Posts by aLinDev

:respins:

Motiv:Regulament 4. Pentru, a face o cerere unui "Plugin", trebuie sa aveti minim "30" de posturi pe forum. Trebuie si sa respecti model de postare topic.  

ATENTIE: Cine mai posteaza topicuri de exmplu cum face el primeste respins pe loc !

Link model de postare: http://ECILA.ro/forum/index.php/topic/33603-model-cerere-plugin-update/

Link regulament:  http://ECILA.ro/forum/index.php/topic/36881-regulament-cerere-plugin-official/

  :tc: .

Mihai Bendeac a realizat un sketch în cadrul show-ului de comedie "În puii mei", de la Antena 1, în care l-a imitat pe Ovidiu Popescu, mijlocașul de la FCSB, care a fost poreclit "Lampard" de Gigi Becali.

Actorul l-a pus pe personaj în ipostaza de a fi pe băncile școlii și de a fi luat la întrebări de profesorul de geografie. Sketchul poate fi urmărit mai jos.

De-a lungul timpului, Mihai Bendeac a mai imitat personaje din fotbalul românesc precum Gigi Becali, Anghel Iordănescu, Victor Pițurcă, Mircea Lucescu, Gică Hagi sau Ilie Dumitrescu.

RAI Sport susține că decesul căpitanului Fiorentinei nu ar fi consecința unui stop cardiac. ”După poziția în care a fost găsit corpul fără viață, moartea ar fi putut fi cauzată de o problemă la creier”.

Stop-cardiorespirator în somn la doar 31 de ani? Conform specialiștilor în medicină, un astfel de caz survine la sportivii de performanță cu o incidență de unu la 100.000. Davide Astori a murit însă și nimic nu prevestea tragedia.

Duminică, Procuratura din Udine a anunțat că decesul s-a produs din cauze naturale, numai că azi RAI Sport a lansat o altă ipoteză: atacul cerebral!

"După poziția în care a fost găsit în patul camerei de hotel corpul fără viață, moartea ar fi putut fi cauzată de o problemă la creier și nu la inimă. Autopsia și examenele medico-legale ulterioare vor clarifica însă, cu certitudine, motivul morții căpitanului Fiorentinei", scriu italienii.

Pe 5 martie 2014, Răzvan Burleanu câştiga cel mai important post din fotbalul românesc, însă radiografia campaniei de atunci arată că aproape toate promisiunile pe care le-a făcut nu au fost respectate.

Ioan Andone (57 de ani) a antrenat-o ultima dată pe Dinamo în sezonul trecut, iar acum spune că e gata să revină în fotbal, dar nu ca antrenor.

"Mă văd manager general undeva. Vom vedea unde. Bineînțeles că poate fi în fotbalul românesc. Am așa în cap mai multe idei, am niște discuții, vom vedea ce va fi", a spus Andone la Pro X.

Ioan Andone spune însă că nu se gândește la o revenire la Dinamo: "Nu se pune problema, nu aș fi stat la discuții. Nu sunt eu în momentul ăsta de Dinamo. Nici anul trecut nu am fost. Nu am analizat corect șansele pe care le aveam pentru câștigarea titlului. Nu am analizat anturajul cu care lucram. Nu aveam de unde să știu care sunt oamenii din club.

Citește și: Dezvăluiri halucinante ale lui Ioan Andone: "Îl bârfeau pe Bratu dimineața la cafea. L-au dat afară de la Divizia C, să vezi ce spuneau despre el"

Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova Mircea Cosma şi fiul său, fostul deputat PSD Vlad Cosma, află în 22 martie sentinţa în dosarul în care sunt acuzaţi că au primit un milion de euro de la oameni de afaceri interesaţi să obţină contracte cu statul. În primă instanţă  Mircea Cosma a primit opt ani de închisoare, iar Vlad Cosma cinci. Decizia, care era programată pentru astăzi, a fost amânată.

La ultimul termen, apărarea a cerut achitare, susţinând că probele cele mai importate ale procurorilor au fost manipulate.

„Nu îmi este teamă de nimic. Adevărul va ieşi la iveală”, spunea Vlad Cosma luna trecută.

Adevărul, aşa cum îl vede fostul deputat PSD Vlad Cosma ar însemna anularea condamnării la cinci ani de închisoare pentru el şi opt pentru tatăl lui. Un aranjament grosolan orchestrat de procurorii DNA, spune fostul șef al județului Prahova, care nu a avut nimic de adăugat la varianta fiului său.

Dacă tatăl a tăcut, fiica fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova a continuat atacul început împotriva procurorilor anticorupţie, pe care îi acuză că au fabricat probe. Andreea Cosma, parlamentar social-democrat, are propria versiune asupra anchetelor care îi vizează familia. Tatăl şi fratele ei au câte două dosare de corupţie. Ea are doar unul şi aceeaşi explicaţie.

„Nu înţelegeţi că la DNA la Ploieşti e aşa: ori te ard pe tine ori îl ard pe celălalt. Adică e simplu. Acolo e cu paradeală la cetăţeni”, spunea deputatul Andreea Cosma, la 19 februarie.

În sala de judecată, Andreea Cosma nu a vorbit, a plâns însă când a luat cuvântul tatăl său.

„Să vină nimeni, nimeni, să își bată joc de familia mea, de copiii mei, nu se poate accepta într-o societate pe care noi am pornit-o cu arma în mână. Până atunci, accept scuzele oricui pentru lucruri de nepermis pentru o persoana de vârsta mea. Nu am primit și nu am cerut de la nimeni în viața mea niciun ban. Nu accept să mi se spună eu, cetățean de onoare al peste 100 de localități, că am făcut ceva”, a declarat Mircea Cosma.

- De ce aţi plâns azi în sală?

- Pentru că am suferit patru ani din cauza procurorului Negulescu, procurorului Onea şi procuroarei Diaconu, care a făcut acest dosar, a spus Andreea Cosma.

Vlad Cosma şi-a susţinut şi el nevinovăţia şi a jucat cartea probelor fabricate.

„Mă consider nevinovat. Toți cei audiați de dumneavoastră au declarat, când au scăpat de constrângeri, că nu am cerut nimic și nu am promis să intervin la nimeni. Nu vreau să reiau povestea despre cum un fost procuror a luat decizia să mă paradească”, a spus fostul deputat.

Pe de altă parte, procurorul de şedinţă a explicat, în instanţă, că stick-ul pe care apărarea spune că, în realitate, era doar muzică, nu şi probe, ar fi fost expertizat de specialişti din cadrul SRI, care au reuşit să recupereze documente şterse între timp, documente care dovedesc că aproape un milion de euro ar fi ajuns la Mircea şi Vlad Cosma, comisioane plătite de oameni de afaceri interesaţi să obţină contracte de deszăpezire şi reparare a unor drumuri judeţene din Prahova.

De unde vine denumirea de Android și când a fost lansat primul telefon cu Android, în rândurile ce urmează.

1.Sistemul de operare Android nu a fost inițial destinat pentru telefonul mobil ci a fost dezvoltat ca platformă pentru camerele foto digitale?

2.Toate versiunile Android – mai puțin 1.0 (Astro) și 1.1 (Bender) au denumiri de...dulciuri, cum ar fi  Jelly Bean, Marshmellow, Nougat, Oreo și au fost lansate în ordine alfabetică?

3.Primul smartphone cu sistem de operare Android a fost HTC Dream sau T-Mobile G1?

4.Andy Rubin, unul dintre cofondatorii Android Inc. este cel care a ales numele Android, care era și propria poreclă?

5.Android Google Play are peste 48 de miliarde de aplicații?

6.Majoritatea aplicațiilor Android sunt gratuite, iar o medie a celor care sunt contra cost ajunge la 0.06 USD?

7.Sistemul de operare Android a fost inițial dezvoltat de compania Android Inc. în 2004, fiind cumpărată apoi de Google în 2005 pentru suma de 50 de milioane de dolari?

8.Google a lansat oficial sistemul de operare Android în 2007?

9.Google Maps calculează traficul prin urmărirea vitezei cu care „circulă” device-urile Android pe anumite rute?

10.Prima tabletă cu sistem de operare Android a fost Samsung Galaxy Tab?

Stelele sunt mingi strălucitoare formate din gaz sau plasmă care sunt ținute împreună de gravitație. Aceeași forță care ne ține pe fiecare dintre noi pe Pământ, ține de asemenea și stelele împreună. Soarele este un exemplu de stea galbenă. De fapt, fiecare stea pe care o vedem pe cer este un soare. Însă, foarte îndepărtat.

Cum se formează stelele?

Stele formate din nori reci de praf și gaze în spațiu se numesc nebuloase. Pentru că norii sunt foarte reci, mult mai reci decât oriunde pe Pământ, atomii se adună împreună și gazele formează aglomerări strânse numite protostele.

Pe măsură ce gravitatea atrage mai multe gaze mai aproape, protostelele încep să se rotească.

La fel cum tălpile încep să se încălzească atunci când le frecăm de covor, rotirea protostelelor determină atomii de gaz să se frece unii de alții. Acest lucru creează fricțiune sau energie termică.

Rotirea face, de asemenea, că elementele mai grele să se deplaseze în centrul protostelelor, făcându-le mai dense.

Astfel se formează o stea.

Cum strălucesc stelele?

Stelele au o gravitație intensă care împinge în mod constant spre interior.  Această gravitație face ca miezul dens al stelei să se încălzească și stabilește etapa de fuziune nucleară care va avea loc.

Timpul trece mai repede pentru față decât pentru picioare (presupunând că stai în picioare). Teoria relativității a lui Einstein spune că cu cât ești mai aproape de centrul Pământului, cu atât trece timpul mai  greu – și acest lucru a fost măsurat. Pe vârful Muntelui Everest un an este cu 15 microsecunde mai scurt decât la nivelul mării.

Ceea ce considerăm mulți dintre noi că fiind o zi, atât cât durează mișcarea de rotație a Pământului, nu înseamnă 24 de ore.  O zi înseamnă 23 de ore, 56 de minute și 4.2 secunde. Motivul: în fiecare zi Pământul se mișcă mai repede pe orbită în jurul soarelui, iar schimbarea poziției sale prelungește ușor ziua.

Pe planetă Mercur o zi durează doi ani.

Pentru că durează ceva timp ca lumina să ajungă la noi, tot ceea ce vedem este în trecut. Soarele pe care îl vezi când te uiți pe fereastră are 8 minute și 20 de secunde “vechime”.

Timpul trece mai ușor cu cât te miști mai repede.

Universul are o vârstă de 13.8 milioane de ani.

Cel mai vechi obiect de pe Pământ are 4.4 milioane de ani și este un cristal, zirconiu, care a fost găsit în Jack Hills, Australia. Acesta este cu 160 de milioane de ani mai “tânăr” decât Pământul.

În medie șoarecii trăiesc 3 ani, puii 10 ani, pisicile 21 de ani, caii pot atinge vârsta de 40 de ani, elefanții ajung și la 70 de ani, țestoasagigant trăiește 150 de ani și balenele 200 de ani.

Cum s-a realizat Mica Unire de la 24 ianuarie 1859

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Albă Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.

Unirea Principatelor Române s-a făcut sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternică apropiere culturală și economică între cele două țări.

În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate la dată de 5 ianuarie 1859, în Moldova, că reprezentantul „Partidei Naționale”. Ulterior,  deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, în cadrul unei ședințe secrete a Adunării, această fiind acceptată în unanimitate.

Poartă Otomană și Austria au considerat evenimentul petrecut la 24 ianuarie 1859 o încălcare a Convenției de la Paris. Cu toate acestea, în textul Convenţiei din 1858 nu s-a prevăzut ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, astfel a realizat unirea politică în anul 1862.

După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Principatele Unite primesc în mod oficial numele de România, abia prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866 deoarece pe data de 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România. În acest fel s-a creat actualul stat.

Oamenii nu pot vedea fiecare culoare din spectrul electromagnetic. Nu putem vedea microundele, razele X sau undele radio, însă știm că acestea există.

Culorile curcubeului sunt de fiecare dată în aceeași ordine: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet.

Albul este o combinație de mai multe culori. Când vedem alb, toate culorile de undă sunt reflectate. Niciuna nu este absorbită.

Negrul este opusul albului. Toate culorile sunt absorbite. Nimic nu se reflectă.

Roșu, portocaliu și galben sunt culori calde, iar violet și verde sunt culori reci. Despre verde se spune că este cea mai neutră culoare.

Culorile primare sunt albastru, roșu și galben. Culorile secundare sunt portocaliu, verde și mov.

Culorile terțe sunt portocaliu-roșu, portocaliu-galben, galben-verde, albastru-mov și roșu-mov.

Ochiul uman poate vedea aproximativ șapte milioane de culori diferite.

Mulți oameni pot vedea culorile clar, însă sunt personae care nu disting deloc culorile.

Culorile exprimă emoții. Roșu este considerată culoarea furiei, a dragostei sau a puterii. Albastru este culoarea armoniei, a păcii și a protecției. Verdele exprimă speranța, evoluția și natura. Galbenul este asociat cu optimismul și fericirea.

Conform studiilor făcute se pare că albastru este cea mai populară culoare.

Doar 2% dintre oamenii de pe planetă au ochii verzi.

Cercetătorii au descoperit că femeile pot vedea mai multe nuanțe de roșu și portocaliu decât bărbații.

Unii oameni spun că culorile le afectează starea de spirit și chiar pofta de mâncare.

Suntem în era vitezei iar munca pe calculator ne acaparează viața. Până la un punct, internet-ul are părțile lui bune, însă atunci când depășim măsura, ne poate aduce grave probleme de sănătate.

Afectează sistemul imunitar

Potrivit ultimelor studii, un procent de 30% dintre cei care stau pe Internet se îmbolnăvesc mult mai des de gripă și răceală. Și asta pentru că se produc fluctuații ale nivelului de cortizol, un hormon care afectează sistemul imunitar. Și asta nu e tot. Cei ahtiați după internet ajung să sufere de stres și depresie, dacă nu sunt online.

Vă îndepărtează de prieteni

Cu siguranță că nu v-ați gândit niciodată că atâta vreme cât sunteți conectați tot timpul la internet, există posibilitatea să nu mai puteți face față atâtor informații.

Mai mult, pentru că prietenii dumneavoastră postează lucruri referitoare la starea lor sufletească și lucruri care li s-au întâmplat, trăiți cu impresia că sunteți conectați cu ei, când de fapt vă îndepărtați mai mult decât ați crede. Un alt lucru grav este că prea mult internet dăunează somnului.

Telefonul afectează ochii și creierul

Nici cu telefonul mobil nu e de glumit, mai ales dacă îl folosim înainte de a merge să dormim. Specialiștii afirmă că lumina albastră a acestuia afecteză melatonina, hormonul somnului, crește ritmul cicardian și provoacă insomnia.

Conform dicţionarului explicativ, nasul este un organ al corpului omenesc ce serveşte la respiraţie şi la detectarea mirosului.

Respiraţia este funcţia primordială a unui corp, fie uman, fie de origine animală, plante sau microorganisme. Nicio vietate nu poate trăi fără să respire oxigen, cu excepţia unor microorganisme care sunt anaerobe. Prin urmare, importanţa unei respiraţii corecte nu are nevoie de demonstraţii în plus. Organul care face posibilă intrarea oxigenului în corp este nasul.

Evident, nu minimalizăm în nici un fel importanţa vitală a întregului aparat respirator, adică a plămânilor şi organelor care ajută la funcţionarea lor. Ne ocupăm, deci, doar de partea prin care intră oxigenul în corpul nostru.

Respirăm prin nas, deci lăsăm să intre în noi energia aerului, a suflului, simbolizat prin Cer. Nivelul de asimilare a energiilor este deci mai „fin” decât cel al gurii, dar el se află în strânsă relaţie cu aceasta prin miros, care este asociat cu gustul. Asocierea dintre cele două simţuri, adică al gustului şi mirosului, este la fel de importantă ca a celor doi ochi.

Problemele nasului ne duc cu gândul la temerile noastre

Suferinţele nasului sunt legate de o anumită frică, o teamă profundă de a lăsa să intre în corpul nostru dimensiunile delicate ale vieţii, atât în raport cu noi înşine, cât şi în raport cu ceilalţi. Vorbim, deci, despre relaţia cu intimitatea noastră, cu identitatea, vorbim, aşadar, despre acceptarea unui anumit tip de informaţii subtile care ne „invadează” pacea lăuntrică.

Sunt greu de detectat aceste disfuncţionalităţi, însă, odată cu experienţe neplăcute legate de funcţionarea corectă a nasului, ele ni se pot revela în momentele de meditaţie. Pur şi simplu, primim informaţii din „neant”, deosebit de importante. Trebuie să le percepem şi să le înţelegem.

Ce anume nu putem accepta sau ce nu mai putem simţi? Mirosurile grele, toxice, de mucegai, de excremente, de multe alte lucruri urât mirositoare… Dar parfumul unei flori îl mai putem simţi? Ce este urât în viaţa noastră, ce anume ne dă senzaţia de învechit sau putrezit?

Nu cumva suntem depăşiţi de vremea pe care o trăim, nu cumva trecutul încă ne apasă umerii, fără să lase libertate vieţii care urmează? Poate că avem şi gânduri de răzbunare pentru ceea ce s-a întâmplat cândva…

Sunt multe întrebări şi mai multe răspunsuri, însă tot ceea ce sădim aia şi culegem. Dacă lăsăm trecutul să plece, odată cu el, vor pleca şi convingerile distructive. Începând să cultivăm gânduri armonioase, de pace, de linişte, de iubire pentru noi înşine şi pentru ceilalţi, lucrurile reintră în normal.

Cum spunea Charles Beaudelaire în „Les fleurs du mal”, repulsia şi suferinţa trebuie să devină pentru fiecare dintre noi, un exerciţiu spiritual de fiecare zi.

Prima pagină › Descopera in Romania

vezi toate articolele din Descopera in Romania › Descopera in Romania

Origini, legende şi tradiţii ale Mărţişorului. După cât timp trebuie să renunţăm la "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului''

Trimite pe emailOana Bujor | 03.01.2018 | ● Vizualizări: 1480

Mărţişorul considerat vestitorul primăverii este un mic obiect prins cu un şnur alb cu roşu ce este oferit în prima zi a lunii martie persoanelor dragi. Cuvântul „mărţişor” are origini latine şi este numele popular al lunii martie.

În vremea geto-dacilor, anul nou începea pe 1 martie, mărţişorul era oferit în prima zi a anului fiind considerat un talisman ce avea o putere magică prin care îi proteja pe cei ce îl purtau. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Primele mărţişoare descoperite în urma săpăturilor arheologice erau reprezentate de pietre de rău vopsite în alb şi roşu ce erau înşirate pe o aţă.Conform surselor istorice, practica ar fi mai veche de 8.000 de ani. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.

Romanii sărbătoreau pe 1 martie ''Matronalia'' perioadă în care se desfăşurau serbările lui Marte, considerat zeul naturii, al primăverii şi al agriculturii. Aceleaşi trăsături sunt atribuite şi zeului tracilor Marsyas Silen, el este considerat inventatorul fluierului şi al sărbătorilor primăverii. În această perioadă talismanele norocoase sau mărţişoarele erau purtate la gât. 

Sărbătorii îi sunt atribuite şi nenumărate legende. Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor".

Conform unui alt mit ce are bazele în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie primăvara iese la marginea pădurii şi vede cum dintr-o tufă de porumbari răsare un ghiocel. Iarna a chemat, însă, vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat, dar Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.  Într-o altă legendă se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

În timp, sărbătoarea s-a răspândit în toate zonele României, mărţişorul fiind consemnat prima dată de către boierul Iordache Golescu, la începutul secolului XIX, care susţinea că mărţişorul este "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate". O altă sursă istorică o regăsim în ''Sărbătorile la români'' (1898) a folcloristului Simion Florea Marian. Autorul notează că  în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ.

Iniţial, fetele erau cele care purtau la gât monezi de argint legate de un şnur împletit. Conform legendei, cele ce îl purtau se împrieteneau cu Soarele. Tot în aceeaşi perioadă mărţişorul era purtat şi de către bărbaţi, la mână sau la gât, pentru a le aduce sănătate şi recolte bogate în următorul an agricol. 

În trecut, fetele şi copii din Moldova şi Bucovina purtau moneda de aur sau argint la gât timp de 12 zile apoi şi-o prindeau în păr până înflorea primul arbore sau până soseau primele berze. O altă tradiţie de 1 Martie spune că fetele tinere nemăritate trebuie să se spele pe faţă cu apă  de pe frunzele copacilor sau cu zăpadă pentru a avea sănătate şi pentru a-şi găsi ursitul. În prezent, în Bucovina, băieţii sunt cei care primesc mărţişoare de la fete.

În prezent, tradiţia spune că mărţişorul se poartă timp de 12 zile după care se agaţă într-un arbore tânăr. Dacă pomului îi va merge bine, şi cel ce a legat aţa va avea un an bun. În alte zone ale României sunt aşteptate sosirea berzelor, şnurul este aruncat după păsări şi este rostită fraza: "Na-ti negretele/ Si da-mi albetele!"  În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.

La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele. Conform ritualului, scoaterea mărţişorului reprezintă tranziţia dintre sfârşitul iernii şi începrea noului anotimp. 

Din decembrie 2017, mărţişorul a fost inclus în lista  patrimoniul material UNESCO. Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia sau Grecia.

Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are rădăcinile în tradiţiile dace şi în credinţa într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi începutul primăverii.

Dragobete, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă, informează Mediafax

Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană numită năvalnic de Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

În lumea satului românesc, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autorul volumului "Zile şi mituri". Probabil că, în vechime, 24 februarie însemna începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

În ziua respectivă, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau şi începeau să-şi construiască cuiburile. Despre "păsările" neînsoţite la Dragobete ştia toată lumea că rămân singure şi fără pui până în aceeaşi zi a anului viitor.

După modelul zburătoarelor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară.

În sudul României (Mehedinţi), fata se întorcea în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. Din zăpada netopită fetele strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe - zăpada zânelor -, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea în care urmau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

În această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: "Dragobetele sărută fetele". Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Steaua acestui flăcău, a cărui evocare acţiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a început să apună în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Într-un fel, Dragobetele a fost şi el o victimă a comunismului. După Revoluţie, locul lui a fost luat treptat de Sfântul Valentin, care a fost importat din lumea occidentală şi care este sărbătorit conştiincios pe 14 februarie. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş şi neastâmpărat.

Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are rădăcinile în tradiţiile dace şi în credinţa într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi începutul primăverii.

Dragobete, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă, informează Mediafax

Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană numită năvalnic de Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

În lumea satului românesc, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autorul volumului "Zile şi mituri". Probabil că, în vechime, 24 februarie însemna începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

În ziua respectivă, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau şi începeau să-şi construiască cuiburile. Despre "păsările" neînsoţite la Dragobete ştia toată lumea că rămân singure şi fără pui până în aceeaşi zi a anului viitor.

După modelul zburătoarelor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară.

În sudul României (Mehedinţi), fata se întorcea în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. Din zăpada netopită fetele strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe - zăpada zânelor -, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea în care urmau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

În această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: "Dragobetele sărută fetele". Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Steaua acestui flăcău, a cărui evocare acţiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a început să apună în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Într-un fel, Dragobetele a fost şi el o victimă a comunismului. După Revoluţie, locul lui a fost luat treptat de Sfântul Valentin, care a fost importat din lumea occidentală şi care este sărbătorit conştiincios pe 14 februarie. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş şi neastâmpărat.

Prima pagină › Stiinta

vezi toate articolele din Stiinta › Stiinta

Cercetătorii au descoperit mecanismul cerebral care îl face pe supraomul Wim Hof să reziste la frig. Implicaţiile sunt majore

Trimite pe emailAlexandru Voiculescu | 03.05.2018 | ● Vizualizări: 2936

„Omul gheţii”, aventurierul olandez Wim Hof, a stabilit unele recorduri impresionante în ceea ce priveşte rezistenţa la frig, o abilitate atribuită unei tehnici dezvoltate chiar de el care presupune meditaţie şi exerciţii de respiraţie. Acum, un grup de cercetători de la Wayne State University a analizat în premieră ce se întâmplă în creierul acestuia, scoţând la iveală detalii surprinzătoare.

Timp de trei zile, cercetătorii Otto Muzik şi Vaibhav Diwadkar au studiat creierul lui Hof şi funcţiile corpului acestuia, utilizând două tehnici distincte, RMN (rezonanţă magnetică) şi respectiv PET (tomografie specială), scrie Science Daily.

„Nu este un mister că ceea ce practicăm ne influenţează fiziologia. Scopul cercetării noastre este să studiem mecanismele care stau la baza acestor schimbări folosind analize obiective şi ştiinţifice şi să evaluăm relevanţa în medicină”, a precizat Muzik.

Practica metodei Wim Hof a făcut ca temperatura pielii să rămână relativ invariabilă la expunerea la frig, o descoperire pe care cercetătorii au atribuit-o creşterii inervaţiei simpatetice şi al consumului de glucoză. Metoda i-a permis să genereze căldură care se disipă la ţesutul plămânilor şi încălzeşte sângele care circulă în organ.

„Din studiile noastre precedente, ne aşteptam ca Omul Gheţii să aibă zone active ale creierului care ajută la termoreglare. Totuşi, am observat mai multe diferenţe substanţiale într-o zonă asociată cu mecanismele creierului pentru controlarea durerii şi se crede că implementarea acestuia se poate realiza cu ajutorul eliberării de opioide şi canacinoide”, a precizat Muzik.

Cercetătorii au publicat studiul cu numele Brain Over Body: A study on the willful regulation of autonomic function during cold exposure în jurnalul NeuroImage.

Rezultatele sunt uimitoare şi din punct de vedere al implicaţiilor, putând duce la producerea unui nou tip de analgezice care să ducă la generarea spontană a opioidelor şi canabinoidelor în creier. Efectul are potenţialul şi de a crea o stare de bine, a controla dispoziţia şi a reduce anxietatea.

Fiind născut la țară, pot să spun din experiență proprie că fructele de pădure pot să aibe o atracție irezistibilă asupra copiilor, acționând precum un magnet asupra papilelor lor gustative.

Zmeură, frăguțe, mure, aronia, gherghine, măceșe, căpșuni, agrișe – ce curiozități se ascund în spatele acestei lumi pline de culori vii? Mintea curioasă a unui copil nu va avea odihnă până când nu va afla răspunsul! Și cum altfel să afli răspunsul decât ducând bobițele acelea viu colorate la gură?! Așa găsește un copil răspunsul la întrebările sale! Tu însă cum ai răspunde la acestă întrebare? Te-ai gândit vreodată la ea? În ceea ce mă privește pe mine, dacă ar fi să răspund pe scurt la această întrebare, atunci acesta ar fi răspunsul:

Bogăția de culori vii și atractive ale fructelor de pădure ascunde în spatele său darul special a lui Dumnezeu pentru creierul tău!

Nu am spus cumva prea multe cu acest răspuns? Deloc! Clipă de clipă creierul tău are nevoie de protecție împotriva acțiunii radicalilor liberi care pot să-l afecteze în mod negativ, diminuându-i performanța și capacitățile. Cum se comportă o haită de lupi flămânzi? Ai dori să dai ochii cu ei în pădure?! Cam la fel acționează și radicalii liberi în interiorul creierului și al organismului tău! Dacă nu vrei să ai neplăceri - mari neplăceri - din partea lor, atunci trebuie să te asiguri că dieta ta include, zi după zi și săptămână după săptămână, o sursă bogată de antioxidanți. 

De la soc (Sambucus nigra L.- Fa milia Caprifoliaceae, arbore ce creşte prin grădini, pe lângă garduri sau pe marginea păduricilor de la câmpie, deal sau în zona subcarpatică) se folosesc frumoasele lui flori (Flores Sambuci), care cresc în mănunchiuri de culoare alb – gălbuie; coaja şi fructele (Fructus Sambuci) în diferite boli sau ca materie primă pentru prepararea delicateselor culinare: dulceţuri, siropuri, marmelade.

Substanţe conţinute de florile de soc

Florile de soc se adună în mai – iunie şi se păstrează pentru uscare, la umbră, în incăperi special amenajate. După uscare sunt folosite la ceaiuri cu beneficii multiple pentru organism, datorită conţinutului lor bogat în: tanin, saponine, ulei volatil, mucilagii, colină, rutină, sambunigrină, etc. Fructele conţine antociani, vitaminele A şi C, iar în scoarţă (tanin, rezină, acid valerianic).

Pojarnița, după cum este denumită popular sunătoarea (Hypericum perforatum, Familia Hypericacae), plantă ce atinge 60 de cm înălțime, se remarcă prin coloritul galben al florilor ei, dar și prin puterea de crește mai peste tot prin câmpii și dumbrăvi, pe dealurile cu iarbă deasă sau prin poienițele din păduri.

Calitatea ceaiul de sunătoare, a tincturilor, a cremelor sau a unguentelor este dată de păstrarea în condiții adecvate de uscare și de respectarea perioadei de recoltare a plantei. De la sunătoare se recoltează frunzele și tulpina fără partea lemnoasă și florile – Flores hyperici - în lunile iunie - iulie, dacă sunt culese mai târziu coloritul florilor devine roșiatic în timpul uscării, astfel sunătoarea își pierde din proprietăți și nu mai poate fi folosită.