Posts by reguts

Să zicem pro.

xxxx

 xx

 xxx

welcome

Aș încerca să fac tot ceea ce fac acum.

welcome

La text nu sunt fanul tău,dar la blur da.

Felicitări pentru munca depusă.

La text ce greșești este că nu alegi bine font-ul,în rest lucrezi foarte bine felicitări!

Lucrările sunt bunicele ( blur ).

La text mai ai de lucrat.

Trebuie să progresezi mult dacă vrei să te menții lider GFX

Arheologii care lucrează la mormântul antic din Amphipolis au descoperit în camera funerară osemintele mai multor persoane.

Este vorba de scheletul unei femei, a doi bărbaţi şi a unui nou-născut. Tot aici se află şi rămăşiţele unei alte persoane, care a fost incinerată.

Potrivit Ministerului Grec al Culturii, femeia îngropată aici avea în jur de 60 de ani, iar bărbaţii între 35 şi 45 de ani.

Deşi aceste oase nu au fost atribuite oficial reginei Olimpia şi fiului ei, Alexandru Macedon, vârsta la care ai au murit corespunde cu vârsta persoanelor înhumate aici. Alexandru Macedon a murit la 33 de ani, iar Olimpia la 59 de ani.

Cu toate acestea, istoricii cred că Olimpia şi Alexandru au fost îngropaţi în morminte separate, pentru că au murit la distanţă de 7 ani unul de celălalt.

Situl arheologic de la Amphipolis este cel mai mare sit funerar antic din Grecia şi datează din perioada 300-325 î.e.n., adică din epoca în care rege era Alexandru Macedon.

Potrivit documentelor istorice, Alexandru a murit în anul 323 î.e.n. în Babilon, pe teritoriul actual al Pakistanului, în timpul unei campanii militare. Mama lui, regina Olimpia, a murit în anul 316 î.e.n.

Nimeni nu ştie unde se află mormântul lui Alexandru Macedon, dar istoricii cred că ar putea să se afle în oraşul egiptean Alexandria.

Entuziasmaţi de descoperirea mormântului de la Amphipolis, unii arheologi cred că de fapt aici se află trupul legendarului conducător, sau poate al unor rude sau generali din timpul său.

Arheologii precizează că femeia îngropată aici avea 1,57 metri înălţime, iar bărbaţii 1,62 şi 1,68 metri.

Înălţimea lui Alexandru, estimată de istorici cu ajutorul reprezentărilor artistice ale regelui, era în jur de 1,68 metri.

Cercetătorii vor face mai multe teste, pentru a stabili dacă oamenii îngropaţi erau înrudiţi între ei. Din păcate nu se ştie nimic despre persoana care a fost incinerată.

Sursă: Descoperă.ro

Istoricii aflaţi în căutarea mormântului unuia dintre cei mai mai renumiţi scriitori spanioli, Miguel de Cervantes, au anunţat, luni, că au descoperit sub capela unei biserici din Madrid fragmente dintr-un sicriu pe care sunt gravate iniţialele romancierului, informează Reuters.

La patru secole după moartea creatorului personajului Don Quijote, istoricii şi arheologii spanioli încearcă să localizeze mormântul celebrului scriitor şi speră că o identificare oficială a locului în care acesta a fost îngropat va atrage numeroşi turişti şi "pelerini" culturali.

Cercetătorii au început să folosească un radar de ultimă generaţie, în aprilie 2014, pentru a explora subsolul unei străvechi biserici aflate în centrul Madridului, unde scriitorul a cerut să fie înmormântat.

Luni, oamenii de ştiinţă au anunţat că au descoperit anumite oseminte şi fragmente dintr-un sicriu. Pe unul dintre fragmente, pe două cleme metalice, sunt gravate literele "M" şi "C".

Antropologii şi medicii legişti spanioli îndeamnă însă la prudenţă, insistând asupra faptului că analizele se află deocamdată într-un stadiu incipient.

"Nu putem să confirmăm că l-am descoperit pe Cervantes, nici să garantăm că acesta este sicriul lui Cervantes. Realitatea este aceasta: am găsit un sicriu în stare avansată de deteriorare şi câteva oseminte într-un colţ al criptei", a explicat Francisco Etxeberria într-o conferinţă de presă.

Cel puţin şapte morminte au fost descoperite în subsolul acelei biserici, însă doar două dintre ele au fost deschise deocamdată.

Unul dintre cei mai mari scriitori ai "Secolului de aur" spaniol, Cervantes a murit, sărac, pe 22 aprilie 1616 şi a fost îngropat în ziua următoare, potrivit documentelor epocii, în această biserică aflată lângă o mănăstire, a cărei arhitectură a fost modificată de mai multe ori de atunci.

Mai multe călugăriţe trăiesc în acea mănăstire, inclusă în patrimoniul cultural al Madridului încă din anul 1921, fapt care face dificilă demararea unor săpături arheologice, fără o localizare precisă.

Născut în 1547, în oraşul universitar Alcala de Henares, în apropiere de Madrid, Miguel de Cervantes Saavedra a fost romancier, poet şi dramaturg, fiind considerat un simbol al literaturii spaniole.

Este în primul rând cunoscut ca autor al romanului "El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha" ("hidalgo" este un reprezentant al micii nobilimi), considerat primul roman european modern şi una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii universale, publicat iniţial în două părţi, apărute în 1605, respectiv 1615. Miguel de Cervantes a fost supranumit "Principele ingeniozităţii".

UNESCO a declarat, în 1995, ziua de 23 aprilie - data morţii lui Miguel de Cervantes - Ziua Mondială a Cărţii şi a Drepturilor de Autor.

Sursă: Descoperă.ro

Complexul arhitectural Taj Mahal din India are o vechime de 350 de ani şi continuă să ascundă secrete nebănuite, chiar dacă unele dintre ele par să fie de fapt la vedere.

Un cercetător spune că că a descoperit un detaliu surprinzător: întregul complex a fost construit în aşa fel încât să fie perfect aliniat cu soarele la solstiţiul de iarnă şi de vară.

În momentul în care soarele răsare şi apune în timpul solstiţiilor, el este aliniat cu toate cele patru colţuri ale grădinii de lângă clădirea centrală.

Cine stă chiar în centrul grădinii, în locul în care se unesc cele două alei principale, în ziua solstiţiului, va asista la un spectacol astronomic uimitor, care îi va da impresia că se află cu adevărat în Grădina Raiului.

Vara, soarele va răsări în colţul de nord-est şi va apune în colţul de nord-vest, realizând un cerc perfect deasupra grădinilor.

Iar pe 22 decembrie, soarele va răsări deasupra colţului de sud-est şi va apune în sud-vest.

Descoperirea îi aparţine Ameliei Carolina Sparavigna, de la Departamentul de Şiinţe Aplicate şi Tehnologie din cadrul Institutului Politehnic din Torino.

Ea spune că alinierea a fost concepută pentru a realiza o axă a lumii, axis mundi, care simbolizează axa în jurul căreia se roteşte lumea.

Pentru observaţie, cercetătoarea a analizat imagini din satelit. Deocamdată nu ştie motivul pentru care arhitecţii au dorit această aliniere în funcţie de solstiţiu.

Grădinile simbolizează Grădina Edenului, iar cele patru colţuri reprezintă cele patru colţuri ale lumii, spune Sparavigna.

Complexul Taj Mahal a fost construit în perioada 1632-1648 de împăratul mogul Shah Jahan, în amintirea soţiei sale, Mumtaz Mahal.

Mausoleul de marmură şi anexele se întind pe 17 hectare, cuprinzând o casă de oaspeţi, o moschee, o curte exterioară şi o colonadă.

Clădirea principală este considerată o capodoperă a construcţiei simetrice.

Sursă: Descoperă.ro

Examinarea unor oseminte fosilizate, descoperite în Rusia, la sud de Munţii Ural, a permis identificarea unei noi specii de reptilă marină, care a trăit în urmă cu 70 milioane de ani, a anunţat joi un paleontolog rus, citat de 20minutes.fr.

"Această descoperire este primordială, pentru că osemintele, dintre care multe sunt într-o stare relativ bună de conservare, indică faptul că este vorba de un specimen unic", a declarat Vladimir Efimov, preşedintele Societăţii ruse de paleontologie din regiunea Ulianovsk.

Găsite în regiunea Orenburg, rămăşiţele fosilizate au permis "descoperirea unei noi specii, unice şi încă necunoscute de oamenii de ştiinţă", a precizat Julien Benoit, cercetător la Universitatea Montpellier 2, specialist în paleontologie.

Rămăşiţele fosilizate ale reptilei marine au fost descoperite în 2012 de elevii care făceau parte dintr-un club al tinerilor geologi din regiunea Orenburg, care au dezgropat ei înşişi o parte dintre oseminte, înainte de sosirea la faţa locului a unei echipe de cercetători.

Studiul osemintelor ar putea conduce la noi descoperiri despre evoluţia speciilor şi mediul înconjurător din cretacic, a precizat Vladimir Efimov.

Oamenii de ştiinţă ruşi intenţionează să denumească noua specie "Polycotylus Sopotsko", după numele directoarei clubului de tineri geologi care au făcut descoperirea.

Sursă: Descoperă.ro

Mai multe lingouri dintr-un metal misterios, care ar putea să provină din Atlantida, au fost descoperite pe fundul Mării Mediterane, în largul coastelor Siciliei, informează maxisciences.com.

Uneori este nevoie de o simplă descoperire arheologică pentru a relansa o legendă. Cu ocazia unei expediţii ştiinţifice submarine în largul Siciliei, arheologii italieni au descoperit 39 de lingouri dintr-un metal misterios.

Analizele efectuate asupra acestor vestigii sugerează faptul că ar putea fi vorba de legendarul oricalc, asociat în textele antice cu mitul Atlantidei.

Descris în numeroase texte antice, acest metal rar ar proveni, potrivit filosofului grec Platon, de pe legendara insulă Atlantida.

În total, 39 de lingouri în formă dreptunghiulară au fost aduse la suprafaţă. Ele au fost găsite în jurul unei epave care s-a scufundat în ape puţin adânci, la 300 de metri distanţă de portul din oraşul italian Gela.

Ambarcaţiunea ar fi eşuat în urmă cu aproape 2.600 de ani şi a fost descoperită în 1988 la o adâncime de doar câţiva metri. Potrivit arheologilor, corabia provenea din Grecia sau din Asia Mică şi se îndrepta spre Sicilia.

Corabia transporta la bordul ei acest metal, care era utilizat ca ornament, în momentul în care, prinsă într-o furtună puternică, s-a scufundat cu preţioasa încărcătură.

Epava găsită lângă coasta Siciliei    

Lingourile reprezintă o descoperire importantă, pentru că niciodată o cantitate atât de mare de oricalc nu a fost găsită în acelaşi loc.

Potrivit lui Sebastiano Tusa, arheolog la Oficiul Maritim din Sicilia, descoperirea "deschide importante perspective pentru cercetări ştiinţifice şi studierea străvechilor rute de aprovizionare cu metale din Mediterana antică".

"Cunoşteam oricalcul graţie textelor străvechi şi câtorva obiecte decorative", a precizat într-un comunicat acelaşi cercetător.

Textele scrise în trecut permit într-adevăr oamenilor de ştiinţă să îşi facă o idee despre acest metal misterios, chiar dacă originea şi compoziţia lui fac în continuare obiectul unor dezbateri aprinse.

Un aliaj între aramă şi zinc, potrivit istoricilor, oricalcul este un metal care seamănă cu alama, fabricat pe bază de zinc, cărbune şi aramă.

Lingourile descoperite recent au fost supuse unei analize de fluorescenţă cu raze X. Rezultatele experimentului au indicat un procent de 75-80% de aramă, 15-20% de zinc, dar şi urme infime de nichel, plumb şi fier.

Această caracteristică i-a determinat pe cercetători să creadă că au de-a face cu oricalc.

Bucăţile de metal descoperite pe epavă   

"Descoperirea confirmă faptul că, la un secol după ce a fost înfiinţat, Gela devenise un oraş bogat, cu artizani specializaţi în producţia de artefacte preţioase", a explicat acelaşi cercetător italian, citat de Discovery News.

Astfel, lingourile erau în mod sigur destinate comerţului şi fabricării de noi produse. Specialiştii avertizează însă în privinţa concluziilor pripite. Lingourile nu constituie o dovadă a existenţei Atlantidei, au subliniat arheologii italieni.

"Descoperirea lingourilor a fost asociată cu Atlantida, pentru că, în «Critias», Platon menţionează metalul, ca fiind prezent pe continentul misterios şi folosit pentru decorarea templului lui Poseidon", a spus Sebastiano Tusa.

Alţi cercetători evocă posibilitatea unui metal care ar reprezenta un amestec de alamă, aramă şi zinc, fără însă ca acesta să fie oricalc.

În ceea ce îi priveşte, profesorul Tusa şi colegii săi intenţionează să îşi continue cercetările din jurul epavei, în speranţa de a găsi şi alte vestigii la fel de importante ca lingourile descoperite recent.

Astfel de descoperiri permit oamenilor de ştiinţă să afle mai multe informaţii despre istoria Siciliei şi, mai ales, despre economia şi artizanatul din această regiune.

Atlantida ("Insula lui Atlas", în limba greacă) este numele unei insule legendare, menţionată pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, "Timaios" şi "Critias".

În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă (sau continent) aflată dincolo de Coloanele lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest.

După o încercare eşuată de invadare a Atenei, Atlantida s-ar fi scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9500 î.e.n.).

Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din Antichitate, dar a fost de obicei respinsă de comunitatea ştiinţifică.

Puţin cunoscută în Evul Mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice la filme, seriale TV şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.

Sursă: Descoperă.ro

welcome