Posts by devault.

Nici nu mai ştiu cum am dat de concursul acesta minunat, atât de entuzismat sunt. Văzând că pot scrie câte review-uri vor muşchii mei (sau mai bine spus câte mă ţine tastatura) şi observând că unii au scris despre jocuri mai vechi dar bune, am început imediat să mă scarpin în cap încercând să mă gândesc la un joc cât mai unic şi interesant de citit despre.

Am răsfoit printre fişierele HDD-ului, câutând la jocurile pe care nu le-am jucat de ceva vreme şi care sunt intalate cel mai devreme de acum două reinstalări de Windows. În cele din urmă câţiva dintre neuronii rămaşi au reuşit să aprindă beculeţul din cap: Amnesia!

Oh, nu nu nu! Nu vorbesc de Amnesia: The Dark Descent, ci de un alt Amnesia, apărut nu mai tărziu de 1983! Jocul ăsta e mai vechi decât mine cu 12 ani. Primul lucru la care te gândeşti când auzi de asemenea antichitate este ce grafică ar putea să aibă, ca apoi să te uiţi peste screenshot-uri şi să realizezi că nici NU ARE grafică! Nu că e fascinant? Sunt sigur că specimenele generaţiei "cantăr" care au citit până acuma deja au închis pagina cu articolul de faţă şi m-au înjurat pentru că i-am făcut să piardă din preţiosul lor timp. Dar pentru cei care încă mai sunteţi aici...

Aşadar jocul face parte din categoria "text-game", un gen de jocuri îndeajuns de obscur cât să nu aibă majoritatea habar de el. Prima oară când m-am jucat cu aşa ceva a fost de fapt o revistă care nu a reuşit să apară în multe exemplare şi n-a apucat decât 3 ediţii cred eu. Se numea Malik şi apăruse în 2006. "Gameplay-ul" era să citeşti povestea şi la sfârşitul fiecărui pragraf erau opţiuni gen "dacă alegi să x, du-te la paragraful y, sau dacă ai vrea să y du-te la z" pentru fiecare decizie pe care vroiai să o iei. Povestea te punea în pielea unui prinţ plecat spre oraşe sau regate vecine în speranţa de a lega alianţe pentru a ajuta propriul regat în războiul cu o rasă de piei verzi. Revista venea la pachet cu un zar şi nişte cărţi cu personaje. De multe ori dădeai peste inamici şi lupta era inevitabilă. Aşa că dădeai cu zarul să vezi cât HP luai din viaţa inamicului reprezentat de cartea corespunzătoare. Multe decizii sau consecinţe duceau la paragrafe de sfârşit al jocului. Pentru mine a fost o experienţă plăcută, pe atunci nu prea jucam RPG-uri şi Malik m-a învăţat despre ele.

Aici, eşti un individ care se trezeşte gol puşcă într-o cameră de hotel şi complet lipsit de memorie.

Scopul este, indubitabil, acela de a afla cine eşti şi cum ai ajuns acolo, şi eventual să afli şi de ce eşti vânat de asasini. Povestea se complică pe măsură ce avansezi în joc.

Poate tocmai lipsa graficii este ceea ce face atât de interesant jocul. Asemănându-se cu o carte, te lasă să îţi imaginezi împrejurimile în funcţie de descrierile pe care ţi le face textul. Şi este un text care îţi descrie fiecare scenă cu precizie chirurgicală. Dacă eşti bătut la cap cu "mai pune mâna pe o carte", dar tu vrei numai să te joci la calculator, poţi da peste nas jucând Amnesia (*troll face*).

Ori, se poate ca punctul forte să fie libertatea. Poţi parcurge povestea în stilul tău. Poţi tasta aproape orice acţiune. Da, poţi şi să înjuri, jocul are din câte se vede şi ceva umor pe lâgă misterul care te macină permanent, postând un text care te învaţă minte să nu mai spui cuvinte urâte.

Scorul are trei categorii, aşa că în funcţie de acţiunile pe care le săvârşeşti eşti punctat fie la scorul de detectiv, de caracter sau de supravieţuitor.

Binenţeles, ai şi un inventar cu obiectele care le culegi pe parcurs. Trebuie să fi foarte atent la detalii şi să controbăi pe unde se poate, nu poţi să şti pe unde se află vreun indiciu.

Toate astea dovedesc potenţialul de rejucabilitate pe care îl are jocul. Nu ştiu dacă ori ştiaţi deja, ori bănuiaţi, dar eu unul până să descopăr Amnesia nu mă gândeam că mecanicile de diversificare care fac jocul rejucabil existau încă de pe atunci.

Ţin să menţionez că nu sunt un gamer răbdător, în mare eu mă joc shootere sau orice alt joc dinamic şi spontan. Dar iată că amnesia reuşeşte să mă ţină în faţa ecranului, deşi nu este decât text alb pe fundal negru. Aş îndrăzni să fac o comparaţie şi să spun că Amnesia este captivant ca un roman poliţist bun.

După atâtea valuri de jocuri febrile şi obositoare, liniare dar cu grafici care se screm să arate fotorealiste, e bine să mai punem mâna şi pe aşa ceva, când şi când.

Ce aţi mai vrea să spun? Cerinţe de sistem? Cred că glumiţi! Nota care i-o dau jocului? Cred că se cuvenea aşa ceva pe vremea lui, însă acum, ar fi cam aiurea să-i dau o notă, cu toate că merită 10 orice ar fi, scopul articolului a fost de a atrage atenţia asupra lui, nicidecum să îl critic.

Ah! Un link de unde să îl descărcaţi! Nu ştiu cât este de funcţional acum jocul, dar cel puţin pe Windows XP cu SP3 mie îmi merge.

P.S.: Dacă nu înţelegeţi ceva din descrierea jocului de pe acel site la care am dat link, pe mine să mă înjuraţi, deoarece este tradusă de mine, în calitate de translator pentru România pe respectivul site-ul cu pricina.

Mario.

Spune multe acest cuvant, nu-i asa? Probabil iti spune despre pauzele ce le luai in timp ce iti faceai temele in clasele primare cand, printre cifre si litere, asteptai nerabdator / oare sa petreci timp cu acest micut super erou :) Sau probabil iti amintesti de vacantele de Craciun, de Pasti, sau cea de vara, cand serile le petreceai cu prietenii in fata calculatorului savurand ispravile micutului personaj ce doborea broaste testoase si tot ce intalnea in cale, ce sarea cu haz peste orice fel de obstacole, ce trecea cascade si bariere printr-o singura saritura, ce intra in tuneluri si apoi ajungea in alte lumi, ... Asai ca suna foarte cunoscut?:)

Dar hai sa vedem defapt cine ne-a oferit acest joc. Mario este o franciză media deţinută de Nintendo şi creată de Shigeru Miyamoto in 1983. Mario si-a facut prima aparitie în anul 1981, în jocul Donkey Kong de pe arcade, purtând numele de Jumpman. Primul joc ce a inclus numele de Mario în titlu, a fost Mario Bros., din 1983, joc ce a marcat şi prima apariţie a lui Luigi, fratele mai mic al lui Mario. Mario este deasemenea şi mascota firmei Nintendo, făcându-şi apariţia pe toate consolele de jocuri video create vreodată de Nintendo, incluzând Super Mario Galaxy si Super Paper Mario pe Wii.

Haideti acum sa il cunoastem pe super-eroul copilariei noastre: Mario este un instalator italian, scund şi îndesat, cu păr şaten şi mustaţă neagră, ce locuieşte în Mushroom Kingdom (Regatul Ciupercilor). El este îmbrăcat cu un tricou roşu şi o salopetă albastră şi poartă o pălărie cu iniţiala M. Înfăţişarea standard a acestui personaj nu este schimbată aproape niciodată. Luigi este mai înalt decât fratele său, cu toate că este mai mic ca vârstă. Singurele diferenţe între cei doi, pe lângă înalţime, sunt şi culoarea hainelor (Luigi este îmbrăcat în verde) şi litera de pe şapcă (L în cazul său). Luigi este descris deasemenea, ca fiind mult mai timid şi mai fricos decât Mario. Alte personaje importante ale seriei sunt: Princess Peach, Bowser, Toad, Wario, Donkey Kong şi Yoshi. Unor personaje le-au fost create propriile lor serii de succes, exemplând cazurile lui Yoshi şi Wario. Pe baza poveştii originale, Nintendo a creat o mulţime de francize spin-off, cum ar fi: Dr. Mario, Mario Party, Mario Kart, Mario Tennis, Mario Golf, Paper Mario, Mario & Luigi, Mario Vs. Donkey Kong etc. Un lucru foarte important este şi faptul că Super Mario Bros., de pe NES a intrat în Cartea Recordurilor cu onoarea de cel mai vândut video game din toate timpurile.

Acum la incheiere ce pot sa va doresc altceva decat sa va downloadati pe propriul laptop jocul Mario, si sa va simtiti din nou copii delectandu-va degetele cu miscarile personajului nostru Mario. Joc placut! :)

In concurenta cu Bad Company 2 marea majoritate a ales Modern Warfare 2. CoD 6 este un first-person shooter creat de Infinity Ward si Activision, acesta nu este cel mai nou din seria sa deoarece Black Ops este dominant, dar eu as vrea sa discut despre CoD 6. De Ce? Din punctul meu de vedere acesta a fost cel mai jucat si cel mai asteptat joc al anului 2009, in 2010 jocul a fost vandut in peste 20 de milioane de exemplare.

Single player:

Single playerul te pune in pielea a numeroase caractere din joc ca: Captain John "Soap" MacTavish, Sergeant Gary "Roach" Sanderson, Private James Ramirez si multi altii. Fiecare nivel este o misiune cu o serie de objective de la a elimina inimici in anumite locuri, a distruge un vehicul, a urmari un inamic sau a planta un explosiv.

Cooperative:

Call of Duty:. Modern Warfare 2 dispune de un mod cooperativ intitulat Special Operations, care constă în misiuni independente similare in design cu "Clubul de mare Mile" epilog de la Call of Duty 4. Cea mai mare parte a misiunilor Special Ops poate fi jucat singur, dar toate recomanda 2 jucatori, în care cei doi jucători pot juca împreună LAN sau on-line. Scenariile includ: o cursa cu snowmobilul între cei doi jucători, un jucător acorda sprijin aerian de la un avion AC-130 celalalt jucător va desfăşoară operaţiuni pe teren.

Special Ops este împărţit în cinci grupuri distincte de misiuni: Alpha, Bravo, Charlie, Delta şi Echo. Fiecare misiune poate fi jucat la trei niveluri de dificultate: regula, hardened sau veteran. Daca jucatorul termina cu succes o misiune el va primi stele; există până la trei stele disponibil pentru fiecare misiune: o stea pentru finalizarea misiunii de dificultatea regular, două pentru herdened şi trei pentru veteran. După ce suficiente stele sunt câştigate, mai multe misiuni sunt deblocate . La sfârşitul fiecărei misiuni, un ecran statistici afişează cât timp i-a luat playerului pentru a termina nivelul şi alte date.

Multiplayer:

Modul multiplayer din Modern Warfare 2 păstrează aceleaşi puncte de experienţă şi unlockable adica acelasi sistem de recompensare ca in Call of Duty 4, cu moduri de joc care includ free-for-all, Search & Destroy, Demolition, Sabotage, Domination, Team Deathmatch, şi Capture the Flag Modern Warfare 2 introduce mai multe caracteristici noi.. În afară de noi arme, echipamente, şi perks, care pot fi upgradate la "versiunile pro" după îndeplinirea cerinţele utilizatorilor. Jucătorul poate alege trei dintre cele cincisprezece killstreaks, care sunt câştigate după obţinerea unui anumit număr de "kills" consecutive. Printre acestea este abilitatea de a primi un "Emergency Airdrop" după ce a obţinut patru "Kills" una dupa alta, controleaza un Predator missile dupa 5 "kills" la rand şi fii unul dintre cei care va trage dintr-un gunship AC-130 sau dintr-un Chopper Gunner, după unsprezece ucide. Unele recompense killstreak câştiga ucide care merg spre killstreak dumneavoastră. De exemplu, Harrier Strike (7 killstreak), va sta si trage in jos dusmani după ce acesta a bombardat-o zonă generală.Jucătorii pot câştiga de asemenea, un tactica nuke în cazul în care obţine 25 de "kills". Tactical Nuke va obţine victoria într-un meci pentru jucator sau echipa ce a cerut nuke indiferent dacă echipa a fost câştigătoare sau pierdea în momentul în care a fost lansat . O altă caracteristică nouă este migraţiei hostului, în cazul în care un hostul părăseşte jocul, sau în cazul în care gazda lupta pentru a sprijini jocul, un "host migration delay", permite alegerea unui nou host care urmează să fie selectat pentru ca jocul sa continue.

Conclusion:

CoD 6 este un joc realistic cu un multiplayer de succes care va dainui pentru totdeauna.

World of Warcraft a fost, si este inca cel mai jucat MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game) din lume, si cel mai probabil cea mai mare realizare a companiei Blizzard Entertainment. Sunt multi factori care au dus la aceasta concluzie, dar eu cred ca adevaratul succes este cauzat de dorinta creatorilor, ca jocul sa fie accesibil tuturor varstelor.

Intreaga poveste a inceput cu lansarea Warcraft : Orcs & Humans din 1994, urmata indeaproape de Warcraft II : Tides of Darkness, Warcraft III: Reign of Chaos si nu in ultimul rand de primul expansion al seriei Warcraft III: The Frozen Throne. Inca din acea vreme, Blizzard a inregistrat un profit enorm de pe urma ultimelor doua jocuri din serie, asa ca din dorinta lor de a continua povestea s-a materializat World of Warcraft, lansat la 23 noiembrie 2004. Cum numele o spune deja, aceast nou univers virtual cuprinde toate jocurile predecesoare acestei serii de succes, si intentioneaza sa continue povestea, si sa fructifice unele intrigi deja tesute in istorie. Desi la inceput jocul a fost socotit drept complicat, multi jucatori interesati in provocari, si multi altii pe langa, i-au dat o sansa, si impreuna cu parerea lor Blizzard a facut din WoW cel mai jucat joc din lume. Anticipand nevoia de a introduce constant lucruri noi, pentru a tine publicul ocupat si fericit, Blizzard a lansat patch-uri cu raiduri noi (o sa le explic mai tarziu), questuri noi, si multe alte lucruri menite sa imbujoreze atmosfera pe servere. Aceasta actiune a culminat insa cu lansarea pe 16 ianuarie 2007 a unui nou Expansion, respectiv World of Warcraft: The Burning Crusade. Jucatorii puteau acum sa intalneasca personajele principale din Warcraft III, si chiar sa lupte impotriva lor. Invatand din propriile greseli Blizzard a continuat cu tactica da a tine populatia ocupata cu noi patch-uri si schimbari in joc. Dorind sa continue aceasta deja formata traditie Blizzard a scos la iveala toti raufacatorii din lume in urmatoarele Expansion-uri, respectiv World of Warcraft: Wrath of the Lich King, lansat pe 13 noiembrie 2008, si ultimul din serie, World of Warcraft: Cataclysm, lansat pe 7 decembrie 2010.

Blizzard s-a folosit de intriga dintre Orci si Human tesuta in primul joc, pentru a complica lucrurile, si pentru a da mana libera jucatorului sa aleaga de partea cui lupta: a Aliantei, formata din Human, Gnome, Dwarf si Night Elf, sau a Hoardei, respectiv Orc, Troll, Tauren si Undead (sau Forsaken). Cu timpul noi rase au fost adaugate sa mai indulceasca monotonia: Draenei si Worgen la Alianta, si Blood Elf si Goblin pentru Hoarda. Cum fiecare rasa e diferita in felul ei, Blizzard s-a gandit sa sublinieze aceste deosebiri si mai mult, reusind sa faca in asa fel incat fiecare rasa sa fie buna numai la anumite lucruri. Acestea fiind zise putem sa trecem la campul de batalie al celor doua factiuni, respectiv Azeroth, o lume pe cat de vasta pe atat de frumoasa. Fiind compusa initial din 2 continente Kalimdor si Eastern Kingdoms, si ajungand la un total de 4 dupa cele 3 Expansion-uri, respectiv Outland (lansat in WoW: The Burning Crusade) si Northrend (lansat in WoW: Wrath of the Lich King), in ultimul Expansion a fost sugerata o intoarcere la radacini, jucatorii fiind nevoiti sa descopere meleaguri noi aparute dupa Cataclismul din joc.

Cum cele 12 rase singure sunt destul de banale, Blizzard a introdus un nou termen, respectiv Clasa, adica ce pot sa fie reprezentantii acelei rase. Cu un total de 9 clase initial, a 10-a fiind introdusa in WoW: Wrath of the Lich King, Blizzard a reusit sa adauge inca o alegere destul de grea pentru jucator, acesta fiind nevoit sa aleaga dintre Warrior, Paladin, Hunter, Shaman, Rogue, Druid, Priest, Mage, Warlock, si nu in ultimul rand prima Clasa-Erou, Death Knight. Desi in Classic (inainte de The Burning Crusade) se poate spune ca Blizzard a avantajat si dezavantajat ambele factiuni prin accesul la anumite clase, cum ar fi Paladinul, care era accesibil numai pentru Alianta, si Shamanul care era intalnit numai la Hoarda, a reusit sa creeze acele diferente definitorii pentru jucatori. Din punct de vedere PvE (Player versus Environment) aceste diferente dadeau atat avantaje cat si dezavantaje factiunilor; de exemplu Paladinul putea sa fie un Healer (voi explica mai jos rolurile Claselor) bun, dar un DPS rusinos, Shamanul putea sa fie la fel de bun in ambele roluri. Ca urmare Blizzard a introdus in WoW: The Burning Crusade, pe langa cele 2 noi rase, Blood Elf la Hoarda si Draenei la Alianta, sansa ca fiecare jucator sa poata experimenta toate clasele posibile, indiferent de Factiune. Chiar si dupa aceasta schimbare, au existat totusi diferente menite sa pastreze o balanta intre cele doua factiuni, cum ar fi faptul ca Blood Elves de la Hoarda nu puteau fi Warrior, cea mai banala clasa putem sa o numim. Cu aparitia WoW: Wrath of the Lich King, o noua clasa a fost adaugata, care sa sprijine povestea ce urma sa fie introdusa in acest Expansion. Toate clasele sunt diferite in felul lor, fapt ce le face in acelasi timp interesante, dar foarte multi jucatori au afirmat ca aparitia Death Knight-ului, care e din toate punctele de vedere diferit, a adus un plus in PvE, lucru frictificat ulterior de Blizzard in promovarea raidurilor de 10 persoane, fiind doar 10 clase total. In ultimul Expansiun, WoW: Cataclysm toate limitele dintre Clase si rase a fost aproape integral distrusa, fiecare rasa putand deveni aproape orice clasa din cele 10 existente.

Exista 3 roluri mari existente la acest moment in joc: Tank, DPS si Healer. Primul dintre ele, respectiv Tank-ul este considerat de multi jucatori a fi cel mai greu rol de jucat: acesta trebuie sa se asigure ca el si numai el este atacat de toata lumea, respectiv de NPC (Non-Playing Characters - caractere ale jocului), dar sa fie atent in acelasi timp sa nu moara, si sa isi foloseasca abilitatile cu intelepciune. A fi DPS este cea mai usoara treaba, doar folosesti arme si vraji pentru cauza rani NPC-urilor. Desi pare usor, si acest rol necesita o cunostinta a clasei cu care joci. Ultimul, Healer-ul, este cel care se asigura ca Tank-ul si DPS-ii nu mor, pe scurt se foloseste de abilitatile lui pentru a vindeca. Daca ar fi sa comparam cele 3 roluri cu viata reala am putea spune ca Tank-ul este cel care incepe o bataie, DPS-ii sunt cei care se bat iar Healer-ul este cel care are grija ca niciunul nu pateste ceva. Pornind de la aceste roluri principale, se pot creea combinatii care sa convina luptei.

Acestea fiind zise, Rasa si Clasa fiind aleasa, si avand in minte ce rol o sa jucam, putem trece in sfarsit la joc. Toate caracterele incep de la nivelul (Level) 1, si prin misiuni (Quest) se poate ajunge la nivelele superioare, respectiv 85 in momentul de fata. La inceput a fost nivelul maxim 60, in WoW: The Burning Crusade a fost marit la 70, marit inca o data la 80 in WoW: Wrath of the Lich King, si adus la 85 in WoW: Cataclysm. Prin cresterea in nivel jucatorii experimenteaza si descopera aproape tot universul virtual, toata lumea. Intalnesc diferite creaturi, si invata despre istoria Azeroth-ului, dar cel mai important ar fi ca ei insisi devin o parte a istoriei jocului. Din textul misiunii reiese de multe ori ca tu esti persoana cautata, sau care este pomenita intr-o profetie etc. Blizzard a incercat si a reusit sa construiasca World of Warcraft in jurul jucatorului, sa il faca sa se simta bine si sa il indemne sa joace mai departe, sa descopere si mai mult.

Daca pana aici vi s-a parut interesant, de indata ce atingeti nivelul maxim, o cu totul alta lume vi se deschide. De aici aveti 2 solutii, din punct de vedere al viitoarei "cariere": PvE (Player versus Environment) sau PvP (Player versus Player). Pentru PvP se intra in Battleground-uri (campuri de lupta), si se lupta pentru suprematie asupra teritoriului, impotriva factiunii opuse. Un concept simplu si distractiv pentru cei care nu vor sa se implice asa mult in joc.

PvE este o cu totul alta treaba. Aceasta implica multe lucruri, si dedicatie din partea jucatorului. In PvE se aplica cele 3 roluri integral, in timp ce in PvP Tank-ul este rar intalnit. Prin PvE intelegem jucatorul, sau jucatorii care se lupta cu NPC-ii pentru diferite bunuri, cum ar fi armuri, arme sau pur si simplu distractie. Exista o gramada de nivele de dificultate pentru PvE, pentru jucatorii care o fac din cand in cand si cei care o fac zilnic. De-a lungul timpului Blizzard a introdus noi moduri inovative pentru a captiva jucatorii, dar mai ales pe acei "hardcore raiders" (cei ce sunt interesati numai in PvE, si care fac asta zilnic), dandu-le ocazia sa isi aleaga dificultatea. Normal, cu cat creste dificultatea cu atat vor creste si recompensele, respectiv artefactele. In fiecare patch, Blizzard a uimit cu unele fight-uri, si cu conceptul de abordare al lor, lucru cu care si-a rasfatat jucatorii inca de la inceput. Pentru a face totul mai amuzant si provocator, toate raid-urile necesita cel putin 10 persoane (mai fiind posibile si de 25), toate indeplinind unul dintre cele 3 roluri pentru a exploata la maximum combinatiile posibile.

Blizzard a creat Guild-ele pentru a incuraja socializarea, si pentru a ajuta persoanele interesate in aceleasi lucruri sa fie impreuna. Involuntar s-a creat o sociatate, sau cel putin o imitatie, cu toate avantajele si dezavantajele ei. Acesta este inca un lucru care a facut ca World of Warcraft sa devina aproape in totalitate o lume virtuala care sa ii ia locul celei reale pentru unii jucatori. Guilda este grupul tau de prieteni pe scurt, care te ajuta cand ai nevoie si cu care faci diferite lucruri impreuna, cum ar fi PvP sau PvE. Exista normal si Guilda specializate pe ceva anume, Hardcore Raiding spre exemplu, care se bazeaza pe progresia in raiduri, si al carui tel este sa fie cea mai buna de pe realm (server) sau chiar din lume.

Inca de la inceput Blizzard a gandit in acest fel, si a reusit sa faca imposibilul... Asa cum am spus mai sus, motivul pentru care World of Warcraft este inca cel mai jucat MMORPG din lume se datoreaza faptului ca oricine poate sa il joace. Chiar si specificatiile tehnice incurajeaza acest lucru: nu este nevoie decat de un calculator decent pentru zilele noastre, chiar sub acest nivel, pentru a juca si a te bucura de el...

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) s-a autosesizat, după ce filmarea unui vlogger-ului a apărut în spațiul public. Vineri, comisarii aflați în subordinea lui Sorin Susanu, șef regional ANPC Brașov, au efectuat un control la Kaufland Odorheiu Secuiesc

Aceștia au supravegheat o perioadă de timp activitatea grill-ului. Vineri seara, reporterul Bugetul.ro a obținut un interviu cu comisarul-șef Sorin Susanu. Șeful de la Protecția Consumatorului ne-a dezvăluit că problema este mult mai gravă decât se prezintă în spațiul public, în momentul de față.

Ies la iveală noi dezvăluiri despre Codruţ Marta, omul dispărut fără urmă de ani de zile. Un martor cheie devoalează mai multe amănunte incendiare. Alina Petre, fosta noră a lui Virgil Măgureanu, a venit cu noi precizări la Antena 3 despre dispariția lui Codruț Marta.

Aceasta a povestit de ce crede că au dispărut rând pe rând martorii care puteau face lumină în acest caz. „Cred că nu are nimeni niciun interes să se afle anumite detalii din această anchetă și nici nu are nimeni interes să-l aducă în țară, pentru că este un pion într-o mare construcție de domino. În momentul în care va cădea el, va cădea multe capete. Dacă este ținut acolo, înseamnă că nu vrea nimeni să-l extrădeze. Nu există protocol de extrădare, ei au un regim special. Dacă acest domn Elan a plecat din țară înseamnă că are ceva de ascuns. Eu mi-aș dori ca Marta să trăiască, dar sincer nu cred. A dispărut brusc, după care a dispărut și acest domn. Când fosta soție cere să se spună că este mort, pentru a se face succesiunea, cred că nu mai este în viață. Dacă este în viață, este protejat și pus foarte bine tocmai pentru a nu apărea”, a declarat Alina Petre la Antena 3.

Acesta este detaliul care a ieşit la iveală la 20 de ani de la moartea Prinţesei Diana. Aceasta ştia că urmează să moară. Este un amanunt oribil care iese la iveala acum, la 20 de ani de la moartea sa. Aceste detalii ar fi fost impartasite de ea cu majordomul ei, Paul Burrell. Se pare ca Diana stia ca urma sa i se intample ceva grav.

Printesa Diana stia ca va muri intr-un accident de masina pus la cale de Printul Charles. Aceasta i-ar fi spus majordomului sau, Paul Burrell, ca sotul ei planuieste ‘un accident de masina’. Aceasta sustine in scrisoare ca Printul Charles ar fi vrut ca Printesa Diana sa se loveasca grav la cap. Daca acest lucru se intampla, si ea devenea ‘leguma’, Printul Charles se putea recasatori. Biletul a fost trimis cu 10 luni inainte ca Printesa Diana sa moara in accidentul fatal din Paris. „Soţul meu plănuieşte ‘un accident’ în maşina mea, tăierea frânelor şi o rană serioasă la cap”, ar fi scris Printesa in scrisoarea catre majordomul ei. Daca acest lucru se intampla, si ea devenea ‘leguma’, Printul Charles se putea recasatori. Biletul a fost trimis cu 10 luni inainte ca Printesa Diana sa moara in accidentul fatal din Paris. „Soţul meu plănuieşte ‘un accident’ în maşina mea, tăierea frânelor şi o rană serioasă la cap”, ar fi scris Printesa in scrisoarea catre majordomul ei.

„Stau aici la biroul meu în octombrie, dorindu-mi ca cineva să mă îmbrăţişeze şi să mă încurajeze să rămân puternică şi să-mi ţin capul sus”, scria Diana in scrisoarea catre majordom. Tanara scria ca ea si Camilla PArker-Bowles au fost apanaj pentru sotul ei, Charles. In realitate, printul ar fi vrut sa se insoare cu alta femeie. Este vorba de fosta bona a copiilor, Tiggy Legge-Bourke. „Această fază în viaţa mea este cea mai periculoasă – soţul meu plănuieşte un accident cu maşina mea, defecţiune la frâne şi o rană serioasă la cap, pentru a-şi lăsa calea liberă să se însoare cu Tiggy”, a mai scris Diana, conform ciao.ro. Acest bilet a fost contestat de Lucia Flecha da Lima, una din prietenele Printesei Diana. Femeia sustine ca Printesa inimilor nu se temea pentru viata ei si ca este posibil ca majordomul sa ii fi falsificat scrisul.

Ambasadorul României în SUA, George Maior, a afirmat, referindu-se la declaraţiile unor politicieni români după reacţia Ambasadei SUA privind propunerile de modificare a legilor justiţiei, că declaraţiile "tranşante" strică dialogul dintre cele două părţi şi este "păcat" să intrăm în polemici. "Cred că este important să avem propriile noastre dezbateri şi cred că nimeni nu interferează în propriile noastre dezbateri, dacă suntem inteligenţi şi analizăm lucrurile din acest unghi. (...) Lumea vrea predictibilitate, vrea o legislaţie eficientă, vrea state solide din punctul de vedere al modului în care controlează fenomenul corupţiei şi cred că e în interesul nostru să fim un astfel de stat. Eu cred că numai dialogul poate face partea americană sau partea română să înţeleagă care sunt implicaţiile şi premisele. Strică acest dialog declaraţiile pur şi simplu tranşante de o parte sau chiar de alta. Nu fac bine acestui dialog, iar noi am făcut progrese imense din acest punct de vedere. (...) E păcat la nivel de discurs narativ să intrăm în polemici care nu fac bine niciunei părţi", a spus Maior într-un interviu la TVR 1.

Ambasada SUA îşi manifestă îngrijorarea cu privire la propunerile Ministerului Justiţiei din 23 august de revizuire a sistemului judiciar şi îndeamnă toţi actorii executivi, legislativi şi judiciari din România să colaboreze pentru a continua lupta ţării împotriva corupţiei. "Statele Unite au luat cunoştinţă de propunerile Ministerului Justiţiei din 23 august cu îngrijorare pentru independenţa sistemului judiciar. Îndemnăm toţi actorii executivi, legislativi şi judiciari din România să colaboreze pentru a continua lupta ţării împotriva corupţiei şi pentru a asigura credibilitatea instituţiilor sale", se arată într-un comunicat al Ambasadei SUA transmis marţi Agerpres.

Deputatul PSD Liviu Pleşoianu a solicitat ''expulzarea'' ambasadorului SUA la Bucureşti, Hans Klemm, despre care susţine că s-a amestecat nepermis de mult în activitatea parlamentară şi guvernamentală a României. "Date fiind ingerinţele repetate în treburile interne ale ţării mele, solicit expulzarea de urgenţă a ambasadorului Hans Klemm. Dacă suntem cu adevărat un stat independent şi suveran, dacă ne respectăm Constituţia şi pe noi înşine, nu mai putem tolera amestecul acestui ambasador în activitatea parlamentară şi guvernamentală, precum şi în politica românească în ansamblul ei. Nu e absolut deloc treaba ambasadorului Hans Klemm, aşa cum nu e, în general, treaba niciunui ambasador cum anume hotărâm noi să ne construim propriul cadru legislativ", a scris Pleşoianu, miercuri, pe pagina lui de Facebook.

Judecătoria Sectorului 1 şi-a motivat decizia de condamnare la 5 ani închisoare în cazul lui Flavius Cristian Câmpenau, fiul fostului ministru al Muncii Mariana Câmpeanu, fost director în cadrul Registrului Auto Român (RAR), şi arată că acesta a încălcat numeroase reguli când a decis cumpărarea unui teren pentru construirea unei piste de încercări la preţ supraevaluat şi că nici măcar expertul dispus de instanţă pentru verificări nu a putu ajunge la terenul respectiv din cauza gropilor.

„Deşi inculpatul susţine în declaraţiile date că a respectat procedurile privind achiziţionarea terenului, declaraţiile angajaţilor îl contrazic şi scot la iveală neregulile care aveau loc. Din declaraţia martorei (...) rezultă că procedura de achiziţie nu a fost respectată, că deşi trebuiau întocmite anumite documente, acestea nu erau întocmite corespunzător şi mai mult erau întocmite ulterior. Astfel, la informarea martorei că în cauză nu s-a întocmit un raport de evaluare, i se spune verbal să-l contacteze pe evaluator”, se arată în decizia instanţei.

Judecătorul mai remarcă faptul că „este inexplicabil şi lipsit de logică” cum Flavius Câmpeanu, condamnat alături de complicele său Ovidiu Crăpătureanu, fost director general al RAR, „hotărăsc cumpărarea unui teren pe care se va face o pistă de încercări în funcţie de configurarea terenului şi nu de necesitatea construirii pistei”. Magistratul mai constată că, în timpul procesului, la solicitarea inculpaţilor, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare şi că „expertiza nu a fost efectuată deoarece la data de 07.01.2015, expertul desemnat în cauză a depus o adresă prin care arată că „din cauza vremii nefavorabile nu am putut ajunge la terenul ce face obiectul prezentei cauze, urmând a reface convocarea şi implicit realizarea operaţiunilor de teren necesare întocmirii raportului de expertiză dispus”.

Magistratul notează în motivare şi explicaţiile expertului: „La data de 14.01.2015, expertul desemnat în cauză a depus o adresă prin care arată următoarele: „Dat fiind că la această dată vremea era nefavorabilă adică multă lapoviţă, foarte multă apă pe tarlaua extravilan arabilă, împreună am urcat în maşina marca Dacia Duster aparţinând RAR - ului pe motivul că are tracţiune 4x4 şi că putem ajunge pe drumul de exploatare la terenul în cauză. Am parcurs pe drumul desfundat ce prezenta denivelări adânci şi era foarte alunecos din cauza apei cca 2/3 din distanţă de 2,9 km de la asfalt până la teren. După 2/3 parcurse din drum am oprit şi am identificat de la distanţă terenul în funcţie de liziera pădurii, linia de joasă tensiune şi după planuri, neputând ajunge pentru inspecţia lui. Riscam foarte mult să derapăm”, se consemnează în motivare.

Bayern Munchen

Femeile pot detesta anumite poziţii sexuale care sunt considerate a fi sexy sau indicate în timpul actului sexual. Pentru a menţine viaţa amoroasă a unui cuplu este nevoie de un echilibru al preferinţelor, mai ales că bărbaţii adoră anumite poziţii sexuale care nu sunt deloc agreate de femei.

Doggystyle. Cu siguranţă una dintre cele mai excitante poziţii pentru bărbaţi, poziţia doggy style le permite bărbaţilor să deţină controlul asupra unghiului, frecvenţei şi adâncimii penetrării. Însă, din cauza penetrării foarte profunde, pentru femeie contactul poate fi dureros, penisul ajungând să atingă sau chiar să rănească cervixul, explică Sara Gottfried, medic ginecolog.

Femeia deasupra. Această poziţie este foarte sexy pentru bărbaţi, pentru că partenera se află la conducere, dar şi pentru că îi pot studia atent formele. Când fac dragoste în această poziţie, femeile se gândesc mai mult ca de obicei la modul în care arată. Chiar dacă au o siluetă perfectă, ele nu se pot abţine să se gândească dacă sânii lor sau abdomenul arată bine, dacă nu cumva este vreun detaliu inestetic, care să fie văzut de partener.

Cowgirl inversată. Deşi pare o poziţie aventuroasă şi excitantă, nu este şi una potrivită, deoarece penetrarea este mai dificilă şi mai riscantă, iar pentru femeie poate fi foarte inconfortabilă. De cele mai multe ori, femeile nu pot avea orgasm în această poziţie.

Beneficiile pentru sănătate ale sexului sunt de mare amploare, de la reducerea bolilor respiratorii, la întărirea sistemului imunitar. Însă, relaţiile sexuale regulate mai au un mare atu: te întineresc.

În general, atunci când ne gândim la bărbatul ideal, pentru fiecare femeie caracteristicile sau imaginea acestuia sunt diferite. Cu toate astea, există câteva aspecte care le incită foarte tare pe reprezentantele sexului frumos.

Umerii bine definiţi. Cele mai multe femei recunosc că sunt înnebunite după bărbaţii cu umerii lati şi bine lucraţi la sala de sport. Aceştia sunt irezistibili in ochii femeilor şi sunt semn al puterii şi masculinităţii, scrie click.ro. Reprezentantele sexului frumos consideră că bărbaţii cu umerii bine definiţi sunt sexy şi atrăgători. Aşa că, dragi bărbaţi, nu vă rămâne decât să mergeţi la sala de sport, dacă vreţi ca femeile să se dea în vânt după voi.

Picioarele puternice. De obicei, bărbaţii care fac foarte mult sport au picioarele bine conturate şi puternice. Femeile spun că sunt atrase deoarece vor să simtă forţă atunci când sunt dominate de un bărbat care ştie ce vrea. Cu atât mai mult, bărbatul cu picioarele puternice e prezent in fanteziile multor femei.

Mâinile îngrijite. Femeile se uită cu atenţie la mâinile unui bărbat şi apreciază când acestea sunt curate şi bine întreţinute. Mâinile spun foarte multe despre personalitatea bărbatului şi despre felul în care îşi acordă atenţie. Din acest motiv, este bine ca măcar o dată la două săptămâni, bărbaţii să meargă la un salon pentru a-şi face atât manichiura, cât şi pedichiura.

Potrivit unui sondaj realizat în Marea Britaniem bărbaţii sunt dispuşi să asculte cu atenţie frazele povestirile şi sugestiile soţiilor lor în timpul cinei, în jurul orei 20:15.

"Pentru orice femeie care încearcă să aibă o discuţie serioasă cu partenerul ei de viaţă, găsirea momentului ideal pentru a purta acea conversaţie reprezintă întotdeauna o problemă. Cum să îi faci pe bărbaţi să îţi acorde atenţia lor completă? Răspunsul este unul simplu: aşteptaţi până când el tocmai s-a aşezat la masă", afirmă autorii acestui articol apărut pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.000 de bărbaţi şi femei şi au descoperit că 20:15 reprezintă momentul în care bărbaţii sunt cel mai pregătiţi să asculte ceea ce au de spus soţiile lor. Pe de altă parte, femeile spun că vor să aducă în discuţie un subiect complicat cu 12 ore mai devreme, în jurul orei 08.20.