Istoria unirii Basarabiei cu regatul României începe oficial 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) și se încheie pe 28 iunie 1940, când Rusia anexează din nou Basarabia, în urma pactului Ribbentrop-Molotov.
Însă, încă din aprilie 1917, reprezentanţi ai românilor basarabeni s-au întrunit pentru a vota o moţiune prin care se cerea autonomia administrativă, economică şi religioasă a Basarabiei. Astfel, se dorea o republică moldovenească autonomă, în cadrul statului federativ rus, în contextul destrămării imperiului țarist.
În18 aprilie/1 mai 1917 a avut loc la Odesa o mare adunare populară, la care au participat peste 10.000 de persoane și ulterior, la Chișinău s-a desfășurat un congres al preoților și învățătorilor, unde s-a cerut un mitropolit român, autonomie și formă de guvernământ proprie.
Tot în aprilie se înființează Partidul Național Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu, cu concursul fruntaşilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Hertza şi a transilvăneanului Onisifor Ghibu, al cărui obiectiv era cel de coordonare al mișcării de autodeterminare și în programul căruia se prevedea ca Basarabia să își „cârmuiască singură viaţa ei dinăuntru ţinând seama de drepturile naţionale al tuturor locuitorilor ei”.
În luna august a aceluiași an s-a înființat Partidul Naţional Ţărănesc din Basarabia, cu un program social-economic destinat ţărănimii.
Un moment critic s-a înregistrat în vara lui 1917, după constituirea Ucrainei ca republică independentă de Rusia, când Rada de la Kiev a revendicat Basarabia.
Între 8/21 şi 14/27 septembrie 1917 a avut loc la Kiev Congresul Popoarelor din Rusia, unde s-a statuat dreptul la autodeterminare al tuturor popoarelor din fostul imperiu și unde Basarabia a participat cu o delegație de șase membri.
La Chișinău a avut loc o tentativă nereușită de organizare a unui congres militar moldovenesc, guvernul revoluțioar rus refuzând să aprobe reuniunea. S-a luat în considerare impunerea autodeterminării pe cale „revoluționară” și se decide convocarea congresului Ostaşilor Moldoveni la Chişinău 20 octombrie/2 noiembrie 1917.
La acest congres au participat 989 delegaţi, ofiţeri români şi circa 200.000 de militari, adunarea asumându-și rolul de reprezentativitate pentru întreaga Basarabie și luăndu-și dreptul de proclamare a autonomiei politice și administrative, în baza principiului autodeterminării şi a considerentelor de cultură, naţionalitate şi istorie proprie.
De asemenea, congresul a decis convocarea Sfatului Ţării, în calitate de adunare aleasă şi reprezentativă.În urma alegerilor pentru reprezentanții în Sfatul Țării au fost aleși 150 de deputați, forul începându-și activitatea la 21 noiembrie/decembrie 1917. Primul președinte al Sfatului Țării a fost ales în unanimitate Ion Inculeț.
La 25 septembrie/8 octombrie 1917, Sfatul Ţării proclama autonomia Basarabiei.
Succesiv, la 2/15 decembrie 1917, s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească, ca stat federativ legat de Rusia. Noua entitate era condusă de un „Consiliu al Directorilor” al cărui lider era Petre Erhan.
După preluarea puterii de către bolșevici în Rusia, la 24 ianuarie 1918 se decide declararea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Preşedintele republicii a fost ales Ion Inculeţ, iar şeful guvernului devine doctorul Daniel Ciugureanu.
Pe fondul unei stări de anarhie întreținută de bolșevici , a reținerii de către aceștia a unor deputați din Sfatul Țării, la cererea Consiliului Directorilor, guvernul Brătianu trimite peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie.
La 13/26 ianuarie 1918, armata română, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău şi a restabilit ordinea. Unităţile bolşevice s-a retras la Tighina, fără a opune rezistenţă și sunt neutralizate pe 7 februarie.
La 25 februarie/5 martie s-a semnat Protocolul de la Buftea, care prelungea cu 14 zile armistiţiul cu Puterile Centrale.
În luna martie s-a conturat evident soluția de unire a Basarabiei cu România ca unică alternativă pentru Republica Democratică Moldovenească, mai ales că Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni pentru anexarea unor părţi ale Basarabiei, precum Ţinutul Hotinului şi Cetatea Albă.
S-a decis ca unirea să se facă în urma unei deliberări în Sfatul Țării. În 27 martie 1918 s-a deschis şedinţa Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preşedintele Ion Inculeţ şi prim-minstrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. Unirea se aprobă cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri.
Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România
La 28 octombrie 1920 România a semnatat tratatul de la Paris cu Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia care prevedea: „Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată; Considerând că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România”, părţile contractante recunoşteau „suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest hotar”.
După 22 de ani, în anul 1940, efectele unirii au fost anulate, când în urma pactului secret Ribbentrop-Molotov, Rusia sovietică a anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.
Personalități ale Unirii
-Vasile Stroescu – primul președinte al Partidului Național Moldovenesc
-Pantelimon Halippa sau Pan Halippa – publicist şi om politic basarabean. A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918. A fost ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
-Paul Gore sau Pavel – istoric român basarabean, membru de onoare (1919) al Academiei Române, preşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc.
– Onisfor Ghibu – profesor de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române, politician.
– Vladimir Hertza – jurist și politician, primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918.
– Teofil Ioncu – politician, membru al Sfatului Țării.
-Gherman Pântea – director general al apărării în guvernul Basarabiei, membru al Sfatului Țării, primar al orașului Chișinău și primar general al Odesei.
– Ion Inculeț – președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular al Academiei Române.
-Petre Erhan – președintele Consiliului Directorilor al Republicii Democratice Moldoveneăti.
– Daniel Ciugureanu – medic, politician, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne ale României Mari.
– generalul Ernest Broșteanu
– Constantin Stere – politician, jurist, scriitor.
-Alexandru Marghiloman – prim-ministru al României în 2018.
