațele lui, în suflarea lui, în zâmbetul lui.

Rakan e de-a dreptul extraordinar.

Îi urmăresc privirea și văd două șiruri de scări aurii ce se întind de la templul de pe munte până jos, la fermele sătenilor. Fiecare casă din lemn împletit găzduiește probabil o întreagă familie. Înăuntru, muritorii se nasc, pier și, cel mai important, compun cântece.

Probabil cântă la harpe și la tobe. Poate și la fluiere? N-ar fi rău să-mi fac și eu un fluier de trestie un pic mai încolo. Dar înainte, trebuie să-mi pun în ordine pelerina. Oare mi-am curățat penele? Nici nu mai știu. Satul de mai jos trebuie să aibă și un han. O sticlă de vin ar prinde numai bine.

–Rakan... spune Xayah.

Fir-ar. Tocmai îmi zicea planul. Îmi concentrez privirea pe fața ei, pe zâmbetul ei strâmb. Ultimele raze de lumină ale zilei i se oglindesc în ochi. Îmi plac la nebunie genele ei. Îmi vine să–

– Hai, repetă ce-ai de făcut.

Ceva cu mănăstirea. Parcă... zicea să...

– Mă întâlnesc cu tine la... încep eu, dar deja am pierdut firul.

Îmi scarpin o pană de pe cap ca să mai trag de timp, poate-poate-mi amintesc. Pe buza ei de jos licăre o rază micuță de lumină. Azi are buzele purpurii? Erau mov ieri.

– Dacă mă prind, mă omoară, îmi spune.

Gândul ăsta îmi taie respirația. Fața mi se contorsionează într-un rânjet animalic.

– Cine?! o întreb.

– Străjerii. Întotdeauna ei sunt problema.

– Păi, le distrag eu atenția! Zi-mi doar când.

Xayah îmi arată cerul.

– Stai cu ochii după o sclipire verde înainte de apus. Apoi îndepărtează gărzile de zidurile vestice, ca să apuc eu să fug pe metereze până la celule.

– O să pun de-un spectacol fix când apune soarele, îi răspund. Unde ne întâlnim?

– La poartă. O să arunc o pană aurie spre cer. Dar trebuie să ajungi acolo în zece răsuflări, îmi spune Xayah în timp ce-mi smulge o pană din pelerină.

– O să fiu la poartă fix în clipa în care arunci pana, îi răspund, mai sigur de asta decât de orice altceva.

– Știu.

Aprobând din cap, începe să-mi descrie calea cea mai sigură. Se pricepe la planuri, de-aia știu sigur că n-o să pățească nimic. Uau, cerul chiar e superb la ora asta. Ia uite ce nor, arată ca o vânătă. Odată am văzut unul care arăta ca un câine...

Nu-mi plac treptele astea. Nu-mi plac absolut deloc. Foița de aur în care sunt învelite pietrele are aproape aceeași nuanță ca penele mele. Mă calcă pe nervi. Îmi trece prin cap să le schimb culoarea, dar ar trebui să folosesc destul de multă magie. Fir-ar, nu pot fi obosit când are nevoie de mine. Bănuiesc că Xayah m-a trimis aici știind prea bine că penajul meu se va camufla cu treptele. O mantie roșie ar da mai bine. Sau una indigo? Oare după colțul ăsta ce-i?

Ah, alte trepte. Doar oamenii sunt în stare să turtească piatra până când și munții devin plicticoși! Ar trebui să mă cațăr direct pe stâncă. Dar Xayah mi-a zis s-o iau pe trepte... cred.

Ridic de jos niște pietricele și încep să jonglez cu ele. Aud magia învolburată undeva spre nord, în rădăcinile răsucite ale pădurii Lhradi.

Cântul pădurii îmi pătrunde în gânduri, așa că încep să-l fredonez.

– Ce se-aude? întreabă o voce de deasupra.

O cale de intrare! Apare un străjer îmbrăcat în veșminte negre ca umbrele.

– Cine ești? mă întreabă cu o voce poruncitoare.

– Sunt Rakan! îi răspund eu cu mândrie. Cum de nu știe deja?

– ...Cine?

Nu-mi place de tipul ăsta. Până și treptele îmi sunt mai simpatice.

– Rakan! Luptătorul-dansator al tribului Lhotlan. Viersul dimineții. Dansul lunii de la miezul nopții. Sunt magia care–

– E bufonul ăla vastaya, mă-ntrerupe un alt străjer; și el poartă haine neinteresante, pe care nu le-am mai văzut prin zona asta.

Prima santinelă are la gât o amuletă aurie, pe care o înșfac cu o mișcare rapidă.

– Hei!

– Ce-i asta? îl întreb.

Nu merită să poarte așa ceva, orice ar fi chestia asta.

Încearcă să mi-o ia, dar mi-o trec rapid printre degete cu dreapta, în timp ce cu stânga jonglez în continuare cu pietricelele.

– Dă-mi-o înapoi!

Îi arunc pe rând pietrele în față.

– N-am de gând. Ții la ea, cumva? îl întreb cu toată inocența de care sunt în stare.

Străjerul scoate din teci două săbii ca niște cârlige. Îi înșfac una înainte să le poată ridica în aer.

– Dacă-mi deschizi poarta, îți dau înapoi... chestia asta... lucioasă, îi propun eu în timp ce-i răsucesc amuleta în palmă și o rostogolesc pe braț în sus.

În loc să-mi accepte oferta, netrebnicul dă să mă lovească! Îi evit atacul cu o săritură înainte și aterizez chiar în spatele lui. Se întoarce să mai încerce o lovitură, dar eu mă arunc sub sabia lui și îl dezechilibrez din șezut, trimițându-l în jos pe trepte cu un țipăt.

Celălalt străjer se uită cum prietenul său face tumbe la vale, apoi își fixează privirea asupra mea. Eu îl privesc în ochi și clatin din cap.

– Pe bune acum, cum de nu știți cine sunt?

Ăstălalt dă să mă străpungă cu sulița din dotare. Mă răsucesc și trec pe lângă el, iar pelerina mea îl învăluie preț de o clipă. Orbit, fraierul se împiedică și cade peste scut, apoi alunecă pe scări cu un clăncăit metalic. Asta până să se ciocnească de prietenul lui, rămas lungit pe palier.

Impactul îi aruncă pe amândoi cât colo. Încep să râd. De-abia acum înțeleg și eu care-i treaba cu treptele.

– N-aveți deloc stofă de dansatori, îi dojenesc și-mi scutur de praf pelerina.

Cei doi oameni se ridică cu greu în picioare și mă privesc amenințător.

– Sunteți bine? îi întreb eu vesel, acum că au reușit să mă amuze.

Străjerii urlă furios și pornesc în fugă înapoi pe scări. Nerecunoscători, nemernicii.

– Știți care-i diferența dintre o petrecere și o luptă? îi întreb eu, făcând un salt în spate.

Cei doi încearcă din răsputeri să mă lovească cu armele.

– Una dintre ele e o zi plină de distracții, le spun și-i trimit înapoi de-a berbeleacul. Cealaltă e... mai scurtă.

Din spatele meu se aude un gong asurzitor. Zâmbesc. Acum chiar că-ncepe distracția.

– Data viitoare, să vă străduiți și voi mai mult! îi întărât eu și o iau la picior. Oricât de amuzantă ar fi treaba, trebuie s-o șterg de-aici. S-au adunat vreo douăzeci de străjeri. Eh, poate-s treizeci, dar cine stă să-i numere? Cert e că-s cam multicei.

Probabil că n-a fost o idee genială să mă năpustesc în fugă prin dormitorul lor. Măcar am apucat să-mi mai aranjez și eu penele.

Unii dintre străjeri au niște arbalete ciudățele, cu o țeavă din care scuipă foc. Parcă le zicea cumva, dar am uitat. Le spun arcuri cu țeavă, atunci. Proiectilele explodează peste tot în jurul meu, găurind pereții, dar eu reușesc oricum să țâșnesc din cameră.

Alunec până în curte, răsucindu-mă prin aer cu efect. Poarta e larg deschisă. Aș putea să fug, dar Xayah are nevoie de mine.

De undeva dintr-o nișă ascunsă în perete, un străjer mă izbește cu un arc cu țeavă. Hmm... oare țeavă cu arc sună mai bine? Străjerul apasă pe trăgaci, dar eu sar spre el și-i evit lovitura.

– Știi cumva o rimă bună pentru arc cu țeavă? întreb.

Apoi îl lansez în aer cu o lovitură de picior. În timp ce cade, fac o piruetă și-i fac cunoștință cu palma mea. Sunetul contactului îl întrece pe cel al armei.

– Jap! încerc eu să-i imit intensitatea.

Omul se rostogolește, se ridică în picioare și scoate o sabie scurtă.

– Chiar nu vrei să-nțelegi mesajul?!

Mă întreb dacă n-au și o bucătărie pe aici. Acolo țin ciocolata, de obicei.

Lumina cerului începe să se schimbe. Sar din nou în sus și verific poziția soarelui. Numai ce dispare în spatele dealurilor, iar deasupra lui se ivește o răbufnire de lumină verde.

– Să-nceapă petrecerea! strig eu. Acum, tot castelul e pe urmele mele.

– Predă-te! urlă o santinelă cu un chipiu de metal.

– Nu, mersi. Am treabă, tre' să vă distrag atenția, îi răspund.

El se uită mirat la mine. Cred că-i cazul să-l pălmuiesc și pe-ăsta.

Dinspre zidul de vizavi pornește o ploaie de săgeți. Mă strecor printre ele și savurez fluieratul pe care-l fac când trec pe lângă mine.

Oare mi-ar sta bine cu chipiul ăla de metal?

Pana aurie rămâne în aer preț de o secundă, apoi cade. Xayah e gata.

Trag prima răsuflare. Mi-a zis să aștept până la zece, dar patru sunt deja prea multe. Trebuie să aflu dacă e teafără.

– Ia de-aici coregrafie! îi strig celui mai apropiat omuleț.

Nu pare prea entuziasmat. Mă rostogolesc prin grupul de străjeri și mă înalț în spatele lui. Se întoarce la timp pentru a face cunoștință cu pelerina mea. Penele îl prind, îl învârtesc și-l aruncă în aer ca pe-un titirez. Recordul e de douășpe răsuciri, dar atunci eram pe-un deal.

Trag a doua răsuflare. Omulețul se răsucește de nouă ori, apoi se prăbușește. Fir-ar. N-am timp să mai încerc o dată.

A treia răsuflare. Trebuie să mă întorc la Xayah, are nevoie de mine.

Sar pe metereze, apoi alerg pe acoperiș către poartă.

A patra răsuflare o trag chiar în timpul unui salt.

O văd pe Xayah fugind către poartă, însoțită de niște juloahi dichisiți – acolo unde noi avem pene colorate, pielea lor e acoperită de păr. Din tribul Sodjoko trebuie să fie. Arată cam formal pentru gustul meu, dar îmi place coama de păr ce le flutură pe antebrațe. N-ar fi rău să-mi aranjez și eu penele așa. Cel mai bătrân dintre ei poartă un sarong.... o idee proastă.

– N-o să reușim niciodată, se plânge bătrânul. Sunt înarmați cu puști!

– De arcurile cu țeavă zici? întreb eu.

Consulul se holbează la mine nesigur.

– Nu mai au muniție pentru alea, îi explic. Nici pentru arcurile Xini.

– Poftim? Cum se poate?

– Eu sunt Rakan.

Mă așteptam la reacția asta de la oameni, dar de la propriul meu neam?!

– Fugiți, cu toții, spre copaci! le poruncește Xayah.

Din cazarmă ies doisprezece bărbați, murdari din cap până-n picioare de făină și ciocolată. Dacă apucam s-adaug și ouă, ieșea ceea ce oamenii numesc ''prăjitură''. Nu-s deloc rele prăjiturile astea, dar plăcintele-s mai bune...

– Fugiți! strigă Xayah.

Bătrânul juloah nu dă semne să se urnească, așa că-l trag eu după mine.

Coll e în genunchi lângă trupul neînsuflețit al gardianului său. Ea și Xayah se roagă ca spiritul lui să-și găsească calea către meleagurile noastre. Un corn îi e rupt, iar frunzele dimprejur sunt scăldate în sânge. Coll îi scoate și ultima săgeată ce-i rămăsese înfiptă-n trup. A purtat-o în brațe până aici, chiar și după ce fusese rănit de oameni.

Acest juloah n-ar fi trebuit să moară. Cineva îl iubea. Îi va cânta viersul, dar doar liniștea-i va mai răspunde.

Ochii mi se umplu de lacrimi. Încet, cânt o melodie tristă în cinstea lui și a familiei sale.

Xayah e în picioare și își ține pumnii strânși. Nu are de gând să jelească acum. O să se lase copleșită de durere de-abia la noapte, când crede că dorm. Așa e ea. Atunci îi voi alunga suferința cu un sărut.

Numele consulului este Akunir. E posibil să fi fost luptător-dansator în tinerețe. El și Xayah se ceartă pe probleme politice.

Coll îl sărută pe frunte pe gardianul ei. Fălcile-i sunt încleștate. E mai mânioasă chiar decât Xayah. Îi aruncă o privire soțului ei, lui Akunir. Așteptase prea mult timp să fie ascultată.

– Mă voi întoarce în nord, Akunir. Le voi spune ce ne-au făcut, îl anunță ea, ținându-și brațele rigid de-o parte și de alta a trupului, ca niște ramuri.

– Coll, nu, protestează Akunir.

– Voi purta vestea sorții lui Jurelv la familia lui și voi plânge alături de ei, îi răspunde ea.

Probabil așa-l chema pe gardianul răpus. Pun pariu că avea suflet bun. Îmi plac ridurile din dreptul gurii lui, par că s-au format de la prea multe zâmbete.

– Apoi, voi strânge războinicii și voi pregăti tribul de luptă, continuă femeia.

– Nu poți face asta, urlă consulul.

– Renunț la drepturile mele asupra ta. Renunț la drepturile tale asupra mea, spune Coll cu vocea tăioasă.

Akunir arată de parcă ar fi fost înjunghiat. Oare nu simțise nimic când alergau pe deal? Sau în pădure? Sau când Coll îngenunchease lângă gardianul mort? Decizia fusese luată cu mult timp în urmă. Cu multe luni în urmă.

– Coll... te rog.

– Nu, răspunde ea.

Consulul face un pas spre cea care i-a fost soție, dar eu îi tai calea.

– Am de gând să vorbesc cu perechea mea, îmi spune.

Îi simt răsuflarea pe bărbie. A mâncat recent fructe guloo. Nasul meu aproape că-i atinge fruntea. El se uită în sus la mine, furios.

Dar eu dau încet din cap și ridic din umeri. N-am nevoie de cuvinte. Acum, tăcerea spune totul.

Cei doi gardieni care i-au mai rămas se încordează. N-ar vrea să danseze cu mine. Eu sunt Rakan. Îmi știu prea bine numele. Îi văd cum aruncă priviri neliniștite către tăișurile Xayei. Și ei îi știu numele.

– Îți mulțumesc, Xayah, spune Coll, apoi pornește la drum șchiopătând.

Akunir și gardienii săi o privesc cum se îndepărtează, apoi se îndreaptă și ei în tăcere spre sud. Rămânem singuri.

Mă apropii de Xayah. Îi simt tristețea față de soarta lui Jurelv, Coll și Akunir. O să beau vin în seara asta. Apoi o să cânt versuri deșucheate.

– Promite-mi că nimic nu n-o să ne despartă așa, mieli, îmi spune ea.

– Noi nu suntem ca ei, miella. Nu vom fi niciodată ca ei, îi răspund. Simt cât e de îngrijorată. E mai deșteaptă ca mine într-o grămadă de privințe, dar în dragoste e un pic naivă.

– Noi încotro pornim, Xayah?

– Hai să mai stăm aici o clipă.

O înconjor cu pelerina și cu brațele. Mai târziu o s-o și gâdil. O să râdem și-o să bem împreună. Ea va face planuri, iar eu voi cânta. Își reazemă obrazul de pieptul meu. Mă bucur că are nevoie de mine acum.

– Mai spune-mi o dată, îmi zice ea.

– Noi nu suntem ca ei, îi repet. Noi nu suntem ca ei.

Bun venit la ''Întreabă-i pe cei de la Riot''!

Săptămâna aceasta discutăm despre noile replici ale lui Lux, despre chenarele pentru fereastra de încărcare și despre cei care joacă pentru prima oară cu Galio și aleg s-o facă în ranked.

Când lansați un campion nou sau actualizați unul mai vechi, de ce nu îl dezactivați în ranked timp de o săptămână? De ce nu e necesar un anumit număr de jocuri normale înainte să poți juca un campion în ranked?

Lansarea unui campion nou sau actualizarea majoră a unuia vechi este un moment important pentru noi și pentru jucători, în special în ultima perioadă, când ritmul de lansări este mai lent. După avanpremierele, promovările și prezentările campionilor, vrem ca jucătorii să poată încerca acel campion din primul moment. Pentru jucătorii care interacționează cu LoL mai ales prin modul ranked (și sunt mulți astfel de jucători), o săptămână poate reprezenta o perioadă lungă, în special datorită faptului că, înainte de asta, campionul a fost disponibil în PBE.

Totuși, înțelegem problema de bază pe care ai ridicat-o, când cineva joacă în ranked cu un campion pe care nu l-a mai jucat până atunci, iar echipa ta e posibil să suporte consecințele. Deși credem că noul mod de antrenament va rezolva într-o oarecare măsură problema, am discutat și posibilitatea introducerii unei cerințe de a juca cu acel campion – chiar și măcar un singur meci – înainte de a-l putea alege în ranked. În prezent nu avem planuri concrete de implementare a unei astfel de caracteristici, dar vom sta cu ochii pe această situație.

Ghostcrawler, director de design

În ecranul de încărcare, de ce se pot vedea doar chenarele și emblemele de măiestrie a campionilor ale aliaților și nu și cele ale inamicilor?

Pe scurt: limităm informațiile dezvăluite celeilalte echipe înainte de meci, deoarece acestea pot influența rezultatul meciului și îl pot face mai puțin distractiv.

Informațiile dezvăluite jucătorilor înainte de începerea unui meci le creează acestora o percepție despre modul în care se va desfășura meciul și le poate schimba deciziile și acțiunile. Cel mai la îndemână exemplu este poziția în clasamentul ranked. Când joci împotriva cuiva care s-a descurcat mai bine în sezonul trecut, chiar dacă în prezent are același nivel de îndemânare ca tine, poți fi intimidat într-un fel care să influențeze rezultatul final al culoarului. În aceste condiții, am decis să nu dezvăluim informații despre îndemânarea membrilor celeilalte echipe.

În cazul măiestriei campionilor, deși nu credem că efectul este la fel de mare ca cel al chenarelor pentru ranked, e posibil ca aceasta să aibă totuși un impact negativ similar în unele meciuri. De exemplu, nu-i o experiență prea plăcută să știi că joci pentru prima oară cu un campion, iar ca adversar îl ai pe un Yasuo cu nivelul 7 de măiestrie. Când cântărim impactul negativ al afișării acestor informații în fiecare meci față de beneficiile destul de mici care rezultă din faptul că echipa adversă știe cât de mare e animația ta de măiestrie, ne dăm seama că nu merită.

E un subiect destul de controversat. Unii jucători ar putea spune: faptul că poți folosi animația în joc după ce ajungi pe culoar ar putea avea același efect asupra jucătorilor, deci de ce o permiteți pe aceea? Am dezbătut problema asta când am lansat animațiile și ne-am lăsat chiar și o portiță prin care să le dezactivăm de urgență pentru echipa inamică, în caz că lucrurile scapă de sub control, caz în care le-am permite să fie văzute doar de aliați. În final, am luat decizia de a le lăsa să fie văzute de ambele echipe din două motive. 1. De cele mai multe ori, jucătorii nu-și folosesc animația direct din clipa în care ajung pe culoar. Când o activează, de obicei s-a desfășurat deja o mare parte a jocului, așa că impactul pe care îl are asupra rezultatului este unul minim. 2. Unele dintre cele mai interesante și mai memorabile momente pentru echipe sunt faze în care sunt folosite animațiile. Ni s-a părut important să păstrăm acele momente.

În același timp, știm că mulți jucători se verifică reciproc prin intermediul unor site-uri terțe pentru a vedea poziția din clasament a adversarilor înaintea jocului. Acesta este un rezultat normal al statisticilor publice despre jocurile ranked și al unor jucători care caută prin orice mijloace să obțină un avantaj competitiv. În ciuda acestei situații, nu vom schimba etapa dinaintea jocului pentru a face aceste informații mai vizibile. Deși unii jucători își doresc să vadă aceste informații, nu credem că vom face jocul mai distractiv forțându-i pe și mai mulți să le asimileze.

Riot Socrates, designer principal al jocului

Îmi place actualizarea replicilor lui Lux (și nici măcar nu joc cu Lux). Ne putem aștepta la mai multe astfel de actualizări în viitor? Dacă da, cât de des?

Mă bucur că ți-au plăcut replicile lui Lux!

În prezent, nu avem resurse dedicate actualizării replicilor campionilor vechi. În cazul lui Lux, am profitat de ocazie pentru că actrița venise să înregistreze replicile lui Lux, stăpâna elementelor și, dat fiind faptul ca plănuiam să organizăm un eveniment mare despre Demacia pentru lansarea lui Galio, ni s-a părut momentul potrivit să-i actualizăm replicile pentru skin-ul de bază. S-ar putea ca în viitor să mai facem câteva actualizări de replici, dacă e cazul și avem o ocazie bună. E destul de muncă pentru o astfel de actualizare, așa că trebuie să fim atenți în ce ne implicăm, dar vom mai face una în viitorul nu prea îndepărtat!

Reav3, producător principal, echipa de actualizare a campionilor

Cu toate actualizările Runeterrei, ne putem aștepta la mai multe despre Darkin?

Ah, n-am uitat absolut deloc de Darkin ;)

Config jucător:k1d0r CFG

Ţară jucător: Romania

Instrucţiuni:Se dezarhiveaza in folderul cstrike iar cand intrati in cs accesati consola in care scrieti: exec config.cfg sau numele configului cu terminatia .cfg

Link de download:https://resursecs.co...-k1d0r-cfg.html

Config al jucatorului dev1ce.

Pentru a instala acest config intrati unde aveti cs go-ul iar apoi in cstrike si puneti cfgul

Dupa intram in cs go si scriem exec numele configului si adaugam formatul .cfg

Link download http://www.csgoproconfig.com/dev1ce.html

onfig al jucatorului Dupreeh

Pentru a instala acest config intrati unde aveti cs go-ul iar apoi in cstrike si puneti cfgul

Dupa intram in cs go si scriem exec numele configului si adaugam formatul .cfg

http://www.csgoproconfig.com/dupreeh.html

Config al jucatorului snax din echipa Virtus.Pro

Pentru a instala acest config intrati unde aveti cs go-ul iar apoi in cstrike si puneti cfgul

Dupa intram in cs go si scriem exec numele configului si adaugam formatul .cfg

http://www.csgoproconfig.com/snax.html

Config al jucatorului n0thing Cloud9

Pentru a instala acest config intrati unde aveti cs go-ul iar apoi in cstrike si puneti cfgul

Dupa intram in cs go si scriem exec numele configului si adaugam formatul .cfg

Link download http://www.csgoproconfig.com/n0thing.html

ume: de_vandal

Tip: bomb / defuse

Sloturi: 32

Poze: În link

Link download: http://gamebanana.com/maps/178760

Nume: zm_templeofdoom_zn

Tip: zombie

Sloturi: 32

Poze: În link

Link download: http://gamebanana.com/maps/177932

Nume: de_veteran

Tip: bomb / defuse

Sloturi: 32

Poze: În link

Link download: http://gamebanana.com/maps/177950

Nume: de_muckrun

Tip: bomb / defuse

Sloturi: 32

Poze: În link

Link download: http://gamebanana.com/maps/178001

Nume: fy_dbl_entry

Tip: fight yard

Sloturi: 32

Poze: În link

Link download: http://gamebanana.com/maps/178384